Primul telefon mobil cântărea peste un kilogram

Oamenii petrec prea mult timp lipiţi de telefoanele mobile, este de părere Martin Cooper (foto), cel care le-a inventat în urmă cu 50 de ani, relatează AFP. Inginerul american, supranumit „pă­rintele mobilului”, în vârstă de 94 de ani, a dat primul apel mobil din istorie în data de 3 aprilie 1973, pe când lucra la Motorola, companie care a investit milioane de dolari în realizarea primului sistem de telefonie mobilă, în încercarea de a întrece Bell System, gigantul american din domeniul telecomunicaţiilor. 

Patimile nu dispar odată cu moartea trupului, ci îl chinuie pe om și în veșnicie

Cel mai cumplit lucru este acela că patimile nu dispar odată cu moartea trupului. Trupul, ca instrument prin care omul săvârșește cel mai frecvent păcatul, moare, dispare, și imposibilitatea satisfacerii patimilor îl va chinui arzător pe om după moarte.

Orientul bizantin şi Occidentul latin

O realizare istorică extraordinară a lumii bizantine a fost încreştinarea civilizaţiei greco-romane antice. De aceea, majoritatea istoricilor afirmă faptul că la baza culturii şi civilizaţiei Europei stă sinteza dintre Ierusalim, Atena şi Roma, realizată armonios sub semnul Bizanţului, mai exact al Constantinopolului, Noua Romă creştină a lumii antice, oraşul Sfântului Împărat Constantin cel Mare.

Drumul soldatului spre casă

Soldatul se întoarce din război abia trăgându-şi picioarele după el. Nu e olog, a scăpat nevătămat. Dar drumul pe care merge s-a agăţat de picioarele lui, şi de marginile drumului s-au prins cu ambele mâini toţi camarazii lui căzuţi pe front. Vor să ajungă şi ei acasă. Soldatului îi este tot mai greu să înainteze. Morţii trag drumul înapoi, iar drumul încetineşte mersul soldatului, care tot încearcă să scape de drum, dar pe unde altundeva să se întoarcă?

Deosebirea dintre cei buni și cei răi la Judecată

Sfântul Grigorie de Nyssa, Dialogul despre suflet și înviere, Preliminarii, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 30, p. 407

„Fericiți cei care, atunci când vor fi răsăriți prin înviere, vor ajunge îndată la frumusețea desăvârșită a spicelor! Asta o spun nu că ar apărea la înviere vreo deosebire trupească între cei virtuoși și cei răi, așa ca să crezi că unii sunt cu trupul desă­vârșit, iar ceilalți îl au nedesă­vârșit, ci precum în această viață trupul unui om întemnițat este la fel cu al unui om slobod, dar deosebirea dintre ei în ce privește plăcerea sau durerea pe care o resimt ei este mare, tot așa cred că trebuie socotită și deosebirea dintre cei buni și cei răi în veacul ce va veni. Căci desăvârșirea trupurilor care s-au născut din să­mânță va fi întru nestricăciune, în mărire, în cinste și putere, zice Apostolul, iar nedesăvârșirea nu înseamnă schilodire trupească pentru cel ce crește, ci înstrăinare de tot binele pe care ni-l putem închipui.”

28 aprilie – Sfinții Mucenici Maxim, Cvintilian și Dadas din Ozavia [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-04-28

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (V, 30-47; VI, 1-2)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Eu nu pot să fac de la Mine nimic; judec după cum aud, şi judecata Mea este dreaptă; pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M’a trimis. Dacă mărturisesc Eu despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este adevărată. Altul este Cel ce mărturiseşte despre Mine; şi ştiu că adevărată este mărturia pe care El o mărturiseşte despre Mine. Voi aţi trimis la Ioan, şi el a mărturisit adevărul. Dar Eu nu de la om iau mărturia, ci pe acestea vi le spun pentru ca voi să vă mântuiţi. Ioan era făclia care arde şi luminează, şi voi aţi vrut să vă veseliţi o clipă întru lumina lui. Dar Eu am mărturie mai mare decât a lui Ioan; că lucrurile pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc, lucrurile acestea pe care le fac, ele mărturisesc despre Mine, cum că Tatăl M’a trimis. Şi Tatăl, Cel ce M’a trimis, El a mărturisit despre Mine. Nici glasul nu I l-aţi auzit vreodată, nici faţa nu I-aţi văzut-o; şi cuvântul Său nu sălăşluieşte întru voi, pentru că voi nu credeţi în Cel pe Care El L-a trimis. Voi cercetaţi Scripturile, de vreme ce socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică; şi ele sunt cele ce mărturisesc despre Mine; iar voi nu vreţi să veniţi la Mine pentru ca viaţă să aveţi! Slavă de la oameni nu primesc; dar v’am cunoscut că n’aveţi în voi iubirea lui Dumnezeu. Eu am venit în numele Tatălui Meu, dar voi nu Mă primiţi; dacă va veni altul în numele său însuşi, pe acela îl veţi primi!… Cum aţi putea voi să credeţi, voi, cei ce primiţi slavă unii de la alţii, iar slava cea de la unicul Dumnezeu nu o căutaţi? Să nu socotiţi că Eu vă voi învinui la Tatăl. Este cine să vă învinuiască: Moise, în care voi aţi nădăjduit. Că dacă l-aţi crede pe Moise, M’aţi crede şi pe Mine, fiindcă el despre Mine a scris. Iar dacă celor scrise de el nu le daţi crezare, cum veţi crede în cuvintele Mele?“ După acestea, Iisus S’a dus dincolo de Marea Galileii, adică a Tiberiadei. Şi L-a urmat mulţime multă, pentru că vedeau minunile pe care le făcea cu cei bolnavi.

Apostolul Zilei: 2023-04-28

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (V, 1-11)

n zilele acelea un om, anume Anania, împreună cu Safira, femeia lui, şi-a vândut ţarina. Şi a dosit din preţ, ştiind şi femeia lui, şi aducând o parte, a pus-o la picioarele apostolilor. Iar Petru a zis: Anania, de ce a umplut satana inima ta, ca să minţi tu Duhului Sfânt şi să doseşti din preţul ţarinei? Oare, păstrând-o, nu-ţi rămânea ţie, şi vândută, nu era în stăpânirea ta? Pentru ce ai pus în inima ta lucrul acesta? N-ai minţit oamenilor, ci lui Dumnezeu! Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a căzut şi a murit. Şi frică mare i-a cuprins pe toţi care au auzit. Şi sculându-se cei mai tineri, l-au înfăşurat şi, scoţându-l afară, l-au îngropat. După un răstimp, ca de trei ceasuri, a intrat şi femeia lui, neştiind ce se întâmplase. Iar Petru a zis către ea: Spune-mi dacă aţi vândut ţarina cu atât? Iar ea a zis: Da, cu atât. Iar Petru a zis către ea: De ce v-aţi învoit voi să ispitiţi Duhul Domnului? Iată, picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la uşă şi te vor scoate afară şi pe tine. Şi ea a căzut îndată la picioarele lui Petru şi a murit. Şi intrând tinerii, au găsit-o moartă şi, scoţând-o afară, au îngropat-o lângă bărbatul ei. Şi frică mare a cuprins toată Biserica şi pe toţi care au auzit acestea.