Sfântul Ilie și văduva din Sarepta Sidonului

Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvântare la Petru Apostolul și Ilie Prorocul, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (2015), vol. 14, pp. 581-583

„Ilie intră și stă de vorbă cu femeia, pentru că avea drept temei cuvântul Stăpânului. Ce i-a spus Ilie? Dă-mi puțină apă ca să beau (III Regi 17, 10). Vezi înțelepciunea lui Ilie? Nu i-a cerut dintr-odată ce era mai greu, ci ce era mai ușor. Nu i-a spus: Dă-mi pâine, ci: Dă-mi apă. I-a cerut întâi apă, gândindu-se că, dacă are apă, poate să aibă și pâine. Dă-mi puțină apă, îi zice el. Femeia s-a dus și i-a adus apă, și el a băut. Îndrăznind, Ilie îi grăiește apoi așa: Adu-mi o bucată de pâine ca să mănânc (III Regi 17, 11). Văduva i-a răspuns: Viu este Domnul: căci n-am pâine, ci numai o mână de făină într-o vadră și puțin untdelemn într-un urcior; le voi pregăti, le voi mânca eu și copilul meu și apoi vom muri (III Regi 17, 12). Ce i-a spus Ilie? Du-te și fă o pâine numai pentru mine, ca să mănânc. După aceea vei face și fiului tău și veți mânca și voi (III Regi 17, 13). – Ce faci, Ilie? Fie, vrei pâine! Dar de ce ceri să-ți facă ție separat și ție mai întâi? N-ar trebui să [te] mulțumești că mănânci cu copilul? Vrei să mănânci tu singur, iar copilul să moară de foame? Nu vreau să moară copilul de foame, ci să-i fac bine. Cunosc bogăția Stăpânului meu. Văduva totuși nu s-a tulburat, nici n-a gândit ceva nelalocul lui; n-a zis: Tu ai adus foametea aceasta și vrei să fii hrănit de mine cu rămășițele foametei? (…) N-a grăit așa femeia, ci, ajungând un nou Avraam, a intrat în casă și a făcut după cuvântul prorocului. Puteai vedea că văduva aceasta a fost mai ospitalieră decât Avraam. (…) Îndată ce prorocul a luat pâine și a mâncat, a și răsplătit-o. (…) Teasc și arie a ajuns casa văduvei. N-a fost nevoie de ploaie, de primăvară, de vară, de căldură, de vânt, de schimbarea vremurilor; a venit numai un singur cuvânt al prorocului, și acesta scos din propria sa voință, și a dat văduvei belșug.”