Sfântul Trifon și „grădina” lui Dumnezeu

Luna lui Făurar debutează cu o sărbătoare foarte populară: proslăvirea Sfântului Mucenic Trifon, ocrotitorul grădinilor, livezilor și viilor împotriva insectelor dăunătoare și a altor calamități naturale. Conform unei vechi tradiții, în multe bise­rici, îndeosebi din zonele unde legumicultura, viticultura sau pomicultura sunt mai dezvoltate, astăzi se săvârșește slujba aghesmei celei mici, numită „aghiasma Sfântului Trifon”, în cadrul slujbei rostindu-se și „Rugăciunea de exorcizare a Sfântului Mucenic Trifon, care se citește la grădini, vii și ța­rine”. Apoi preoții merg cu apa sfin­țită și stropesc viile, livezile și grădinile. Tot în această zi, în trecut, poate și astăzi în unele locuri, grădinarii aduceau la biserică semințe de cereale și legume, spre a fi binecuvântate de preot, înainte de semănat. Însăși denumirea populară a lunii februarie, „Făurar”, suge­ra momentul începerii pregătirilor în vederea muncilor agricole, când oamenii reparau uneltele sau își „făureau” altele pentru luna următoare, când începeau lucrările de primăvară. Din această pregătire făceau parte și rânduielile amintite, prin care bunii creștini invo­cau ajutorul lui Dumnezeu, lucrător prin sfinții Săi, spre a le binecuvânta osteneala anului agricol. Așadar, Sfântul Trifon este considerat protectorul legumicultorilor, al viticultorilor și pomicultorilor, însă nu doar el îi ajută pe cei ce trudesc lucrând pământul. Din aceeași categorie de sfinți protectori ai lucrărilor agricole îi mai amintim pe Sfântul Ilie, „responsabil” cu ploile bine rânduite, Sfântul Spiridon, mijlocitor în vreme de secetă, Sfântul Hristea Grădinarul, pomenit la 12 februarie, Sfântul Conon Grădinarul, proslăvit la 5 martie, Sfântul Foca Grădinarul, serbat în 22 septembrie. Dacă ultimii trei sfinți au avut această îndeletnicire, apărând în calendare la ziua de proslăvire cu denumirea de „grădinar”, Sfântul Trifon, potrivit sinaxarului, mai mult îi ajuta pe oameni să se izbăvească de felurite boli sau de duhuri necurate, dar a fost luat drept ocrotitor al livezilor și grădinilor, deoarece prin stăruitoarele sale rugăciuni a ferit localitatea na­tală, satul Lampsac, din provincia Frigia (o provincie romană din Asia Mică, aflată astăzi pe teritoriul Turciei), de înfometare, prin oprirea unei invazii a lăcustelor. Ico­nografia ortodoxă a fixat evlavia poporului față de Marele Mucenic Trifon, ca apărător al culturilor din grădini, livezi și vii, prin picta­rea sfântului purtând în mână o ramură înverzită de copac. Așadar, truditorii pământului, în general, grădinarii, legumicultorii, în mod deosebit, au ajutorul lui Dumnezeu prin mijlocirea multor sfinți protectori. Și ce frumos este pentru o breaslă să știe că Sfânta Scriptură amintește de acea îndeletnicire, că acolo, în lumina cea neînserată a Împărăției cerurilor, există sfinți care au trudit în acea meserie și înțeleg cel mai bine osteneala, provocările ori neajunsurile ei.