În orice limbă sau dialect (inaccesibil sau cvasi-uzual) poezia are în esență farmecul ei, rămânând totodată o entitate stilistică greu de definit. Cu atât mai dificil este atunci când vorbim despre „poezia biblică”. Geneza ei se revendică în legătură cu tradiția literaturii ebraice. Astfel, spre deosebire de alte creaţii lirice de factură profană, acest segment al textului sacru se indentifică prin stilul concis și dens al limbii de care se foloseşte. După părerea specialiștilor bibliști, poezia Scripturii conferă o atenție distributivă, nu numai asupra conținutului exprimat, ci și asupra modului de exprimare.
Citește în continuare „Specific şi expresie uzuală în lirica Sfintei Scripturi”
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 