Predică la Taina Sfântului Maslu – Părintele Calistrat 20.09.2023

„Doamne, ajută-mă să nu greșesc !”

M-a impresionat faptul că un fost deținut politic, când a început să vorbească într-o adunare festivă, înainte de toate, a zis cu glas tare: „Doamne ajută-mă să nu greșesc”. Greșim noi înșine, și greșesc și alții, în ceea ce ne privește pe noi. Lucrul de căpetenie este să ni se facă „ocara, ca cinstea; lipsa, ca îndestularea; paguba, ca și câștigul și străinii, ca rudele după trup”. Dacă ajungem la măsura aceasta, am ajuns la nepătimire și suntem fericiți.

Nu trâmbița greșeala fratelui tău !

Dacă, în pofida strădaniei tale, fratele tău rămâne neîndreptat, atunci „spune-l Bisericii (Matei 18, 17). Și ce înseamnă aceasta? Să trâmbițezi despre greșeala fratelui tău în toată Biserica și în acest fel să afle toată lumea? Domnul n-a spus „spune-l poporului”, ci „Bisericii”, deci conducătorilor (Sfântul Ioan Gură de Aur). Adică spune-l preotului, ca să facă ceva prin puterea pe care o are, prin harisma preoției.

Întâi e datoria și apoi vine bucuria !

Am și eu un cuvânt care zic că e bine să-l țină minte și alții: întâi e datoria și apoi vine bucuria! Nu putem noi cuprinde în sufletele noastre câtă bucurie vrea Dumnezeu să ne dea.

„Judecata de Apoi” este chiar astăzi, dar fără Judecător. Deocamdată

Autoritatea se dobândește, nu se învestește de către nimeni din exterior. Acest lucru l-am înțeles când, vremelnic, am condus nemijlocit diferite instituții de presă cu personal abundent și probleme infinite. Cu alte cuvinte: poți fi numit în orice funcție (cât de importantă ar fi ca suprafață publică!), însă dacă în lăuntrul tău nu există acea tensiune creatoare, acel foc lăuntric și acea judecată teafără care te transformă în lider autentic, totul este în zadar. Autoritatea funcției devine, în scurt timp, oarbă, capricioasă și sfârșește în opresiune, arbitrar, ineficiență. Oamenii te urmează cu toată ființa și energiile lor numai dacă te consideră lider autentic. Căci ei nu devin solidari și dedicați funcției, ci omului care o întrupează chiar și efemer – la scara unei vieți.

Mântuirea

Obiectivul vieţii unui creştin prin Botez este mântuirea. Scopul existenţei noastre este dobândirea Împărăţiei cerurilor. Profesorul Gheor­ghios I. Mantzaridis ne spune că „venirea lui Hristos a adus în lume Împă­răția lui Dumnezeu. Iar spa­țiul unde se arată Împărăția lui Dumnezeu este Biserica. Biserica păstrează veșnicia în istorie și conferă istoriei perspectiva veșniciei”. De aceea, Biserica este spaţiul mântuirii, unde prin Sfintele Taine dobândim Împărăţia lui Dumnezeu.

Slava de la Dumnezeu și cea de la oameni

Patericul are calitatea de a ascunde extraordinarul în spatele unor gesturi cotidiene, banale. Așa este și o povestire despre avva Sisoe, în care este descrisă o dimineață în care la bătrân se afla în vizită un episcop. 

Creșterea duhovnicească

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilie la Psalmul I, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (2011), vol. 4, pp. 372-373

„Conducându-ne, cu înțelepciune și iscusință, spre virtute, Scriptura a făcut din îndepărtarea de răutate începutul faptelor bune. Dacă ți le-ar fi așezat înainte de îndată pe cele desăvârșite, ai fi pregetat să le faci; dar așa te obișnuiește mai întâi cu cele mai ușoare, ca să îndrăznești mai pe urmă spre cele mai grele. Aș spune că practicarea evlaviei se aseamănă cu o scară, cu scara aceea pe care a văzut-o odinioară fericitul Iacov; unul din capete era jos, pe pământ, iar celălalt capăt urca mai presus de cer (Facerea 28, 12). Deci, aceia care se îndreaptă către viața cea virtuoasă trebuie să meargă pe urmele virtuții începând cu primele trepte, și de la ele să pășească mereu mai sus, până ce ajung, printr-un urcuș săvârșit încetul cu încetul, până la înălțimea pe care o poate atinge firea omenească. După cum prima treaptă a unei scări înseamnă îndepărtarea de pământ, tot așa se petrece și cu viețuirea cea după Dumnezeu: început al urcușului este îndepărtarea de rău. Pe scurt, ab­­ți­­ne­rea de la o faptă oarecare este mai ușor de îndeplinit; de pildă: Să nu ucizi (Ieșirea 20, 13), Să nu să­vâr­șești adulter (Ieșirea 20, 14), Să nu furi (Ieșirea 20, 15); fiecare din acestea are nevoie de abținere și de nemișcare, în vreme ce: Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți (Matei 19, 19), Vinde-ți averile tale și dă-le săracilor (Matei 19, 21), Dacă te va sili cineva să mergi cu el o milă, mergi cu el două (Matei 5, 41) sunt lucrări potrivite unor atleți și au trebuință de un suflet încă tânăr. Minunează-te, dar, de înțelepciunea celui care ne duce la desăvârșire prin porunci mai ușoare și mai lesne de îndeplinit! Ne-a propus, așadar, trei lucruri care merită să fie păzite: să nu fi umblat în sfatul celor lipsiți de evlavie, să nu fi stat pe calea păcă­to­șilor și să nu fi șezut pe scaunele ciumaților (Psalmi 1, 1). A dat această ordine spuselor lui urmând firea lucrurilor. Căci mai întâi chibzuim, apoi reținem cele ce rezultă din cele chibzuite și în sfârșit rămânem la cele pe care le-am chibzuit.”

20 septembrie – Sfinții Mari Mucenici Eustație și soția sa, Teopista, cu cei doi fii ai lor: Agapie și Teopist [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2023-09-20

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Marcu (VII, 14-24)

n vremea aceea, chemând Iisus mulţimea la El, le zicea: „Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi: Nu este nimic din afara omului care, intrând în el, să-l poată spurca. Dar cele ce ies din om, acelea sunt cele ce-l spurcă pe om. De are cineva urechi de auzit, să audă!“ Şi când a intrat de la mulţime în casă, ucenicii L-au întrebat despre această parabolă. Şi El le-a zis: „Aşadar, şi voi sunteţi tot atât de nepricepuţi! Nu înţelegeţi că tot ce intră din afară în om nu poate să-l spurce? Că nu în inimă intră, ci în pântece şi se aruncă afară unde-i e locul. Că bucatele sunt toate curate“. Dar spunea că ceea ce iese din om, aceea-l spurcă pe om: „Fiindcă din lăuntrul, din inima oamenilor ies cugetele rele, desfrânările, hoţiile, omorurile, adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, invidia, defăimarea, trufia, uşurătatea. Toate relele acestea ies din lăuntru, şi ele îl spurcă pe om“. Şi ridicându-Se de acolo, S’a dus în hotarele Tirului şi ale Sidonului; şi intrând într’o casă, voia ca nimeni să nu ştie, dar n’a putut să rămână tăinuit.

Apostolul Zilei: 2023-09-20

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Galateni (VI, 2-10)

raţilor, purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos. Căci, de se socoteşte cineva că este ceva, deşi este nimic, se înşală pe sine însuşi. Iar fapta lui însuşi să şi-o cerceteze fiecare, şi atunci va avea laudă, dar numai faţă de sine însuşi şi nu faţă de altul. Căci fiecare îşi va purta sarcina sa. Cel care primeşte cuvântul învăţăturii, să facă parte învăţătorului său din toate bunurile. Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; fiindcă ce va semăna omul, aceea va şi secera. Cel ce seamănă în trupul său însuşi, din trup va secera stricăciune; iar cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viaţă veşnică. Să nu încetăm de a face binele, căci vom secera la timpul său, dacă nu ne vom lenevi. Așadar, până când avem vreme, să facem binele către toţi, dar mai ales către cei de o credinţă cu noi.