Rugăciunea mamei pentru pruncii ei este mai puternică și mai ascultată chiar decât rugăciunea preotului

Rugăciunea mamei pentru pruncii ei este mai puternică şi mai ascultată decât chiar rugăciunea preotului.

Prin mamă, Dumnezeu săvârșește minunea îmbinării unui pui de om cu un pui de cer

Cu ce să fie mai prejos rugăciunea unei mame pentru mugurele său, zisă cu tot focul fiinţei sale, ca aceasta să nu-l folosească în chipul pe care îl doreşte? Mai mult: toate stările trupeşti şi sufleteşti ale celor doi părinţi, iar mai cu deosebire ale mamei în vremea celor nouă luni, se întipăresc în copil, cu tendinţe sau predispoziţii, pe care copilul le va avea pentru toată viaţa. Supărări, amărăciuni, dureri, predispun copilul la tristeţe, melancolie, nesănătate. Deci, toate acestea trebuie ocolite. În vremea aceea, dacă se roagă mama lui Dumnezeu, se va ruga şi copilul. Nota sufletească dominantă în familie, cu deosebire din vremea aceea, şi mai ales a mamei, va fi caracteristica întregii vieţi a urmaşilor. Acum e vremea să faci ce vrei din copilul tău, acum eşti cu deosebire datoare să-l păzeşti de toate relele, cu care n-ai vrea să te supere, fiindcă numai acum poţi şi te ascultă cu desăvârşire.

Unde ești, copilărie ?

Potrivit utilizatorilor unui site pentru probleme parentale, pentru mulți copii, copilăria se încheie la vârsta de 12 ani, aceștia fiind supuși unor presiuni care îi determină să se maturizeze prematur.

Părinți și copii

Unul dintre cele mai simple lucruri din lume este să-i judeci pe alții. Să tragi concluzii rapide despre persoane, grupuri sociale, locuri, lucruri. Concluzii bazate pe informații parțiale și despre care nici măcar nu știi dacă sunt corecte. Dacă facem un exercițiu de sinceritate față de noi înșine, dacă ne analizăm resorturile intime, vom recunoaște că la mijloc este o problemă de orgoliu: „Sunt suficient de inteligent și am destulă experiență ca să pot să trag concluzia asta!”, ne spunem.

Sfântul Grigorie Luminătorul, păstorul şi dascălul Armeniei

În Istoria Bisericii, primul regat creştin este cel al Armeniei datorită misiunii Sfântului Ierarh Grigorie Luminătorul, pe care-l sărbătorim la 30 septembrie. El este „luminătorul cel dumnezeiesc” care i-a învăţat şi păstorit pe armenii care au primit Evanghelia lui Hristos pe care a adus-o pe meleagurile lor. Datorită lui s-a creştinat regele armean Tiridate al III-lea şi astfel în anul 301 s-a născut primul stat creştin din istorie. Tot el este şi cel care a organizat Biserica din Armenia.

Ce se întâmplă cu sufletul după moartea trupească

Viața Sfântului Macarie Egipteanul — Cuvântul Sfântului Macarie Egipteanul despre ieșirea sufletului celor drepți și a celor păcătoși, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 67-70

„A treia zi, tot sufletul creștin se înalță la ceruri pentru a se închina Dumnezeului tuturor și pentru a imita învierea din morți — cea de a treia zi — a lui Hristos, Dumnezeul tuturor. Deci, bine face Biserica, aducând jertfă a treia zi și făcând rugăciune pentru suflet. După ce I se închină lui Dumnezeu, i se arată — la porunca Lui — corturile încântătoare ale sfinților și frumusețea paradisului. Toate acestea le cunoaște sufletul timp de șase zile, în acest timp se minunează și laudă pe Dumnezeul Cel ce pe toate le-a făcut. Văzând toate acestea, sufletul se schimbă și uită de necazurile pe care le-a avut pe când era în trup. Iar dacă este răspunzător de păcate, văzând desfătările sfinților, începe să se întristeze, să se acuze și să zică: Vai, mie, cât de nebunește am trăit în lumea aceea, împlinind poftele. (…)Și după ce privește șase zile la bucuria drepților, iarăși este dus de îngeri ca să se închine lui Dumnezeu. Deci, bine (se face) când se săvârșește liturghie și jertfă pentru cel adormit. După a doua închinare, din nou, la porunca Stăpânului tuturor, sufletul este dus la iad și i se arată locurile de chin de acolo: cămările iadului și feluritele pedepse ale celor nelegiuiți; (locurile) în care stau necontenit sufletele celor păcătoși, unde plâng și scrâșnesc din dinți. Prin aceste (locuri) ale pedepselor este purtat sufletul timp de treizeci de zile, tremurând ca nu cumva și el să ajungă aici. În ziua a patruzecea este iarăși adus ca să se închine Domnului și atunci, având în vedere faptele lui, Judecătorul îi hotărăște locul de ședere. Deci, este bine să se pomenească în Biserică amintirea celor mutați de aici, care mai înainte au fost luminați (prin botez).”

30 septembrie – Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul, Arhiepiscopul Armeniei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-09-30

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XXV, 1-13)

is-a Domnul această parabolă: asemăna-se-va împărăţia cerurilor cu zece fecioare care, luându-şi candelele, au ieşit întru întâmpinarea mirelui. Dar cinci dintre ele erau nebune şi cinci înţelepte. Cele nebune, luându-şi candelele, n’au luat cu ele şi untdelemn. Iar cele înţelepte, odată cu candelele şi-au luat şi untdelemn în vase. Dar zăbovind mirele, au aţipit toate şi au adormit. Iar la miezul nopţii s’a făcut strigare: Iată, vine mirele!, ieşiţi întru întâmpinarea lui!. Atunci s’au sculat toate fecioarele acelea şi şi-au împodobit candelele. Iar cele nebune le-au zis celor înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, că nouă ni se sting candelele. Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi-vă. Deci, plecând ele să cumpere, a venit mirele, iar cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s’a închis. Mai pe urmă au sosit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne! Iar el, răspunzând, le-a zis: Adevăr vă spun, pe voi nu vă ştiu! Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua şi nici ceasul în care Fiul Omului va veni.

Apostolul Zilei: 2023-09-30

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (XIV, 20-25)

raților, nu fiți copii la minte. Fiți copii când e vorba de răutate. La minte însă, fiți desăvârșiți. În Lege este scris: «Voi grăi acestui popor în alte limbi și prin buzele altora, și nici așa nu vor asculta de Mine», zice Domnul. Așa că vorbirea în limbi este semn nu pentru cei credincioși, ci pentru cei necredincioși; iar prorocia, nu pentru cei necredincioși, ci pentru cei ce cred. Deci, dacă s-ar aduna Biserica toată laolaltă și toți ar vorbi în limbi și ar intra neștiutori sau necredincioși, nu vor zice, oare, că sunteți nebuni? Iar, dacă toți ar proroci și ar intra vreun necredincios sau vreun neștiutor, el este dovedit de toți, el este judecat de toți; cele ascunse ale inimii lui se învederează, și, astfel, căzând cu fața la pământ, se va închina lui Dumnezeu, mărturisind că Dumnezeu este într-adevăr printre voi.

Păcatele fac din viața noastră un haos

Sfinții Părinții au zis că singura noastră „avuție”, cu adevărat, sunt păcatele. Căci, după ei, nu ești proprietarul decât al lucrului pe care l-ai făcut din nimic. Iar împlinind condiția asta, din nimic Dumnezeu a făcut făptura, iar făptura a făcut păcatul.

Cuvinte care au în ele putere făcătoare de viaţă

„Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc” (Matei 5, 44). Aceste cuvinte sunt mai mult decât o simplă  citire din Biblie. Reprezintă însăși esența nemuritoare a Evangheliei Domnului Hristos. Patriarhul Pavel al Serbiei spunea că dacă toată Evanghelia s-ar pierde și ar rămâne doar Pilda fiului risipitor, atunci nimic nu s-a pierdut. Aceasta este „nebunia” propovăduirii de care vorbea și Sfântul Apostol Pavel, care a scandalizat lumea iudaică și păgână. Deși imposibile în cuprinsul lor omenesc, cuvintele rostite de Domnul Hristos au în ele viața veșnică pentru că nu sunt numai cuvinte omenești, ci au suport dumnezeiesc, necreat. Acestor cuvinte li s-au încredințat șuvoaie nesfârșite de creștini din perioada de început a Bisericii și nu numai, ci până în zilele noastre, care au urmat cu seninătate calea martiriului pentru credință și i-au iertat pe cei care îi urau și îi ucideau.

Cum se tratează invidia

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a XI-a, V, în Pă­rinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, p. 196

„Trebuie să considerăm binele sufletesc ca o frumusețe naturală. Trebuie să iubim și să prețuim și pe cel care are multă bogăție, ca și pe cel cu funcție înaltă sau cu sănătate trupească, dacă le între­buințează după dreapta judecată, socotindu-le mijloace obștești de trai, când dă, de pildă, cu inimă largă din averea sa celor lipsiți, când își pune trupul în slujba celor bolnavi, când socotește toată averea sa nu atât a lui, cât mai mult a oricărui om în nevoie. Dar pe un om care nu întrebuințează așa aceste mijloace obștești de trai, pe el trebuie să-l socotim mai degrabă nenorocit decât de invidiat, ca pe unul ce are mai multe prilejuri de a fi rău, căci prisosul mijloacelor de trai și de bogăție este spre pierderea lui. Dacă bogăția ajunge un mijloc pentru săvârșirea nedreptății, atunci bogatul este vrednic de plâns; dar dacă bogăția este pusă în slujba virtuții, atunci nu mai poate da loc invidiei, că foloasele bogăției sunt puse în chip obștesc la îndemâna tuturor, afară numai dacă cineva, din pricina marii lui răutăți, piz­muiește propriul său bine. Și, pe scurt, dacă te ridici cu mintea deasupra celor omenești și privești la ceea ce este cu adevărat frumos și merită să fie lăudat, atunci niciodată nu vei socoti vrednic de fericit și de invidiat vreunul din lucrurile cele pământești și pieritoare. Dacă gândești așa și nu te minunezi de cele lumești ca de niște lucruri mari, atunci este cu neputință să te cuprindă invidia. Dar dacă dorești negreșit slava și vrei să te arăți mai presus de ceilalți oameni și nu suferi să fii al doilea că și starea aceasta dă naștere la invidie -, atunci mută-ți ambiția ta, ca pe un curent de apă, spre dobândirea virtuții.”

29 septembrie – Sfântul Cuvios Chiriac Sihastrul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-09-29

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (XII, 1-12)

is-a Domnul această parabolă: „Un om a sădit o vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit turn şi a dat-o pe seama lucrătorilor şi s’a dus departe. Şi la vremea cuvenită a trimis la lucrători un slujitor ca să ia de la ei din roada viei. Iar ei, prinzându-l, l-au bătut şi i-au dat drumul fără nimic. Şi din nou a trimis la ei un slujitor, dar şi pe acela, lovindu-l cu pietre, i-au spart capul şi l-au izgonit cu ocară. Şi a trimis un altul. Dar şi pe acela l-au ucis; şi pe mulţi alţii, pe unii i-au bătut, iar pe alţii i-au omorât. Încă îl mai avea pe un fiu al său iubit, şi în cele din urmă l-a trimis la lucrători spunându-şi: De fiul meu se vor ruşina. Dar acei lucrători au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm, şi moştenirea a noastră va fi… Şi au pus mâna pe el, l-au omorât şi l-au aruncat afară din vie. Ce va face dar stăpânul viei?: Va veni şi pe lucrători îi va pierde, iar via o va da pe seama altora. Oare nici scriptura aceasta n’aţi citit-o: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului; de la Domnul s’a făcut aceasta şi este minunată în ochii noştri?“ Şi căutau să-L prindă, dar se temeau de popor; fiindcă înţeleseseră că împotriva lor a spus parabola. Şi lăsându-L, s’au dus.

Apostolul Zilei: 2023-09-29

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Efeseni (IV, 17-25)

raților, aceasta zic și mărturisesc în Domnul, ca voi să nu mai umblați de acum cum umblă păgânii, în deșertăciunea minții lor, întunecați fiind la cuget, înstrăinați fiind de viața lui Dumnezeu, din pricina necunoștinței care este în ei, din pricina împietririi inimii lor; aceștia petrec în nesimțire și s-au dat pe sine desfrânării, săvârșind cu nesaț toate faptele necurăției. Voi, însă, n-ați învățat așa de la Hristos – dacă, într-adevăr, L-ați ascultat și ați fost învățați după cum este adevărul întru Iisus – ci, să vă dezbrăcați de viețuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare, și să vă înnoiți în duhul minții voastre, și să vă îmbrăcați în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate și în sfințenia adevărului. Pentru aceea, lepădând minciuna, «grăiți adevărul fiecare cu aproapele său», căci unul altuia suntem mădulare.

„Doamne, de cele ascunse ale mele curățește-mă !”

Îmi aduc aminte de o doamnă pe care o stimam foarte mult, fiindcă mă ajutase de multe ori atunci când veneau la mine oameni cu probleme mari; era o femeie deosebită, foarte evlavioasă și jertfitoare. O dată, nu știam cum să-l ajut pe un tânăr care avea probleme cu drogurile; doamna respectivă s-a oferit să-l ia la ea acasă pentru șase luni, până ce a depășit starea critică și a putut să se integreze din nou în societate. Slavă Domnului, până acum totul a mers foarte bine cu acel tânăr. Este căsătorit și are trei copii. Aveam, așadar, mare respect și admirație pentru această doamnă. Într-o zi, a venit la mine și mi-a spus:

Iubirea lui Hristos pentru noi, așa cum suntem, este șansa noastră

Răbdarea răului, primirea umilinței la care te supune lumea aceasta, au cea mai mare putere asupra răului. Chip desăvârșit de umilință ne-a dat Iisus pe Cruce. El, Fiul și slava Tatălui, Dumnezeu adevărat, nu S-a împotrivit necredinței lui Iuda, ci a primit toate vânzările lui. A primit să treacă prin cea din urmă umilire pe pământ, căci, ca un Dumnezeu, știa ce putere are umilința, răbdând bătăi, scuipări în obraz, cununi de spini, piroanele și răstignirea pe Cruce, iar peste suflet ‒ hulirea celor fărădelege. Toate acestea însă nu erau crucea cea mai grea.

Minunile lui Dumnezeu sunt în jurul nostru

Iată, avem aer de respirat, aceasta este o minune! Iată iarba câmpului, iată cele de mâncare date nouă, acestea sunt minuni! Iată felul în care Dumnezeu ne-a creat şi ne ţine pe noi, aceasta este minunea lui Dumnezeu! Minunile lui Dumnezeu nu sunt numai învierile din morţi şi vindecările, ci toate aceste stări pe care le trăim.

Familia paradisiacă

Crearea familiei în Grădina Edenului este epicleza actului creator săvârșit de Dumnezeu-Tatăl, prin Cuvântul Său, în Duhul Sfânt, Duhul de viață dătător și desăvâr­șitor. Fiind Iubire, Ziditorul aduce la existență prima familie abia la finalul activității Sale creatoare, ca o încununare a operei Sale, indicând tainic faptul că toate au fost create „bune foarte” (Facerea 1, 31) tocmai pentru ca prima instituție socială a umanității să poată „funcționa” optim, să poată să se înmulțeas­că și să stăpânească peste toate cele zămis­lite de Creator. Astfel, înțele­gem că istoria omului începe cu familia, cu legătura tainică de iubire pe care Dumnezeu a sădit-o în om, în bărbatul și femeia care împreună alcătuiesc umanitatea completă.

Pericolul invidiei

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a XI-a, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, pp. 188-189

„Bun este Dumnezeu și dătător de bunătăți celor vrednici; rău este diavolul și făcător a tot felul de răutăți. După cum lipsa de invidie vine de la Cel bun, tot așa invidia urmează diavolului. Să ne păzim deci, fraților, de patima invidiei, ca nu cumva să ajungem părtași faptelor celui potrivnic și să fim osândiți odată cu el. Dacă cel mândru suferă aceeași osândă ca și diavolul, cum va scăpa invidiosul de pedeapsa pregătită diavolului? Nu se naște în sufletele oamenilor o patimă mai pierzătoare decât invidia; supără foarte puțin pe cei din jur, dar pricinuiește în primul rând un rău personal celui stăpânit de această pornire nestăpânită. După cum rugina mănâncă fierul, tot așa și invidia roade sufletul invidiosului. Dar, mai bine spus, după cum viperele, potrivit spuselor oamenilor, mănâncă, la nașterea lor, pântecele care le-a zămislit, tot așa și invidia obișnuiește să sfâșie sufletele care au odrăslit-o. Invidia este o întristare pentru bunăstarea aproapelui. Din această pricină pe invidios niciodată nu-l părăsește nici supărarea, nici mâhnirea. A rodit mult țarina vecinului? Este plină casa vecinului de tot ce-i trebuie pentru viață? Nu-l părăsește veselia? Ei bine, toate acestea întrețin boala și măresc durerea invidiosului. Așa că se aseamănă cu un om gol, lovit din toate părțile. Este cineva voinic, sănătos? Starea lui îl rănește pe invidios! Este altul mai frumos la chip? Altă rană pentru invidios! Cutare depășește pe mulți prin talentele sale? Este cineva cinstit și admirat pentru înțelepciunea și darul vorbirii? Este un altul bogat, îi place nespus să dăruiască și să împărtășească din averea sa pe cei săraci? Este lăudat mult de cei cărora le face bine? Ei bine, toate acestea sunt lovituri și răni care-l lovesc drept în inimă. Și grozăvia bolii stă în aceea că nu poate să și-o mărturisească; dimpotrivă, stă cu capul aplecat, cu ochii în pământ, este buimac, plângăreț, mistuit de răutate. Dacă-l întreabă cineva de ce suferă, îi e rușine să-și mărturisească tot chinul sufletului și să spună: «Sunt un invidios și un amărât; mă roade fericirea prietenului meu».”

28 septembrie – Sfântul Proroc Baruh [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-09-28

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (XI, 27-33)

n vremea aceea a venit Iisus iarăşi în Ierusalim. Şi în timp ce Iisus umbla prin templu, au venit la El arhiereii, cărturarii şi bătrânii şi I-au zis: „Cu ce putere faci tu acestea? Sau cine ţi-a dat ţie această putere de a le face?“ Iar Iisus le-a zis: „Vă voi întreba şi Eu un cuvânt; răspundeţi-Mi, şi vă voi spune şi Eu cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan, din cer a fost, sau de la oameni? Răspundeţi-Mi!“ Şi ei se chibzuiau între ei, zicând: „Dacă noi vom zice: Din cer!, El va spune: Atunci, de ce nu i-aţi dat crezare?; dar de vom zice: De la oameni…“. Se temeau de mulţime, fiindcă toţi socoteau că Ioan a fost cu adevărat profet. Şi răspunzând, I-au zis: „Nu ştim…“. Şi Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea!…“.

Apostolul Zilei: 2023-09-28

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Efeseni (IV, 14-17)

raților, să nu mai fim copii duși de valuri, purtați încoace și încolo de orice vânt al învățăturii, prin înșelăciunea oamenilor, prin vicleșugul lor, spre uneltirea rătăcirii, ci, ținând adevărul, în iubire, să creștem întru toate pentru El, Care este capul – Hristos. Din El, tot trupul bine alcătuit și bine încheiat, prin toate legăturile care îi dau tărie, își săvârșește creșterea, potrivit lucrării măsurate fiecăruia din mădulare, și se zidește întru dragoste. Așadar, aceasta zic și mărturisesc în Domnul, ca voi să nu mai umblați de acum cum umblă păgânii, în deșertăciunea minții lor.

Predică la Taina Sfântului Maslu – Părintele Calistrat 27.09.2023

De ce „să mulțumim Domnului” ?

Înainte de a privi cu ochiul credinței cele ce se săvârșesc tainic în Sfântul Altar, inima noastră este cuprinsă de sentimentul mulțumirii, care capătă expresie în rugăciunea de mulțumire sau rugăciunea euharistică. Aceasta premerge și cuprinde jertfa cea de taină. De aceea, după ce am făgăduit că vom avea inima noastră îndreptată spre Dumnezeu, auzim îndemnul slujitorului altarului: „Să mulțumim Domnului”, la care răspundem: „Cu vrednicie și cu dreptate este a ne închina Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Treimea cea de o ființă și nedespărțită”.

Slujitor împreună cu îngerii

Bătrânul Iacov (m. 1991), egumenul Sfintei Mănăstiri Cuviosul David din Evia, a fost învrednicit de Dumnezeu în viaţa lui cuvioasă şi de multe daruri. Întreaga lui viaţă a fost o continuă nevoinţă, având ca centru de înălţare către cer Sfânta Liturghie. La ora aceea, precum el însuşi povesteşte, îngerii umpluseră sfântul lăcaş, slăvind pe Dumnezeu şi doxologind împreună cu mine. Vedea chipurile lor tinere simţind că aripile lor îl ating deasupra.

Hristos ia asupra Sa păcatele noastre

Un argument important pentru mărturisire: cel care mărturisește păcatele sale, primind asigurarea că de aici înainte nu mai răspunde el pentru sine, ci duhovnicul care i-a dat iertarea, nu mai simte chinul pentru ele, nici neputința de a nu le mai săvârși. Iar duhovnicul răspunde, pentru că o face în numele Domnului.

Împăcarea ne redă calitatea de fii ai lui Dumnezeu

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XIX, VII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 256

„Vrând (…) să arate că-Şi întoarce spatele şi urăşte mai mult decât orice duşmănia dintre oameni şi că iubeşte mai mult decât orice virtutea potrivnică acestui păcat, îndată, după Rugăciunea Domnească, (Domnul) aminteşte iarăşi de această virtute, îndemnându-ne să ne supunem acestei porunci, fie de frica pedepsei ce ne aşteaptă, fie pentru cinstea ce ni-i hotărâtă. Că de veți ierta oamenilor greşelile lor, vi le va ierta şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; dar dacă nu veți ierta, nici El nu vi le va ierta (Matei 6, 14-15). Aminteşte iarăşi de ceruri şi de Tatăl, pentru ca să ne facă să ne ruşinăm, dacă, fiind copiii unui astfel de Tată, ne purtăm ca fiarele şi dacă, fiind chemați să fim locuitori ai cerului, avem gânduri pământeşti şi lumeşti. Că trebuie să fim copiii Lui nu numai prin har, ci şi prin fapte! Nimic nu ne face atât asemenea cu Dumnezeu cât iertarea celor ce ne-au făcut rău şi ne-au nedreptățit, aşa precum ne-a învățat mai înainte, când a spus că Tatăl răsare soarele şi peste răi şi peste buni (Matei 5, 45). Tot în acest scop, Domnul, în fiecare din cererile Rugăciunii Domneşti, ne porunceşte să facem în comun rugăciunile, spunând: Tatăl nostru; şi: facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ; şi: Dă-ne nouă pâinea; şi: Iartă-ne nouă greşelile noastre; şi: Şi nu ne duce pe noi în ispită; şi: Şi ne izbăveşte. Peste tot, poruncind acestea, Domnul foloseşte pluralul pentru ca rugându-ne să nu avem nici o urmă de ură împotriva fratelui nostru.
De ce pedeapsă n-am fi vrednici dacă, după toate aceste îndemnuri, nu numai că nu iertăm pe duşmanii noştri, ci mai şi rugăm pe Dumnezeu să-i pedepsească? Şi călcăm această poruncă ca şi cum am vrea să facem în ciuda lui Dumnezeu, deşi Dumnezeu face totul şi nu precupețeşte nimic numai şi numai să nu ne duşmănim unii cu alții. Şi pentru că rădăcina tuturor bunătăților este dragostea, Domnul stârpeşte tot ce o vatămă, ca să ne apropie şi să ne unească pe unii cu alții.”

27 septembrie – Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Țării Românești [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-09-27

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (XI, 23-26)

is-a Domnul către ucenicii Săi: aveţi credinţă în Dumnezeu, căci adevăr vă spun că cel ce i-ar zice muntelui acestuia: Ridică-te şi te aruncă în mare!, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea vă spun: Pe toate câte le cereţi rugându-vă, să credeţi că le-aţi şi primit, şi le veţi avea. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşalele voastre. Iar dacă voi nu iertaţi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşalele“.

Apostolul Zilei: 2023-09-27

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Efeseni (III, 8-21)

raților, mie, celui mai mic decât toți sfinții, mi-a fost dat harul acesta, ca să binevestesc neamurilor bogăția lui Hristos de nepătruns și să descopăr tuturor care este iconomia tainei celei din veci ascunse în Dumnezeu, Ziditorul a toate, prin Iisus Hristos, pentru ca înțelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri să se facă cunoscută acum, prin Biserică, începătoriilor și stăpâniilor, în Ceruri, după sfatul cel din veci, pe care El l-a împlinit în Hristos Iisus, Domnul nostru, întru Care avem, prin credința în El, îndrăzneală și apropiere de Dumnezeu, cu deplină încredere. De aceea, vă rog să nu vă pierdeți cumpătul din pricina necazurilor mele pentru voi; ele sunt slava voastră. Pentru aceasta, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Iisus Hristos, din Care își trage numele orice neam, în cer și pe pământ, să vă dăruiască, după bogăția slavei Sale, ca să fiți puternic întăriți, prin Duhul Său, în omul dinăuntru, și Hristos să Se sălășluiască, prin credință, în inimile voastre, înrădăcinați și întemeiați fiind în iubire, ca să puteți înțelege împreună cu toți sfinții care este lărgimea și lungimea și înălțimea și adâncimea, și să cunoașteți iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunoștință, ca să vă umpleți de toată plinătatea lui Dumnezeu. Iar Celui ce poate să facă, prin puterea cea lucrătoare în noi, cu mult mai presus decât toate câte cerem sau pricepem noi, Lui fie slava în Biserică și întru Hristos Iisus în toate neamurile veacului veacurilor. Amin!

Se poate spovedanie fără dezlegare ?

Ne apropiem de slăvita sărbătoare a Naşterii Domnului. Postim, ne străduim să ne depărtăm de tot ce ne desparte de voia şi porunca divină. Cu bucurie, cu emoţie, ne plecăm genunchii la scaunul Sfintei Spovedanii, unde Preamilostivul Dumnezeu aşteaptă să ne întindă braţele Sale iubitoare şi iertătoare, precum în arhicunoscută parabolă a fiului risipitor, ca să ne smulgă din ghearele morţii şi să ne redea demnitatea de fii ai Săi. Gestul duhovnicului de a ne aşeza pe creştet epitrahilul tocmai acest aspect îl surprinde. Ca fiinţe purtătoare de trup, avem nevoie de asemenea acţiuni concrete pentru a simţi şi fizic binecuvântarea primită de la Hristos, prin mâna şi gura slujitorului altarului. Din aceeaşi categorie de gesturi liturgice face parte şi punerea mâinilor preotului pe creştetul celui ce s-a spovedit în timpul rostirii formulei de dezlegare: „te iert şi te dezleg”. De unde au învăţat duhovnicii aceasta? Pericopa evanghelică citită duminica trecută ne relatează modul minunat al Mântuitorului Hristos de a o tămădui pe femeia gârbovă: punându-Şi mâinile asupra ei, a rostit: „Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta”. Or, dezlegarea de păcate reprezintă exact izbăvirea de „gârbovirea duhovnicească”. Nu pot uita un curs de Liturgică, unde părintele profesor Viorel Sava de la Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iaşi ne preciza cât de important este ca preotul să execute corect gestul dezlegării păcatelor, ţinând mâinile aşezate – cel puţin dreapta – pe creştetul penitentului, subliniind faptul că Spovedania se mai numeşte „al doilea botez”, altfel spus, o nouă creaţie. Prin fiecare Sfântă Taină, omul este „re-creat”, adică reaşezat într-o nouă relaţie cu Dumnezeu. De aceea în mai toate aceste slujbe, prin anumite acte ritualice, se evidenţiază prezenţa „mâinii” lui Dumnezeu, care re-creează firea umană căzută.

„Hristos șade lângă duhovnic și-ți ascultă spovedania”

Omul, dacă nu se spovedește, n-are speranța de mântuire. Căci suntem oameni care greșim, oricât de mulți ani am trăi, și fundul iadului îl așteaptă pe tot păcătosul.

Starea de gol chinuitor este absența lui Dumnezeu din sufletul omului, pe care numai El îl poate umple

Pentru a evita durerea care urmează oricărei plăceri şi pentru ca nevoia sa nemărginită de fericire să-şi atingă împlinirea, omul căzut îşi continuă alergarea în căutarea nebună de noi plăceri, pe care le adună şi le înmulţeşte, încercând să refacă totalitatea, continuitatea şi absolutul după care tânjeşte, crezând în chip deşert că poate afla infinitul în acest abis în care se scufundă tot mai mult.

Akedia și facultățile sufletului în gândirea Sfinților Părinți

Ochiul de Dumnezeu inspirat al scriitorilor patristici a descoperit faptul că o anumită patimă este legată sau, mai bine zis, afectează o anumită facultate a sufletului omenesc, cu scopul de a o întuneca și de a-i perverti lucrarea firească. În acest sens, se știe, spre pildă, că mânia afectează partea volitivă (irascibilitatea sau thymikos), desfrânarea este legată de partea poftitoare (pofta sau epithymia), slava deșartă și mândria înrâuresc partea rațională (sau logikos) a sufletului etc. Și întrucât în aceste puține rânduri intențio­năm să investigăm patima akediei, devine extrem de util să observăm într-un mod mai amănunțit cum stau lucrurile cu această patimă și să vedem în ce relație se află aceasta cu facultățile sufletului și pe care anume ajunge ea să le afecteze.

Cum se manifestă mânia Domnului

Sfântul Ioan Casian, Așezămin­tele mânăstirești, Cartea a XI-a, Cap. 10, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 243-244

„După semne atât de mari și de necrezut și după atât de strălucite dovezi de virtuți, iată cum istorisește Scriptura că a fost amețit de succesele sale (Iezechia): În zilele acelea, zice, s-a îmbolnăvit Iezechia de moarte, și s-a rugat Domnului: și Domnul l-a auzit și i-a dat semn (Paralipomena 32, 24): desigur acela cu întoarcerea soarelui care citim în Cartea a patra a Regilor că i-a fost dat prin prorocul Isaia: Însă Iezechia n-a fost recunoscător pentru binefacerea care i s-a făcut, căci s-a semețit în inima lui. Și a căzut mânia lui Dumnezeu peste el, și peste Iuda, și peste Ierusalim. Dar îndată ce Iezechia s-a smerit pentru mândria inimii lui, și cu el împreună și locuitorii Ierusalimului, mânia Domnului nu s-a mai pogorât asupra lor în zilele lui Iezechia (II Paralipomena 32, 25-26). Cât de primejdioasă și cât de gravă este boala mândriei! Atâta dreptate, atâtea virtuți, atâta credință și duh de jertfă, care au binemeritat o schimbare a însăși naturii și a legilor întregului univers, s-au spulberat numai pentru un moment de mândrie. Toate virtuțile fiind date uitării, ca și cum nici n-ar fi fost, și-ar fi atras îndată mânia Domnului, dacă nu l-ar fi îmblânzit revenirea lui la umilință.”

26 septembrie – Sfântul Voievod Neagoe Basarab [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-09-26

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (XI, 11-23)

n vremea aceea a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu; şi după ce S’a uitat la toate de jur-împrejur, fiind vremea spre seară a ieşit spre Betania împreună cu cei doisprezece. Şi a doua zi, pe când ieşeau din Betania, El a flămânzit. Şi văzând de departe un smochin care avea frunze, S’a dus acolo să vadă dacă va găsi ceva în el; şi ajungând la smochin, n’a găsit nimic decât frunze; că încă nu era vremea smochinelor. Şi vorbindu-i, i-a zis: „De-acum înainte, roadă din tine nimeni în veac să nu mănânce!“ Iar ucenicii Săi auzeau. Şi au venit în Ierusalim. Şi intrând în templu, a început să-i dea afară pe cei ce vindeau şi pe cei ce cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani şi scaunele neguţătorilor de porumbei le-a răsturnat. Şi nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin templu. Şi-i învăţa şi le spunea: „Oare nu este scris: Casa Mea, casă de rugăciune se va chema pentru toate neamurile? Voi însă aţi făcut-o peşteră de tâlhari…“. Şi au auzit arhiereii şi cărturarii. Şi căutau cum să-L piardă. Că se temeau de El, pentru că toată mulţimea era uimită de învăţătura Lui. Iar când s’a făcut seară, au ieşit afară din cetate. A doua zi dimineaţa, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini. Şi Petru, aducându-şi aminte, I-a zis: „Învăţătorule, iată, smochinul pe care l-ai blestemat s’a uscat…“. Şi răspunzând, Iisus le-a zis: „Aveţi credinţă în Dumnezeu. Adevăr vă spun că cel ce i-ar zice muntelui acestuia: Ridică-te şi te aruncă în mare!, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.

Apostolul Zilei: 2023-09-26

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Efeseni (II, 19-22; III, 1-7)

raților, de acum nu mai sunteți străini și locuitori vremelnici, ci sunteți împreună-cetățeni cu sfinții și casnici ai lui Dumnezeu, zidiți fiind pe temelia apostolilor și a prorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuși Iisus Hristos. Întru El orice zidire bine alcătuită crește ca să ajungă un locaș sfânt în Domnul, în care voi împreună sunteți zidiți, spre a fi locaș al lui Dumnezeu în Duh. Pentru aceasta, eu, Pavel, întemnițatul lui Iisus Hristos pentru voi, cei chemați dintre păgâni, dacă în adevăr ați auzit de iconomia harului lui Dumnezeu care mi-a fost dat mie pentru voi – că prin descoperire mi s-a dat în cunoștință această taină, precum v-am scris înainte pe scurt – de unde, citind, puteți să cunoașteți înțelegerea mea în taina lui Hristos, Care în alte veacuri, nu s-a făcut cunoscută fiilor oamenilor, cum s-a descoperit acum sfinților Săi apostoli și proroci, prin Duhul, anume că neamurile sunt împreună-moștenitoare și mădulare ale aceluiași trup și împreună-părtașe ale făgăduinței, în Hristos Iisus, prin Evanghelie, al cărei slujitor m-am făcut după darul harului lui Dumnezeu, ce mi-a fost dat mie, prin lucrarea puterii Sale.

Două preparate simple cu slănină de porc afumată

Deşi slănina de porc induce confuzie printre consumatori în privinţa beneficiului pentru sănătate, ultimele cercetări arată că aceasta sprijină funcţionarea bună a organismul, deoarece conține acizi graşi Omega 3, seleniu etc. Desigur, este importantă cantitatea pe care o consumăm şi care trebuie să fie una moderată, şi nu excesivă. Nutriţional, slănina de porc este asemănată cu uleiul de măsline și cu somonul. Poate fi consumată ca atare sau adăugată în diverse rețete culinare.

Roadele toamnei – bogăţie de vitamine, minerale, fitonutrienţi

Toamna este un timp al începuturilor: noul an bisericesc, un nou an şcolar, culesul viei și al altor roade şi poate că acum este şi momentul potrivit pentru a începe să mănânci mai sănătos, pentru că acest anotimp aduce multe roade gustoase şi cu un aport de nutrienți cu efecte benefice asupra organismului.

Rugăciunile preacuratei Maicii lui Dumnezeu pentru noi

Domnul a spus: „Cereți și vi se va da; căutați și veți afla… Sau cine este omul acela între voi care, de va cere fiul său pâine, oare el îi va da piatră? Sau de-i va cere pește, oare îi va da șarpe? Deci, dacă voi, răi fii tui, știți să dați daruri bune fiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El” (Matei 7, 9-11). Prin asemenea cuvinte, Domnul sădește în noi nădejdea și siguranța că rugăciunile noastre către Dumnezeu vor fi împlinite.

Ce voi face sufletului meu, că nesimțitor este și nu se teme de Dumnezeu ?

Zis-a Avva Pimen: „A întrebat oarecine odinioară pe Avva Paisie, zicând: «Ce voi face sufletului meu, că nesimțitor este și nu se teme de Dumnezeu?». Și i-a răspuns lui bătrânul: «Du-te de te lipește de omul ce se teme de Dumnezeu; și întru apropierea ta de acela te vei învăța și tu de la dânsul să te temi de Dumnezeu»”.

Dacă Hristos a făcut totul pentru mântuire, noi ce mai avem de făcut ?

Iisus Hristos nu avea nevoie de mântuirea Sa, noi eram și suntem cei ce avem nevoie de mântuire. Deci, pentru iubirea de oameni a lui Dumnezeu, simțită de noi ca o credință arzătoare de mântuire, ni s-a arătat și ni s-a dat ca model de viață persoana reală a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Prietenia reală a sfinților

Sfinții, personaje reale care trăiesc – în inimile noastre – într-un halou de sfială, de îndemnuri, de tăceri, de timide îndrăzniri. De câte ori ne apropiem de ei, parcă ne rușinăm de viața noastră duhovnicească, de cea morală, de cea familială… Ei și viețile lor sunt turnesolul propriilor noastre vieți, dar și busola viitorului apropiat. La întrebarea „Cum trebuie pro­cedat într-o situație sau alta?” pu­nem mâna repejor pe „manualul vieții autentice”, adică pe hagiografii, și citim ce trebuie făcut. Sau, mai bine zis, ce au făcut alții pentru noi, în locul nostru, nenăscuți fiind…

Credința care mântuiește

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Unsprezecea, Cap. 5, în Părinți și Scriitori Bise­ricești (2000), vol. 41, p. 1015

„Dar când zicem credință, înțe­legem cunoașterea adevărată despre Dumnezeu, și nu altceva. Cu­noaș­terea este deci prin credință. Va mărturisi aceasta prorocul Isaia: Dacă nu veți crede, nu veți în­țe­lege (Isaia 7, 9). Iar că o cunoaș­tere care constă dintr-o simplă teorie e declarată de scrierile Sfinților (de Scripturi) nefolositoare, poți înțelege și din următoarele. A spus unul dintre Sfinții ucenici: Tu crezi că unul este Dumnezeu? bine faci; dar și demonii cred și se cutremură (Iacov 2, 19). Ce vom zice deci față de acestea? Cum va adeveri deci Hristos, spunând că a avea viața veșnică înseamnă a cunoaște pe Unul și adevăratul Dumnezeu și, împreună cu El, pe Fiul? Socotesc că trebuie să spunem despre cuvântul Mântuitorului că este cu siguranță adevărat, căci cunoaș­terea e viață, fiindcă naște (în noi) puterea tainei și aduce împărtă­șirea de binecuvântarea tainică, prin care ne unim cu Cuvântul viu și de-viață-făcător.”

25 septembrie – Sfânta Cuvioasă Eufrosina; Sfântul Cuvios Pafnutie Egipteanul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-09-25

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (X, 46-52)

n vremea aceea, ieşind Iisus din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu mulţime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, şedea cerşind la marginea drumului. Şi auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige şi să zică: „Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă!“ Şi mulţi îl certau, ca să tacă; el însă cu mult mai tare striga: „Fiule al lui David, miluieşte-mă!“ Şi Iisus, apropiindu-Se, a zis: „Chemaţi-l!“ Şi l-au chemat pe orb, zicându-i: „Îndrăzneşte, scoală-te; te cheamă…“. Iar orbul, lepădându-şi haina de pe el şi sărind în picioare, a venit la Iisus. Şi l-a întrebat Iisus, zicându-i: „Ce voieşti să-ţi fac?“ Iar orbul I-a răspuns: „Să-mi capăt vederea, Învăţătorule!“ Iar Iisus i-a zis: „Du-te, credinţa ta te-a mântuit!“ Şi îndată şi-a căpătat vederea şi-I urma lui Iisus pe cale.

Apostolul Zilei: 2023-09-25

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Efeseni (I, 22-23; II, 1-5)

raților, toate le-a supus Dumnezeu sub picioarele Fiului Său și, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii, care este trupul Lui, plinirea Celui ce plinește toate întru toți. Iar pe voi v-a făcut vii, cei ce erați morți, prin greșelile și prin păcatele voastre, în care ați umblat mai înainte, potrivit veacului lumii acesteia, potrivit stăpânitorului puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării, întru care și noi toți am petrecut odinioară, în poftele trupului nostru, făcând voile trupului și ale simțurilor și, din fire, eram fiii mâniei ca și ceilalți. Dar Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit pe noi, cei ce eram morți prin greșelile noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos.

Duminica a XVIII-a după Rusalii [Pescuirea minunată] – Părintele Calistrat 24.09.2023

Adâncul iubirii lui Dumnezeu şi chemarea Sfinţilor Apostoli

„În vremea aceea Iisus şedea lângă lacul Ghenizaret şi a văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele. Atunci El, urcându-Se într-una din corăbii, care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat şi, şezând în corabie, învăţa din ea mulţimile. Iar când a încetat să vorbească, i-a zis lui Simon: Îndepărteaz-o la adânc şi lăsaţi în jos mrejele voastre ca să pescuiţi. Şi, răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic n-am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. Şi, făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, încât li se rupeau mrejele. De aceea, au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie să vină să-i ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se scufunde. Iar Simon-Petru, văzând aceasta, a căzut în genunchi, înaintea lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos! Căci spaimă îi cuprinsese, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuirea atâtor peşti. Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni. Şi, trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El.” Luca 5, 1-11 Duminica a XVIII-a după Rusalii (Pescuirea minunată)

24 septembrie – Sfânta Întâia Muceniță și Întocmai cu Apostolii, Tecla [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-09-24

DUMINICA A OPTSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (V, 1-11)

n vremea aceea a fost că pe când mulţimea Îl îmbulzea pe Iisus ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu şi El şedea lângă lacul Ghenizaret, a văzut două luntri stând lângă ţărm; iar pescarii, coborâţi din ele, îşi spălau mrejele. Şi urcându-Se într’una din luntri, care era a lui Simon, l-a rugat s’o depărteze puţin de la uscat. Şi şezând în luntre, din ea învăţa mulţimile. Iar când a încetat să vorbească i-a zis lui Simon: „Du-o la adânc şi aruncaţi-vă mrejele să pescuiţi“. Şi Simon I-a răspuns: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n’am prins nimic; dar după vorba Ta voi arunca mrejele“. Şi făcând aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele. Şi le-au făcut semn fârtaţilor lor din cealaltă luntre să vină să le ajute. Şi ei au venit; şi au umplut amândouă luntrile, că mai se afundau. Şi văzând Simon Petru, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: „Ieşi de la mine Doamne, că sunt om păcătos…“. Că spaimă îl cuprinsese, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, de pescuitul peştilor pe care îi prinseseră. Tot aşa şi pe Iacob şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau fârtaţii lui Simon. Şi a zis Iisus către Simon: „Nu te teme; de acum înainte vei pescui oameni“. Şi trăgând ei luntrile la ţărm şi lăsând totul, I-au urmat Lui.

Apostolul Zilei: 2023-09-24

DUMINICA A OPTSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Corinteni (IX, 6-11)

raților, cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va și secera, iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va și secera. Fiecare să dea cum socotește cu inima sa, nu cu părere de rău, sau din silă, căci Dumnezeu iubește pe cel care dă cu voie bună. Și Dumnezeu poate să înmulțească tot harul la voi, ca, având totdeauna toată îndestularea în toate, să prisosiți spre tot lucrul bun, precum este scris: «Împărțit-a, dat-a săracilor; dreptatea Lui rămâne în veac». Iar Cel ce dă sămânță semănătorului și pâine spre mâncare vă va da și va înmulți sămânța voastră și va face să crească roadele dreptății voastre, ca întru toate să vă îmbogățiți, spre toată dărnicia care aduce prin noi mulțumire lui Dumnezeu.

Statirul sau banul de argint din gura peștelui

„Venind ei în Capernaum, s-au apropiat de Petru cei ce strâng darea (pentru templu) şi i-au zis: Învăţătorul vostru nu plăteşte darea? Ba, da! – a zis el. Dar intrând în casă, Iisus i-a luat înainte, zicând: Ce ţi se pare, Simone? Regii pământului de la cine iau dări sau bir? De la fiii lor sau de la străini? El i-a zis: De la străini. Iisus i-a zis: Aşadar, fiii sunt scutiţi. Ci ca să nu-i smintim pe ei, mergând la mare, aruncă undiţa şi peştele care va ieşi întâi, ia-l, şi, deschizându-i gura, vei găsi un statir (un ban de argint). Ia-l şi dă-l lor pentru Mine şi pentru tine” (Matei 17, 24-27).

Încercările vieții îi ajută pe copii să crească armonios

Încercările vieții îi ajută pe copii să crească armonios / Foto: AdobeStock

Ridicatul de jos atunci când cădem, ca şi valorile şi virtuţile pe care încercăm să le predăm copiilor noştri, se pot învăţa doar prin luptă. La fel cum singurul mod de a ne întări musculatura este încordarea muşchilor, singurul mod în care copiii pot deveni puternici este lupta. Aşa se dezvoltă. Cu toate acestea, nu este cazul să îi abandonăm pe copii când au greutăţi şi nici să creăm greutăţi pentru ei. Viaţa le oferă copiilor o mulţime de prilejuri să se lupte, să înveţe și să crească. E nevoie să învăţăm cum să le fim alături în aceste lupte.

Ispitele pe care trebuie să le ocolim ca părinți

Ca părinţi, sunt mai multe ispite pe care trebuie să le ocolim: ignorarea sau subestimarea luptelor copilului, cedarea la dorinţele lor sau încercarea de a le rezolva noi problemele.

Soții să aibă dragoste curată și jertfitoare unul pentru celălalt

Soţii trebuie să aibă dragoste curată între ei, pentru ca existând un climat paşnic în familie, să-şi poată îndeplini datoriile lor duhovniceşti. Pentru a trăi în chip armonios soţii trebuie din început să pună ca temelie a vieţii lor dragostea, dragostea cea scumpă, care se află în nobleţea duhovnicească, în jertfirea de sine şi nu în dragostea cea mincinoasă, lumească şi trupească.

Rolul și semnificația nașilor în Taina Sfintei Cununii

Precum la Taina Sfântului Botez, mirii ce urmează a se cununa sunt însoțiți de nași sau nuni. Aceștia asistă pe finii lor la Logodnă și la Cununie, implicându-se și participând activ la săvârșirea acestor două slujbe, îndeplinind împreună cu preotul anumite gesturi sau acte liturgice, între care punerea inelelor în degetele mirilor, la Logodnă, și punerea și luarea cununiilor de pe capetele mirilor, la Cununie. De asemenea, ei țin lumânările, de o parte și de alta a mirilor, nașul în partea dreaptă a mirelui și nașa în partea stângă a miresei. Aceste lumânări sunt un simbol al luminii sau al căii celei adevărate pe care trebuie să meargă viitorii soți, nașii angajându-se să le fie garanți sau chezași ai seriozității și trăiniciei vieții de familie pe care cei doi tineri o încep.

Ce este moartea pentru creștini ?

Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia XV, 39-40, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 166

„Acela, (…)care s-a mutat, în cele lăuntrice, din moarte la viață, trăiește cu adevărat în veac și nu moare. Chiar dacă trupurile unor astfel de oameni se descompun pentru un timp, ele se vor scula iarăși, întru slavă, pentru că sunt sfințite. De aceea zicem că moartea creștinilor este somn și odihnă. Dacă, însă omul ar fi nemuritor și după trup, toată lumea văzând acest lucru extraordinar — că trupurile creștinilor nu se strică — ar face binele nu de bună voie, ci dintr-o oarecare constrângere. Dar pentru aceasta Dumnezeu rânduiește astfel lucrurile și are loc descompunerea trupurilor, ca să se vădească și să cunoască odată întru totul liberul arbitru pe care Dumnezeu l-a dat oamenilor de la început și să se arate că de voia omului depinde să se întoarcă spre bine sau spre rău. Nici cel desăvârșit (nu este împins de vreo putere) la săvârșirea binelui, după cum nici cel ce s-a afundat în păcat și s-a făcut vas al diavolului prin care toată lumea a fost condamnată, nu este legat de vreo necesitate pentru a săvârși răul; chiar și acesta are libertatea de a deveni vas al alegerii și vieții. La fel și cei „îmbătați” de divinitate, deși plini și încătușați de Duhul Sfânt, nu sunt constrânși de vreo putere, ci au libertatea de a se întoarce și de a face ceea ce vor în acest veac.”

23 septembrie – Zămislirea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-09-23

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XXIV, 34-44)

is-a Domnul către ucenicii Săi: adevăr vă grăiesc că neamul acesta nu va trece până ce toate acestea se vor plini. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece! Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Şi precum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului; că precum în zilele acelea de dinainte de potop oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, şi n’au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului. Atunci, din doi care vor fi în ţarină, unul va fi luat şi altul va fi lăsat; din două, care vor măcina la râşniţă, una va fi luată şi alta va fi lăsată. Aşadar, privegheaţi, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru. Să cunoaşteţi însă aceasta, că de-ar şti stăpânul casei la care ceas al nopţii vine furul, ar priveghea şi n’ar lăsa să i se spargă casa. De aceea şi voi fiţi gata, că’n ceasul în care nu gândiţi va veni Fiul Omului.

Apostolul Zilei: 2023-09-23

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (X, 23-28)

raților, toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi folosesc. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. Nimeni să nu caute ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui. Mâncați tot ce se vinde în măcelărie, fără să întrebați nimic pentru cugetul vostru; fiindcă «al Domnului este pământul și plinirea lui». Dacă cineva dintre necredincioși vă cheamă pe voi la masă și voiți să vă duceți, mâncați orice vă este pus înainte, fără să întrebați nimic pentru conștiință. Dar de vă va spune cineva: Aceasta este din jertfa idolilor, să nu mâncați, pentru cel care v-a spus și pentru conștiință.

Fără dragoste, nicio nevoință nu are valoare

Tot ce facem să facem cu rugăciune și blagoslovenie ca să se pogoare harul Sfântului Duh peste noi. „Fără de Mine nu puteți face nimic”, zice Domnul. Astăzi s-au înmulțit ispitele pentru călugăr, pentru că ispititorul a căpătat putere și îndrăzneală. Răutatea în om nu este atât din noi, cât de la ispititorul care continuu ne pândește ca să ne clatine poziția.

Dragostea duhovnicească biruieşte durerea

Ce sfaturi daţi călugărilor şi credincioşilor?

Hrană cu dreaptă măsură

Din mărturisirea ta văd că, vrând să împlinești sfaturile mele, ai luptă cu somnul și cu gândurile – Dumnezeu să-ți ajute în aceasta! Iar pentru ca să scapi de somnul mult, scrii că ai început să mănânci fără să te saturi și, ieșind de la masă foarte flămândă, te tulburi că nu ai binecuvântarea mea și totuși faci aceasta. Nu trebuie să fii flămândă, ci la prânz hrănește-te cu măsură. Nici cina nu este de lepădat, ci urmărește și în aceasta înfrânarea, și mănâncă mai puțin decât la prânz.

Prohodirea egoului

Moartea este singura certitudine a vieții pă­mân­­­tești. Poate vei fi bogat sau sărac, inteligent sau simplu, apreciat sau desconsiderat, poate vei trăi singur, vei avea familie sau vei fi monah, dar cu siguranță vei muri. Și, așa cum se spune într-un vechi basm german, „numai moartea nu costă nimic”. Am putea privi ultima remarcă în mod ironic deoarece știm din viața reală că moartea a devenit mai scumpă ca niciodată, că poate fi transformată într-un adevărat spectacol, că pentru mulți a ajuns un fel de ultimă reprezentație din show-ul vieții lor. Însă, indiferent de cine se află pe catafalc, preotul are datoria de a se ruga ca și cum s-ar afla la propria sa înmormântare sau la cea a unei persoane apropiate. Cel decedat ne este, întotdeauna, rudă. Ne este frate sau soră, tată sau mamă, fiu sau fiică întru Hristos. Așadar, preotul asistă întotdeauna la înmormântarea unei rudenii, chiar dacă nu s-a întâlnit niciodată cu omul respectiv.

Despre ţarina în care trebuie să lucrăm

Omul este îndemnat să aibă tot timpul gândul la ceasul morţii sale. Fie că se bucură sau se întristează, fie că e singur sau cu alţii, gândul său trebuie să fie mereu la trecerea din lumea aceasta şi la răspunsul pe care îl va da. Sfântul Isaac Sirul spune că omul trebuie să cunoască la ceasul morţii în ce ţarină a lucrat în viaţa sa: „Cine a primit osteneala lucrării plugăriei tale şi pe cine ai veselit în arena ta, ca să iasă în întâmpinarea ta, în clipa ieşirii tale… Pe cine ai câştigat prie­ten în veacul viitor, ca să te primească la ieşirea ta?”

Cunoașterea sinelui și grija față de noi

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a III-a, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, pp. 73-74

„Nu lua aminte la trup, nici nu urmări cu orice chip binele trupului: sănătatea, frumusețea, desfătarea cu plăceri, viața lungă; nu admira averile, slava și puterea; nu socoti mare lucru pe cele ce sunt în slujba acestei vieți trecătoare, ca nu cumva prin râvna pentru ea să disprețuiești viața ta cea adevărată, ci ia aminte de tine însuți, adică de sufletul tău. Pe el împodobește-l, de el poartă de grijă, pentru ca prin luarea-aminte să fie îndepărtată toată întinăciunea venită peste el din pricina răutății, să fie curățit de toată rușinea provenită de pe urma păcatului, să fie împodobit și să strălucească prin toată frumusețea virtuții. Cercetează-te pe tine cine ești, cunoaște-ți firea ta! Cunoaște că trupul tău e muritor, iar sufletul nemuritor! Cunoaște că viața noastră este dublă: una, proprie trupului, iute trecătoare; alta, înrudită cu sufletul, fără de sfârșit. (…) Nu te alipi de cele muritoare, ca și cum ar fi veșnice, nici nu disprețui pe cele veșnice, ca și cum ar fi trecătoare. Nu te uita la trup, căci este trecător, ci poartă grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Ia seama cu toată luarea-aminte de tine însuți, ca să știi să împarți fiecăruia ce-i de folos: trupului, hrană și îmbrăcăminte; sufletului, dogmele credinței, buna educație, practicarea virtuții, îndreptarea patimilor. Nu îngrășa mult trupul, nici nu căuta să pui pe el multă carne, pentru că trupul poftește împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului, împotrivindu-se unul altuia (Galateni 5, 17). Ia seama ca nu cumva îngrășând trupul să dai multă putere părții celei rele din tine. După cum la talerele balanței de îngreunezi un taler, ușurezi pe celălalt, tot așa, cu trupul și cu sufletul: mărirea unuia aduce negreșit micșorarea celuilalt.”

22 septembrie – Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi, Mitropolitul Moldovei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-09-22

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (VIII, 1-10)

n vremea aceea, fiind mulţime multă şi neavând ce să mănânce, Iisus i-a chemat la Sine pe ucenici şi le-a zis: „Milă Îmi este de mulţime, că trei zile sunt de când aşteaptă lângă Mine şi n’au ce să mănânce; şi de le voi da drumul spre casa lor flămânzi, se vor istovi pe drum, că unii din ei au venit de departe“. Şi ucenicii Săi I-au răspuns: „De unde va putea cineva să-i sature pe aceştia cu pâine, aici, în pustiu?“ Şi El i-a întrebat: „Câte pâini aveţi?“ Iar ei au răspuns: „Şapte“. Şi El a poruncit mulţimii să şadă jos pe pământ. Şi luând cele şapte pâini, a mulţumit, a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le pună înainte-le. Şi ei le-au pus înaintea mulţimii. Şi erau şi câţiva peştişori. Şi binecuvântându-i, le-a spus să-i pună şi pe aceştia înaintea lor. Şi au mâncat şi s’au săturat şi au luat fărâmiturile rămase, şapte coşuri. Iar cei ce au mâncat erau ca la patru mii. Şi le-a dat drumul. Şi îndată intrând în corabie cu ucenicii Săi, a venit în părţile Dalmanutei.

Apostolul Zilei: 2023-09-22

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Efeseni (I, 7-17)

raților, în Iisus Hristos, prin sângele Lui, avem răscumpărarea și iertarea păcatelor, după bogăția harului Său, pe care l-a făcut să prisosească în noi, întru toată înțelepciunea și priceperea, făcându-ne cunoscută taina voii Sale, după buna Lui socotință, așa cum hotărâse în Sine mai înainte, spre iconomia plinirii vremilor, ca toate să fie iarăși unite în Hristos, cele din ceruri și cele de pe pământ – toate întru El, întru Care și moștenire am primit, rânduiți fiind mai înainte – după rânduiala Celui ce toate le lucrează, potrivit sfatului voii Sale – ca să fim spre lauda slavei Sale noi, cei ce mai înainte am nădăjduit întru Hristos. Întru Care și voi, auzind cuvântul adevărului, Evanghelia mântuirii voastre, crezând în El, ați fost pecetluiți cu Sfântul Duh al făgăduinței, Care este arvuna moștenirii noastre, spre răscumpărarea celor dobândiți de El și spre lauda slavei Sale. Drept aceea, și eu auzind de credința voastră în Domnul Iisus și de dragostea cea către toți sfinții, nu încetez a mulțumi pentru voi, pomenindu-vă în rugăciunile mele, ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea vouă duhul înțelepciunii și al descoperirii, spre deplina Lui cunoaștere.

Îndepărtarea de Dumnezeu – principala sursă a nefericirii

Bine este nouă că îngăduie Dumnezeu să fim încercați, pentru că altfel am fi avut patimi ascunse și pretenții nesăbuite în Ziua Judecății. Căci dacă le-ar trece cu vederea pe acestea și ne-ar lua în Rai așa cum suntem, am crea și acolo probleme. De aceea îngăduie aici ispitele, ca să ne curețe de praf, să se purifice sufletul nostru cu întristările și plânsetele și astfel să fim nevoiți să scăpăm la Dumnezeu și să ne aflăm mântuirea.

Nu te încrede în amăgiri !

Am citit toate scrierile tale și îți spun că, mișcările pe care le socotești a fi de la har, noi nu le considerăm astfel. Părintele Ambrozie și noi toți n-am întâlnit asemenea exemple la Sfinții Părinți și la toți bineplăcuții lui Dumnezeu. Bine ar fi dacă le-ai înțelege și tu ca fiind amăgiri și ai înțelege că Dumnezeu nu s-ar mânia pe tine, chiar dacă acestea ar fi de la har, iar tu le-ai nesocoti și le-ai refuza.

Îndreptarea răului făcut nu înseamnă iertarea de dragul confortului personal

Când am făcut rău cuiva și ne dăm seama că am greșit, de multe ori mergem la persoana respectivă și ne exprimăm mâhnirea, iar când discuția este încărcată emoțional, se varsă lacrimi, se iartă și se folosesc cuvinte mișcătoare, plecăm cu sentimentul că am făcut tot posibilul. Am plâns împreună, suntem împăcați și totul este bine. Dar nu este bine deloc. Pur și simplu ne-au încântat propriile noastre virtuți, iar cealaltă persoană, care poate este bună și se înduioșează ușor, a reacționat la scena noastră emoțională. Dar tocmai aceasta nu este întoarcerea. Nimeni nu ne cere să vărsăm lacrimi, nici să avem o întâlnire emoționantă cu victima, chiar dacă aceasta e Dumnezeu. Ce se așteaptă de la noi, este ca atunci când am înțeles răul făcut, să îl îndreptăm.

Manifestările celui rău

Herma, Păstorul, Porunca VI – 36, 4-6, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, pp. 307-308

„Iată acum și faptele îngerului răutății. Mai întâi de toate este mânios, amar și fără minte, iar faptele lui sunt rele și strică pe robii lui Dumnezeu. Când se suie el la inima ta, cunoaște-l din faptele lui.
– Nu știu, Domnule, i-am zis eu, cum să-l cunosc!
– Ascultă, mi-a zis el. Când vine peste tine mânie sau amărăciune, cunoaște că el este în tine. Apoi pofta de afaceri multe, de cheltuieli mari cu multe mâncăruri, cu băuturi amețitoare, cu multe beții și cu felurite petreceri, care nu se cuvin, pofta de femei, lăcomia, mândria mare și îngâmfarea și toate câte se aseamănă cu acestea; acestea, deci, când se suie la inima ta, cunoaște că îngerul răutății este în tine.
Așadar, cunoscându-i faptele lui, depărtează-te de el, nu crede deloc în el, pentru că faptele lui sunt rele și vătămătoare robilor lui Dumnezeu.”

21 septembrie – Sfântul Proroc Iona [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-09-21

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (VII, 24-30)

n vremea aceea S’a dus Iisus în hotarele Tirului şi ale Sidonului; şi intrând într’o casă, voia ca nimeni să nu ştie, dar n’a putut să rămână tăinuit. Că de’ndată auzind despre El o femeie a cărei fiică avea duh necurat, a venit şi a căzut la picioarele Lui. Şi femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Şi-L ruga să scoată demonul din fiica ei. Iar Iisus i-a zis: „Lasă întâi să se sature fiii; că nu e bine să iei pâinea fiilor şi s’o arunci câinilor“. Ea însă a răspuns şi a zis: „Da, Doamne, dar şi câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile fiilor“. Şi El i-a zis: „Pentru acest cuvânt, du-te!, demonul a ieşit din fiica ta“. Iar ea, ducându-se acasă, a găsit-o pe copilă culcată pe pat; iar demonul, ieşit.

Apostolul Zilei: 2023-09-21

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Efeseni (I, 1-9)

avel, apostol al lui Iisus Hristos prin voinţa lui Dumnezeu, sfinţilor care sunt în Efes şi credincioşilor întru Hristos Iisus: Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos! Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce, întru Hristos, ne-a binecuvântat pe noi, în ceruri, cu toată binecuvântarea duhovnicească; precum întru El ne-a şi ales, înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui, mai înainte rânduindu-ne, în a Sa iubire, spre înfierea întru El, prin Iisus Hristos, după buna socotinţă a voii Sale, spre lauda slavei harului Său, cu care ne-a dăruit pe noi, prin Fiul Său cel iubit; întru El avem răscumpărarea prin sângele Lui şi iertarea păcatelor, după bogăţia harului Său, pe care l-a făcut să prisosească în noi, în toată înţelepciunea şi priceperea; făcându-ne cunoscută taina voii Sale, după buna Lui socotinţă, aşa cum hotărâse în Sine mai înainte.

Predică la Taina Sfântului Maslu – Părintele Calistrat 20.09.2023

„Doamne, ajută-mă să nu greșesc !”

M-a impresionat faptul că un fost deținut politic, când a început să vorbească într-o adunare festivă, înainte de toate, a zis cu glas tare: „Doamne ajută-mă să nu greșesc”. Greșim noi înșine, și greșesc și alții, în ceea ce ne privește pe noi. Lucrul de căpetenie este să ni se facă „ocara, ca cinstea; lipsa, ca îndestularea; paguba, ca și câștigul și străinii, ca rudele după trup”. Dacă ajungem la măsura aceasta, am ajuns la nepătimire și suntem fericiți.

Nu trâmbița greșeala fratelui tău !

Dacă, în pofida strădaniei tale, fratele tău rămâne neîndreptat, atunci „spune-l Bisericii (Matei 18, 17). Și ce înseamnă aceasta? Să trâmbițezi despre greșeala fratelui tău în toată Biserica și în acest fel să afle toată lumea? Domnul n-a spus „spune-l poporului”, ci „Bisericii”, deci conducătorilor (Sfântul Ioan Gură de Aur). Adică spune-l preotului, ca să facă ceva prin puterea pe care o are, prin harisma preoției.

Întâi e datoria și apoi vine bucuria !

Am și eu un cuvânt care zic că e bine să-l țină minte și alții: întâi e datoria și apoi vine bucuria! Nu putem noi cuprinde în sufletele noastre câtă bucurie vrea Dumnezeu să ne dea.

„Judecata de Apoi” este chiar astăzi, dar fără Judecător. Deocamdată

Autoritatea se dobândește, nu se învestește de către nimeni din exterior. Acest lucru l-am înțeles când, vremelnic, am condus nemijlocit diferite instituții de presă cu personal abundent și probleme infinite. Cu alte cuvinte: poți fi numit în orice funcție (cât de importantă ar fi ca suprafață publică!), însă dacă în lăuntrul tău nu există acea tensiune creatoare, acel foc lăuntric și acea judecată teafără care te transformă în lider autentic, totul este în zadar. Autoritatea funcției devine, în scurt timp, oarbă, capricioasă și sfârșește în opresiune, arbitrar, ineficiență. Oamenii te urmează cu toată ființa și energiile lor numai dacă te consideră lider autentic. Căci ei nu devin solidari și dedicați funcției, ci omului care o întrupează chiar și efemer – la scara unei vieți.

Mântuirea

Obiectivul vieţii unui creştin prin Botez este mântuirea. Scopul existenţei noastre este dobândirea Împărăţiei cerurilor. Profesorul Gheor­ghios I. Mantzaridis ne spune că „venirea lui Hristos a adus în lume Împă­răția lui Dumnezeu. Iar spa­țiul unde se arată Împărăția lui Dumnezeu este Biserica. Biserica păstrează veșnicia în istorie și conferă istoriei perspectiva veșniciei”. De aceea, Biserica este spaţiul mântuirii, unde prin Sfintele Taine dobândim Împărăţia lui Dumnezeu.

Slava de la Dumnezeu și cea de la oameni

Patericul are calitatea de a ascunde extraordinarul în spatele unor gesturi cotidiene, banale. Așa este și o povestire despre avva Sisoe, în care este descrisă o dimineață în care la bătrân se afla în vizită un episcop. 

Creșterea duhovnicească

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilie la Psalmul I, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (2011), vol. 4, pp. 372-373

„Conducându-ne, cu înțelepciune și iscusință, spre virtute, Scriptura a făcut din îndepărtarea de răutate începutul faptelor bune. Dacă ți le-ar fi așezat înainte de îndată pe cele desăvârșite, ai fi pregetat să le faci; dar așa te obișnuiește mai întâi cu cele mai ușoare, ca să îndrăznești mai pe urmă spre cele mai grele. Aș spune că practicarea evlaviei se aseamănă cu o scară, cu scara aceea pe care a văzut-o odinioară fericitul Iacov; unul din capete era jos, pe pământ, iar celălalt capăt urca mai presus de cer (Facerea 28, 12). Deci, aceia care se îndreaptă către viața cea virtuoasă trebuie să meargă pe urmele virtuții începând cu primele trepte, și de la ele să pășească mereu mai sus, până ce ajung, printr-un urcuș săvârșit încetul cu încetul, până la înălțimea pe care o poate atinge firea omenească. După cum prima treaptă a unei scări înseamnă îndepărtarea de pământ, tot așa se petrece și cu viețuirea cea după Dumnezeu: început al urcușului este îndepărtarea de rău. Pe scurt, ab­­ți­­ne­rea de la o faptă oarecare este mai ușor de îndeplinit; de pildă: Să nu ucizi (Ieșirea 20, 13), Să nu să­vâr­șești adulter (Ieșirea 20, 14), Să nu furi (Ieșirea 20, 15); fiecare din acestea are nevoie de abținere și de nemișcare, în vreme ce: Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți (Matei 19, 19), Vinde-ți averile tale și dă-le săracilor (Matei 19, 21), Dacă te va sili cineva să mergi cu el o milă, mergi cu el două (Matei 5, 41) sunt lucrări potrivite unor atleți și au trebuință de un suflet încă tânăr. Minunează-te, dar, de înțelepciunea celui care ne duce la desăvârșire prin porunci mai ușoare și mai lesne de îndeplinit! Ne-a propus, așadar, trei lucruri care merită să fie păzite: să nu fi umblat în sfatul celor lipsiți de evlavie, să nu fi stat pe calea păcă­to­șilor și să nu fi șezut pe scaunele ciumaților (Psalmi 1, 1). A dat această ordine spuselor lui urmând firea lucrurilor. Căci mai întâi chibzuim, apoi reținem cele ce rezultă din cele chibzuite și în sfârșit rămânem la cele pe care le-am chibzuit.”

20 septembrie – Sfinții Mari Mucenici Eustație și soția sa, Teopista, cu cei doi fii ai lor: Agapie și Teopist [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-09-20

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (VII, 14-24)

n vremea aceea, chemând Iisus mulţimea la El, le zicea: „Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi: Nu este nimic din afara omului care, intrând în el, să-l poată spurca. Dar cele ce ies din om, acelea sunt cele ce-l spurcă pe om. De are cineva urechi de auzit, să audă!“ Şi când a intrat de la mulţime în casă, ucenicii L-au întrebat despre această parabolă. Şi El le-a zis: „Aşadar, şi voi sunteţi tot atât de nepricepuţi! Nu înţelegeţi că tot ce intră din afară în om nu poate să-l spurce? Că nu în inimă intră, ci în pântece şi se aruncă afară unde-i e locul. Că bucatele sunt toate curate“. Dar spunea că ceea ce iese din om, aceea-l spurcă pe om: „Fiindcă din lăuntrul, din inima oamenilor ies cugetele rele, desfrânările, hoţiile, omorurile, adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, invidia, defăimarea, trufia, uşurătatea. Toate relele acestea ies din lăuntru, şi ele îl spurcă pe om“. Şi ridicându-Se de acolo, S’a dus în hotarele Tirului şi ale Sidonului; şi intrând într’o casă, voia ca nimeni să nu ştie, dar n’a putut să rămână tăinuit.

Apostolul Zilei: 2023-09-20

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Galateni (VI, 2-10)

raţilor, purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos. Căci, de se socoteşte cineva că este ceva, deşi este nimic, se înşală pe sine însuşi. Iar fapta lui însuşi să şi-o cerceteze fiecare, şi atunci va avea laudă, dar numai faţă de sine însuşi şi nu faţă de altul. Căci fiecare îşi va purta sarcina sa. Cel care primeşte cuvântul învăţăturii, să facă parte învăţătorului său din toate bunurile. Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; fiindcă ce va semăna omul, aceea va şi secera. Cel ce seamănă în trupul său însuşi, din trup va secera stricăciune; iar cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viaţă veşnică. Să nu încetăm de a face binele, căci vom secera la timpul său, dacă nu ne vom lenevi. Așadar, până când avem vreme, să facem binele către toţi, dar mai ales către cei de o credinţă cu noi.

Patimile omoară iubirea din noi

Toate păcatele de moarte afectează mai mult sau mai puţin iubirea din noi. Orice patimă nu face altceva decât să omoare iubirea din noi. Astfel, iubirea noastră poate lesne cădea în animalitate, adică în acea forţă instinctuală de perpetuare a speciei, dată vieţuitoarelor pământului. Animalizarea iubirii înseamnă căderea în desfrânare, ca principiu al plăcerii din care a fost ruptă, zdrobită, dimensiunea creatoare, născătoare a iubirii şi rămâne doar cea hedonistă, generatoare de plăceri.

Greșelile mici nasc patimi mari

Oricât de slabe ni s-ar părea patimile care se ivesc în noi în chip neînsemnat, trebuie să ne împotrivim lor ca unora dintre cele mai mari și puternice ispite. Altminteri, de le îngăduim să apară slobode în noi, ele repede vor crește, se vor întări și vor deveni cumpliții noștri tirani. De nu vom smulge neghina cât este încă mică, aceasta degrabă se va înmulți și își va întinde atât de larg rădăcinile, încât îți va fi peste putință să o mai stârpești. De nu te lepezi de țigări sau de alcool la începutul împătimirii de ele, curând după aceea vei deveni un jalnic rob al lor.

Îndrăzneala rugăciunii către Maica Domnului

Când ne întoarcem către Maica lui Dumnezeu în rugăciunile noastre, ar trebui să înțelegem mai des decât ni se întâmplă s-o recunoaștem că orice rugăciune pe care i-o oferim înseamnă aceasta: „Maica lui Dumnezeu, L-am ucis pe Fiul tău. Dacă tu mă ierți, înseamnă că pot fi iertat. Dacă îmi refuzi iertarea, nimic nu mă mai poate salva de la osânda veșnică”.

Frământarea lăuntrică a inimii

Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia V, 6, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, pp. 113-114

„Războiul se dă, mai întâi înăuntru, în inimă; (acolo) este lupta și războiul, (acolo) este cumpăna care înclină fie către iubirea lui Dumnezeu, (fie către) iubirea lumii. Acolo discerne fiecare și de acolo pornește (hotărârea să vină sau nu) la lupta cu fratele său, zicând întru sine: Să zic? Să vorbesc? Să nu vorbesc? (Acolo, înlăuntru, omul) își aduce aminte de Dumnezeu, dar, fiind reținut de orgoliul propriu, nu se leapădă de sine. Și dacă iubirea lumii atârnă mai greu și înclină către ea balanța inimii, iute ajunge cuvântul cel rău până la buze.”

19 septembrie – Sfinții Mucenici Trofim, Savatie și Dorimedont [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-09-19

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (VII, 5-16)

n vremea aceea, L-au întrebat fariseii şi cărturarii pe Iisus: „De ce nu merg ucenicii tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă pâine cu mâinile necurate?“ Iar El le-a zis: „Bine a profeţit Isaia despre voi, făţarnicilor, aşa cum este scris: Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine; dar zadarnic Mă cinsteşte învăţând învăţături care sunt porunci omeneşti. Că voi, lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu, ţineţi datina oamenilor, spălarea urcioarelor şi a paharelor şi multe faceţi asemenea acestora“. Şi le zicea: „Bun de tot!, voi aţi lepădat porunca lui Dumnezeu ca să vă ţineţi datina voastră! Căci Moise a zis: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi Cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moarte. Voi însă spuneţi: Dacă un om îi va zice tatălui său sau mamei sale: Corban, adică: Darul cu care aş putea să te ajut I l-am dăruit lui Dumnezeu, pe acela nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl său sau pentru mama sa şi în felul acesta desfiinţaţi cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră pe care voi singuri aţi dat-o. Şi multe asemenea acestora le faceţi“. Şi chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea: „Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi: Nu este nimic din afara omului care, intrând în el, să-l poată spurca. Dar cele ce ies din om, acelea sunt cele ce-l spurcă pe om. De are cineva urechi de auzit, să audă!“

Apostolul Zilei: 2023-09-19

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Galateni (V, 11-21)

raţilor, dacă propovăduiesc încă tăierea împrejur, pentru ce mai sunt prigonit? Deci, sminteala crucii a încetat! O, de s-ar tăia de tot cei ce vă răzvrătesc pe voi! Căci voi, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate; numai să nu folosiţi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiţi unul altuia prin iubire. Căci toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar dacă vă muşcaţi unul pe altul şi vă mâncaţi, vedeţi să nu vă nimiciţi voi între voi. Zic, dar: În Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta trupului. Căci trupul pofteşte împotriva duhului, iar duhul, împotriva trupului; căci acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceţi cele ce aţi voi. Iar, de vă purtaţi în Duhul, nu sunteţi sub Lege. Iar faptele trupului sunt cunoscute, şi ele sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare, închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri, pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am şi spus că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

Deserturi cu ulei de scorţişoară

Uleiul de scorțișoară este obținut prin distilarea cojilor și frunzelor de scorțișoară, iar studiile vorbesc despre efectele benefice asupra organismului ale acestui tip de ulei: este antiinflamator, vermifug, antiviral, antidepresiv, antioxidant, stabilizează glicemia. Uleiul de scorți­șoară se poate folosi în prepararea unor deserturi, smoothie-uri, budinci, creme etc.

Fitoestrogenii şi capacitatea lor de a preveni boli cronice

O dietă sănătoasă, care susține o bună funcționare a organismului și o stare psihoemoțională optimă, având totodată capacitatea de a preveni boala, dar și de a o gestiona, este aceea în care plantele ocupă primul loc. Acest lucru se datorează multitudinii de molecule, mai simple sau mai complexe, care creează profilul biochimic al varietății uriașe de plante comestibile: de la ardei gras și căpșune la grâu, fasole, alune, ceai verde, cafea, sunătoare și altele.

Purtăm crucea care mântuiește sau trăim împotrivindu-ne ?

Se ridică în mod natural proble­ma: cum să ne luptăm cu boala, ce să opunem pierzării care-i amenință pe cei ce merg pe aceas­tă cale? Răspunsul decurge din esența întrebării: smerenia, ascultarea față de cel obiectiv; asculta­rea pe trepte – față de oamenii îndrăgiți, față de apropiați, față de legile lumii, față de dreptatea obiectivă, față de tot ce e bun în noi și în afara noastră, ascultarea față de Legea lui Dumnezeu și, în fine, ascultarea față de Biserică, de rânduie­lile ei, de poruncile ei, de lucrările ei de taină.

Există și alt sens al Crucii: compansiunea pentru celălalt

Avem adeseori o reprezentarea parțială despre Cruce și despre taina ei redusă la faptul de a suporta o asceză, de a ne înfrâna de la plăceri, de la tot felul de satisfacții. Există însă și alt sens al Crucii: compansiunea pentru celălalt. Cu siguranță însă nu putem face totul pentru celălalt dacă ținem la plăcerile noastre egoiste, dacă omul este legat de lăcomie, poftă de stăpânire, mândrie. Aceasta arată însă numai aspectul negativ al Crucii.

Cârtim sau ne smerim în fața crucii pe care o avem de purtat ?

Ce cruci sunt pregătite pentru cei mai mulți dintre noi? Cruci simple – nu dintr-acelea pe care le-au dus mucenicii, nu dintr-acelea pe care până la sfârșitul vieții le-au purtat nevoitorii din pustie. Viața noastră – viața tuturor oamenilor – este amar, întristare și pătimire. Și toate aceste amaruri, întristări și pătimiri ale vieții noastre lumești, sociale și familiale, alcătuiesc crucea noastră. Oare puține suferințe pricinuiesc căsnicia nereușită, alegerea neinspirată a profesiei, bolile grave, înjosirea, confiscarea averii, clevetirile care ne urmăresc? Tot răul pe care ni-l fac oamenii, gelozia conjugală – oare nu sunt acestea crucea noastră?

Superstițiile

Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a VII-a, Cap. IV, 24.1-24.5, 25.1-25.4, 26.1-26.2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, pp. 489-490

„Pentru că oamenii superstițioși se necăjesc ușor, de aceea ei socot că tot ce le iese în cale sunt semne și pricini de nenorociri:
(…) De cântă pe seară cocoșul, pe care îl hrăniți voi,
Spuneți că acestea sunt semne rele.
De unul ca acesta își bate joc Menandru, în piesa «Supersti­țio­sul»:
O, zei preacinstiți, ce lucru bun mi s-a-ntâmplat!
Când m-am încălțat, am rupt cureaua
De la papucul drept! – Negreșit, o prostule,
Putredă era! Dar tu, un zgârciob, n-ai vrut
Să-ți cumperi una nouă!
Plăcute sunt și cele spuse de Antifon. Cineva a văzut un semn rău când scroafa lui și-a mâncat purce­lușii. Antifon, văzând că scroafa este slăbită de foame și din pricina zgârceniei celui care o hrănea, i-a zis: Bucură-te de semnul acesta, că scroafa, care-i atâta de flămândă, nu ți-a mâncat copiii!
(…) Bun a fost și răspunsul pe care l-a dat Diogene celui care se mira că a găsit un șarpe încolăcit în jurul pisălogului: Ar fi fost mai de mirare dacă ai fi văzut pisălogul încolăcit în jurul șarpelui.
Animalele necuvântătoare trebuie să alerge, să mănânce, să se lupte, să nască și să moară; acestea sunt pentru ele ceva natural și nu pot fi semne rele pentru noi.
(…) Mulți se tem și de cuvintele scrise pe case.
Diogene, când a văzut scris pe casa unui om rău cuvintele acestea: Heracle, cel ce a câștigat multe bătălii, aicea locuiește! Nici un om rău să nu intre în ea, a spus cu foarte mult umor: Dar cum va intra stăpânul casei?”

18 septembrie – Sfântul Ierarh Eumenie, episcopul Gortinei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-09-18

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (VI, 54-56; VII, 1-8)

n vremea aceea, ieşind Iisus din corabie, de’ndată L-au recunoscut cei ce erau din ţinutul Gadarenilor. Şi străbăteau tot ţinutul acela şi s’au pornit să-I aducă bolnavii pe paturi, acolo unde auzeau că este El. Şi oriunde intra, în târguri sau în oraşe sau în sate, puneau pe cei bolnavi la răspântii şi-L rugau să le îngăduie să se atingă măcar de poala hainei Sale. Şi câţi se atingeau de El, se vindecau. Atunci s’au adunat la El fariseii şi unii dintre cărturari, care veniseră din Ierusalim. Şi văzându-i pe unii din ucenicii Lui că mănâncă pâine cu mâinile necurate, adică nespălate, cârteau; fiindcă fariseii şi toţi Iudeii, ţinând datina bătrânilor, nu mănâncă până nu-şi spală cu grijă mâinile; şi când vin din piaţă nu mănâncă până nu se spală; şi sunt şi multe altele pe care ei le-au primit ca să le păzească: spălarea paharelor şi a urcioarelor şi a căldărilor de aramă şi a paturilor. Şi L-au întrebat fariseii şi cărturarii: „De ce nu merg ucenicii tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă pâine cu mâinile necurate?“ Iar El le-a zis: „Bine a profeţit Isaia despre voi, făţarnicilor, aşa cum este scris: Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine; dar zadarnic Mă cinsteşte învăţând învăţături care sunt porunci omeneşti. Că voi, lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu, ţineţi datina oamenilor, spălarea urcioarelor şi a paharelor şi multe faceţi asemenea acestora“.

Apostolul Zilei: 2023-09-18

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Galateni (IV, 28-31; V, 1-10)

raţilor, noi suntem după Isaac, fii ai făgăduinţei. Ci, precum atunci cel ce se născuse după trup prigonea pe cel ce se născuse după Duh, tot aşa şi acum. Dar ce zice Scriptura? «Izgoneşte pe roabă şi fiul ei, căci nu va moşteni fiul roabei, împreună cu fiul celei libere». Deci, fraţilor, nu suntem copii ai roabei, ci copii ai celei libere. Staţi, deci, tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi şi nu vă prindeţi iarăşi în jugul robiei. Iată eu, Pavel, vă spun vouă: Că, de vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic. Şi mărturisesc, iarăşi, oricărui om ce se taie împrejur, că el este dator să împlinească toată Legea. Cei ce voiţi să vă îndreptaţi prin Lege v-aţi îndepărtat de Hristos, aţi căzut din har; căci noi aşteptăm în Duh nădejdea dreptăţii din credinţă. Căci în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu poate ceva, nici netăierea împrejur, ci credinţa care este lucrătoare prin iubire. Voi alergaţi bine. Cine v-a oprit ca să nu vă supuneţi adevărului? Înduplecarea aceasta nu este de la cel care vă cheamă. Puţin aluat dospeşte toată frământătura. Eu am încredere în voi, întru Domnul, că nimic altceva nu veţi cugeta; dar cel ce vă tulbură pe voi îşi va purta osânda, oricine ar fi el.

Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci [Luarea Crucii și urmarea lui Hristos] – Părintele Calistrat 17.09.2023

Crucea lui Hristos ca libertate răstignită şi mărturisire înveşnicită

Zis-a Domnul: Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape viața, o va pierde, iar cine îşi va pierde viața sa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va mântui. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri. Și le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere. Marcu 8, 34-3; 9, 1 Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci (Luarea Crucii și urmarea lui Hristos)

17 septembrie – Sfânta Muceniță Sofia și fiicele sale: Pistis, Elpis și Agapi [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-09-17

DUMINICĂ după înălţarea CINSTITEI CRUCI Evanghelia de la Marcu (VIII, 34-38; IX, 1)

is-a Domnul: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Că tot cel ce va voi să-şi scape viaţa, O va pierde; iar cel ce-şi va pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va mântui. Că ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă şi să-şi păgubească sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Că tot cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat şi păcătos, de acela şi Fiul Omului Se va ruşina când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri“. Şi le spunea: „Adevăr vă grăiesc că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere“.

Apostolul Zilei: 2023-09-17

DUMINICĂ după înălţarea CINSTITEI CRUCI Ap. Galateni (II, 16-20)

raților, știind că omul nu se îndreptează din faptele Legii, ci prin credința în Hristos Iisus, am crezut și noi în Hristos Iisus, ca să ne îndreptăm din credința în Hristos, iar nu din faptele Legii, căci din faptele Legii nimeni nu se va îndrepta. Dacă însă, căutând să ne îndreptăm în Hristos, ne-am aflat și noi înșine păcătoși, este, oare, Hristos slujitor al păcatului? Nicidecum! Pentru că, de zidesc iarăși ceea ce am dărâmat, mă arăt pe mine însumi călcător (de poruncă). Fiindcă eu, prin Lege, am murit față de Lege, ca să trăiesc lui Dumnezeu. M-am răstignit împreună cu Hristos; și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața mea de acum, în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.

Cum se cuvine să se aleagă nașii la botez și la cununie ?

Naşii trebuie să se aleagă dintre cei mai buni şi mai evlavioşi creştini, indiferent de starea lor socială, pentru că naşii sunt povăţuitori duhovniceşti ai finilor lor şi au mai multe îndatoriri decât părinţii cei trupeşti. Naşii trebuie să fie oameni cumpătaţi, morali, blânzi, de model în societate. Să cunoască bine credinţa ortodoxă, Crezul, Sfânta Scriptură, Catehismul Ortodox şi să meargă regulat la biserică.

Nașii de cununie se aleg sau se oferă ?

Naşii în general se aleg… Hai să zicem altfel. Naşii în general nu se aleg, ci se oferă, se oferă în sensul acesta că dacă părinţii au fost cununaţi de nişte naşi, fiii de obicei sunt cununaţi de fiii naşilor. Aşa se obişnuieşte şi e bine când e aşa. Când nu poate fi aşa sau când s-ar găsi altă modalitate, atunci trebuie neapărat să fie o înţelegere ca nu cumva să fie cineva supărat că părăseşti „naşii de pe curte”, cum se zice pe la noi pe la ţară.

Fugim de crucea potrivită și întindem mâna după o altă cruce ‒ iată drumul pierzaniei

Cu gura se pare că-I mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate, dar cu fapta a-ţi tăia cu o neobişnuită uşurinţă, a-ţi îndepărta de la dumneavoastră durerea… Iar ceea ce a-ţi îndepărta, de fapt, sunt făgăduinţele date lui Dumnezeu.

Apocalipsa

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilia la Psalmul XXXIII, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (2011), vol. 4, p. 475-476

„Pe cei ce stau în întuneric și în umbra morții (Luca 1, 79), pe aceștia îi cheamă să vină la Domnul și să se apropie de razele dumnezeirii Lui, pentru ca, prin această apropiere, fiind luminați de adevăr, să primească întru sine, prin har, strălucirea Lui. După cum lumina aceasta sensibilă nu răsare pentru toți la fel, ci numai pentru cei care au ochi și sunt treji și care se pot bucura fără nicio piedică de sosirea soarelui, tot așa și Soarele dreptății (Maleahi 3, 20), Lumina adevărată, Care luminează pe tot omul ce vine în lume (Ioan 1, 9), nu hărăzește tuturor strălucirea Lui, ci numai celor care duc o viață vrednică de El.

16 septembrie – Sfânta Mare Muceniță Eufimia [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-09-16

SÂMBĂTĂ după înălţarea CINSTITEI CRUCI Evanghelia de la Ioan (VIII, 21-30)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: „Eu Mă duc şi Mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni“. Deci ziceau Iudeii: „Nu cumva se va omorî, de vreme ce zice: Unde mă duc eu, voi nu puteţi veni?…“. Şi El zicea: „Voi sunteţi dintru cele de jos; Eu sunt dintru cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. Pentru aceea v’am spus că veţi muri în păcatele voastre. Că dacă nu veţi crede că Eu sunt, în păcatele voastre veţi muri“. Deci îi ziceau: „Cine eşti tu?“ Şi Iisus le-a zis: „Ceea ce v’am spus de la’nceput. Multe am de spus despre voi şi de judecat. Dar Cel ce M’a trimis pe Mine, adevărat este; şi ceea ce de la El am auzit, Eu pe acelea le grăiesc în lume“. Şi ei n’au înţeles că le vorbea de Tatăl. Deci le-a zis Iisus: „Când Îl veţi fi înălţat pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt, şi că nimic nu fac de la Mine Însumi, ci precum Tatăl M’a învăţat, aşa vorbesc. Şi Cel ce M’a trimis este cu Mine; nu M’a lăsat singur, pentru că Eu întotdeauna fac cele ce Lui îi sunt plăcute“. Grăind El acestea, mulţi au crezut într’Însul.

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XXIV, 1-13)

n vremea aceea s’au apropiat de Iisus ucenicii Săi, ca să-I arate clădirile templului. Iar El, răspunzând, le-a zis: „Le vedeţi pe toate acestea? Adevăr vă grăiesc: Nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se risipească“. Şi şezând El pe Muntele Măslinilor, s’au apropiat de El ucenicii, doar între ei, şi I-au zis: „Spune-ne, când vor fi acestea, şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?“ Şi, răspunzând, Iisus le-a zis: „Luaţi aminte să nu vă amăgească cineva. Că mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos!, şi pe mulţi îi vor amăgi. Şi veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; luaţi seama să nu vă’nspăimântaţi, căci toate trebuie să fie, dar încă nu-i sfârşitul. Că neam peste neam se va ridica şi’mpărăţie peste’mpărăţie, şi va fi foamete şi ciumă şi cutremur mare pe-alocuri. Dar toate acestea sunt doar începutul durerilor naşterii. Atunci vă vor da pe voi la chinuri şi vă vor ucide şi veţi fi urâţi de toate neamurile din pricina numelui Meu. Atunci mulţi se vor poticni şi unii pe alţii se vor vinde şi unii pe alţii se vor urî. Şi mulţi profeţi mincinoşi se vor scula şi pe mulţi îi vor amăgi. Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci. Dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.

Apostolul Zilei: 2023-09-16

SÂMBĂTĂ după înălţarea CINSTITEI CRUCI Ap. I Corinteni (IV, 17-21; V, 1-5)

raților, pentru aceasta am trimis la voi pe Timotei, care este fiul meu iubit și credincios în Domnul. El vă va aduce aminte căile mele cele în Hristos Iisus, cum învăț eu pretutindeni în toată Biserica. Și unii, crezând că n-am să mai vin la voi, s-au semețit. Dar eu voi veni la voi degrabă – dacă Domnul va voi – și voi cunoaște nu cuvântul celor ce s-au semețit, ci puterea lor. Căci Împărăția lui Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci în putere. Ce voiți? Să vin la voi cu toiagul sau să vin cu dragoste și cu duhul blândeții? Îndeobște se aude că la voi e desfrânare, și o astfel de desfrânare cum nici între neamuri nu se pomenește, ca unul să trăiască cu femeia tatălui său. Iar voi v-ați semețit, în loc mai degrabă să vă fi întristat, ca să fie scos din mijlocul vostru cel ce a săvârșit această faptă. Ci eu, deși departe cu trupul, însă de față cu duhul, am și judecat, ca și cum aș fi de față, pe cel ce a făcut una ca aceasta: În numele Domnului nostru Iisus Hristos, adunându-vă voi și duhul meu, cu puterea Domnului nostru Iisus Hristos, să dați pe unul ca acesta satanei, spre pieirea trupului, ca duhul să se mântuiască în ziua Domnului Iisus.

Creștinii se vor mântui numai prin răbdarea necazurilor și prin pocăință

Sfinții Părinți ne învață că în vremurile din urmă creș­tinii se vor mântui numai prin răbdarea necazurilor și prin pocăință.

Crucea lui Hristos, steagul și emblema creștinilor

Sfânta Cruce este stema și steagul lui Hristos, care va străluci mai înainte de sfârșitul lumii nu numai pe pământ, ci și pe norii cerului, cum spune Evanghelistul: „Și atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului” (Matei 24, 30). Deci, iată cât de mare lucru și cât de mare taină s-a lucrat prin Cruce: s-a lucrat mântuirea neamului omenesc.

Crucea lui Hristos este o armă

Crucea este arma cu care Mântuitorul lumii, Dumnezeu, a biruit pe diavolul. Și zic dușmanii Crucii că noi trebuie să cinstim numai pe Hristos, dar nu și crucea, că – zic ei – crucea e o măciucă cu care a omorât pe Hristos. Blestemată este părerea aceasta! Scriptura ne arată că David a tăiat capul lui Goliat. Dar cu ce? Cu o sabie, și sabia aceasta o socotea poporul sfântă, și era ținută în Sfânta Sfintelor, în cortul cel sfânt, învelită într-un veșmânt, lângă efod, pentru că, ajutat de dânsa biruise David pe Goliat (cf. I Regi 21, 8-9).

Crucea lui Hristos, nădejdea creştinilor

Cel mai important simbol al creştinilor este Sfânta Cruce, pe care S-a răstignit Hristos Domnul pentru mântuirea noastră. Ea este nădejdea creştinilor şi armă în lupta cu păcatul şi cel rău. De aceea, troparul închinat Sfintei Cruci este un imn de biruinţă prin care mărturisim rolul de pavăză a poporului dreptcredincios al Crucii lui Hristos: „Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântează moș­te­nirea Ta; biruință binecredin­cio­șilor creștini asupra celui potrivnic dă­ruiește și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău”.

Puterea nespusă a lui Dumnezeu

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XIX, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 255-256

„Domnul ne poruncește să purtăm cu el (diavolul) război neîmpăcat și ne arată că diavolul nu-i prin fire așa. Că răutatea nu vine de la fire, ci de la voință. Diavolul este numit prin excelență așa din pricina covârșitoarei lui răutăți și din pricină că duce cu noi război neîmpăcat, fără ca noi să-l fi ne­drep­tățit cu ceva. De aceea Domnul nici n-a spus: Izbăvește-ne de cei răi, ci: de cel rău, învățându-ne să nu purtăm ură semenilor noștri pentru relele pe care le suferim de la ei, ci să mutăm ura noastră de la ei la diavol, pentru că el este pricina tuturor relelor. Așadar, după ce prin amintirea dușmanului nostru ne-a pregătit de luptă și ne-a stârpit toată trândăvia, ne dă iarăși curaj și ne ridică gândurile, amintindu-ne de Împăratul sub Care suntem rân­duiți și arătând că El este mai puternic decât toți, spunând: Că a ta este Împărăția și puterea și slava. Deci, dacă a Lui este Împărăția, nu trebuie să ne temem de nimeni, pentru că nu este nimeni care să I se împotrivească și cu care să împartă stăpânirea. Când spune A ta este Împă­ră­ția, Hristos arată că și diavolul, care se luptă cu noi, este supus lui Dumnezeu, chiar dacă pare că I se împotrivește, Dumnezeu îngăduindu-i deocamdată aceasta. Că și diavolul face parte din robii Lui, din cei cărora li s-a luat cinstea și au fost izgoniți. De altfel, diavolul n-ar îndrăzni să atace pe vreun om dacă n-ar lua mai întâi putere de la Dumnezeu. Dar pentru ce vorbesc de oameni? Nici împotriva porcilor n-a putut îndrăzni ceva până ce nu i-a îngăduit Domnul. (…) Și puterea. Chiar de-ai fi slab de tot, drept este să ai curaj, pentru că ai un Împărat ca Acesta, Care poate săvârși, și prin tine, cu ușurință totul. Și slava în veci, Amin. Dumnezeu nu te scapă numai de necazurile care vin peste tine, dar poate să te facă și slăvit, și strălucitor. După cum puterea Lui e multă, tot așa și slava Lui e nespusă; toate ale Lui sunt fără de hotar și fără de sfârșit.”

15 septembrie – Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, Mitropolitul Banatului [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-09-15

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (VI, 45-53)

n vremea aceea Iisus i-a silit îndată pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să meargă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El va da drumul mulţimii. Iar după ce le-a dat drumul, S’a dus în munte ca să Se roage. Şi făcându-se seară, corabia era în mijlocul mării, iar El singur pe ţărm. Şi i-a văzut cum se chinuiau vâslind, că vântul era împotrivă. Şi către a patra strajă a nopţii a venit la ei umblând pe mare şi voia să treacă mai departe pe lângă ei. Iar ei, văzându-L umblând pe mare, au crezut că e nălucă şi au strigat, fiindcă toţi L-au văzut şi s’au tulburat. Dar El le-a vorbit de’ndată şi le-a zis: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!“ Şi S’a suit la ei în corabie şi vântul s’a potolit. Şi ei erau peste măsură de uimiţi în sinea lor, că nimic nu pricepuseră din minunea pâinilor, deoarece inima lor era împietrită. Şi trecând marea, au venit în ţinutul Ghenizaretului şi au tras la țărm.

Apostolul Zilei: 2023-09-15

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Galateni (IV, 8-21)

raţilor, necunoscând pe Dumnezeu, slujeaţi celor ce din fire nu sunt dumnezei. Acum însă, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai degrabă după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă întoarceţi iarăşi la înţelesurile cele slabe şi sărace, cărora iarăşi voiţi să le slujiţi ca înainte? Ţineţi zile şi luni şi timpuri şi ani? Mă tem de voi, să nu mă fi ostenit la voi în zadar. Fiţi, vă rog, fraţilor, precum sunt eu, că şi eu am fost precum sunteţi voi. Nu mi-aţi făcut nici un rău. Dar ştiţi că din cauza unei slăbiciuni a trupului, am binevestit vouă mai întâi, şi voi nu aţi dispreţuit încercarea mea, ce era în trupul meu, nici nu v-aţi scârbit, ci m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Iisus. Unde este deci fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, de ar fi fost cu putinţă, v-aţi fi scos ochii voştri şi mi i-aţi fi dat mie. Am ajuns deci vrăjmaşul vostru spunându-vă adevărul? Aceia vă râvnesc, dar nu cu gând bun; ci vor să vă despartă (de mine), ca să-i iubiţi pe ei. Dar e bine să râvniţi totdeauna binele, şi nu numai atunci când eu sunt de faţă la voi. O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până ce Hristos va lua chip în voi! Aş vrea acum să mă găsesc la voi şi glasul să mi-l schimb, căci nu ştiu ce să cred despre voi! Spuneţi-mi voi, care vreţi să fiţi sub Lege, nu auziţi Legea?

Înălțarea Sfintei Cruci – Părintele Calistrat 14.09.2023

Sfânta Cruce care ne înconjoară

Însemnarea cu semnul crucii este ca un salut (salut înseamnă, de fapt, la rădăcină, mântuire). Îl salutăm pe Cel ce a fost odinioară aninat pe ea și a Cărui amprentă rămâne veșnic acolo. De aceea se face cruce când se trece pe lângă biserici sau troițe sau cruci. Asociat vederii închinăciunii ca salut, trebuie observat caracterul slăvitor al acestei însemnări, precum și al oricărei închinări adresate lui Dumnezeu. Crucea este principalul nostru cuget și gest de slăvire. Cel mai pur și cel mai simplu. Nici o „Slavă…” nu o rostim fără să o însoțim instantaneu de gestul închinării.

În Crucea Domnului s-a arătat iubirea Sa pentru oameni

Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci este un adevărat izvor de putere spirituală pentru creştini. Aceasta se serbează cu post, pentru că ne aduce aminte de Pătimirile şi moartea Mântuitorului Iisus Hristos în Vinerea Mare. În vechime, crucea era un obiect de tortură destinat deţinuţilor, tâlharilor, răufăcătorilor şi în general tuturor celor care se considera că meritau o moarte ruşinoasă. Mântuitorul Iisus Hristos fiind răstignit pe cruce a înnobilat acest semn, căci din obiect de tortură ea devine pentru creştini semnul iubirii jertfelnice a Domnului Hristos pentru oameni. În momentul în care sângele Mântuitorului Hristos a udat lemnul crucii, aceasta a devenit Altarul jertfirii lui Hristos, altar mai sfânt decât toate obiectele sfinte din templul din Ierusalim. Dar Iisus Hristos Domnul este în acelaşi timp şi jertfa, şi Jertfitorul, şi după cum nu poate exista Altar fără jertfă şi nici jertfă fără Altar, tot astfel din momentul jertfirii lui Hristos, Crucea devine una cu El şi se va numi „Crucea Domnului” (Galateni 6, 14) sau „Crucea lui Iisus” (Ioan 19, 25). Aşadar, Crucea devine mijlocul de răscumpărare şi împăcare a oamenilor cu Dumnezeu.

Sfânta Cruce – semnul biruinței

Sfântul Atanasie cel Mare, Viața Cuviosului Părintelui nostru Antonie, LXXVII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1988), vol. 16, p. 236

„Și unde se face semnul crucii, slăbește vrăjitoria și farmecele nu au nici o putere.”

14 septembrie – Înălțarea Sfintei Cruci [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-09-14

Înălţarea Cinstitei şi de Viaţă Făcătoarei Cruci Evanghelia de la Ioan (XIX, 6-11, 13-20, 25-28, 31-35)

n vremea aceea s-au sfătuit căpeteniile preoţilor şi bătrânii împotriva lui Iisus, ca să-L omoare, şi L-au dus la Pilat, zicând: „răstigneşte-l!, răstigneşte-l!…“. Zisu-le-a Pilat: „Luaţi-l voi şi răstigniţi-l, că eu nici o vină nu găsesc în el“. Iudeii i-au răspuns: „Noi lege avem, şi după legea noastră trebuie să moară, pentru că s’a făcut pe sine fiu al lui Dumnezeu“. Deci, când a auzit Pilat acest cuvânt, mai mult s’a temut. Şi din nou a intrat în pretoriu şi i-a zis lui Iisus: „De unde eşti Tu?…“. Dar Iisus nu i-a răspuns. Atunci Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că putere am să te eliberez şi putere am să te răstignesc?“ Iisus a răspuns: „Asupra Mea n’ai avea nici o putere dacă nu ţi-ar fi fost dat de sus. Atunci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a dus pe Iisus afară şi a şezut pe scaunul de judecată, în locul numit Pardosit-cu-pietre, iar evreieşte Gabbata. Şi era Vinerea Paştilor, ca la al şaselea ceas; şi le-a zis Iudeilor: „Iată, împăratul vostru!“ Atunci ei au strigat: „Ia-l!, ia-l!, răstigneşte-l!…“. Pilat le-a zis: „Pe împăratul vostru să-l răstignesc?“ Arhiereii au răspuns: „Nu avem împărat decât pe cezarul…“. Atunci L-a dat pe mâna lor, ca să fie răstignit. Şi L-au luat pe Iisus şi L-au dus. Şi ducându-Şi crucea, a ieşit la locul ce se cheamă Al-Căpăţânii, căruia pe evreieşte i se zice Golgota, unde L-au răstignit; şi împreună cu El pe alţi doi, de-o parte şi de alta, iar la mijloc pe Iisus. Iar Pilat a scris şi titlu şi l-a pus pe cruce. Şi era scris: Iisus Nazarineanul, împăratul Iudeilor. Deci mulţi dintre Iudei au citit acest titlu, căci locul unde a fost răstignit Iisus era aproape de cetate. Şi era scris în evreieşte, latineşte şi greceşte. Şi lângă crucea lui Iisus stăteau mama Sa şi sora mamei Sale, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena. Atunci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care-l iubea stând alături, i-a zis mamei Sale: „Femeie, iată, fiul tău!“ Apoi i-a zis ucenicului: „Iată, mama ta!“ Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine. După aceea, ştiind Iisus că de-acum toate s’au săvârşit, plecându-Şi capul, Şi-a dat duhul. Apoi iudeii, fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce – că era mare ziua acelei sâmbete –, l-au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ridice. Deci au venit ostaşii şi au zdrobit fluierele celui dintâi şi pe ale celuilalt, care erau răstigniţi împreună cu El. Dar venind la Iisus, dacă au văzut că de-acum murise, nu I-au zdrobit fluierele, ci unul din ostaşi cu suliţa coasta I-a împuns-o şi îndată a ieşit sânge şi apă. Şi cel ce a văzut a mărturisit, şi adevărată este mărturia lui.

Apostolul Zilei: 2023-09-14

Înălţarea Cinstitei şi de Viaţă Făcătoarei Cruci Ap. I Corinteni (I, 18-24)

raților, cuvântul crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. Că scris este: «Pierde-voi înțelepciunea înțelepților și știința celor învățați o voi nimici». Unde este înțeleptul? Unde e cărturarul? Unde e cercetătorul acestui veac? Oare n-a dovedit Dumnezeu nebună înțelepciunea lumii acesteia? Că, de vreme ce întru înțelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înțelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii. Fiindcă și iudeii cer semne, iar elinii caută înțelepciune, însă noi propovăduim pe Hristos Cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru păgâni, nebunie; dar pentru cei chemați, și dintre iudei și dintre elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu.

Fericit cel care acordă atenție celui sărman !

Amintiți-vă de sutașul Corneliu, care s-a învrednicit să cunoască credința cea adevărată, pentru că „făcea multe milostenii poporului și se ruga lui Dumnezeu totdeauna” (Fapte 10, 2).

De ce nu toate faptele bune aduc roade ?

Trebuie să știți, bucuria mea, că o faptă bună aduce roadele Sfântului Duh numai când se face din iubire pentru Hristos. Fapta bună, desigur, chiar și dacă nu se face pentru Hristos, nu încetează să fie bună. Scriptura scrie: În orice neam, cel ce se teme de El și face dreptate este primit de El (Fapte 10, 35). Cât de plăcut îi este lui Dumnezeu omul care lucrează dreptatea, se vede și din întâmplarea din Evanghelie a sutașului Corneliu. Corneliu era temător de Dumnezeu și foarte milostiv. Acestuia deci, pe când se ruga, i-a apărut un înger al Domnului și i-a spus: Așadar, trimite la Iope și cheamă-l pe Simon cel ce se numește Petru (Fapte 10, 32). Petru i-a vorbit lui Corneliu despre viața veșnică, și a crezut acesta și toată familia sa.

Mântuirea noastră e în Biserică

Mântuirea noastră e în Biserică, precum în arca lui Noe, și nicăieri altundeva. Dacă nici de Biserică nu ascultă, să-ți fie ție ca un păgân și ca un vameș (Matei 18, 17). Biserica suntem noi, trupul lui Hristos, iar El, Hristos, este Mântuitorul trupului: „noi suntem mădulare ale Trupului Lui, din carnea Lui și din oasele Lui” (Efeseni 5, 30).

Călătoria smereniei

Una dintre apoftegmele cele mai cunoscute, și în același timp cele mai zguduitoare despre Avva Sisoe, dintre cele pe care le găsim în Patericul egiptean, este cea care relatează moartea bătrânului.

Cum să dobândim mântuirea

Sfântul Clement Romanul, Omilie, numită a doua Epistolă către Corinteni, Cap. XII, 2-6, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, pp. 117-118

„Fiind întrebat Însuși Domnul de cineva când va veni Împărăția, a spus: Când vor fi cele două una, când partea din afară va fi ca cea dinăuntru, iar bărbatul cu femeia nu vor fi nici bărbat, nici femeie. Cele două sunt una, când spunem unii altora adevărul și când în două trupuri locuiește, fără fă­țărnicie, un singur suflet. Partea din afară ca cea dinăuntru înseamnă: sufletul este partea dinăuntru, iar trupul, partea din afară; după cum trupul tău se vede, tot așa să se vadă și sufletul tău în faptele cele bune. Bărbatul cu femeia nu vor fi nici bărbat, nici femeie vrea să spună că fratele când vede o soră să nu gândească de ea că e femeie, nici sora când vede un frate să nu gândească de el ca de un bărbat. Când veți face acestea, spune Domnul, va veni Împărăția Tatălui Meu.”

13 septembrie – Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-09-13

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (VI, 7-13)

n vremea aceea i-a chemat Iisus la Sine pe cei doisprezece ucenici şi a început să-i trimită doi câte doi şi le-a dat putere asupra duhurilor necurate. Şi le-a poruncit ca pe cale să nu ia nimic cu ei, în afară de toiag: nici pâine, nici traistă, nici bani în cingătoare; ci să fie încălţaţi cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine. Şi le zicea: „În orice casă veţi intra, în ea să rămâneţi până ce veţi pleca din locul acela. Şi dacă într’un loc nu vă vor primi, nici nu vă vor asculta, plecând de acolo scuturaţi-vă praful de sub picioare, spre mărturie împotriva lor. Adevăr vă grăiesc: În ziua judecăţii, mai uşor le vor fi Sodomei şi Gomorei decât cetăţii aceleia“. Şi plecând ei, le propovăduiau oamenilor, ca să se pocăiască. Şi scoteau mulţi demoni şi pe mulţi bolnavi îi ungeau cu untdelemn şi-i vindecau.

Apostolul Zilei: 2023-09-13

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Galateni (III, 15-22)

raţilor, ca un om grăiesc; că şi testamentul întărit al unui om nimeni nu-l strică sau îi mai adaugă ceva. Făgăduinţele au fost rostite lui Avraam şi urmaşului său. Nu zice: «şi urmaşilor» – ca de mai mulţi – ci ca de unul singur: «şi Urmaşului tău», Care este Hristos. Aceasta zic dar: un testament întărit dinainte de Dumnezeu în Hristos nu desfiinţează Legea, care a venit după patru sute treizeci de ani, ca să desfiinţeze făgăduinţa. Căci dacă moştenirea este din Lege, nu mai este din făgăduinţă, dar Dumnezeu i-a dăruit lui Avraam moştenirea prin făgăduinţă. Deci ce este Legea? Ea a fost adăugată pentru călcările de lege, până când era să vină Urmaşul, Căruia I s-a dat făgăduinţa, şi a fost rânduită prin îngeri, în mâna unui Mijlocitor. Mijlocitorul însă nu este al unuia singur, iar Dumnezeu este unul. Este deci Legea împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Căci dacă s-ar fi dat Lege, care să poată da viaţă, cu adevărat dreptatea ar veni din Lege. Dar Scriptura a închis toate sub păcat, pentru ca făgăduinţa să se dea din credinţa în Iisus Hristos celor ce cred.

În Cruce este ascunsă taina mântuirii

Cel ce vrea să se mântuiască n-are pe nimeni de osândit pentru crucea pe care o duce. Cine s-a hotărât cu toată puterea sufletului său să vină la Iisus, răstignirea-l așteaptă, dar Acesta iubește din tot sufletul pe cei ce-l răstignesc.

Conştiinţa este îngerul lui Dumnezeu, care ne păzește și ne îndrumă

Părinţii l-au întrebat ce este conştiinţa.

– Conştiinţa este îngerul lui Dumnezeu care păzeşte pe om. Când ea te mustră, înseamnă că Dumnezeu te ceartă şi trebuie să te bucuri că nu te lasă uitării. Trebuie să avem pururea înaintea noastră păcatele noastre, ca să ne pălmuiască conştiinţa prin mustrare, să dobândim lacrimi la rugăciune şi să nu mai greşim. Şi lui Pavel i-a dat Dumnezeu un înger rău, ca să-l lovească peste obraz, pentru a nu se înălţa cu mintea. Conştiinţa pomeneşte păcatele noastre şi, pomenindu-le, ne smereşte. Hristos a venit pentru mântuirea păcătoşilor. Deci, să avem nădejde şi curaj, să nu mai greşim, să facem milostenie, să ne rugăm după putere şi aşa ne mântuim, cu darul lui Dumnezeu.

Omul primește toate darurile abia atunci când își exercită libertatea de alegere

Dumnezeu Creatorul este liber. Făcută după chipul Său, făptura umană este și ea dăruită cu libertate. Fundamental, prin ce se deosebește omul de animale? Înainte de toate, prin conștiința de sine, vocea conștiinței, liberul arbitru, capacitatea de a lua decizii morale. Acolo unde celelalte făpturi, animalele, acționează din instinct, omul se află prin conștiința sa în fața lui Dumnezeu, deplin conștient de aici și acum, de momentul critic și de circumstanțe: el alege. Dumnezeu îi spune omului în fiecare zi: „Viață și moarte ți-am pus Eu astăzi înainte, și binecuvântare și blestem. Alege viața, ca să trăiești tu și urmașii tăi” (Deuteronomul 30, 19). Numai exercitându-și liberul arbitru devine omul cu adevărat uman.

Cum să înțelegem prorociile

Origen, Omilii la Cartea Prorocului Ieremia, Omilia XV, Cap. I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 6, p. 414

„Din multe locuri ale Scripturii se pot desprinde trăsăturile alese ale prorocilor: libertatea cu care vorbeau, puterea lor, trezvia lor, vegherea lor și nu se îngrijorau de propria lor libertate când ajungeau în primejdii, numai să poată mustra, să poată întoarce prin propovăduirea cu îndrăzneală a cuvântului (Fapte 4, 29) și prin mustrarea păcătoșilor, chiar dacă cei mustrați erau oameni de cea mai mare vază.”

12 septembrie – Sfântul Mucenic Avtonom [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-09-12

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (VI, 1-7)

n vremea aceea a venit Iisus în patria Sa, iar ucenicii au mers după El. Şi fiind sâmbătă, a început să înveţe în sinagogă. Şi mulţi, auzindu-L, se mirau şi ziceau: „De unde are el acestea? Şi ce este înţelepciunea care i s’a dat, ca şi minuni să se facă prin mâinile lui? Oare nu este acesta teslarul, fiul Mariei, şi fratele lui Iacob şi al lui Iosif şi al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt oare surorile lui aici la noi?“ Şi se poticneau întru El. Şi Iisus le zicea: „Un profet nu este dispreţuit decât în patria sa şi între rudele sale şi în casa lui“. Şi n’a putut să facă acolo nici o minune, decât că Şi-a pus mâinile pe câţiva bolnavi şi i-a vindecat. Şi Se mira de necredinţa lor. Şi străbătea satele dimprejur, învăţând. Şi i-a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi şi le-a dat putere asupra duhurilor necurate.

Apostolul Zilei: 2023-09-12

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Galateni (II, 21; III, 1-7)

raților, nu lepăd harul lui Dumnezeu; căci, dacă dreptatea vine prin Lege, atunci Hristos a murit în zadar. O, galateni fără de minte, cine v-a ademenit pe voi să nu vă încredeți adevărului, pe voi, în ochii cărora a fost zugrăvit Iisus Hristos răstignit? Numai aceasta voiesc să aflu de la voi: din faptele Legii primit-ați voi Duhul, sau din ascultarea credinței? Atât de fără de minte sunteți? După ce ați început în Duh, sfârșiți acum în trup? Ați pătimit atâtea în zadar? – dacă a fost în zadar, cu adevărat. Deci, Cel care vă dă vouă Duhul și săvârșește minuni la voi, le face, oare, din faptele Legii sau din ascultarea credinței? Precum și Avraam a crezut în Dumnezeu și i s-a socotit lui ca dreptate. Să știți, deci, că aceștia, care sunt din credință, sunt fii ai lui Avraam.

Dulceaţă şi sirop din fructe de soc

Cunoscute și sub denumirea de bace, fructele de soc au forma unor boabe negre, puțin mai mari decât piperul și sunt bogate în antioxidanţi, fibre, proteine. Se pot consuma doar gătite, deoarece sunt foarte amare. Din ele se pot prepara gemuri, dulcețuri, siropuri, sucuri, marmelade, tincturi, vin etc. În medicina popula­ră, fructele de soc uscate sunt folosite pentru tratarea gripei, infecțiilor, sciaticii, durerilor de cap şi dentare, ajută la eliminarea excesului de colesterol, întărește imunitatea, au rol antiinflamator, ajută la pierderea în greutate și acţionează ca laxative și diuretice. 

De ce ne plac dulciurile ?

Să ne placă mâncarea este ceva normal, firesc; așa sunt construite simțurile noastre chimice – gustul și mirosul -, să genereze plăcere. Problemele apar când ne orientăm doar către plăcere, ignorând nevoile nutriționale reale. De ce ne plac dulciurile și produsele lactate? Deoarece creierul nostru asociază gustul lor cu nutrienți de calitate.

Avem privilegiul de a-L binecuvânta pe Dumnezeu

Ființa umană este nu numai o făptură liberă, ci și euharistică. Fiecare dintre noi este și împărat, și preot. Cum spune eroul, mai bine zis antieroul din Povestiri din subterană de Dostoievski: „Să presupunem, domnilor, că omul nu este un imbecil… Dar, dacă nu e imbecil, atunci este uimitor și îngrozitor de nerecunoscător! Ba chiar aș putea spune că definiția cea mai bună a omului ar fi: făptură bipedă și ingrată… El a atras blestemul asupra lumii; și ceea ce-l deosebește în primul rând de celelalte animale este privilegiul de a blestema…”.

Pecetluiește-ți fruntea cu Sfânta Cruce !

Niciun lucru să nu faci, până nu te însemnezi cu Sfânta Cruce! Când pleci în călătorie, când începi lucrul, când te duci să înveți carte, când ești singur și când ești cu mai mulți, pecetluiește-ți cu Sfânta Cruce fruntea ta, trupul tău, pieptul tău, inima ta, buzele tale, ochii tăi, urechile tale și toate ale tale să fie pecetluite cu semnul biruinței lui Hristos asupra iadului.

Duhul Sfânt ne-a creat pe toți liberi și pe fiecare diferit

Libertate înseamnă și diversitate și unicitate. În măsura în care suntem liberi, fiecare dintre noi manifestă chipul divin în maniera sa personală și absolut unică. Din această cauză, fiecare ființă umană are o valoare infinită în unicitatea sa. Fiecare este un scop și nu mijlocul unui scop exterior. Cultura contemporană ne determină să gândim în termeni stereotipi privind totul ca ceva ce ar putea fi măsurat și clasat statistic sau chiar „programat” informatic. Ca umaniști creștini vom avea numai de câștigat rezistând acestei tendințe. Este de datoria noastră să trecem fără încetare de la nivelul superficial la care ființele vor fi clasate în categorii, la nivelul persoanei autentice care nu este niciodată nici plictisitoare și nici previzibilă. Duhul Sfânt ne-a creat pe toți liberi și pe fiecare diferit; dar numai sfinții, ca „pnevmatofori” ne revelează adevăratele calități ale făpturii umane, dovedind cea mai mare diversitate. Nu sfințenia e monotonă, ci răul.

Sfânta Euharistie, calea spre bucurie, sănătate şi veselie

În înțeles teologic și mistic, Sfânta Liturghie, în cadrul căreia pâinea și vinul, prin lucrarea Duhului Sfânt, se prefac în Trupul şi Sângele lui Hristos, este lucrarea de mulţumire sau recunoştinţă a oamenilor adusă lui Dumnezeu şi, în acelaşi timp, este lucrarea sfințitoare a lui Dumnezeu pentru credincioși. Părintele Dumitru Stăniloae spunea în acest sens: „Prefacerea pâinii în Trupul, iar a vinului în Sângele Domnului nu este un proces asemenea prefacerilor ce se săvârşesc în natură, ci o lucrare a Duhului Sfânt, care, ca toate actele Duhului, transfigurează şi îndumnezeieşte cele ale naturii şi pe omul însuşi, prin iradierea transfigurării săvârşite întâi cu firea omenească, pentru că spre om şi prin om se extinde iubirea dumnezeiască. De aceea se cere în Epicleză venirea Duhului Sfânt întâi «peste noi», adică peste preotul liturghisitor şi peste comunitatea adunată, şi apoi «peste darurile ce sunt puse înainte», întrucât aceste daruri, fiind aduse de comunitatea liturgică, o reprezintă pe ea, sau sunt în legătură cu ea” (pr. prof. Dumitru Stăniloae, „Taina Euharistiei, Izvor de viaţă spirituală în Ortodoxie”, în: Ortodoxia, 3-4, 1979).

De ce îngăduie Dumnezeu suferința ?

Sfântul Vasile cel Mare, Regulile mici, Î. 314, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 18, pp. 459-460

„(…) Fie pentru ca cineva, drept fiind, să fie distins și pus în lumină strălucitoare ca Iov, căruia i s-a spus din partea lui Dumnezeu, (…) arătându-i și motivul pentru care a fost încredințat ispitei: Găsești tu, cu adevărat, cusur judecății Mele sau ca să te arăți drept? (Iov 40, 8); fie pentru ca prin răbdarea durerilor să se învrednicească de mângâiere în viața viitoare, ca Lazăr, despre care Avraam spune că a primit cele rele în viața lui, motiv pentru care aici se mângâie (Luca 16, 20). Sau pentru ca cineva, aflându-se în păcate și înșelând pe mulți, este dat de gol prin boală, potrivit celor spuse de Apostol: Căci cel care mănâncă și bea cu nevrednicie, osândă își mănâncă și bea, de aceea, mulți dintre voi sunt neputincioși și bolnavi și mulți au murit (I Corinteni 11, 29-30). Sau pentru ca, fiind pedepsit, să se întoarcă (îndrepte): Căci, fiind judecați de Domnul, suntem pedep­siți, ca să nu fim osândiți împreună cu lumea (I Corinteni 11, 32); lucru ce se potrivește celor care, suferind, nu se vor îndrepta, a căror îndărătnicie în răutate minunând pe profet, îl face să spună: Tu îi bați și ei nu simt durerea; Tu îi pierzi și ei nu vor să ia învățătură (Ieremia 5, 3). Sau pentru ca, (așa) ca în exemplul bolii trupului, răutatea păcatelor să fie descoperită chiar celui care a păcătuit, de multe ori fără să știe, și nu prietenului lui în vizită, nici celui încercat de propriile răutăți, așa cum este cazul paraliticului, căruia Domnul, în Evanghelie, îi spune: Iată, te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu-ți fie ceva mai rău (Ioan 5, 14). (…) Iar de multe ori și pentru dovedirea firii omenești, slăbiciunea trupului este rânduită ca dovadă a puterii lui Dumnezeu, așa cum însuși Apostolul spune despre sine: Și pentru ca să nu mă trufesc cu înălțarea descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei să mă bată peste obraz (II Corinteni 12, 7).”

11 septembrie – Sfânta Cuvioasă Teodora din Alexandria [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-09-11

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (V, 24-34)

n vremea aceea Îl urma pe Iisus mulţime multă şi-L îmbulzea. Şi era o femeie care de doisprezece ani avea scurgere de sânge. Şi multe îndurase de la mulţi doctori, cheltuindu-şi toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergând înspre rău. Auzind ea de Iisus şi venind în mulţime şi fiindu-I în spate, s’a atins de haina Lui; că-şi zicea: „De mă voi atinge măcar de haina Lui, mă voi vindeca“. Şi îndată izvorul sângelui ei a încetat şi ea a simţit în trup că s’a vindecat de boală. Şi îndată cunoscând Iisus în Sine puterea ieşită din El şi întorcându-Se către mulţime, a întrebat: „Cine s’a atins de hainele Mele?“ Şi I-au zis ucenicii: „Tu vezi mulţimea îmbulzindu-Te, şi zici: cine s’a atins de Mine?…“. Şi El se uita împrejur s’o vadă pe aceea care făcuse aceasta. Iar femeia, înfricoşându-se şi tremurând, ştiind ce i se făcuse, a venit şi a căzut înaintea Lui şi I-a spus tot adevărul. Iar El i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace şi fii sănătoasă de boala ta!“

Apostolul Zilei: 2023-09-11

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Galateni (II, 11-16)

raţilor, când Chefa a venit în Antiohia, pe faţă i-am stat împotrivă, căci era vrednic de înfruntare. Căci înainte de a veni unii de la Iacov, el mânca cu cei dintre neamuri; dar când au venit ei, se ferea şi se osebea, temându-se de cei din tăierea împrejur şi, împreună cu el, s-au făţărnicit şi ceilalţi iudei, încât şi Barnaba a fost atras în făţărnicia lor. Dar când am văzut că ei nu calcă drept, după adevărul Evangheliei, am zis lui Chefa, înaintea tuturor: Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca neamurile şi nu ca iudeii, de ce sileşti pe păgâni să trăiască ca iudeii? Noi suntem din fire iudei, iar nu păcătoşi dintre neamuri. Ştiind însă că omul nu se îndreptează din faptele Legii, ci prin credinţa în Hristos Iisus, am crezut şi noi în Hristos Iisus, ca să ne îndreptăm din credinţa în Hristos, iar nu din faptele Legii, căci din faptele Legii nimeni nu se va îndrepta.

Duminica dinaintea înălțării Sfintei Cruci – Părintele Calistrat 10.09.2023

Un dialog al cunoaşterii lui Dumnezeu dincolo de cuvinte

Zis-a Domnul: Nimeni nu s-a suit la cer decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer. Şi, după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să Se înalţe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Pentru că Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Fiindcă n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea. Ioan 3, 13-17 Duminica dinaintea Înălţării Cinstitei Cruci (Convorbirea lui Iisus cu Nicodim)

10 septembrie – Sfintele Mucenițe Minodora, Mitrodora și Nimfodora [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-09-10

DUMINICĂ Înaintea înălţării CINSTITEI CRUCI Evanghelia de la Ioan (III, 13-17)

is-a Domnul: „Nimeni nu s’a suit la cer, decât Cel Care S’a pogorât din cer, Fiul Omului, Cel ce este în cer. Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, tot aşa trebuie să Se înalţe Fiul Omului, pentru ca tot cel ce crede într’Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Că într’atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într’Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Că Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci pentru ca lumea să se mântuiască printr’Însul.“

Apostolul Zilei: 2023-09-10

DUMINICĂ Înaintea înălţării CINSTITEI CRUCI Ap. Galateni (VI, 11-18)

raţilor, vedeţi cu ce fel de litere v-am scris eu, cu mâna mea. Câţi vor să placă în trup, aceia vă silesc să vă tăiaţi împrejur, numai ca să nu fie prigoniţi pentru crucea lui Hristos, căci nici ei singuri, cei ce se taie împrejur, nu păzesc Legea, ci voiesc să vă tăiaţi voi împrejur, ca să se laude ei în trupul vostru. Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume! Că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă. Şi câţi vor umbla după dreptarul acesta, pace şi milă asupra lor şi asupra Israelului lui Dumnezeu! De acum înainte, nimeni să nu-mi mai facă supărare, căci eu port, în trupul meu, semnele Domnului Iisus. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru, fraţilor! Amin.

Aceasta este Taina Căsătoriei: două persoane unite într-o singură ființă

Căsătoria trupească reprezintă o Taină asemănătoare Euharistiei, împărtăşirii credincioşilor. În ce sens? În acela că în Euharistie, prin puterea lui Dumnezeu, prin minunea credinţei care uneşte şi a iubirii pe care o au unul pentru celălalt, creştinul şi Hristos devin una.

Adu-ți aminte de ce te-ai căsătorit cu cine te-ai căsătorit

Nu este nevoie să-ţi spun cât de nelalocul ei şi cât de răutăcioasă este purtarea aceasta rece pe care o ai faţă de soţul tău. O caracterizezi ca fiind un mijloc indirect şi viclean prin care te răzbuni pentru indiferenţa lui anterioară faţă de tine. Pe de altă parte, tu însăţi vezi limpede că în felul acesta păcătuieşti. Dacă ai constatat şi ai acceptat că este păcat, spui că nu se poate în nici un caz să o schimbi, deşi, chipurile, îţi pare rău pentru ea. Lucrul acesta nu este adevărat. Iar poziţia ta este cu totul greşită.

Dacă Dumnezeu vrea să devii soție, vei deveni. Nu insista orbește !

Dacă Dumnezeu vrea să devii soţia acestui om, orice piedică va fi depăşită şi te vei căsători în mod sigur cu el. Dar dacă Dumnezeu nu vrea, atunci oricât ai încerca, nu vei reuşi.

Cum ne îmbrăcăm

Sfântul Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a LXIX-a, 1-6, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 53, p. 280-281

„Ca și un fiu, mi-ai scris că te-au întrebat unii ce vrea să spună faptul că legea îi numește urâciune pe cei ce se îmbracă în veșmintele celuilalt sex, fie bărbați, fie femei, căci scris este: Femeia să nu poarte veșminte bărbătești, nici bărbatul să nu îmbrace haine femeiești, că tot cel ce face aceasta, urâciune este înaintea Domnului (Deuteronom 22, 5). La drept vorbind, ceea ce este nepotrivit vine împotriva firii însăși. De ce vrei, omule, să nu pari ceea ce te-ai născut? De ce-ți iei o înfățișare străină? De ce minți că ești femeie, iar tu, femeie, că ești bărbat? Firea îl îmbracă pe fiecare cu veșmintele potrivite lui. Deosebite sunt obiceiurile, deosebite sunt mișcările, chipul, mersul, puterile, deosebit este și glasul femeii de al bărbatului. Dar și la celelalte neamuri de viețuitoare alta este înfățișarea leului, alta a leoaicei, alta este puterea, altul răgetul. Altfel sunt taurii și altfel vițeii. La cerbi deosebirea de înfățișare între sexe este atât de mare încât de departe poți să spui care este cerb și care este cerboaică. La păsări, însă, deosebirea se face mai mult după îmbrăcăminte, ca și la oameni. Căci la ele veșmântul firesc le arată de ce sex sunt. Păunii sunt chipeși, păunițele nu, înfățișați în chip deosebit după culoarea și frumusețea penelor. Și fazanii se deosebesc ca sex tot după culoarea penelor. Ce să zicem despre găini? Cât de răsunător este glasul cocoșului, un adevărat dar de noapte, pentru trezirea de care avem nevoie. Își schimbă acestea toate înfățișarea? De ce dorim noi să ne-o schimbăm? A pătruns obiceiul grecesc ca femeile să poarte tunici scurte, asemenea bărbaților. Să zicem că ele, imitând bărbații, vor să pară mai voinice, dar bărbații de ce să se înfățișeze cu chip mincinos? Minciuna și în cuvânt este josnică, cu atât mai mult în îmbrăcăminte.”

9 septembrie – Sfinții și Drepții Dumnezeiești Părinți Ioachim și Ana [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-09-09

SÂMBĂTĂ Înaintea înălţării CINSTITEI CRUCI Evanghelia de la Matei (X, 37-42; XI, 1)

is-a Domnul: „Cel ce-şi iubeşte pe tatăl său ori pe mama sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; cel ce-şi iubeşte pe fiul său ori pe fiica sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea sa şi nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine. Cel ce şi-a câştigat viaţa, O va pierde; iar cel ce şi-a pierdut viaţa pentru Mine, acela O va câştiga. Cel ce vă primeşte pe voi, pe Mine Mă primeşte; şi cel ce Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Cel ce M’a trimis pe Mine. ce primeşte profet în nume de profet, răsplată de profet va primi; şi cel ce primeşte pe un drept în nume de drept, răsplata dreptului va primi. Şi cel ce în nume de ucenic va da de băut numai un pahar cu apă rece unuia din aceştia mici, adevăr vă grăiesc: Nu-şi va pierde răsplata“. După ce a isprăvit Iisus de dat aceste porunci celor doisprezece ucenici ai Săi, a plecat de acolo pentru ca să înveţe şi să propovăduiască prin cetăţile lor.

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRUSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XXIII, 1-12)

n vremea aceea le-a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi, zicând: „Pe scaunul lui Moise s’au aşezat cărturarii şi fariseii; deci, pe toate câte vă vor spune faceţi-le şi păziţi-le, dar după faptele lor să nu faceţi, că ei spun, dar nu fac. Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte. Şi toate faptele lor le fac ca să fie văzuţi de oameni; că-şi lăţesc filacteriile şi-şi măresc ciucurii de la poale. Şi la ospeţe le place să stea în capul mesei, iar în sinagogi pe scaunele cele dintâI şi să fie salutaţi în pieţe şi numiţi de oameni „Rabbi”. Voi însă să nu vă numiţi „rabbi”, căci unul este Învăţătorul vostru, Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi. Şi tată al vostru să nu numiţi pe nimeni pe pământ, căci Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri. Nici învăţători să nu vă numiţi, căci Învăţătorul vostru unul este, Hristos. Şi cel ce este mai mare între voi să fie slujitorul vostru. Iar cel ce se va înălţa pe sine va fi smerit, şi cel ce se va smeri pe sine va fi înălţat.

Apostolul Zilei: 2023-09-09

SÂMBĂTĂ Înaintea înălţării CINSTITEI CRUCI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRUSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (IV, 1-5)

raţilor, aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu. Iar la iconomi mai ales, se cere ca fiecare să fie aflat credincios. Dar mie prea puţin îmi este că sunt judecat de voi sau de vreo omenească judecată de toată ziua; fiindcă nici eu nu mă judec pe mine însumi. Căci nu mă ştiu vinovat cu nimic, dar nu întru aceasta m-am îndreptat. Cel care mă judecă pe mine este Domnul. De aceea, nu judecaţi ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale întunericului şi va vădi sfaturile inimilor. Şi atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda.

Nașterea Maicii Domnului – Părintele Calistrat 08.09.2010

Mamele și pruncii lor

Tertulian, Despre suflet, XXVI, 4-5, XXVII, 1-3, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 3, pp. 296-297

„Tresaltă de bucurie Elisabeta fiindcă-l simțea pe Ioan înăuntru (Luca 1, 41-46); slăvește Maria pe Domnul, căci mișcase Hristos înăuntru. Mamele, la rândul lor, își recunosc pruncii și în schimb sunt recunoscute de ei, care trăiesc, care nu erau numai suflete, ci și cu viață, respirând. Astfel citești și la Ieremia vocea lui Dumnezeu: Înainte de a te plăsmui în pântece, te-am cunoscut. Dacă Dumnezeu plăsmuiește în pântece, el imprimă și suflarea cea dintru început: Și a plăsmuit Dumnezeu pe om și a suflat în el suflarea vieții. Dar nu cunoscuse Dumnezeu pe om în pântece decât total format: Și înainte de a ieși tu din pântece, te-am sanctificat. Și corpul este până aici mort? În nici un caz; căci Dumnezeu este al celor vii, nu al celor morți.
Cum a fost conceput omul ca ființă? I s-a insuflat oare în același timp și substanța corpului și cea a sufletului, sau una a precedat celeilalte? Răspundem că amândouă în același timp sunt concepute, formate și de­săvârșite, precum sunt și date la iveală, și că nu intervine vreun moment în creație în care să se impună o ordine de preferință. Gândește-te la cele dintâi după cele din urmă: dacă moartea nu determină altceva decât despăr­țirea sufletului de corp, contrariul morții, adică viața, nu se definește altfel decât ca unirea corpului și a sufletului; dacă despărțirea în același timp a ambelor substanțe se petrece prin moarte, la fel din unirea acelorași substanțe rezultă viața. Mai mult, recunoașterea vieții de la zămislire, fiindcă tot de la zămislire afirmăm că există și suflet, având în vedere că viața începe odată cu sufletul.”

8 septembrie – Nașterea Maicii Domnului [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-09-08

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRUSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (V, 22-24; 35-43; VI, 1)

n vremea aceea a venit la Iisus unul din mai-marii sinagogii, cu numele Iair; şi, văzându-L, I-a căzut la picioare şi L-a rugat mult, zicând: „Fiica mea este pe moarte; vino şi pune-Ţi mâinile pe ea, ca să scape şi să trăiască“. Şi a mers cu el. Şi mulţime multă Îl urma şi-L îmbulzea. În timp ce El încă vorbea, au venit de la mai-marele sinagogii, zicând: „Fiica ta a murit; de ce-L mai superi pe Învăţător?“ Dar Iisus, auzind cuvântul ce se grăise, i-a zis mai-marelui sinagogii: „Nu te teme. Crede numai!“ Şi n’a lăsat pe nimeni să meargă cu El, decât numai pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui Iacob. Şi au venit la casa mai-marelui sinagogii şi a văzut tulburare şi pe cei ce plângeau şi se tânguiau mult. Şi intrând, le-a zis: „De ce vă tulburaţi şi plângeţi? Copila n’a murit, ci doarme“. Şi ei Îl luau în râs. Iar El, scoţându-i pe toţi afară, a luat cu sine pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce erau cu Dânsul şi a intrat unde era copila. Şi apucând-o pe copilă de mână, i-a grăit: „Talità kumi“, ceea ce se tâlcuieşte: „Fiică, ţie-ţi zic, scoală-te!“ Şi de’ndată s’a sculat copila şi umbla, că era de doisprezece ani. Şi au fost cuprinşi de uimire, de mare uimire. Şi El le-a poruncit cu stăruinţă ca nimeni să nu afle de aceasta. Şi le-a spus să-i dea copilei să mănânce. Şi a ieşit de acolo şi a venit în patria Sa, iar ucenicii au mers după El.

Apostolul Zilei: 2023-09-08

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRUSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Filipeni (II, 5-11)

raților, gândul acesta să fie în voi care era și în Hristos Iisus, Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o știrbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, și la înfățișare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, și încă moarte de cruce. Pentru aceea, și Dumnezeu L-a preaînălțat și I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume, ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cerești și al celor pământești, și al celor de dedesubt. Și să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl.

Nașterea Maicii Domnului, începutul mântuirii noastre

Cel dintâi praznic al Anului Bisericesc ( începător la 1 septembrie) este Nașterea Maicii Domnului. Acest praznic este legat de ­întruparea lui Hristos. Înțeleptul bizantin Iosif Vrienios scrie: Cincizecimea este legată de Înălțare, Înălțarea de Înviere, Învierea de Răstignire, Răstignirea de viață și minuni, minunile de Întâmpinare și Naștere, Nașterea datorită Bunei Vestiri, ­Buna Vestire, datorită Intrării în biserică și Nașterii Maicii Domnului. În ordine inversă, datorită acestui praznic avem toate celelalte praznice. Nașterea Preacuratei este un praznic de mare bucurie pentru omenirea căzută din ascultarea de Dumnezeu. O rază de nădejde, dăruită de Acesta oamenilor, semnul viu al iubirii Sale, față de cei neascultători. Preacurata Fecioară Maria are un loc special în ­iconomia mântuirii, ea ­fiind pregătită de ­Dumnezeu să devină ­mijlocitoarea mântuirii noastre.

„Întru început a făcut Dumnezeu cerul și pământul”

Moise, care a scris despre facerea lumii, chiar de la cele dintâi cuvinte, ne-a luminat mintea cu numele lui Dumnezeu, zicând: „Întru început a făcut Dumnezeu cerul și pământul” (Facerea 1, 1).

Cum să am discernământ în viață ?

Nehotărârea în fapte ne dă în vileag fățărnicia. Bine faci rugându-te lui Dumnezeu să te îndrume ce să faci, și procedează așa cum te îndeamnă conștiința. Dacă lucrurile nu vor ieși așa cum ar trebui, mustră-te pe tine însăți, dojenește-te, smerește-ți cugetul, și nu vei suferi vătămare. Părerea acelui „om evlavios” care spune că nu este bine să te obișnuiești să mărturisești tot ce-ți apasă inima, ci trebuie s-o deprinzi pe aceasta să „mistuie” singură, în sine, poverile, nu se potrivește cu povețele Sfinților Părinți, care sfătuiesc să nu ne încredem în gândirea noastră, ci în gândirea celor sporiți.

Mânia – o fi bună de ceva ?

Întrebi dacă este vreun mijloc prin care poate fi dezrădăcinat de tot simțământul mâniei. Mânia este una dintre cele trei părți ale sufletului, care ne-a fost dată nu ca să ne mâniem pe aproapele, ci ca să avem râvnă împotriva păcatului: când ne mâniem pe aproapele nostru, facem aceasta împotriva firii.

Caracterul contradictoriu al patimii akediei

Ori de câte ori Sfinții Părinți vorbesc despre patimi, ne atențio­nea­ză din start asupra unei caracteristici esențiale pentru înțe­legerea lor: iraționalitatea, adică asupra absenței unui fundament logic în manifestările patimii. Dar poate că în cazul akediei se observă această trăsătură distinctivă ca la nici o alta dintre patimi.

Cum dobândește răul putere asupra noastră ?

Sfântul Grigorie de Nyssa, Dialo­gul despre suflet și înviere, Preliminarii, în Părinți și Scriitori Bise­ri­cești (1998), vol. 30, p. 368

„(…) Patimi sau simțăminte, nu toate au fost date vieții omenești ca un rău de obște (căci în cazul acesta Ziditorul ar fi Cel care ar purta vina relelor, dacă nevoia de a păcătui ar fi fost sădită de El în însăși firea noastră), ci, după felul cum întrebu­in­țăm voința noastră liberă, astfel de porniri ale sufletului devin niște unelte fie ale virtuții, fie ale răutății, după cum tot așa și fierul, când este turnat după cum vrea fierarul, ia forma dorită de meșter și imaginată în gândul său, devenind fie sabie, fie vreo unealtă oarecare de plugărie. Deci, dacă gândirea, care este cea mai aleasă parte a firii noastre, ar pune stăpânire peste toate aceste simțăminte strecurate una câte una în noi – precum a arătat-o sub formă tainică atunci când Cuvântul Scripturii a poruncit ca judecata omului să împărățească peste toate făpturile necugetătoare (Facerea 1, 28) -, atunci nici una din aceste porniri nu ne-ar sluji spre păcat.”

7 septembrie – Sfinții Cuvioși Simeon și Amfilohie de la Pângărați [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-09-07

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRUSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (V, 1-20)

n vremea aceea a venit Iisus în cealaltă parte a mării, în ţinutul Gadarenilor. Şi de’ndată ce El a ieşit din corabie, L-a întâmpinat din morminte un om cu duh necurat care îşi avea locuinţa în morminte; şi nimeni nu putea să-l lege nici cu lanţuri, pentru că de multe ori, fiind legat în obezi şi în lanţuri, el rupea lanţurile şi obezile, le sfărâma şi nimeni nu putea să-l potolească; şi neîncetat, noaptea şi ziua, era prin morminte şi prin munţi, strigând şi tăindu-se cu pietre. Iar văzându-L de departe pe Iisus, a alergat şi I s’a închinat. Şi strigând cu glas puternic, I-a zis: „Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu-Cel-Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuieşti!…“. Că îi zicea: „Duh necurat, ieşi afară din om!“ Şi l-a întrebat: „Care-ţi este numele?“ Şi I-a răspuns: „Numele meu este Legiune, că suntem mulţi“. Şi mult Îl rugau să nu-i trimită afară din acel ţinut. Iar acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care păştea. Şi L-au rugat, zicând: „Trimite-ne în porci, ca să intrăm în ei“. Şi El le-a dat voie. Şi ieşind duhurile necurate, au intrat în porci, şi turma s’a repezit de pe stâncă’n mare. Şi erau ca la două mii şi se înăbuşeau în mare. Iar cei care-i păzeau au fugit şi au dat de veste în oraş şi prin sate. Şi au venit să vadă ce s’a întâmplat. Şi s’au dus la Iisus; şi l-au văzut pe cel demonizat şezând jos, îmbrăcat şi întreg la minte, pe el, care avusese legiune de demoni; şi s’au înfricoşat. Iar cei care au văzut le-au povestit ce s’a făcut cu demonizatul şi despre porci. Şi ei au prins a-L ruga să plece din hotarele lor. Iar când intra El în corabie, cel ce fusese demonizat Îl ruga să-l ia cu Dânsul. Şi Iisus nu i-a îngăduit, ci i-a zis: „Mergi la casa ta, la ai tăi, şi spune-le cât a făcut Domnul pentru tine şi cum te-a miluit“. Iar el a plecat şi a început să vestească în Decapole câte a făcut Iisus pentru el; şi toţi se minunau.

Apostolul Zilei: 2023-09-07

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRUSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Galateni (I, 1-3; 20-24; II, 1-5)

avel, apostol nu de la oameni, nici prin vreun om, ci prin Iisus Hristos și prin Dumnezeu-Tatăl, Care L-a înviat pe El din morți și toți frații care sunt împreună cu mine, Bisericilor Galatiei: har vouă și pace de la Dumnezeu-Tatăl și de la Domnul nostru Iisus Hristos. Dar cele ce vă scriu, iată (spun) înaintea lui Dumnezeu, că nu vă mint. După aceea am venit în ținuturile Siriei și ale Ciliciei. Și după față eram necunoscut Bisericilor lui Hristos celor din Iudeea, ci numai auziseră că acela care ne prigonea pe noi odinioară acum binevestește credința pe care altădată o nimicea; și slăveau pe Dumnezeu în mine. Apoi, după paisprezece ani, m-am suit iarăși la Ierusalim cu Barnaba, luând cu mine și pe Tit. M-am suit, potrivit unei descoperiri, și le-am arătat Evanghelia pe care o propovăduiesc la neamuri, îndeosebi celor mai de seamă, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. Dar nici Tit, care era cu mine și care era elin, n-a fost silit să se taie împrejur, din cauza fraților mincinoși, care veniseră, furișându-se, să iscodească libertatea noastră, pe care o avem în Hristos Iisus, ca să ne robească, cărora nici măcar un ceas nu ne-am plecat cu supunere, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână neclintit la voi.

Predică la Taina Sfântului Maslu – Părintele Calistrat 06.09.2023

Adevărata rugăciune lucrează în adâncurile noastre cele mai intime

Domnul a spus: „Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău Care este întru ascuns; și Tatăl tău, Care vede întru ascuns, îți va răsplăti la arătare” (Matei 6, 6). Adevărata rugăciune lucrează în adâncurile noastre cele mai intime, pe care învățăm să le ascundem de privirile din afară. Dacă mă avânt acum în astfel de chestiuni sacre pentru fiecare dintre noi, sunt silit să o fac de atmosfera tragică de tensiune din lume, și mai cu seamă, de propria mea conștiință că împreună Îi aparținem lui Hristos. Împărtășim, prin urmare, ceea ce ni s-a dat să cunoaștem printr-un dar venit de Sus.

Care este rugăciunea cea mai plăcută lui Dumnezeu ?

Rugăciunea este cea dintâi datorie pe care creștinul trebuie să o plinească. Este vreme pentru orice lucru sub cer (Eclesiastul 3, 1). Cum dar, să nu fie vreme pentru rugăciune, care este cel dintâi lucru sub cer?

Rugați-vă seara, dimineața și în celelalte clipe ale vieții voastre de zi cu zi !

„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi”. Când rostim această rugăciune, stabilim cu Hristos o relație personală care scapă rațiunii noastre. Viața lui Hristos pătrunde treptat în noi.

Ascultarea cuvintelor dumnezeiești și împlinirea lor

Clement Alexandrinul, Care bogat se va mântui?, 42.17, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 4, p. 65

„Să crezi acestea (poruncile divine), pentru că ți le spun ucenicii lui Dumnezeu, și le spune Dumnezeu, Care chezășuiește pentru ele, ți le spun profețiile, evangheliile, cuvintele apostolice. Dacă trăiești cu acestea, dacă îți supui lor urechile tale, dacă faci faptele poruncite de ele, vei vedea chiar la ieșirea ta din această viață scopul lor și dovedirea învățăturilor în care ai crezut.”

6 septembrie – Pomenirea minunii Sfântului Arhanghel Mihail în Colose [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-09-06

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRUSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (IV, 35-41)

is-a Domnul ucenicilor Săi: „să trecem pe ţărmul celălalt“. Şi lăsând ei mulţimea, L-au luat cu ei în corabie aşa cum era; că erau şi alte corăbii cu El. Şi s’a făcut furtună mare de vânt şi valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple. Iar El era în partea dindărăt a corăbiei, dormind pe căpătâi. Şi L-au deşteptat şi I-au zis: „Învăţătorule, Ţie nu-Ţi este grijă că pierim?“ Şi El, sculându-Se, a certat vântul şi i-a spus mării: „Taci! potoleşte-te!“ Şi vântul a încetat şi s’a făcut linişte mare. Şi le-a zis lor: „De ce sunteţi aşa de fricoşi? Încă n’aveţi credinţă?“ Şi frică mare i-a cuprins şi ziceau unii către alţii: „Cine este oare Acesta, că şi vântul şi marea I se supun?“

Apostolul Zilei: 2023-09-06

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRUSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Corinteni (XIII, 3-13)

raţilor, voi căutaţi dovadă că Hristos grăieşte întru mine, Care nu este slab faţă de voi, ci puternic în voi, căci, deşi a fost răstignit din slăbiciune, din puterea lui Dumnezeu este însă viu. Şi noi suntem slabi întru El, dar vom fi împreună cu El, din puterea lui Dumnezeu faţă de voi. Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă; încercaţi-vă pe voi înşivă. Sau nu vă cunoaşteţi voi singuri bine că Hristos Iisus este întru voi? Afară numai dacă nu sunteţi netrebnici. Nădăjduiesc însă că veţi cunoaşte că noi nu suntem netrebnici. Şi ne rugăm lui Dumnezeu ca să nu săvârşiţi voi nici un rău, nu ca să ne arătăm noi încercaţi, ci pentru ca voi să faceţi binele, iar noi să fim ca nişte netrebnici. Căci împotriva adevărului n-avem nici o putere; avem pentru adevăr. Căci ne bucurăm când noi suntem slabi, iar voi sunteţi tari. Aceasta şi cerem în rugăciunea noastră: desăvârşirea voastră. Pentru aceea vă scriu acestea, nefiind de faţă, ca atunci, când voi fi de faţă, să nu lucrez cu asprime, după puterea pe care mi-a dat-o Domnul spre zidire, iar nu spre dărâmare. Deci, fraţilor, bucuraţi-vă! Desăvârşiţi-vă, mângâiaţi-vă, fiţi uniţi în cuget, trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi. Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă. Sfinţii toţi vă îmbrăţişează. Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!

Drumul către smerenie

Unele gânduri ale Pă­rinților deșertului, pe care le găsim în Pateric, sunt atât de înalte și de cristaline, încât orice glosă în jurul lor nu poate decât să diminueze impactul lor asupra spiritului. Așa este cazul apoftegmei 13, de la Avva Sisoe: „Un frate l-a întrebat pe Avva Sisoe, zicând: «Mă văd pe mine că aducerea aminte a lui Dumnezeu petrece cu mine». I-a zis lui bătrânul: «Nu este mare lucru să fie cugetul cu Dumnezeu, ci mare este să te vezi pe tine sub toată zidirea. Că aceasta împreună cu osteneala trupească duc la smerenie»”.

Milostenia

În creştinism, milostenia este definitorie pentru viaţa credincioşilor în perspectiva mântuirii. Învăţătura de credinţă defineşte milostenia ca „faptă a îndurării creştine” care „îşi are izvorul în iubirea de Dumnezeu şi de aproapele. Ea se face văzută prin ajutorarea cu cele materiale şi cu cele sufleteşti a semenilor noştri aflaţi în nevoi, necazuri şi supărări”.

Vestea victoriei Stăpânului și sensurile Evangheliei

Pentru noi, oamenii moderni, cuvântul „Evanghelie” are prin exce­lență o conotație religioasă. Indiferent că suntem sau nu credin­cioși, întâlnirea cu acest termen ne conduce inevitabil cu gândul fie la cartea de cult numită Evanghelie, fie, într-un sens mai larg, la propovăduirea mesajului creș­tin, oricum l-am concepe noi. Ceea ce nu mai cunoaștem astăzi este faptul că termenul grecesc „evangelion”, atât de folosit în Noul Testament și în viața și cultul Bisericii, este de origine precreștină și desemna, surprinzător, un concept nereligios.

Potolirea furtunii din noi

Sfântul Vasile cel Mare, Regulile mici, Î. 29, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 18, p. 329

„În ce chip ar putea cineva să nu se mânie? Dacă crede că vede totdeauna în cugetul lui pe Dumnezeu, Care veghează totul, și pe Domnul (Îl vede ca într-o oglindă) că este pretutindeni de față. Căci care supus ar îndrăzni cândva să facă înaintea mai-marelui său ceva care l-ar nemulțumi pe acesta? Și chiar dacă n-ar aștepta ascultare de la alții, totuși, el să fie pregătit spre ascultare, socotind pe ceilalți (oameni) superiorii lui. Așadar, dacă ar căuta ascultare pentru nevoile sale personale, să cunoască ceea ce cuvântul Domnului ne învață pe fiecare (dintre noi): să slujească altora.”

5 septembrie – Sfântul Proroc Zaharia și Dreapta Elisabeta, părinții Sfântului Ioan Botezătorul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-09-05

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRUSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (IV, 24-34)

is-a Domnul către ucenicii Săi: „fiţi cu luare-aminte la ceea ce auziţi! Cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura; iar vouă, celor ce auziţi, vi se va da cu adaos. Pentru că celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are se va lua şi ceea ce are“. Şi zicea: „Aşa este împărăţia lui Dumnezeu, ca un om care aruncă sămânţa în pământ, şi doarme şi se scoală, noaptea şi ziua, şi sămânţa răsare şi creşte fără ca el să ştie cum. Că pământul rodeşte de la sine: mai întâi pai, apoi spic, apoi grâu deplin în spic. Iar când rodul se coace, îndată trimite secera, că a sosit secerişul“. Şi zicea: „Cum vom asemăna împărăţia lui Dumnezeu, sau prin ce parabole ne-o vom închipui? Cu grăuntele de muştar care, la vremea când se seamănă în pământ este mai mic decât toate seminţele pământului; dar după ce se seamănă, el creşte şi se face mai mare decât toate legumele şi va face ramuri mari, încât sub umbra lui se pot sălăşlui păsările cerului“. Şi cu multe parabole ca acestea le grăia cuvântul, după cum erau ei în stare să înţeleagă. Iar fără parabolă nu le grăia; însă ucenicilor Săi le lămurea pe toate între El şi ei.

Apostolul Zilei: 2023-09-05

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRUSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Corinteni (XII, 20-21; XIII, 1-2)

raților, mă tem ca, nu cumva venind, să nu vă găsesc pe voi așa precum voiesc, iar eu să fiu găsit de voi așa precum nu voiți; mă tem adică de certuri, de pizmă, de mânii, de întărâtări, de clevetiri, de murmurări, de îngâmfări, de tulburări; mă tem ca nu cumva, venind iarăși, să mă umilească Dumnezeul meu la voi și să plâng pe mulți care au păcătuit înainte și nu s-au pocăit de necurăția și de desfrânarea și de necumpătarea pe care le-au făcut. A treia oară vin la voi. În gura a doi sau trei martori va sta tot cuvântul. Am spus dinainte și spun iarăși dinainte, ca atunci când am fost de față a doua oară, și acum, nefiind de față, scriu celor ce au păcătuit înainte și tuturor celorlalți că, de voi veni iarăși, nu voi cruța.

Chec şi paste de konjac asezonate cu parmezan

Obținută prin măcinarea rădăcinilor plantei konjac, făina de konjac are particularitatea de a fi bogată în fibre, ajutând la reglarea tranzitului intestinal şi la slăbit. Nu este un substitut al făinii de grâu, ci poate fi adăugată în amestecuri de făină pentru prepararea produselor de panificație. Totodată, are rol de gelifiant și de agent de îngro­șare în sosuri, budinci, supe, creme etc. Pastele de konjac se găsesc sub diverse forme: tăiței, spaghete, tagliatele, penne.

Gustări încadrate într-o dietă antiinflamatoare

Universitatea Harvard a întocmit o listă de 7 puncte pentru conturarea unei diete sănătoase. Ultimul dintre acestea se referă la o mai bună gestionare a gustărilor de-a lungul zilei. Dacă nu avem un mic plan în privința lor, ajungem cu ușurință să mâncăm ce se găsește la îndemână sau exclusiv bazându-ne pe ce poftim, iar dacă nu avem o dietă per total sănătoasă, adică variată, echilibrată și adecvată nevoilor proprii, în condițiile de stres ale lumii de astăzi vom avea poftă de dulciuri, chipsuri, sărățele, merdenele, gogoși și alte produse ultraprocesate, pline de zahăr și grăsimi.

„În aceasta stă libertatea: în iubirea de Dumnezeu și de aproapele. În aceasta e și egalitate, și libertate”

Mulți oameni nu cunosc calea mântuirii, rătăcesc în întuneric și nu văd Lumina Adevărului. Dar El a fost, este și va fi, și pe toți îi cheamă cu milostivire la Sine: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați, cunoașteți-Mă și Eu vă voi da odihnă și libertatea”. Iată adevărata libertate: când suntem în Dumnezeu.

Timp liber

Cei mai mulți dintre noi, dacă suntem întrebați ce facem în timpul liber, vom ține să spunem că nu avem așa ceva deloc sau aproape deloc. Mărturisire făcută eventual cu un mic oftat…

Scara lui Iacob/Iakov

În Vechiul Testament, în Facerea apare un episod codificat, greu de tâlcuit până la capăt, cu caracter alegoric/profetic, cunoscut drept „Scara lui Iacob” (סֻלָּ” יַעֲקֹ”). Pe scurt, unul dintre patriarhii străvechimii religioase are un vis, după ce, în prealabil, „luând una din pietrele locului aceluia și punându-și-o căpătâi, s-a culcat în locul acela” (Facerea 28, 11). Putem afirma că piatra pe care își pusese capul Iacob este una a viitorului altar de jertfă, el a „visat” scara din interiorul jertfelnicului pământesc (cu țintă către cer), așa cum îl va fi cons­truit și Moise conform Deuteronomului (27, 5): „Să zideşti acolo jertfelnic Domnului Dumnezeului tău, jertfelnic făcut din pietre”. Sau, mai devreme Avraam, care făcuse și el altar din pietre, în semn de neuitare a legământului făcut cu Atotputernicul…

Cântarea universului și a omului dedicată lui Dumnezeu

Frumos cântă cu adevărat omul duhovnicesc, dar la fel de frumos este și cântul întregii creații care se înalță, uneori auzit, alteori în chip tainic, înaintea lui Dumnezeu, slăvindu-L pentru toate binefacerile Sale. Însă, pe cât de minunate sunt aceste glasuri duhovnicești care înalță slavoslovie, pe atât de necurate rămân cele care proslăvesc numai patimile omenești și răutatea păcatului.

Rodirea cuvântului

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia IV, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, pp. 56-57

„Cine ar putea să vă laude după cum se cuvine că v-ați învrednicit de această fericire a Stăpânului universului și că așteptați și bună­tă­țile cele nenumărate? Așa e Stăpânul nostru! Când vede că un suflet se apropie cu mare dor și cu înflăcărată râvnă de cele duhov­ni­cești, îi dă cu îmbelșugare harul și-i dăruiește și bogatele Lui daruri. De aceea, mă aștept și eu ca, pentru folosul vostru, să-mi dea și mie mai bogat cuvântul învăță­tu­rii spre zidirea dragostei noastre. Pentru voi și pentru sporul vostru duhovnicesc îndur toată această osteneală; ca voi să urcați mai iute spre culmile virtuții și să fiți tuturor celor ce se uită la voi dascăli ai viețuirii celei după Dumnezeu, iar eu să capăt și mai multă îndrăznire, văzând că nu m-am ostenit în zadar și fără de folos, ci că în fiecare zi a sporit sămânța aceasta duhovnicească și că nu mi s-au întâmplat și mie cele întâmplate semănătorului din pilda evanghelică. Acolo numai o parte din semințe au scăpat; trei părți s-au pierdut. O parte din semințe, căzute pe cale, au rămas fără rod; o altă parte a fost înăbușită de spini; o altă parte căzută pe piatră, a rămas deasupra pietrei și n-a putut să facă rod (Matei 13, 3-8). Aici, însă, cu harul lui Dumnezeu, nădăjduiesc ca toate semințele să cadă pe pământ bun și unele să aducă o sută, altele șaizeci, iar altele treizeci. Asta îmi va spori râvna, asta îmi va deștepta mintea, că știu că nu vorbesc în zadar și fără rost, ci că primiți cuvintele mele cu urechi deschise și cu mintea încordată!”

4 septembrie – Sfântul Sfințit Mucenic Vavila, episcopul Antiohiei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-09-04

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRUSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (IV, 10-23)

n vremea aceea, când Iisus era singur, cei ce erau pe lângă El împreună cu cei doisprezece L-au întrebat despre parabolă. Şi El le-a zis: „Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, dar celor din afară toate li se fac în parabole, ca privind să privească şi să nu vadă, şi auzind să audă şi să nu înţeleagă, ca nu cumva să-şi revină şi să li se ierte“. Şi le-a zis: „Nu pricepeţi parabola aceasta? Atunci cum veţi înţelege toate parabolele? Semănătorul seamănă cuvântul. Cele de lângă drum sunt aceia în care se seamănă cuvântul; şi numa’ ce-l aud, că vine de’ndată Satana şi ia cuvântul semănat în ei. Tot aşa, cele semănate pe loc pietros sunt aceia care aud cuvântul şi-l primesc de’ndată cu bucurie, dar nu au rădăcină întru ei şi durează doar pân’la un timp; apoi, când se întâmplă strâmtorare sau prigoană din pricina cuvântului, îndată se poticnesc. Şi cele semănate între spini sunt cei care ascultă cuvântul, dar pătrunzând în ei grijile veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiei şi poftele după celelalte, acestea înăbuşă cuvântul şi-l fac neroditor. Iar cele semănate pe pământul cel bun sunt cei care aud cuvântul şi-l primesc şi aduc roade: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută“. Şi le zicea: „Se aduce oare făclia ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Oare nu ca să fie pusă în sfeşnic? Că nu este ceva ascuns care să nu fie dat pe faţă; nici nu a fost ceva tăinuit decât ca să vină la lumina zilei. Cel ce are urechi de auzit, să audă!“

Apostolul Zilei: 2023-09-04

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRUSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Corinteni (XII, 10-19)

raţilor, mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare. M-am făcut ca unul fără minte, lăudându-mă. Voi m-aţi silit! Căci se cuvenea să vorbiţi voi de bine despre mine, pentru că nu sunt cu nimic mai prejos decât cei mai de frunte dintre apostoli, deşi nu sunt nimic. Dovezile mele de apostol s-au arătat la voi în toată răbdarea, prin semne, prin minuni şi prin puteri. Căci cu ce sunteţi voi mai prejos decât celelalte Biserici, decât numai că eu nu v-am fost povară? Dăruiţi-mi mie această nedreptate. Iată, a treia oară sunt gata să vin la voi şi nu vă voi fi povară, căci nu caut ale voastre, ci pe voi. Pentru că nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinţi, ci părinţii pentru copii. Deci eu foarte bucuros voi cheltui şi mă voi cheltui pentru sufletele voastre, deşi, iubindu-vă mai mult, eu sunt iubit mai puţin. Dar fie! Eu nu v-am împovărat. Ci, fiind isteţ, v-am prins cu înşelăciune. Am tras eu folos de la voi, prin vreunul din aceia pe care i-am trimis? L-am rugat pe Tit şi am trimis, împreună cu el, pe fratele. V-a asuprit Tit cu ceva? N-am umblat noi în acelaşi duh? N-am călcat noi pe aceleaşi urme? De mult vi se pare că ne apărăm faţă de voi. Dar noi grăim în Hristos, înaintea lui Dumnezeu. Şi toate acestea, iubiţii mei, pentru zidirea voastră.

Duminica a XIII-a după Rusalii [Pilda lucrătorilor celor răi] – Părintele Calistrat 03.09.2023

Să fim lucrători buni, nu ucigași de Dumnezeu și de aproapele

Zis-a Domnul pilda aceasta: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie; a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn și a dat-o lucrătorilor, iar el a plecat departe. Când s-a apropiat vremea roadelor, a trimis pe slujitorii săi la lucrători ca să ia partea lui de roade. Dar lucrătorii, punând mâna pe slujitori, pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. Din nou a trimis alți slujitori, mai mulți decât cei dintâi, și au făcut acelora tot așa. La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicând: Se vor rușina de fiul meu. Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moștenitorul; veniți să-l omorâm și să avem noi moștenirea lui. Și, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie și l-au ucis. Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători? I-au răspuns: Pe aceștia răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la vremea lor. Zis-a lor Iisus: Oare n-ați citit niciodată în Scripturi: „Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta și este lucru minunat în ochii noștri“? De aceea vă spun că Împă­răția lui Dumnezeu se va lua de la voi și se va da neamului care va face roadele ei. Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va zdrobi. Matei 21, 33-44 Duminica a XIII-a după Rusalii (Pilda lucrătorilor răi)

3 septembrie – Sfântul Sfințit Mucenic Antim, Episcopul Nicomidiei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-09-03

DUMINICA A TREISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XXI, 33-44)

is-a Domnul: ascultaţi parabola aceasta: era un om stăpân al casei sale, care a sădit vie; şi a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit turn şi a dat-o pe seama lucrătorilor, iar el s’a dus departe. Iar când s’a apropiat vremea roadelor, şi-a trimis slujitorii la lucrători, ca să-i ia roadele; dar lucrătorii, prinzându-i pe slujitori, pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. A mai trimis alţi slujitori, mai mulţi decât cei dintâi, şi tot aşa au făcut cu ei. În cele din urmă l-a trimis la ei pe fiul său, zicând: De fiul meu se vor ruşina. Dar lucrătorii viei, văzându-l pe fiu, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui!… Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omorât. Deci, când va veni stăpânul viei, ce le va face lucrătorilor acelora?“ Iar ei I-au răspuns: „Pe cei răi cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care-i vor da roadele la vremea lor“. Iisus le-a zis: „Oare niciodată n’aţi citit în Scripturi: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului; de la Domnul s’a făcut aceasta şi minunată este în ochii noştri? De aceea vă spun: Lua-se-va de la voi împărăţia lui Dumnezeu şi i se va da neamului care-i va face roadele. Cel ce va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cel pe care ea va cădea, îl va zdrobi“.

Apostolul Zilei: 2023-09-03

DUMINICA A TREISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (XVI, 13-24)

raţilor, privegheaţi, staţi tari în credinţă, îmbărbătaţi-vă, întăriţi-vă. Toate ale voastre cu dragoste să se facă. Vă îndemn însă, fraţilor, – ştiţi casa lui Ştefanas, că este pârga Ahaei şi că spre slujirea sfinţilor s-au rânduit pe ei înşişi – ca şi voi să vă supuneţi unora ca aceştia şi oricui lucrează şi se osteneşte împreună cu ei. Mă bucur de venirea lui Ştefanas, a lui Fortunat şi a lui Ahaic, pentru că aceştia au împlinit lipsa voastră şi au liniştit duhul meu şi al vostru. Cunoaşteţi bine deci pe unii ca aceştia. Vă îmbrăţişează Bisericile Asiei. Vă îmbrăţişează mult, în Domnul, Acvila şi Priscila, împreună cu Biserica din casa lor. Vă îmbrăţişează fraţii toţi. Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă. Salutarea cu mâna mea, Pavel. Cel ce nu iubeşte pe Domnul să fie anatema! Maran atha (Domnul vine)! Harul Domnului Iisus Hristos cu voi. Dragostea mea cu voi toţi, în Hristos Iisus. Amin!

Odată cu trecerea timpului, iubirea dintre soți ar trebui să rămână la fel de sinceră și de profundă

Când frumuseţea feţei se ofileşte, când strălucirea ochilor se întunecă, iar odată cu bătrâneţea vin zbârciturile sau îşi lasă urmele şi cicatricile bolile, amărăciunile, grijile, dragostea soţului credincios trebuie să rămână la fel de profundă şi sinceră ca înainte.

La baza căsniciei pune rugăciunea și binecuvântarea lui Dumnezeu

Primul lucru pe care îl recomandă Sfântul Ioan Gură de Aur tinerilor este să ceară binecuvântarea lui Dumnezeu pentru relaţia lor şi acordul sau consimţirea părinţilor care i-au născut şi i-au crescut cu îndelungi şi grele eforturi şi jertfe.

O femeie nu poate fi remodelată după calitățile alteia

Îmi aduc aminte cazul unei femei care s-a căsătorit cu un văduv. Era un bărbat care merita, iar ea s-a bucurat că au rămas împreună. Un singur lucru, însă, o deranja, şi din această cauză a ajuns să-mi ceară sfatul. „Ce s-a întâmplat”, spunea ea, „a fost că, în clipa în care am ieşit din biserică după nuntă, fosta lui soţie parcă a înviat şi a devenit parte a relaţiei noastre. Acum ştiu cum gătea ea, cum arăta ea, cum mergea, cum vorbea, tot! Înţeleg că i-a fost greu”, a încheiat ea, „dar nu cred că relaţia noastră poate funcţiona, dacă nu o eliminăm pe fosta lui soţie din ea…”. Până la urmă nu au reuşit. Cu părere de rău trebuie să îţi spun că bietul om nu a reuşit niciodată să înţeleagă că nu poţi cuceri o femeie comparând-o şi raportând-o permanent la meritele alteia.

Felurile ispitei

Origen, Despre principii, Cartea a III-a, 2, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 8, p. 219

„Unele păcate nu provin peste tot de la puterile vrăjmașe, ci izvorăsc în chip firesc din impulsurile noastre trupești, după cum ne-o spune foarte deschis Apostolul Pavel (Galateni 5, 17): căci trupul poftește împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului, căci acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceți ceea ce ați voi. Dacă într-adevăr trupul vostru poftește împotriva duhului și duhul împotriva trupului, însemnează că adăpostim în noi o luptă împotriva trupului și a sângelui și aceasta, atâta vreme cât suntem oameni și trăim după trup și cât timp nu suntem în stare să încercăm ispite mai tari decât sunt încercările omenești, după cum stă scris despre noi: Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească! Dar credincios este Dumnezeu, Care nu va îngădui ca să fiți ispitiți mai mult decât puteți. Cei ce conduc jocurile nu îngăduie celor care vin la întrecere să se ia la harță între ei pentru vreun motiv oarecare, fie el chiar și întâmplător, ci după un examen atent al condiției lor fizice și al vârstei lor, făcând comparația cea mai echitabilă între ei, îi asociază unul cu altul pe cei doi concurenți punând alături, de pildă, juniori cu juniori, bărbați cu bărbați, ca să corespundă unii cu alții atât după vârstă, cât și după forță. În același fel trebuie să ne gândim că rânduiește și providența dumnezeiască: pe toți cei ce au coborât în arena alergărilor duhovnicești îi îndrumă în atotdreapta Sa purtare de grijă după măsura virtuții fiecăruia, pe care o cunoaște numai Cel care cunoaște inimile oamenilor. Astfel, unul se războiește împotriva cutărui trup, altul împotriva altuia, unul pentru un anume răstimp de vreme, pe când altul pentru un alt răstimp, un bărbat va fi lăsat să îndure cutare ispită trupească, altul alta, iar dintre puterile vrăjmașe, unul va fi chemat să le reziste unora, altul altora, unul dând lupta acum cu câte trei deodată, iar apoi numai cu câte unul, acum din nou numai cu câte unul și altădată iarăși cu mai mulți alții, iar altul după ce a isprăvit anumite lupte va trebui să ducă lupta împotriva altora.”

2 septembrie – Sfântul Ierarh Ioan Postitorul, Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-09-02

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XXII, 15-22)

n vremea aceea, mergând fariseii, au ţinut sfat ca să-L prindă pe Iisus în cuvânt. Şi au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodianii, zicând: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi întru adevăr înveţi calea lui Dumnezeu şi nu-ţi pasă de nimeni, pentru că tu nu cauţi la faţa oamenilor. Spune-ne deci nouă: Ce părere ai, se cuvine să dăm dajdie cezarului, sau nu?“ Dar Iisus, cunoscându-le vicleşugul, le-a răspuns: „De ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? Arătaţi-Mi banul dajdiei“. Iar ei I-au adus un dinar. Şi Iisus le-a zis: „Ale cui sunt efigia şi inscripţia de pe el?“ Ei au zis: „Ale cezarului“. Atunci El le-a zis: „Daţi-i dar cezarului cele ce sunt ale cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu!“ Şi auzind ei acestea, s’au minunat; şi, lăsându-L, s’au dus.

Apostolul Zilei: 2023-09-02

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Timotei (II, 1-7)

iule Timotei, vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi care sunt în înalte dregătorii, ca să petrecem viaţă paşnică şi liniştită, întru toată cuvioşia şi bunacuviinţă, că acesta este lucru bun şi primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină. Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus, Care S-a dat pe Sine preţ de răscumpărare pentru toţi, mărturia adusă la timpul său. Spre aceasta am fost pus propovăduitor şi apostol (adevăr grăiesc, în Hristos, nu mint) – învăţător neamurilor, în credinţă şi adevăr.

Ceri har de la Dumnezeu? În schimbul harului îți trimite ispită

Omul, ca un copil gângurind, cere de la Dumnezeu voia Lui cea sfântă. Dumnezeu, ca Părinte Atotbun, îi dă harul, dar îi dă și ispite. Dacă îndură fără să murmure ispitele, primește adaos de har. Dar cu cât primește mai mult har, în aceeași măsură primește și adaos de ispite.

Ridică-te și spune: „Iartă-mă, Doamne Hristoase, sunt om și sunt slab”

Nu deznădăjdui dacă ai căzut, ci ridicându-te degrabă, fă metanie și spune: „Iartă-mă, Doamne Hristoase, sunt om și sunt slab”. Faptul că ai căzut nu înseamnă că te-a părăsit Dumnezeu. Ci, pentru că ai multă mândrie lumească, multă slavă deșartă, te lasă Mântuitorul Hristos ca să greșești și să cazi. Să înveți din toate slăbiciunile tale, să le simți pe propria-ți piele și să ai apoi îngăduință și răbdare cu cei care cad. Să nu mai judeci pe frați atunci când cad, ci să le sari în ajutor. Deci ori de câte ori cazi, ridică-te și îndată cere iertare!

Bunătatea creației și miopia axiologică

Caracterul intrinsec bun al creației lui Dumnezeu este un adevăr de cre­dință, consfințit de însuși gestul contemplativ al Creatorului. Constituie o evidență care ne descoperă maniera genuină în care este necesar să privim lucrurile din lume și lumea însăși. „Și a privit Dum­nezeu toate câte a făcut și iată erau toate bune foarte” (Facerea 1, 31) – conchide naratorul sfânt, reliefând bilanțul divin la capătul celor șase zile ale cosmogoniei biblice.

Despre darul certitudinii prin credinţă

Supremul şi ultimul scop al existenţei noastre fireşti este unirea desăvârşită cu Dumnezeu în viaţa veşnică. Pentru a ajunge aici, există mai multe etape de parcurs într-un drum mereu sârguincios şi într-o existenţă mereu pe cale. De aceea, învăţătura Bisericii arată că, mai întâi de toate, omul trebuie să se regăsească pe sine, lămurindu-şi dilemele lăuntrice, întărindu-se în credinţă şi pornind mai apoi pe calea cea strâmtă a nevoinţei.

Creștinul care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu

Sfântul Vasile cel Mare, Regulile morale, Reg. 80, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 18, p. 197

„Ce este propriu creștinului? Să prisosească dreptatea lui mai mult decât a cărturarilor și a fariseilor (Matei 5, 20), după măsura învăță­tu­rii Domnului, potrivit Evangheliei. Ce este propriu creștinului? Să se iubească unii pe alții, precum și Hristos ne-a iubit pe noi (Efeseni 5, 2). Ce este propriu creștinului? Să vadă pe Domnul înaintea lui pururea. Ce este propriu creștinului? Să vegheze în fiecare zi și în fiecare ceas și să fie gata, prin desăvârșirea străduinței, de a se fi făcut bine plăcut înaintea lui Dumnezeu, știind că în ceasul în care nu gândește vine Domnul (Luca 12, 40).”

1 septembrie – Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul (cel Smerit) [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-09-01

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (IV, 1-9)

n vremea aceea a început Iisus să înveţe lângă mare; şi s’a adunat la El mulţime foarte multă, aşa încât El a intrat în luntre ca să stea pe mare, iar mulţimea toată era lângă mare, pe uscat. Şi multe lucruri îi învăţa în parabole; şi în învăţătura Sa le spunea: „Ascultaţi: Iată, ieşit-a semănătorul să semene. Şi pe când semăna el, o parte din seminţe a căzut lângă drum şi păsările cerului au venit şi au mâncat-o. Şi altă parte a căzut pe loc pietros, unde n’avea pământ mult, şi a răsărit de îndată, pentru că nu avea pământ adânc; şi când s’a ridicat soarele s’a ofilit şi, pentru că nu avea rădăcină, s’a uscat. Altă parte a căzut între spini şi spinii au crescut şi au înăbuşit-o şi roade nu a dat. Şi altele au căzut în pământul cel bun şi, înălţându-se şi crescând, au dat roadă şi au adus: una treizeci, alta şaizeci, alta o sută“. Şi zicea: „Cel ce are urechi de auzit, să audă!“

Apostolul Zilei: 2023-09-01

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Corinteni (XI, 5-21)

raţilor, socotesc că nu sunt cu nimic mai prejos decât cei mai de frunte dintre apostoli. Şi chiar dacă sunt neiscusit în cuvânt, nu însă în cunoştinţă, ci v-am dovedit-o în totul faţă de voi toţi. Sau am făcut păcat că v-am propovăduit în dar Evanghelia lui Dumnezeu, smerindu-mă pe mine însumi, pentru ca voi să vă înălţaţi? Alte Biserici am prădat, luând plată ca să vă slujesc pe voi. Şi de faţă fiind la voi şi în lipsuri aflându-mă, n-am făcut supărare nimănui. Căci în cele ce mi-au lipsit, m-au îndestulat fraţii veniţi din Macedonia. Şi în toate m-am păzit şi mă voi păzi, să nu vă fiu povară. Este în mine adevărul lui Hristos, că lauda aceasta nu-mi va fi îngrădită în ţinuturile Ahaei. Pentru ce? Pentru că nu vă iubesc? Dumnezeu ştie! Dar ceea ce fac, voi face şi în viitor, ca să tai pricina celor ce poftesc pricină, pentru a se afla ca şi noi în ceea ce se laudă. Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos. Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii. Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor. Iarăşi zic: Să nu mă socotească cineva că sunt fără minte, iar de nu, primiţi-mă măcar ca pe un fără-de-minte, ca să mă laud şi eu puţin. Ceea ce grăiesc, nu după Domnul grăiesc, ci ca în neînţelepţie, în această stare de laudă. Deoarece mulţi se laudă după trup, mă voi lăuda şi eu. Pentru că voi, înţelepţi fiind, îngăduiţi bucuros pe cei neînţelepţi. Căci de vă robeşte cineva, de vă mănâncă cineva, de vă ia ce e al vostru, de vă priveşte cineva cu mândrie, de vă loveşte cineva peste obraz – răbdaţi. Spre necinste o spun, că noi ne-am arătat slabi.

Septembrie 2023