„Nu deasa sau rara împărtășire este folositoare, ci împărtășirea cu vrednicie”

Aceasta este marea taină şi marea putere transformatoare a vieţii liturgice; marea tărie şi calea de înnoire a chinoviilor atonite. Trăită plenar în vremea cultului, viaţa liturgică se continuă şi în afară de bise­rică, devine un stil de viaţă. Întreaga viaţă a chinoviei devine o neîntreruptă liturghie. Omul se acordă ca un instrument muzical dintr-o orchestră, la marea liturghie cosmică, despre care teologhiseşte Sfântul Maxim Mărturisitorul, în care întreaga creaţie liturghiseşte liturghia cea de taină a existenţei sale.

Ne facem părtași harului și binecuvântării Crucii lui Hristos atunci când ne purtăm crucea proprie

Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, spune Sfântul Apostol Pavel (Galateni 6, 14). Cum a ajuns acest Sfânt Apostol la o astfel de stare, că nu voia să se laude cu nimic, decât cu crucea lui Hristos? Crucea înseamnă tot felul de suferinţe, strâmtorări, umilinţe; cum să te lauzi cu ea? Dar iată că Apostolul Pavel se laudă cu ea. Împreună cu el se lăudau desigur, şi ceilalţi apostoli, şi, urmându-le lor, şi toţi ceilalţi purtători ai crucii. De ce oare? Căci au înţeles bărbaţii cei înţelepţiţi de Dumnezeu adânca semnificaţie a crucii, au preţuit-o profund şi se lăudau că s-au învrednicit să o poarte. Ei vedeau în cruce, în loc de strâmtorare, deschidere, în loc de amărăciune, dulceaţă, în loc de umilire, înălţare, în loc de necinste, slavă; şi se lăudau cu ea, aşa cum se laudă alţii cu vreo podoabă minunată sau cu vreo distincţie.

Răbdarea îl umple pe om de har

Atunci când cineva este mânios, orice i-ai spune nu poţi face nimic. Este mai bine ca în clipa aceea să taci şi să te rogi. Prin rugăciune acela se va calma, se va linişti şi după aceea te vei putea înţelege cu el. Uită-te şi la pescari! Ei nu merg la pescuit dacă marea nu este liniştită, ci fac răbdare până ce va îndrepta vremea.

Extaz și pocăință

Avva Silvan este unul dintre misticii deșertului. De la el ne-a rămas și următoarea apoftegmă: „Stând odată cu frații, a intrat în extaz și a căzut cu fața la pământ. După multă vreme s-a ridicat și plângea. Frații l-au întrebat: Ce-i cu tine, părinte? Dar el a tăcut și continua să plângă. După un timp, silindu-l să vorbească, a zis: Am fost răpit la judecată și i-am văzut pe mulți de-ai noștri mergând la pedeapsă și pe mulți mireni mergând spre Împărăție. Bătrânul plângea și nu mai voia să iasă din chilie, iar dacă era obligat să iasă, își acoperea fața cu un culion, zicând: De ce să văd lumina aceasta trecătoare și fără nici un folos?”

Învierea Domnului, mărturii și consemnări biblice

Suntem în perioada luminoasă a sărbătorii Învierii Domnului. Bucuria pascală se prelungeşte din Săptămâna Luminată până la sărbătoarea Înălţării Domnului. În aceste 40 de zile de prăznuire a Învierii lui Hristos, Biserica ne arată importanţa acestui eveniment pentru mântuirea neamului omenesc.

Urmările păcatelor

Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia IV, 21, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 107

„Iar dacă cineva – deși Dumnezeu îi arată atâta bunătate și îndelungă răbdare – nu pornește la îndepărtarea treptată a păcatelor, a celor ascunse și a celor văzute, ci privește și stă liniștit, ca și când Dumnezeu ar trebui să se pocăiască; – și arătând mult dispreț (față de bunătatea divină) – adaugă păcate peste păcate, nepăsare peste nepăsare, greșeli peste greșeli, umple măsura păcatelor -, în cele din urmă va ajunge într-o stare de nelegiuire atât de mare, încât nu se va mai putea ridica și fiind dat pe mâna celui rău, se va pierde.”

31 mai – Sfântul Mucenic Ermie [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-05-31

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (VIII, 21-30)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: „Eu Mă duc şi Mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni“. Deci ziceau Iudeii: „Nu cumva se va omorî, de vreme ce zice: Unde mă duc eu, voi nu puteţi veni?…“. Şi El zicea: „Voi sunteţi dintru cele de jos; Eu sunt dintru cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. Pentru aceea v’am spus că veţi muri în păcatele voastre. Că dacă nu veţi crede că Eu sunt, în păcatele voastre veţi muri“. Deci îi ziceau: „Cine eşti tu?“ Şi Iisus le-a zis: „Ceea ce v’am spus de la’nceput. Multe am de spus despre voi şi de judecat. Dar Cel ce M’a trimis pe Mine, adevărat este; şi ceea ce de la El am auzit, Eu pe acelea le grăiesc în lume“. Şi ei n’au înţeles că le vorbea de Tatăl. Deci le-a zis Iisus: „Când Îl veţi fi înălţat pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt, şi că nimic nu fac de la Mine Însumi, ci precum Tatăl M’a învăţat, aşa vorbesc. Şi Cel ce M’a trimis este cu Mine; nu M’a lăsat singur, pentru că Eu întotdeauna fac cele ce Lui îi sunt plăcute“. Grăind El acestea, mulţi au crezut într’Însul.

Apostolul Zilei: 2024-05-31

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (X, 44-48; XI, 1-10)

n zilele acelea, pe când Petru vorbea, Duhul Sfânt S-a pogorât peste toți cei care ascultau cuvântul. Iar credincioșii tăiați împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiți, pentru că darul Duhului Sfânt s-a revărsat și peste neamuri. Căci îi auzeau pe ei vorbind în limbi și slăvind pe Dumnezeu. Atunci a răspuns Petru: Poate, oare, cineva să oprească apa, ca să nu fie botezați aceștia care au primit Duhul Sfânt ca și noi? Și a poruncit ca aceștia să fie botezați în numele lui Iisus Hristos. Atunci l-au rugat pe Petru să rămână la ei câteva zile. Apostolii și frații, care erau prin Iudeea, au auzit că și neamurile au primit cuvântul lui Dumnezeu. Și, când Petru s-a suit în Ierusalim, credincioșii tăiați împrejur se împotriveau, zicându-i: Ai intrat la oameni netăiați împrejur și ai mâncat cu ei. Și, începând, Petru le-a înfățișat pe rând, zicând: Eu eram în cetatea Iope și mă rugam; și am văzut o vedenie: ceva coborându-se ca o față mare de pânză, legată în patru colțuri, lăsându-se în jos din cer, și a venit până la mine. Privind spre aceasta, cu luare aminte, am văzut dobitoacele cele cu patru picioare ale pământului și fiarele și târâtoarele și păsările cerului. Și am auzit un glas care-mi zicea: Sculându-te, Petre, junghie și mănâncă! Și am zis: Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea. Și glasul mi-a grăit a doua oară din cer: Cele ce Dumnezeu a curățit, tu să nu le numești spurcate. Și aceasta s-a făcut de trei ori și au fost luate iarăși toate în cer.

Este cu putință un Rai pământesc ?

Raiul primordial, potrivit referatului biblic consemnat în Cartea Facerii, a fost o grădină pământească, dar cu rațiuni și semnificații nu doar pămân­tești; cel puțin așa ține să ne încredințeze Sfântul Nichita Stithatul în lucrarea sa Vederea duhovnicească a Raiului, acolo unde scrie că „Raiul dumnezeiesc a fost zidit în același timp sensibil (supus percepției prin simțuri) și inteligibil (înțeles cu mintea)”. Însă, în urma păcatului strămoșesc și după alungarea protopărinților, Raiul a fost închis (cf. Facerea 3, 17-24). A rămas, desigur, nostalgia după Paradisul pierdut, nu doar în sufletul lui Adam, ci și în adâncul fiecăruia dintre urmașii săi, din orice epocă. Iar această nostalgie a Raiului nu este definitorie doar pentru omul religios, ci pentru toți oamenii, care-și proiectează memoria înnăscută a Raiului primordial în diferite feluri: fie în transcendență, pentru cei religioși, fie pe pământ, într-un soi de societate terestră perfectă, pentru atei.

Un cuvânt poate ridica un om sau îl poate dărâma

Fiecare cuvânt pe care-l trimiți în lume va zidi sau va dărâma.

Va înălța piscuri de lumină sau va face să se deschidă prăpăstii de întuneric.

Fiecare vede ceea ce caută să vadă

Un copil, niciodată nu observă că e gol până e inocent. Abia după ce își pierde inocența începe să-și pună mânuțele să-și acopere trupul. Acesta e rezultatul păcatului. Și-a pierdut inocența și de aceea s-a produs un gol interior și de acolo se reflectă și în afară.

Binecuvântarea mare de la începutul Sfintei Liturghii

Ca orice slujbă sfântă, Liturghia începe cu slăvirea lui Dumnezeu: „Binecuvântată este Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh”.

Mărturisirea credinței

Sfântul Vasile cel Mare, Epistole, Epistola 140, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (2010), vol. 3, p. 229

„Să ne păstrăm, dar, statornicia cugetului, să ne întărim și mai mult temelia credinței în Hristos și atunci nu va întârzia nici ajutorul. Cum zice apostolul, va veni și nu va întârzia (Evrei 10, 37), <sau, cum=”” se=”” spune=””>, așteaptă întristare peste întristare, nădejde peste nădejde, încă puțin și te voi izbăvi (Isaia 28, 10). Iată, așa știe să-i mângâie Duhul Sfânt pe fiii Săi prin făgăduința celor viitoare. Pentru că, într-adevăr, după întristare vine nădejde, iar ceea ce nădăjduim e foarte aproape de noi. (…) Cât despre Mărturisirea de credință, noi nu vrem să primim alta mai nouă, așa cum au încercat să ne prezinte alții, dar nici nu îndrăznim să compunem alta ieșită din mintea noastră, pentru a nu face omenești cuvintele credinței, ci numai ceea ce ne-au învățat Sfinții Părinți, numai pe aceea o popularizăm printre cei care ne întreabă. Căci ea s-a încetățenit în Biserica noastră de atunci de când Sfinții Părinți au redactat-o în scris cu ocazia întrunirii Sinodului de la Niceea și credem că aceeași mărturisire o aveți pe buze și voi, iar pentru a nu fi acuzați de lenevie, nu renunțăm de la a o reproduce aici cuvânt cu cuvânt: Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul tuturor celor nevăzute și al celor văzute. Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut din Tatăl, adică din ființa Tatălui, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, deoființă cu Tatăl, prin Carele toate s-au făcut, atât cele din cer, cât și cele de pe pământ. Carele pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri, S-a întrupat, făcându-Se om, a pătimit și a înviat în a treia zi, S-a înălțat la cer și iarăși va să vie să judece viii și morții. Și întru Duhul Sfânt. (…) Iată, așadar, ce trebuie să credem (noi, creștinii).”

30 mai – Sfântul Cuvios Isaachie Mărturisitorul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-05-30

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (VIII, 12-20)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina Vieţii“. Atunci I-au zis fariseii: „Tu despre tine însuţi mărturiseşti; mărturia ta nu este adevărată…“. Iisus le-a răspuns, zicând: „Chiar dacă Eu despre Mine Însumi mărturisesc, mărturia Mea este adevărată, pentru că Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc; dar voi nu ştiţi de unde vin, nici unde Mă duc. Voi judecaţi după trup; Eu nu judec pe nimeni. Şi chiar dacă Eu judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu şi Tatăl Cel ce M’a trimis. Scris este şi’n legea voastră că mărturia a doi oameni este adevărată. Eu sunt Cel ce mărturisesc despre Mine Însumi, şi despre Mine mărturiseşte Tatăl Cel ce M’a trimis“. Îi ziceau deci: „Unde este tatăl tău?“ Răspuns-a Iisus: „Nici pe Mine nu Mă ştiţi, nici pe Tatăl Meu; dacă M’aţi şti pe Mine, L-aţi şti şi pe Tatăl Meu“. Cuvintele acestea le-a grăit Iisus lângă cutia milelor, pe când învăţa în templu; şi nimeni nu L-a prins, căci ceasul Său încă nu venise.

Apostolul Zilei: 2024-05-30

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (X, 34-43)

n zilele acelea, Petru, deschizându-și gura, a zis: Cu adevărat înțeleg că Dumnezeu nu este părtinitor, ci, în orice neam, cel ce se teme de El și face dreptate este primit de El. Și El a trimis fiilor lui Israel cuvântul, binevestind pacea prin Iisus Hristos: Acesta este Domn peste toate. Voi știți cuvântul care a fost în toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul pe care l-a propovăduit Ioan, (adică despre) Iisus din Nazaret, cum a uns Dumnezeu cu Duhul Sfânt și cu putere pe Acesta, Care a umblat făcând bine și vindecând pe toți cei asupriți de diavolul, pentru că Dumnezeu era cu El. Și noi suntem martori pentru toate cele ce a făcut El și în țara iudeilor și în Ierusalim; pe Acesta L-au omorât, răstignindu-L pe lemn; dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi și I-a dat să Se arate, nu la tot poporul, ci nouă, martorilor, dinainte rânduiți de Dumnezeu, care am mâncat și am băut cu El, după învierea Lui din morți. Și ne-a poruncit să propovăduim poporului și să mărturisim că El este Cel rânduit de Dumnezeu să fie Judecător al celor vii și al celor morți. Despre Acesta mărturisesc toți prorocii că, tot cel ce crede în El va primi iertarea păcatelor, prin numele Lui.

Revoltă-te împotriva răutății din tine – și abia apoi împotriva lumii

„Lumea este nesărată şi fără gust”, îmi zici, prietene! Repeţi de o sută de ori, că lumea este nesărată şi lipsită de gust şi te revolţi. Te mândreşti de fiecare dată când te numeşti revoluţionar şi ameninţi că vei răsturna lumea. Revoltă-te, prietene, mai întâi împotriva ta, împotriva lipsei de sare din tine şi apoi revoltă-te împotriva lumii.

Cum ne putem deschide sufletul în scaunul Sfintei Spovedanii ?

Ce ne poate ajuta să alungăm complexele sufleteşti, pentru a ne deschide sufletele la Sfânta Spovedanie?

Ne mântuim rugându-ne unii pentru alții

În Sfânta Scriptură se pune mare preţ pe rugăciunea unora pentru alţii. Dacă n-ar avea niciun folos rugăciunea unora pentru alţii, atunci nici marele Apostol Pavel n-ar fi trebuit să îndemne la rugăciune pe ucenicul său Timotei spre un lucru ca acesta, scriindu-i: „Deci rogu-te, mai întâi de toate, să faci cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii” (I Timotei 2, 1).

Echilibrul Martei și al Mariei

La Avva Silvan există două apoftegme, care, privite împreună, pot să se lumineze reciproc. Avva Silvan era un mare mistic, cu extaze frecvente, pe care nu reușea să le ascundă, chiar dacă își dorea. La el a venit un frate, care, văzând frații că lucrează, i-a citat din Scriptură: „Nu lucrați pentru hrana pieritoare” (Ioan 6, 27), pentru că „Maria partea cea bună și-a ales” (Luca 10, 42). Bătrânul l-a primit pe frate și și-a trimis ucenicul să îi dea o chilie și o carte, fără nimic altceva. Seara, fratele l-a întrebat pe bătrân dacă nu cumva frații au mâncat în ziua respectivă. Iar ascetul a confirmat că au mâncat, iar pe el nu l-au chemat: „Fiindcă tu ești un înduhovnicit, nu ai nevoie de mâncarea asta pieritoare. Noi, oameni trupești fiind, vrem să mâncăm și de aceea lucrăm. Tu ți-ai ales partea bună, citind toată ziua și nepoftind hrană trupească”. Concluzia bătrânului, după ce fratele și-a cerut iertare, a fost că „Maria are neapărat nevoie de Marta, căci datorită Martei este lăudată și Maria”.

Sfârşitul unui vis: Constantinopolul creştin

Într-o zi de 29 mai, anul mântuirii 1453, în trei ore a căzut Constantinopolul, după un asediu prelungit al otomanilor, conduşi de sultanul Mehmed al II-lea, care a început la 5 aprilie 1453.

Judecățile lui Dumnezeu sunt adânc de înțelepciune

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilie la Psalmul XXXII, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (2011), vol. 4, pp. 456-457

„Punând în vistierii adâncurile (Psalmul 32, 7). (…) Oare, nu cumva sunt numite adâncuri rațiunile privitoare la judecata dumnezeiască pentru că ele sunt de nespus și de necuprins de gândurile omenești, pentru că aceste rațiuni rămân numai în cunoș­tința lui Dumnezeu, după aceste rațiuni Dumnezeu rânduind fiecare lucru? (…) Așadar, dacă vei cerceta de ce viața păcătosului este lungă, iar zilele dreptului sunt puține în viețuirea aceasta de pribeag, de ce omul nedrept o duce bine, iar dreptul se necăjește, de ce copilul este răpit înainte de a ajunge la maturitate, de unde sunt războaiele, pentru ce naufragiile, cutremurele, secetele, inundațiile, de ce au fost create stricăcioase cele ale oamenilor, de ce unul este rob, iar altul liber, de ce unul se îmbogățește, iar altul sărăcește, (…) dacă vei cerceta toate acestea și te vei întreba: Care este răsplata de la Judecător pentru fiecare din acestea?, gândindu-le pe toate, adu-ți aminte că judecățile lui Dumnezeu sunt adânc și pentru că sunt închise în vistieriile cele dumnezeiești nu pot fi înțelese de oricine, la întâmplare.”

29 mai – Sfânta Muceniță Teodosia Fecioara [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-05-29

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (VII, 14-30)

a jumătatea sărbătorii, Iisus S’a suit în templu şi învăţ. Şi Iudeii se mirau, zicând: „Cum ştie acesta carte fără să fi învăţat?“ Atunci Iisus le-a răspuns, zicând: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M’a trimis. De voieşte cineva să-I facă voia, va cunoaşte despre învăţătura aceasta dacă ea este de la Dumnezeu sau dacă Eu de la Mine Însumi grăiesc. Cel care grăieşte de la sine îşi caută propria lui slavă; dar Cel Care caută slava Celui ce L-a trimis, Acela este adevărat, şi nedreptate într’Însul nu se află. Oare nu Moise v’a dat legea? Şi nimeni dintre voi nu ţine legea. De ce căutaţi să Mă ucideţi?…“. Şi mulţimea a răspuns: „Ai demon. Cine caută să te ucidă?…“. Iisus le-a răspuns, zicând: „Un lucru am făcut şi toţi vă miraţi. De aceea v’a dat vouă Moise tăierea’mprejur – nu că e de la Moise, ci de la părinţi – şi-i faceţi omului tăierea’mprejur sâmbăta. Dacă sâmbăta primeşte omul tăierea’mprejur, ca să nu se strice legea lui Moise, pe Mine vă mâniaţi pentru că sâmbăta am făcut sănătos un om întreg? Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecată dreaptă judecaţi!“ Deci ziceau unii dintre Ierusalimiteni: „Oare nu Acesta este Cel pe Care ei caută să-L ucidă? Şi iată că vorbeşte pe faţă, iar ei nu-I zic nimic. Nu cumva căpeteniile au cunoscut cu adevărat că Acesta este Hristos?; numai că pe el îl ştim de unde este; dar Hristosul, când va veni, nimeni nu ştie de unde e“. Atunci a strigat Iisus în templu, învăţând şi zicând: „Voi, voi Mă ştiţi pe Mine!… şi ştiţi de unde sunt?… Ei bine, Eu nu de la Mine am venit, dar adevărat este Cel ce M’a trimis, pe Care voi nu-L ştiţi; Eu, Eu Îl ştiu, căci de la El sunt, şi El M’a trimis!“ Deci căutau să-L prindă, dar nimeni n’a pus mâna pe El, pentru că ceasul Său încă nu venise.

Apostolul Zilei: 2024-05-29

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (XIV, 6-18)

n zilele acelea, Pavel și Barnaba au înțeles primejdia și au fugit în cetățile Licaoniei: la Listra și Derbe și în ținutul dimprejur. Și acolo propovăduiau Evanghelia. Iar în Listra era un om neputincios de picioare, care ședea jos, fiind olog din pântecele maicii sale, și care nu umblase niciodată. Acesta îl asculta pe Pavel când vorbea. Iar Pavel, căutând spre el și văzând că are credință ca să se mântuiască, a zis cu glas puternic: Scoală-te drept, pe picioarele tale! Și el a sărit și umbla. Iar mulțimile, văzând ceea ce făcuse Pavel, au ridicat glasul lor în limba licaonă, zicând: Zeii, asemănându-se oamenilor, s-au coborât la noi. Și numeau pe Barnaba, Zeus, iar pe Pavel, Hermes, fiindcă el era purtătorul cuvântului. Iar preotul lui Zeus, care era înaintea cetății, aducând la porți tauri și cununi, voia să le aducă jertfă împreună cu mulțimile. Și, auzind apostolii Pavel și Barnaba, și-au rupt veșmintele, au sărit în mulțime, strigând și zicând: Bărbaților, de ce faceți acestea? Doar și noi suntem oameni, pătimitori ca voi, binevestind să vă întoarceți de la aceste deșertăciuni către Dumnezeul Cel viu, Care a făcut cerul și pământul, marea și toate cele ce sunt în ele, și Care, în veacurile trecute, a lăsat ca toate neamurile să meargă în căile lor, deși El nu S-a lăsat pe Sine nemărturisit, făcându-vă bine, dându-vă din cer ploi și timpuri roditoare, umplând de hrană și de bucurie inimile voastre. Și, acestea zicând, abia au potolit mulțimile, ca să nu le aducă jertfă.

Ce este Antimisul ?

Antimisul este o bucată de ţesătură (50-60 cm) pe care este imprimată (niciodată brodată, pentru a nu stânjeni desfăşurarea cultului) icoana punerii în mormânt a Mântuitorului. În Antimis se găseşte o bucată din sfintele Moaşte ale bisericii. Pe el se pun Potirul şi Discul în timpul Liturghiei şi numai pe el se face sfinţirea Darurilor. Fără Antimis nu se poate sluji Liturghia. El se află întotdeauna pe Masa altarului.

Care este începutul Sfintei Liturghii și ce semnifică el ?

Începutul Liturghiei îl face „binecuvântarea Împărăţiei”: „Binecuvântată este Împărăţia a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh…”. În Liturghie creştinul e situat dincolo de temporalitate şi spaţialitate, el trăind cu anticipare timpul eshatologic, al Împărăţiei ce va să vină. Formula de început a Sfintei Liturghii prezintă o deosebită importanţă în plan dogmatic, întrucât „Împărăţia lui Dumnezeu este conţinutul vieţii creştine” ea este „cunoaşterea lui Dumnezeu, unirea cu El şi viaţa întru El” (Pr. Prof. Dumitru Stăniloae).

Care este importanţa Sfintei Liturghii ?

Sfânta Liturghie are un caracter de jertfă şi de cină. Prin jertfa liturgică se spală păcatele celor ce se pomenesc şi li se scot părticele şi, totodată, prin această jertfă dumnezeiască ni se oferă în dar cina Domnului, adică Trupul şi Sângele lui Hristos. Cât timp va fi Sfânta Liturghie pe pământ este semn că încă nu ne-a părăsit mila lui Dumnezeu. Iar “când va înceta jertfa şi turnarea”, cum spune la Daniel proorocul, atunci va fi sfârşitul lumii.

Psihologia teologică

O cameră plasată în umbra unor copaci vigu­roși. O canapea. Un om care ascultă. O liniște care te îndeamnă să-ți descoperi problemele cu viu grai. În felul acesta își ima­ginează majoritatea oamenilor vizita la un psiholog. Nu degeaba s-a spus că înmulțirea psihologilor a devenit direct proporțională cu scăderea numărului de duhovnici. Și, de fapt, numărul duhovnicilor nu a scăzut, a scăzut poate capacitatea acestora de a mai asculta cu răbdare iureșul modern al nenumăratelor îndreptățiri de sine, de a mai încerca să îndrepte șuvoiul lipsei de empatie și a îngrozitoarei încăpățânări de a nu ierta nimic către direcția opusă, de a-l ajuta pe omul venit să se deschidă să o facă în mod real, nu într-un chip mincinos, ipocrit, politic corect, fără nici o urmă de căință.

Să vorbim cu măsură !

Sfântul Vasile cel Mare, Epistole, epistola 2, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (2010), vol. 3, p. 34

„Mai întâi de toate trebuie să ne străduim să nu folosim cuvintele în chip neînțelept, să nu punem întrebări în chip arțăgos, nici să răspundem cu aroganță, să nu întrerupem pe om când acesta povestește ceva folositor, nici să nu intervenim forțat peste alții; așadar, să păstrăm măsură atât la vorbe, cât și la ascultare.

28 mai – Sfântul Ierarh Nichita Mărturisitorul, episcopul Calcedonului [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-05-28

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (VII, 1-13)

n vremea aceea Iisus umbla prin Galileea; că nu voia să umble prin Iudeea, deoarece Iudeii căutau să-L omoare. Dar sărbătoarea Iudeilor era aproape, aceea a Corturilor. Atunci fraţii Săi I-au zis: „Pleacă de aici şi du-te în Iudeea, pentru ca şi ucenicii Tăi să vadă lucrurile pe care le faci; că nimeni nu poate face ceva într’ascuns, ci caută a se face cunoscut; dacă faci acestea, arată-te lumii…“. Pentru că nici fraţii Săi nu credeau într’Însul. Deci le-a zis Iisus: „Vremea Mea încă nu a sosit; dar vremea voastră întotdeauna-i gata. Pe voi lumea nu vă poate urî, dar pe Mine Mă urăşte, pentru că Eu mărturisesc despre ea că lucrurile ei sunt rele. Voi duceţi-vă la sărbătoare; Eu nu Mă duc la praznicul acesta, căci vremea Mea încă nu s’a’mplinit“. Acestea spunându-le, a rămas în Galileea. Dar după ce fraţii Săi s’au dus la sărbătoare, atunci s’a suit şi El, dar nu pe faţă, ci cam într’ascuns. În timpul sărbătorii, Iudeii Îl căutau şi ziceau: „Unde este acela?…“. Şi multă şuşotire era pe seama Lui prin mulţime. Unii ziceau: „E bun!“; iar alţii ziceau: „Nu e, ci amăgeşte mulţimea!…“. Totuşi, nimeni nu vorbea despre El pe faţă, de frica Iudeilor.

Apostolul Zilei: 2024-05-28

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (X, 21-33)

n zilele acelea, Petru, coborându-se la bărbații trimiși la el de Corneliu, le-a zis: Iată, eu sunt acela pe care îl căutați. Care este pricina pentru care ați venit? Iar ei au zis: Corneliu sutașul, om drept și temător de Dumnezeu și mărturisit de tot neamul iudeilor, a fost înștiințat de către un sfânt înger să trimită să te cheme acasă la el, ca să audă cuvinte de la tine. Deci, chemându-i înăuntru, i-a găzduit. Iar a doua zi, sculându-se, a plecat împreună cu ei; iar câțiva dintre frații cei din Iope l-au însoțit. Și, în ziua următoare, au intrat în Cezareea. Iar Corneliu îi aștepta și chemase acasă la el rudeniile sale și prietenii cei mai de aproape. Și, când a fost să intre Petru, Corneliu, întâmpinându-l, i s-a închinat, căzând la picioarele lui. Iar Petru l-a ridicat, zicându-i: Scoală-te; și eu sunt om. Și, vorbind cu el, a intrat și a găsit pe mulți adunați. Și a zis către ei: Voi știți că nu se cuvine unui bărbat iudeu să se unească sau să se apropie de cel de alt neam, dar mie Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat. De aceea, chemat fiind să vin, am venit fără împotrivire. Deci vă întreb: Pentru care cuvânt ați trimis după mine? Corneliu a zis: Acum patru zile postisem până la ceasul acesta și mă rugam în casa mea, în ceasul al nouălea, și iată un bărbat în haină strălucitoare a stat în fața mea. Și el a zis: Corneliu, a fost ascultată rugăciunea ta și milosteniile tale au fost pomenite înaintea lui Dumnezeu. Trimite, deci, la Iope și cheamă pe Simon, cel ce se numește Petru; el este găzduit în casa lui Simon tăbăcarul, lângă mare. Deci îndată am trimis la tine, iar tu ai făcut bine că ai venit. Și acum noi toți suntem de față înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm toate cele poruncite ție de Domnul.

Preparate rapide cu fruct de tamarillo

Tamarillo se mai numește și copac de tomate, întrucât fructele sale seamănă cu roșiile şi pot avea culorile portocaliu, roșu sau galben. Nu este doar un fruct cu un gust minunat, ci și o adevărată comoară de nutrienți, cu efect benefic asupra organismului. În afară de compo­ziția bogată în vitamine, tamarillo ajută, potrivit specialiştilor, la scăderea colesterolului rău din sânge, la întărirea sistemului imunitar, ajută sistemul cardiovascular, întărește oasele și dinții, reduce riscul de cancer, elimină edemele, purifică intestinul, crește nivelul de hemoglobină etc. Este şi un aliment antiinflamator, antioxidant, antiproliferativ, fiind benefic în caren­țele de vitamine și minerale.

Alimentaţia, importantă în prevenirea formării calculilor renali

În 1666, un anatomist italian pe nume Marcello Malpighi vizualiza la microscop, pentru prima dată în istorie, o bucată de țesut prelevată de la un rinichi. Descrierea și intuiția lui s-au dovedit a fi corecte, pe acestea bazându-se studiile ulterioare care ne-au facilitat nouă înțelegerea rolului crucial al rinichilor: anume acela de a filtra sângele în vederea eliminării toxinelor din organism sub forma urinei.

Fericirile – Decalogul iubirii răstignite

Fericirile sunt cele nouă proclamaţii ale Mântuitorului din cuprinsul Predicii de pe munte care instituie o nouă viziune asupra istoriei. Ele au fost rostite în Galileea, unei mari mulţimi de oameni şi sunt de fapt o replică veşnică, venită de la Însuşi Fiul lui Dumnezeu, a Decalogului Legii Vechi. El sunt expuse de Sfântul Evanghelist Matei (cap. 5) şi mai sumar de către Sfântul Luca.

Creştinul, între Porunci şi Fericiri

Testament înseamnă Legământ. Primul legământ a fost legământul lui Dumnezeu cu Avraam: „Te voi înmulţi ca nisipul mării, ca frunza copacilor, ca iarba pământului”. Al doilea legământ Dumnezeu l-a făcut cu noi, poporul creştinesc. Cu noi, Biserica Lui, pentru care S-a răstignit. De aceea, în Noul Testament nu mai sunt ameninţări.

Cele zece porunci

Textul celor zece porunci îl întâlnim în cărțile „Ieșirea” și „Deuteronomul” ale Vechiul Testament.

„N-ai om, dar ai Dumnezeu !”

Mântuirea este un dar al lui Dumnezeu pentru oameni, dar şi o datorie a noastră la conlucrarea cu harul primit la Botez şi la Sfintele Taine ale Bisericii, în general. În oferirea acestui mare dar al mântuirii, Dumnezeu este Cel care are iniţiativa, El este Cel ce invită, în sensul că Îşi revarsă harul Său peste făptura Sa, aşteptând o întoarcere sau o îndreptare a omului spre Dumnezeu. Şi într-adevăr, orice îndreptare a omului în Hristos este o reală înviere din morţi. Lucrul acesta îl exprimă într-un mod foarte sugestiv Sfântul Apostol Pavel când spune: „Pe noi, cei ce eram morţi prin greşelile noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos – prin har sunteţi mântuiţi! – şi împreună cu El ne-a sculat şi ne-a aşezat întru cele cereşti, în Hristos Iisus… Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu; nu din fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2, 5-9). Aşadar, numai după ce am fost invitaţi venim şi noi cu partea noastră la mântuirea proprie, pe care o putem realiza doar în comuniune cu Hristos, numai rămânând împreună cu Hristos, căci El este viţa, iar noi suntem mlădiţele. „Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne în Mine şi Eu în el, acesta aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15, 4-5).

Trupul Domnului este viața lumii

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Unsprezecea, Cap. 9, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 1040

„Trupul Domnului s-a sfințit prin puterea Cuvântului unit cu el, fiind făcut astfel împreună-lucrător în binecuvântarea noastră tainică, în așa fel că poate să ne sădească și nouă sfințenia lui. Însuși Domnul și Mântuitorul vorbind cândva iudeilor și spunând multe despre trupul Său, L-a numit pâine adevărată de-viață-făcătoare: pâinea, zice, pe care Eu o voi da pentru viața lumii este trupul Meu (Ioan 6, 51). Și aceia uimindu-se foarte și nedumerindu-se nu puțin cum firea trupului pământesc le-ar putea fi pricină de viață veșnică, răspunzând, El le-a zis: Duhul este cel ce dă viață; trupul nu folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh și viață (Ioan 6, 63). Aici spune iarăși că trupul nu poate fi de nici un folos celor ce-L primesc, pentru sfințire și dăruirea vieții (cât pri­vește firea trupului în sine), dar când e înțeles și crezut ca templu al Cuvântului, atunci va fi desigur pricinuitor al sfințirii și vieții, de­sigur nu pentru el însuși, ci pentru Dumnezeu Cel unit cu el, Care este Sfânt și Viață. Deci, atribuind totul lucrării dumnezeieşti, spune ucenicilor Săi că nu le va fi spre pagubă, în ce priveşte păzirea în viaţă, plecarea Lui cu trupul. Căci Mântuitorul, deşi Se va acoperi faţă de oameni, nu Se va despărţi de cei ce-L iubesc, ci va fi iarăşi împreună cu ei prin puterea dumnezeiască. Acestea le grăiesc în lume, ca să fie deplină bucuria Mea în ei.”

27 mai – Sf. Mc. Iuliu Veteranul, Sf. Ioan Rusul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-05-27

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (VI, 56-69)

is-a Domnul către iudeii care crezuseră în El: cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el. Aşa cum Tatăl Cel-Viu M’a trimis pe Mine şi Eu viez prin Tatăl, tot astfel cel ce Mă mănâncă pe Mine va via prin Mine. Aceasta este Pâinea Care S’a pogorât din cer; nu ca a părinţilor voştri care au mâncat mană şi au murit: cel ce va mânca Pâinea aceasta, viu va fi în veac“. Pe acestea le-a spus în sinagogă pe când învăţa în Capernaum. Deci mulţi din ucenicii Săi, auzind, au zis: „Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?…“. Iar Iisus, ştiind întru Sine că ucenicii Lui murmură în astă privinţă, le-a zis: „Vă este aceasta piatră de poticnire? Dar dacă-L veţi vedea pe Fiul Omului suindu-Se acolo unde era mai înainte? Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care Eu vi le-am grăit, ele duh sunt şi viaţă sunt. Dar sunt unii dintre voi care nu cred“. Că Iisus ştia de la început cine erau aceia care nu cred şi cine este cel care-L va vinde. Şi zicea: „De aceea v’am spus că nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-i este dat de la Tatăl“. De atunci, mulţi dintre ucenicii Săi au dat înapoi şi nu mai umblau cu El. Deci a zis Iisus celor doisprezece: „Nu cumva şi voi vreţi să vă duceţi?…“. Simon Petru I-a răspuns: „Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii veşnice; şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristos, Fiul Dumnezeului Celui-Viu“.

Apostolul Zilei: 2024-05-27

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (X, 1-16)

n zilele acelea, în Cezareea era un bărbat cu numele Corneliu, sutaș din cohorta ce se chema Italica, om cucernic și temător de Dumnezeu cu toată casa lui și care făcea multe milostenii poporului și se ruga lui Dumnezeu totdeauna. El a văzut în vedenie, lămurit, cam pe la ceasul al nouălea din zi, un înger al lui Dumnezeu, intrând la el și zicându-i: Corneliu! Iar Corneliu, privind spre el și înfricoșându-se, a zis: Ce este, stăpâne? Și îngerul i-a zis: Rugăciunile tale și milosteniile tale s-au suit, spre pomenire, înaintea lui Dumnezeu. Și acum, trimite bărbați la Iope și cheamă să vină la tine Simon, care se numește și Petru. El este găzduit la un oarecare Simon, tăbăcar, a cărui casă este lângă mare. Acesta îți va spune ce să faci. Și după ce s-a dus îngerul care vorbea cu el, Corneliu a chemat pe doi dintre casnicii săi și pe un ostaș cucernic dintre cei care îi erau mai apropiați; și, după ce le-a istorisit toate, i-a trimis la Iope. Iar a doua zi, pe când ei mergeau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s-a suit pe acoperiș, să se roage pe la ceasul al șaselea. Și i s-a făcut foame și voia să mănânce, dar, pe când ei îi pregăteau să mănânce, a avut o vedenie. Și a văzut cerul deschis și coborându-se ceva ca o față mare de pânză, legată în patru colțuri, lăsându-se pe pământ. În ea erau toate dobitoacele cu patru picioare și târâtoarele pământului și păsările cerului. Și glas a fost către el: Sculându-te, Petre, junghie și mănâncă. Iar Petru a zis: Nicidecum, Doamne, că niciodată n-am mâncat nimic spurcat și necurat. Și iarăși, a doua oară, a fost glas către el: Cele ce Dumnezeu a curățit, tu să nu le numești spurcate. Și aceasta s-a făcut de trei ori, și îndată acea pânză s-a ridicat la cer.

Duminica a IV-a după Paști [Vindecarea slăbănogului de la Vitezda] – Părintele Calistrat 10.05.2009

Iubirea vindecătoare a Doctorului ceresc – medicamentul recunoștinței pentru cel însănătoșit

În vremea aceea era o sărbătoare a iudeilor și Iisus S-a suit la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care se numea pe evreiește Vitezda, având cinci pridvoare. În acestea zăcea mulțime de bolnavi: orbi, șchiopi, uscați, așteptând mișcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora din când în când în scăldătoare și tulbura apa, și cine intra întâi după tulburarea apei, se făcea sănătos de orice boală era cuprins. Și era acolo un om care era bolnav de treizeci și opt de ani. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând și, știind că este așa încă de multă vreme, i-a zis: Voiești să te faci sănătos? Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om ca să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea. Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă! Și îndată omul s-a făcut sănătos, și-a luat patul și umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi de sâmbătă și nu este îngăduit să-ți iei patul. El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ți patul tău și umblă. Ei l-au întrebat: Cine este omul care ți-a zis: Ia-ți patul tău și umblă? Iar cel vindecat nu știa cine este, căci Iisus Se dăduse la o parte din mulțimea care era în acel loc. După aceasta, Iisus l-a aflat în templu și i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău. Atunci, omul a plecat și a spus iudeilor că Iisus este Cel Care l-a făcut sănătos. Ioan 5, 1-15 Duminica a 4-a după Paști (Vindecarea slăbănogului de la Vitezda)

26 mai – Sfinții Apostoli Carp și Alfeu [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-05-26

DUMINICA A PATRA DUPĂ PAŞTI A SLĂBĂNOGULUI Evanghelia de la Ioan (V, 1-15)

n vremea aceea, era o sărbătoare a Iudeilor, şi Iisus S’a suit la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare care se numeşte pe evreieşte Betezda, având cinci pridvoare. În acelea zăcea mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei. Că înger al Domnului se pogora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa; şi cel ce intra întâi după tulburarea apei se făcea sănătos de orice boală era ţinut. Şi era acolo un om care de treizeci şi opt de ani era bolnav. Pe acesta văzându-l Iisus zăcând, şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?“ Bolnavul I-a răspuns: „Doamne, om nu am ca să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa; că până merg eu, altul se coboară înaintea mea“. Iisus i-a zis: „Ridică-te, ia-ţi patul şi umblă!“ Şi îndată omul s’a făcut sănătos; şi şi-a luat patul şi umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă. Deci ziceau Iudeii către cel vindecat: „E sâmbătă şi nu-ţi este îngăduit să-ţi iei patul“. Iar el le-a răspuns: „Cel care m’a făcut sănătos, El mi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă!“ Ei l-au întrebat: „Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă!?“ Dar cel vindecat nu ştia cine este; că Iisus Se dăduse la o parte, fiind mulţime în acel loc. După aceasta l-a găsit Iisus în templu şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai greşeşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău“. Omul s’a dus şi le-a spus Iudeilor că Iisus este Cel ce l-a făcut sănătos.

Apostolul Zilei: 2024-05-26

DUMINICA A PATRA DUPĂ PAŞTI A SLĂBĂNOGULUI Ap. Fapte (IX, 32-42)

n zilele acelea, Petru, trecând pe la toți, a coborât și la sfinții care locuiau în Lida. Și acolo a găsit pe un om, anume Enea, care de opt ani zăcea în pat, fiindcă era paralitic. Și Petru i-a zis: Enea, te vindecă Iisus Hristos. Ridică-te și strânge-ți patul! Și îndată s-a ridicat. Și l-au văzut toți cei ce locuiau în Lida și în Saron, care s-au și întors la Domnul. Iar în Iope era o uceniță, cu numele Tavita, care, tâlcuindu-se, se zice Căprioară. Aceasta era plină de fapte bune și de milosteniile pe care le făcea. Și în zilele acelea ea s-a îmbolnăvit și a murit. Și, scăldând-o, au pus-o în camera de sus. Și, fiind aproape Lida de Iope, ucenicii, auzind că Petru este în Lida, au trimis pe doi bărbați la el, rugându-l: Nu pregeta să vii până la noi. Și Petru, sculându-se, a venit cu ei. Când a sosit, l-au dus în camera de sus și l-au înconjurat toate văduvele, plângând și arătând cămășile și hainele câte le făcea Căprioara, pe când era cu ele. Și Petru, scoțând afară pe toți, a îngenuncheat și s-a rugat și, întorcându-se către trup, a zis: Tavita, scoală-te! Iar ea și-a deschis ochii și, văzând pe Petru, a șezut. Și, dându-i mâna, Petru a ridicat-o și, chemând pe sfinți și pe văduve, le-a dat-o vie. Și s-a făcut cunoscută aceasta în întreaga Iope și mulți au crezut în Domnul.

Cine poate fi naș de botez și în ce condiții ?

Părinte profesor, care este rolul naşilor de botez?

Despre rolul naşilor în cadrul slujbei Tainei Sfântului Botez au scris Sfinţi Părinţi şi scriitori bisericeşti precum: Sfântul Ioan Gură de Aur în Catehezele baptismale, II, 15-16; Sfântul Dionisie Areopagitul, Despre ierarhia bisericească, cap. VII, 3; Teodor de Mopsuestia, Cateheze baptismale, sau Simeon al Tesalonicului, Despre Sfintele Taine, cap. 62. Astfel, Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) preciza că „obişnuim să-i numim pe unii ca aceştia (naşii) părinţi duhovniceşti, ca ei să afle din însăşi realitatea faptelor de câtă dragoste părintească trebuie să dea dovadă în învăţătura duhovnicească ce o dau (fiilor duhovniceşti, adică finilor lor). Căci, dacă este bine să îndrumăm spre râvnirea virtuţii pe cei care nu ne-au fost încredinţaţi, cu atât mai mult datori suntem să ne împlinim sarcina faţă de cel pe care l-am primit ca fiu duhovnicesc. Învăţaţi şi voi, naşilor, că dacă veţi fi delăsători, nu mică va fi primejdia” (Cateheze baptismale, Sibiu, 2003, p. 51).

Cea mai importantă datorie a nașilor de botez

Nu trebuie să refuzați insistent să botezați un copil. Ne va judeca Dumnezeu Atotștiutorul, Care cunoaște foarte bine în ce măsură pot să-i îndrume în zilele noastre naşii pe copiii duhovniceşti.

Poziția Canonică a Bisericii ortodoxe față de nuntă, divorț și recăsătorie

În faţa acestor întrebări şi a altora de acest gen, care este poziţia Bisericii? Mai are Biserica un răspuns hrănitor într-un adevăr ce vine de Sus şi astfel îmbucurător şi convingător pentru cei ce au bună-credinţă şi dispoziţia pentru a-L lăsa pe Dumnezeu să îi convingă?

Iubirea de Dumnezeu

Sfântul Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Cuvânt despre libertatea minții, 20, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 345

„Cei ce iubesc cu adevărat pe Dumnezeu nu fac aceasta de dragul moștenirii împărăției Lui, (cum iubesc negustorii o lucrare) de dragul unui câștig; nici pentru că se tem de iadul care a fost tocmit pentru pedepsirea celor păcătoși, ci Îl iubesc pentru faptul că Dumnezeu este Creatorul lor și pentru că împlinesc o rânduială firească, așa cum sclavii arată supunere față de stăpânul lor și (creaturile iubesc) pe Creatorul lor. Aceștia arată multă prudență față de lucrurile înconjurătoare (ca nu cumva vreunul dintre ele să-i facă urâți de Dumnezeu).”

25 mai – A treia aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-05-25

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (XV, 17-27; XVI, 1-2)

is-a Domnul ucenicilor Săi: Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unii pe alţii! De vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte de voi M’a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este-al ei; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v’am ales pe voi din lume, de aceea vă urăşte lumea. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul ei. Dacă M’au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Dar pe toate acestea vi le vor face din pricina numelui Meu, pentru că ei nu-L cunosc pe Cel ce M’a trimis. De n’aş fi venit şi nu le-aş fi grăit, păcat n’ar avea; dar acum ei nu au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor. Cel ce Mă urăşte pe Mine Îl urăşte pe Tatăl Meu. De n’aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut, păcat n’ar avea; dar acum au şi văzut şi M’au urât – şi pe Mine, şi pe Tatăl Meu, dar aceasta, pentru a se plini cuvântul scris în legea lor: M’au urât pe nedrept. Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu vi-L voi trimite de la Tatăl, Duhul Adevărului, Cel ce din Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. Dar şi voi mărturisiţi, pentru că de la’nceput sunteţi cu Mine. Pe acestea vi le-am grăit ca să nu vă poticniţi. Vă vor scoate din sinagogi; ba chiar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că-I aduce închinare lui Dumnezeu.

Apostolul Zilei: 2024-05-25

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (IX, 19-31)

n zilele acelea, a stat Saul cu ucenicii din Damasc câteva zile. Apoi propovăduia în sinagogi pe Iisus, că Acesta este Fiul lui Dumnezeu. Și se mirau toți care îl auzeau și ziceau: Nu este, oare, acesta cel care prigonea în Ierusalim pe cei ce cheamă acest nume și a venit aici pentru aceea ca să-i ducă pe ei legați la arhierei? Și Saul se întărea mai mult și tulbura pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Acesta este Hristos. Și după ce au trecut destule zile, iudeii s-au sfătuit să-l omoare. Și s-a făcut cunoscut lui Saul vicleșugul lor. Și ei păzeau porțile și ziua și noaptea, ca să-l ucidă. Dar, luându-l ucenicii lui noaptea, l-au coborât peste zid, lăsându-l jos într-un coș. Deci, venind la Ierusalim, Saul încerca să se alipească de ucenici, însă toți se temeau de el, necrezând că este ucenic. Iar Barnaba, luându-l pe el, l-a dus la apostoli și le-a istorisit cum a văzut pe cale pe Domnul și că El i-a vorbit lui și cum a propovăduit la Damasc, cu îndrăzneală, în numele lui Iisus. Și era cu ei, intrând și ieșind în Ierusalim, și propovăduia cu îndrăzneală în numele Domnului. Și vorbea și se sfădea cu iudeii eleniști, iar ei căutau să-l ucidă. Dar frații, aflând aceasta, l-au dus pe Saul la Cezareea și de acolo l-au trimis la Tars. Deci Biserica, în toată Iudeea și Galileea și Samaria, avea pace, zidindu-se și umblând în frica de Domnul, și sporea prin mângâierea Duhului Sfânt.

Prin lupta noastră duhovnicească devenim părtași ai asemănării lui Hristos

Ştiind, aşadar, asemenea meşteşugiri ale diavolului, iubiţilor, să ne sârguim să-l călcăm în picioare prin smerenie şi ascultare, îndelungă răbdare şi dragoste, umblând în duhul blândeţii. Pentru ca astfel, în Duhul Sfânt, să fim părtaşi ai asemănării lui Hristos, tăind tumoarea bogăţiei, doborând la pământ trufia, nimicind lăcomia pântecelui, oprind pofta aprinderii, răcorindu-ne mădularele prin înfrânarea de la toate poftele, dobândind ochiul curat, nefiind înşelaţi de frumuseţe străină, fără să ne înălţăm în gânduri rele împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu, luptând să plângem pururea pentru păcate, având răbdare în rugăciuni şi sârguinţă, slujind celor bolnavi cu multă grijă, împiedicându-ne de la cuvântul împotrivirii şi neavând ureche pentru neascultare, umblând ales, în cuvioşie, şi nu în slavă deşartă, ca să nu ne despărţim de petrecerea sfinţilor, nedând împrumut cu dobândă, nici lipsindu-ne de traiul sărac, nici rănind pe aproapele. Căci acestea toate sunt nimicirea demonicei înşelări. Împotriva unora ca acestea nimic nu poate cel potrivnic. Fiindcă, potrivit celor scrise: „Întinzând în arcul lor, lucru amar, au pierit iscodind fărădelege”.

Dumnezeu Se uită la inima noastră

Cel care cumpără nuci nu caută la coajă, ci la miez. La fel și cel care cumpără ouă. Și așijderea cu nenumărate lucruri din lume, oamenii le caută pe cele nevăzute, și nu pe cele văzute. Și Dumnezeul tău caută la tine după inimă. Prin coaja cea trupească, El privește în miezul tău, în inima ta, și caută la inima ta. Fiul meu, dă-I inima ta!

Noi punem început pocăinței, iar Dumnezeu o desăvârșește

Înghețul păcatului ne-a paralizat mâinile, astfel că nu putem să deschidem singuri ușa pocăinței și să dobândim mântuirea. Adică dorim să ne mântuim, să lepădăm de la noi jugul păcatului, dar nu putem, pentru că am fost anchilozați din pricina lui („mort era”, spune Hristos despre fiul risipitor, Luca 15, 32). Și ce se întâmplă? Noi Îi arătăm lui Hristos dispoziția noastră, voința noastră de a ne pocăi, iar Acesta ne deschide ușa pocăinței!

Când Hristos locuiește în noi

Sfântul Macarie Egipteanul, Epistola cea Mare, în Părinți și Scriitori Bisericești (2014), vol. 12, pp. 91-92

„Voiesc să ia aminte cugetul tău şi să înțeleagă că pentru bărbatul desăvârșit, care este afierosit lui Dumnezeu, nu este de ajuns doar a fi el în Dumnezeu, ci trebuie ca și Dumnezeu să fie în el, după cum spune Domnul: Cel care rămâne întru Mine și Eu întru el (Ioan 15, 5). Căci trebuie ca omul lui Dumnezeu să locuiască în sălașul dumnezeiesc și, deopotrivă, să se facă pe sine sălaș în muntele cel sfânt al neprihănitei dumnezeiri, ca să nu fie doar el cel care împrej­mu­iește, ci și împrejmuit să fie de slava Celui care nu îngăduie să fie stăpânit de puterea negurii patimilor. Căci Mântuitorul, fiind sfânt şi fără prihană, locuiește în cei vrednici, pentru ca, după cum El este fără de patimă, așa și pe cei care Îl primesc să-i facă fără de patimă, încât să nu mai fie învi­forați și purtați încoace și încolo de orice vânt. Căci sunt unii care nu numai că se află ei înșiși departe de tainele lui Hristos, ci și pe cei care sunt aproape de ele îi adapă cu o înșelăciune necurată, deținând pe nedrept adevărul lui Dumnezeu, ei de către care, zice, este cunoscut ceea ce se poate cunoaște despre Dumnezeu (Romani 1, 19). Căci, vorbind deșer­tăciuni și întunecaţi fiind în inima lor nechibzuită, pretind că sunt firești și create de Dumnezeu patimile de necinste, adică plăcerea pentru cele stricăcioase, mânia neîntemeiată, pornirea necuviincioasă care nu pentru Dumnezeu este stârnită şi altele de acest fel.

24 mai – Sfântul Cuvios Simeon cel din Muntele Minunat [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-05-24

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (VI, 48-54)

is-a Domnul către iudeii care crezuseră în El: Eu sunt Pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie, dar au murit; aceasta este Pâinea care Se pogoară din cer, pentru ca tot cel ce mănâncă din Ea să nu moară. Eu sunt Pâinea cea vie, Care S’a pogorât din cer. De va mânca cineva din Pâinea aceasta, viu va fi în veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este Trupul Meu“. Deci se certau Iudeii între ei, zicând: „Cum poate acesta să ne dea trupul lui să-l mâncăm?…“. Şi le-a zis Iisus: „Adevăr, adevăr vă spun: Dacă nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea viaţă întru voi. Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

Apostolul Zilei: 2024-05-24

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (VIII, 40; IX, 1-19)

n zilele acelea, Filip s-a aflat în Așot și, mergând, binevestea prin toate cetățile, până ce a sosit în Cezareea. Iar Saul, suflând încă amenințare și ucidere împotriva ucenicilor Domnului, a mers la arhiereu și a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc ca, dacă va afla acolo pe vreunii, atât bărbați cât și femei, că merg pe calea aceasta, să-i aducă legați la Ierusalim. Dar, pe când călătorea el și se apropia de Damasc, o lumină din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată. Și, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigonești? Iar el a zis: Cine ești, Doamne? Și Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigonești. Greu îți este să lovești cu piciorul în țepușă. Atunci el, tremurând și înspăimântat fiind, a zis: Doamne, ce voiești să fac? Iar Domnul i-a zis: Ridică-te, intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci. Iar bărbații, care erau cu el pe cale, stăteau înmărmuriți, auzind glasul, dar ne-văzând pe nimeni. Și s-a ridicat Saul de la pământ, dar, deși avea ochii deschiși, nu vedea nimic. Și, luându-l de mână, l-au dus în Damasc. Și trei zile a fost fără vedere; și n-a mâncat, nici n-a băut. Iar în Damasc era un ucenic, anume Anania, și Domnul i-a zis în vedenie: Anania! Iar el a zis: Iată-mă, Doamne! Și Domnul a zis către el: Sculându-te, mergi pe ulița care se cheamă Ulița Dreaptă și caută în casa lui Iuda pe un om din Tars, cu numele Saul, că, iată, se roagă și a văzut în vedenie pe un bărbat, anume Anania, intrând la el și punându-și mâinile peste el, ca să vadă iarăși. Și a răspuns Anania: Doamne, despre bărbatul acesta am auzit de la mulți câte rele a făcut sfinților Tăi în Ierusalim. Și aici are putere de la arhierei să lege pe toți care cheamă numele Tău. Și a zis Domnul către el: Mergi, fiindcă acesta îmi este vas ales, ca să poarte numele Meu înaintea neamurilor și a regilor și a fiilor lui Israel; căci Eu îi voi arăta câte trebuie să pătimească el pentru numele Meu. Și a mers Anania și a intrat în casă și, punându-și mâinile pe el, a zis: Frate Saul, Domnul Iisus, Cel ce ți S-a arătat pe calea pe care tu veneai, m-a trimis ca să vezi iarăși și să te umpli de Duh Sfânt. Și îndată au căzut de pe ochii lui ca niște solzi; și a văzut iarăși și, sculându-se, a fost botezat. Și, luând mâncare, s-a întărit.

Iertarea, „un atribut dumnezeiesc”

Proces psihologic complex, iertarea și-a dovedit, de-a lungul timpului, valențele tămăduitoare în practica Bisericii. Vorbind despre rolul profilactic și curativ al iertării, prof. univ. dr. Adrian Opre, decanul Facultății de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, a explicat că a ne inhiba gândurile, comportamentul și sentimentele pe care le avem față de gestul sau cuvântul unei persoane care ne-a rănit, nu rezolvă cauza. E nevoie de iertarea care lucrează adânc asupra cauzei problemei, redând astfel libertatea persoanei împietrite de tensiunea neiertării.

Credința în Dumnezeu este mai ușoară decât necredința

Omul drept ştie că suferinţa este îngăduită de Dumnezeu spre răbdarea greutăţilor pentru binele altora şi că pentru a ajunge la desăvârşire trebuie să trăiască o viaţă dură ca fierul care, pentru a deveni oţel, este trecut prin foc. Păcătosul care s-a pocăit ştie că suferă şi pătimeşte din pricina păcatelor lui; rabdă greutăţile şi suferă pentru purificarea lui, asemenea unei ţesături care, pentru a deveni mai albă, este supusă la mare presiune şi la frecare. Păcătosul pocăit suferă greutăţile în lumea aceasta, pentru a nu suferi în viaţa viitoare.

Prin împlinirea poruncilor dumnezeiești, devenim fii ai lui Dumnezeu

„Împlinirea poruncilor” ascunde o adâncă taină dumnezeiască. Dumnezeu a dat putere celor ce cred în numele Său să se facă fii ai lui Dumnezeu (Ioan 1, 12). De aceea Sfinții Părinți zic că Dumnezeu este ascuns în porunci sau că Dumnezeu este ființa virtuților.

Patru patimi care alterează purtarea omului față de Dumnezeu, de lume, de sine și aproapele

O simplă privire asupra celor patru duhuri rele ne duce la o constatare foarte însemnată. Cele patru rele se leagă unele de altele şi formează un fel de povârniş pe care alunecă omul stăpânit de ele. Din trândăvie şi negrija de mântuire, omul dă în mincinoasa lucrare a răspândirii în grija de multe; din aceasta cade în duhul de stăpânire, care nesocoteşte şi înjoseşte pe aproapele, iar de aici ajunge la nesocotirea proprie, prin degrada­rea cuvântului în grăirea deşartă. Ori toţi Sfinţii Părinţi arată că o condiţie esenţială pentru sporirea duhovni­cească este paza conştiinţei neprihănite dinspre patru părţi: faţă de Dumnezeu, silindu-ne necontenit la împli­nirea Poruncilor Lui; faţă de aproapele, ferindu-ne de tot lucrul potrivnic dragostei de aproapele; faţă de lucruri, folosindu-le potrivit cu rostul pentru care au fost create, adică pentru trebuinţă şi cu înfrânare şi faţă de sine, folosind bine darurile primite de la Dumnezeu.

Cum va fi învierea noastră

Sfântul Ioan Gură de Aur, Predici la sărbători împărătești și Cuvântări de laudă la sfinți, în Părinți și Scriitori Bisericești (2015), vol. 14, p. 153

„Uită-te și aici cum folosește Pavel cuvintele și cum, prin aceste cuvinte, scoate la iveală puterea gândurilor lui. N-a numit fără rost trupul cort, l-a numit așa pentru a ne arăta că viața aceasta de aici e trecătoare, că se va schimba în una mai bună. Cu alte cuvinte, Pavel spune cam așa: Pentru ce suspini și lăcrimezi, iubite, că ești bătut, că ești prigonit, că ești aruncat în închisoare? Pentru ce te tânguiești din pricina acestor chinuri vremelnice, când tot o să ți se desfacă odată tot trupul? Dar, mai bine spus, nu desfacerea trupului, ci desfacerea stricăciunii din trup. Deci, ca să se arate că nu trebuie să ne întristăm din pricina acestor chinuri vremelnice, ci, dimpotrivă, să ne bucurăm de ele, ne spune că trebuie să dorim pieirea cea totală și ultimă, adică desfacerea prin moarte. Și iarăși spune: Căci în acest cort suspinăm, dorind să ne îmbrăcăm, pe deasupra, cu locuința noastră cea din cer (II Corinteni 5, 2). Prin aceste două cuvinte – locuința cortului sau cort numește trupul; sau prin locuința cortului numește casele în care locuim, orașele, chip al vieții de aici. Și Pavel n-a spus: Știu, ci: Știm, pentru a cuprinde prin acest cuvânt și cugetul ascultătorilor lui. Nu vă vorbesc, le spune Pavel, despre lucruri îndoielnice, nici despre lucruri necunoscute vouă, ci despre lucruri în care și credeți, căci credeți în Învierea Domnului. Din pricina aceasta numim «corturi» trupurile răposaților. Uită-te acum că folosește cuvântul în înțelesul lui propriu. N-a spus: A pierit, a dispărut, ci: S-a desfăcut, ca să arate că trupul se desface pentru a învia mai strălucitor, mai luminos. Apoi, după cum atunci când a vorbit de osteneli și de răsplată a făcut comparație între ele întemeiat pe calitatea lor, pe cantitatea lor și pe durata lor în timp, tot astfel face și acum. Numește trupul care cade cort, iar pe cel ce va învia, locuință; și nu numai locuință, ci locuință veșnică; și nu numai veșnică, ci și cerească. Arată deci superioritatea acestei locuințe întemeiat și pe durata de timp și pe locul unde se află locuința. Una este pământească, cealaltă cerească; una este vremelnică, cealaltă veșnică. (…) la înviere, același trup ne va fi și trup, și locuință.”

23 mai – Sfântul Ierarh Mihail Mărturisitorul, Episcopul Sinadei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-05-23

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (VI, 40-44)

is-a Domnul către iudeii care crezuseră în-Însul: aceasta este voia Tatălui Meu, ca tot cel care-L vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi“. Deci Iudeii murmurau împotrivă-I fiindcă spusese: „Eu sunt Pâinea Care S’a pogorât din cer“, şi ziceau: „Oare nu este acesta Iisus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată şi mamă noi îi ştim? Cum de spune el acum: M’am pogorât din cer!?…“. Iisus, răspunzând, le-a zis: „Nu murmuraţi între voi. Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l va atrage Tatăl, Cel ce M’a trimis, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

Apostolul Zilei: 2024-05-23

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (VIII, 26-39)

n zilele acelea, un înger al Domnului a grăit către Filip, zicând: Ridică-te și mergi spre miazăzi, pe calea care coboară de la Ierusalim la Gaza; aceasta este pustie. Și, ridicându-se, a mers. Și iată un bărbat din Etiopia, famen, mare dregător al Candachiei, regina Etiopiei, care era peste toată vistieria ei și care venise la Ierusalim ca să se închine, se întorcea acasă; și, șezând în carul său, citea pe prorocul Isaia. Iar Duhul i-a zis lui Filip: Apropie-te și te alipește de carul acesta. Și, alergând, Filip l-a auzit citind pe prorocul Isaia și i-a zis: Înțelegi, oare, ce citești? Iar el a zis: Cum aș putea să înțeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva? Și a rugat pe Filip să se urce și să șadă cu el. Iar locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: «Ca un miel spre junghiere s-a adus și ca o oaie fără de glas înaintea celui ce o tunde, așa nu și-a deschis gura Sa. Întru smerenia Lui judecata Lui s-a ridicat, și neamul Lui cine-l va spune? Că se ridică de pe pământ viața Lui». Iar famenul, răspunzând, a zis lui Filip: Rogu-te, despre cine zice prorocul acestea, despre sine ori despre altcineva? Iar Filip, deschizând gura sa și începând de la scriptura aceasta, i-a binevestit pe Iisus. Și, pe când mergeau pe cale, au ajuns la o apă; iar famenul a zis: Iată apă. Ce mă împiedică să fiu botezat? Filip a zis: Dacă tu crezi din toată inima, este cu putință. Și el, răspunzând, a zis: Cred că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Și a poruncit să stea carul; și s-au coborât amândoi în apă, și Filip și famenul, și l-a botezat. Iar când au ieșit din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, iar famenul nu l-a mai văzut. Și el s-a dus în calea sa, bucurându-se.

Abuzul omului față de mediul înconjurător este un păcat

Episcopul Kallistos Ware subliniază calea prin care omul, în virtutea faptului că este creat după chipul lui Dumnezeu, își exercită un rol în cosmos: el sau ea reprezintă un microcosm sau, mai bine, un megalocosmos, din moment ce omul înțelege cosmosul, în timp ce opusul nu este valabil. Această dimensiune cosmică a omului are o foarte directă relevanță pentru ceea ce numim „criza ecologică” – cu toate că chiar acest mod de a concepe criza mediului reprezintă, după cum afirmă episcopul, o înțelegere greșită: Criza actuală nu este de fapt exterioară nouă, o criză în mediul nostru fizic, ci este o criză în interiorul nostru, o criză legată de modul în care noi oamenii gândim și simțim. Problema fundamentală nu se află în ecosistem, ci în inima omului. A fost susținut pe bună dreptate că suferim de insuficiență cardiacă ecologică. Episcopul a susținut mai multe prelegeri despre responsabilitatea omului pentru cosmos: una dintre cele mai timpurii a fost prelegerea sa pentru „Prietenii Centrului”, susținută în anul 1997, „Prin creație spre Creator”; de atunci a mai existat prelegerea sa din cadrul seriei „Ortodoxia în America” [Orthodoxy in America Lecture – n. trad.] în 2005, precum și o alta, „Începutul zilei: Viziunea ortodoxă despre creație”, susținută în anul 2007. În aceste prelegeri, Episcopul Kallistos se bazează pe concepția patristică greacă a omului ca reflectând cosmosul în propria sa natură, o concepție ce implică responsabilitatea omului pentru cosmos, și leagă această idee de alte expresii ale aceleiași intuiții, de la o noțiune filosofică cum este panteismul la ideile poeților, cum ar fi Robert Frost, Katherine Raine și William Blake.

„Ferice de toți cei care vor răbda în mănăstire până la sfârșit !”

Părintele Cleopa – La Cuviosul Paisie cel Mare a venit la miezul nopții Constantin cel Mare, împăratul creștinilor. Strălucea ca soarele! Și zice Cuviosul Paisie: „Mata ești Hristos?”. „Nu sunt Hristos! Paisie, ferice de voi și de toți care vor răbda în mănăstire până la sfârșit! Eu am mare slavă, am făcut atâtea biserici, am dat libertate creștinismului, am văzut Sfânta Cruce pe cer, am scos de la închisoare atâtea mii de călugări și preoți, am palate de aur…, dar nu sunt unde sunt călugării! Acolo unde sunt călugării nici nu pot privi! Atâta slavă au adevărații călugări!”

„Și eu cred în Dumnezeu, în felul meu”

În toamna anului trecut, a fost invitat la hramul Mănăstirii Noul Neamț Arhiepiscopul Serghie al Ternopolului. Acest episcop pur și simplu i-a fermecat pe toți cu simplitatea sa aristocratică și duhul rugăciunii pe care ți-l transmitea. El este cunoscut și iubit în cercurile călugărești și ale mirenilor din întreaga Patriarhie Rusă ca unul care a dobândit darul rugăciunii neîncetate și aceasta se simțea în toate mișcările sale. După Liturghie, am mers cu toții la masă. După ce au vorbit episcopii, că mai erau încă trei, pe lângă Serghie, li s-a dat cuvântul și altora, preoți și mireni. La un moment dat, s-a ridicat unul dintre binefăcătorii mănăstirii, un patron oarecare, și cu o mimică tipică de om de afaceri din Basarabia, și-a început discursul cam așa: „Știți, și eu cred în Dumnezeu în felul meu…”. Și îndată mintea mea împătimită s-a gândit: „Unde se mai bagă și ăsta, peste episcopi și preoți cu credința lui «în felul lui în Dumnezeu»?”. Atunci m-am uitat la Înaltul Serghie, să văd cum arată când se plictisește.

Prin întruparea Cuvântului, Adevărul a răsărit din pământ

Fericitul Augustin, Predici la marile sărbători, Volumul I, Predica 185, în Părinți și Scriitori Bisericești (2014), vol. 13, pp. 109-110

„Ziua Nașterii Domnului se numește [ziua] când înțelepciunea lui Dumnezeu S-a arătat drept copil care nu cuvânta încă și [când] Cuvântul lui Dumnezeu, fără cuvinte, Și-a făcut auzit glasul din trup. Totuși acea divinitate ascunsă, pe de o parte, a fost indicată magilor prin mărturia cerului (cf. Matei 2, 1-10), iar pe de altă parte a fost vestită păstorilor printr-o voce îngerească (cf. Luca 2, 8-14). Așadar, sărbătorim cu solemnitate aniversară această zi în care s-a împlinit profeția ce spune: Adevărul din pământ a răsărit și dreptatea din cer a privit (Psalmul 84, 12). Adevărul, Care este în sânul Tatălui, a răsărit din pământ ca să fie și în sânul mamei. Adevărul, în Care este cuprinsă întreaga lume, a răsărit din pământ ca să fie purtat de mâini de femeie. Adevărul, din Care fericirea îngerilor se hrănește fără stricăciune, a răsărit din pământ ca să fie alăptat la sâni trupești. Adevărul, pe Care cerul nu-L cuprinde, a răsărit din pământ ca să fie așezat în iesle. Pentru al cui bine a venit o măreție atât de înaltă, în atât de multă umilință? În nici un caz pentru vreun [folos] propriu, ci pentru marele nostru [folos], dacă credem [în întruparea Sa]. Trezește-te, omule! Dumnezeu S-a făcut om pentru tine. Deșteaptă-te cel care dormi și te scoală din morți și te va lumina Hristos! (Efeseni 5, 14) Pentru tine – repet Dumnezeu S-a făcut om. Ai fi fost mort pentru veșnicie dacă El nu S-ar fi născut în timp. Niciodată nu te-ai fi eliberat de trupul păcatului dacă El nu Și-ar fi asumat asemănarea trupului păcatului (cf. Romani 8, 3). Nefericirea te-ar fi stăpânit pentru totdeauna dacă nu ar fi fost această milă. Nu ai fi reînviat dacă El nu S-ar fi supus morții tale. Ai fi cedat dacă nu ți-ar fi venit în ajutor. Ai fi pierit dacă nu ar fi venit.
Prin întruparea lui Hristos ne-a fost adusă dreptatea. Să sărbătorim bucuroși sosirea mântuirii și răscumpărării noastre! Să sărbătorim ziua solemnă, în care Ziua cea mare și veșnică, din Ziua cea mare și veșnică, a venit în această zi a noastră atât de scurtă și de trecătoare. El pentru noi S-a făcut dreptate și sfințire și răscumpărare, pentru ca, după cum este scris, cel care se laudă în Domnul să se laude (I Corinteni 1, 30-31).”

22 mai – Sfinții Părinți de la Sinodul al II-lea Ecumenic [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-05-22

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (VI, 35-39)

is-a Domnul către iudeii care crezuseră în-Însul: „Eu sunt Pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce crede în Mine niciodată nu va înseta. Dar Eu v’am spus că M’aţi şi văzut, şi nu credeţi. Tot ce-Mi dă mie Tatăl, va veni la Mine; şi pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară; pentru că M’am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M’a trimis. Iar voia Celui ce M’a trimis, aceasta este: să nu-l pierd pe nici unul din cei pe care Mi-a dat, ci să-l înviez în ziua de apoi.

Apostolul Zilei: 2024-05-22

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (VIII, 18-25)

n zilele acelea, Simon, văzând că prin punerea mâinilor apostolilor se dă Duhul Sfânt, le-a adus bani, zicând: Dați-mi și mie puterea aceasta, ca acela, pe care eu voi pune mâinile, să primească Duhul Sfânt. Iar Petru a zis către el: Banii tăi să fie cu tine spre pierzare! Căci ai socotit că darul lui Dumnezeu se dobândește cu bani. Tu n-ai parte, nici moștenire la chemarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu. Pocăiește-te, deci, de această răutate a ta și te roagă lui Dumnezeu, doară ți se va ierta cugetul inimii tale, căci întru amărăciunea fierii și întru legătura nedreptății te văd că ești. Și, răspunzând, Simon a zis: Rugați-vă voi la Domnul, pentru mine, ca să nu vină asupra mea nimic din cele ce ați zis. Iar ei, mărturisind și grăind cuvântul Domnului, s-au întors la Ierusalim și în multe sate ale samarinenilor binevesteau.

Sfinții Împărați și întocmai cu Apostolii Constantin și mama sa, Elena – Părintele Calistrat 21.05.2010

Constantin I, împăratul Romei, lucrare întocmai cu Apostolii

În fiecare an la 21 mai Biserica Ortodoxă îi sărbătorește pe Sfinții Împărați și întocmai cu Apostolii Constantin și mama sa, Elena. Prăznuirea lor de astăzi se datorează rolului major pe care l-au avut în istoria creștinismului. Sfântul Constantin este cel care a dat libertate creștinismului. În timpul domniei lui începe transformarea Imperiului Roman dintr-un stat păgân în unul creștin. Împărăteasa Elena este cea care a descoperit Sfânta Cruce la Ierusalim, având un rol determinant în politica în favoarea creștinismului pe care a dus-o fiul ei, împăratul Constantin cel Mare.

În acest semn vei învinge !

Eusebiu de Cezareea, Viața lui Constantin cel Mare, Cartea I, 28-31, în Părinți și Scriitori Bise­ricești (1991), vol. 14, pp. 76-77

„(…) Și cum ședea împăratul înălțând stăruitoare rugăciune, i s-a arătat un semn cu totul fără seamăn de la Dumnezeu; cărui semn – dacă l-am fi aflat din gura altcuiva – poate că nu ne-ar fi tocmai ușor să-i dăm crezare; dar de vreme ce însuși împăratul, purtătorul de biruință, ne-a destăinuit aceste lucruri nouă înșine, celor ce scriem această carte, anume mult mai târziu, când am fost socotiți vrednici de cunoștința și de pre­zența sa (iar el adăugase spre încre­dințarea vorbelor sale puterea jurămintelor), cine – mă întreb – ar mai putea pune la îndoială exactitatea istorisirii, mai ales că, între timp, viitorul avea să aducă el însuși mărturie despre adevărul ei? Deci, cam pe la ceasurile amiezii, când ziua începuse să scadă, zicea Constantin că văzuse cu ochii săi chiar pe cer, străjuind deasupra soarelui, semnul mărturisitor de biru­ință al unei cruci întocmite din lumină și că odată cu ea putuse desluși un scris glăsuind: Să bir­u­iești întru aceasta!; după care, la vederea unei asemenea priveliști, fuseseră cu­prinși de uimire și el, și întreaga oaste (cu care mărșăluia el pe drum, venea pe urmele sale, și de aceea asistase și ea la minune). Această arătare povestea Constantin că-l descumpănise, neputându-i el pricepe tâlcul. Or, tot cugetând la ea și adâncindu-se el în gânduri, iată că s-a lăsat noaptea fără să prindă el de veste. Și, dormind el, i S-a arătat Hristosul lui Dumnezeu cu semnul văzut mai înainte pe cer, poruncindu-i să închipuie la rândul său semnul ce i se arătase sus în cer, spre a se pune sub ocrotirea lui în luptele pe care avea să le poarte cu dușmanul. În zori, trezindu-se, le împărtășise și prietenilor săi taina… (…) Ei bine, de acest însemn mântuitor s-a folosit împăratul necurmat în chip de semn ocrotitor împotriva a toată puterea potrivnică și vrăjmașă. Și a trimis poruncă tuturor unităților sale să poarte în fruntea lor câte un însemn alcătuit după modelul acela.”

21 mai – Sfinții Mari Împărați și Întocmai cu Apostolii, Constantin și mama sa, Elena [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-05-21

Sfinţii de Dumnezeu încoronaţi şi întocmai cu Apostolii împăraţii: CONSTANTIN şi maica sa ELENA Evanghelia de la Ioan (X, 1-9)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: „Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe oareunde, acela este fur şi tâlhar. Dar cel ce intră pe uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui şi el îşi cheamă oile pe nume şi le scoate afară. Şi când pe toate ale lui le scoate afară, el merge înaintea lor şi oile îl urmează, fiindcă-i cunosc glasul. Dar pe un străin ele nu-l urmează, ci fug de el, fiindcă ele nu cunosc glasul străinilor“. Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n’au înţeles ce însemnau cele ce le grăia. A zis deci iarăşi Iisus: „Adevăr, adevăr vă spun: Eu sunt uşa oilor. Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, iar oile nu i-au ascultat. Eu sunt uşa. De va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla.“

Apostolul Zilei: 2024-05-21

Sfinţii de Dumnezeu încoronaţi şi întocmai cu Apostolii împăraţii: CONSTANTIN şi maica sa ELENA Ap. Fapte (XXVI, 1, 12-20)

n zilele acelea, Agripa a zis către Pavel: Îţi este îngăduit să vorbeşti pentru tine. Atunci Pavel, întinzând mâna, se apăra: Mergând la Damasc, cu putere şi cu însărcinare de la arhierei, am văzut, o, rege, la amiază, în calea mea, o lumină din cer, mai puternică decât strălucirea soarelui, strălucind împrejurul meu şi a celor ce mergeau împreună cu mine. Şi noi toţi, căzând la pământ, eu am auzit un glas care-mi zicea în limba evreiască: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti? Greu îţi este să loveşti în ţepuşă cu piciorul. Iar eu am zis: Cine eşti, Doamne? Iar Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigoneşti. Dar scoală-te şi stai pe picioarele tale. Căci spre aceasta M-am arătat ţie: ca să te rânduiesc slujitor şi martor, şi al celor ce ai văzut, şi al celor întru care Mă voi arăta ţie. Alegându-te pe tine din popor şi din neamurile la care te trimit, să le deschizi ochii, ca să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de la stăpânirea lui satan Ia Dumnezeu, ca să ia iertarea păcatelor şi parte cu cei ce s-au sfinţit prin credinţa în Mine. Drept aceea, rege Agripa, n-am fost neascultător cereştii arătări; ci mai întâi celor din Damasc şi din Ierusalim, şi din toată ţara Iudeii, şi neamurilor le-am vestit să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu, făcând lucruri vrednice de pocăinţă.

Curajul creştin – virtute şi discernământ

Pe când pietrele cărării ce ducea către Ierusalim încă murmurau Osana! şi ramurile de finic nu-şi zvântaseră lacrimile tânguirii, o altfel de primăvară începea să cuprindă pământul. Din acea clipă, nimic nu mai avea să fie ca înainte: nici timpul, nici istoria şi nici evoluţia societăţii umane cu întregul ei pluralism spiritual manifestat de secole în căutarea nesfârşită a mântuirii. Şi nimeni nu ştia de această mare minune. Însă ele, înfruntând fără teamă asprimea veacului doar cu trăirea plenară a credinţei şi micile vase cu mir, purtau în suflet vestea răscumpărării primită de la înger: „Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat!” (Marcu 16, 6).

Lipsa răbdării dovedește necredință

Vrăjmașul diavol cunoaște dreptatea legii duhovnicești și de aceea caută numai să câștige consimțirea cugetului.

În rugăciune, „ne dăm întâlnire” cu Hristos

Părintele Aleksandr Meni subliniază că există trei tipuri de rugăciune: de implorare („preferata noastră”, adaugă el), de mărturisire și de mulțumire. El remarcă faptul că toate sunt bune, doar că la Tatăl nostru nu implorarea vine pe primul loc, ci acceptarea și încuviințarea. Dacă vom putea ajunge la aceasta, atunci vom descoperi libertatea, libertatea față de nevoia de a face un lucru sau altul. Calea spre înainte este foarte simplă: pas cu pas. Noi complicăm lucrurile prin temerile noastre. Această libertate ne permite să privim totul prin „prisma divinului”: și totul pare plin de minuni.

Munca are un dublu scop

Ceea ce e valabil pentru postit e valabil şi pentru muncă. Pentru Părinţi munca are un dublu sens: pe de o parte, neîmpovărarea nimănui şi autoîntreţinerea, chiar şi în domeniul sufletesc, întrucât lipsa activităţii duce la lâncezeală şi plictis. Iar, pe de altă parte, posibilitatea de a putea împărţi celor mai săraci o parte, prin asta unii Părinţi înţelegând jumătate din câştigul obţinut.

Ascultarea și efectele ei

Sfântul Ioan Scărarul, Scara, Cuvântul al IV-lea, 16, Editura Cuvântul Vieții, București, 2020, pp. 80-82

„Ascultarea este lepădarea deplină de propria sa ființă, fapt arătat cu tărie prin trup, sau, dimpotrivă, ascultarea este uciderea mădularelor pentru a rămâne cugetarea vie.

20 mai – Sfânta Lidia din Filipi [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-05-20

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (IV, 46-54)

n vremea aceea, Iisus a mers din nou în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Şi era un slujitor regesc, al cărui fiu era bolnav în Capernaum. Acesta, auzind că Iisus a venit din Iudeea în Galileea, s’a dus la El şi L-a rugat să Se coboare şi să-i vindece fiul, că era pe moarte. Şi Iisus i-a zis: „Dacă n’aţi vedea semne şi minuni, n’aţi crede“. Slujitorul regesc I-a zis: „Doamne, coboară-Te înainte de a-mi muri copilul…“. Iisus i-a zis: „Du-te, fiul tău trăieşte!“ Şi omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus Iisus şi a plecat. Iar în timp ce el cobora, slugile lui l-au întâmpinat spunându-i că fiul său trăieşte. Atunci el le-a cerut să-i spună ceasul în care i-a fost mai bine. Şi i-au spus: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile“. Aşadar, tatăl a cunoscut că acela a fost ceasul când Iisus i-a zis: „Fiul tău trăieşte“. Şi a crezut, el şi toată casa lui. Aceasta este a doua minune pe care a făcut-o Iisus, când a venit iarăşi din Iudeea în Galileea.

Apostolul Zilei: 2024-05-20

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (VI, 8-15; VII, 1-5; 47-60)

n zilele acelea, Ștefan, fiind plin de har și de putere, făcea minuni și semne mari în popor. Și s-au ridicat unii din sinagoga ce se zicea a liberților și a cirenenilor și a alexandrinilor și a celor din Cilicia și din Asia, sfădindu-se cu Ștefan. Și nu puteau să stea împotriva înțelepciunii și a Duhului cu care el vorbea. Atunci au pus pe niște bărbați să zică: L-am auzit spunând cuvinte de hulă împotriva lui Moise și a lui Dumnezeu. Și au întărâtat poporul și pe bătrâni și pe cărturari și, năvălind asupră-i, l-au răpit și l-au dus în sinedriu. Și au pus martori mincinoși, care ziceau: Acest om nu încetează a vorbi cuvinte de hulă împotriva acestui loc sfânt și a Legii. Că l-am auzit zicând că Iisus, Nazarineanul Acesta, va strica locul acesta și va schimba datinile pe care ni le-a lăsat nouă Moise. Și, ațintindu-și ochii asupra lui, toți cei ce ședeau în sinedriu au văzut fața lui ca o față de înger. Și a zis arhiereul: Adevărate sunt acestea? Iar el a zis: Bărbați frați și părinți, ascultați! Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, mai înainte de a locui în Haran și a zis către el: Ieși din pământul tău și din rudenia ta și vino în pământul pe care ți-l voi arăta. Atunci, ieșind din pământul caldeilor, a locuit în Haran. Iar de acolo, după moartea tatălui său, l-a strămutat în această țară, în care locuiți voi acum. Și nu i-a dat moștenire în ea nicio palmă de pământ, ci i-a făgăduit că i-o va da lui spre stăpânire și urmașilor lui după el, neavând el copil. Iar Solomon I-a zidit Lui casă, dar Cel Preaînalt nu locuiește în temple făcute de mâini, precum zice prorocul: «Cerul este tronul Meu și pământul așternut picioarelor Mele. Ce casă îmi veți zidi Mie – zice Domnul – sau care este locul odihnei Mele? Nu mâna Mea a făcut toate acestea?». Voi, cei tari în cerbice și netăiați împrejur la inimă și la urechi, voi pururea stați împotrivă Duhului Sfânt, precum părinții voștri așa și voi! Pe care dintre proroci nu l-au prigonit părinții voștri? Și au ucis pe cei ce au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai Cărui vânzători și ucigași v-ați făcut voi acum, voi, care ați primit Legea întru rânduială de la îngeri și n-ați păzit-o! Iar ei, auzind acestea, fremătau de furie în inimile lor și scrâșneau din dinți împotriva lui. Iar Ștefan, fiind plin de Duh Sfânt și privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu, și a zis: Iată văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu! Iar ei, strigând cu glas mare, și-au astupat urechile și au năvălit asupra lui. Și scoțându-l afară din cetate îl băteau cu pietre. Iar martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul. Și îl băteau cu pietre pe Ștefan, care se ruga și zicea: Doamne Iisuse, primește duhul meu! Și, îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Și, zicând acestea, a murit. Iar Saul se învoise la uciderea lui Ștefan.

Duminica a III-a după Paști [a Mironosițelor] – Părintele Calistrat 19.05.2024

Femeile mironosițe – modele de credință și evlavie pentru femeile creștine

În vremea aceea a venit Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu, și, îndrăznind, a intrat la Pilat și a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat că Iisus a murit așa curând și, chemând pe sutaș, l-a întrebat dacă a murit de mult. Deci, aflând de la sutaș, a dăruit lui Iosif trupul. Atunci Iosif, cumpărând giulgiu și coborându-L de pe cruce, L-a înfășurat în giulgiu și L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă și a prăvălit o piatră la ușa mormântului. Iar Maria Magdalena și Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus. Și, după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Și dis-de-dimineață, în ziua cea dintâi a săptămânii, pe când răsărea soarele, au venit la mormânt; și ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la ușa mormântului? Dar, ridicându-și ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Și, intrând în mormânt, au văzut un tânăr șezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veșmânt alb, și s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeți și spuneți ucenicilor Lui și lui Petru că va merge în Galileea mai înainte de voi; acolo Îl veți vedea, după cum v-a spus vouă. Și, ieșind, au fugit de la mormânt, căci erau cuprinse de frică și de uimire, și nimănui nimic n-au spus, căci se temeau. Marcu 15, 43-47; 16, 1-8 Duminica a III-a după Paști (a Mironosițelor)

19 mai – Sfântul Sfințit Mucenic Patrichie, Episcopul Prusiei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-05-19

DUMINICA A TREIA DUPĂ PAŞTI A MIRONOSIŞELOR Evanghelia de la Marcu (XV, 43-47, XVI, 1-8)

n vremea aceea a venit Iosif, cel din Arimateea, sfetnic cu bun chip, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu; şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s’a mirat că a şi murit; şi chemând sutaşul, l-a întrebat dacă a murit de mult. Şi aflând de la sutaş, i-a dăruit lui Iosif trupul mort. Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într’un mormânt care era săpat în stâncă; şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosif, priveau unde L-au pus. Şi de’ndată ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Şi foarte de dimineaţă, în prima zi a săptămânii, au venit la mormânt în răsăritul soarelui şi-şi spuneau între ele: „Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?“ Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese răsturnată. Şi intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb; şi s’au înspăimântat. Dar el le-a zis: „Nu vă’nspăimântaţi! Pe Iisus Nazarineanul Îl căutaţi, pe Cel răstignit. A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Mergeţi însă şi spuneţi-le ucenicilor Săi şi lui Petru că va merge mai înainte de voi în Galileea; acolo Îl veţi vedea, aşa cum v’a spus“. Şi, ieşind, au fugit de la mormânt, că de tremur erau cuprinse şi de uimire; şi n’au spus nimănui nimic, fiindcă se temeau.

Apostolul Zilei: 2024-05-19

DUMINICA A TREIA DUPĂ PAŞTI A MIRONOSIŞELOR Ap. Fapte (VI, 1-7)

n zilele acelea, înmulțindu-se ucenicii, eleniștii murmurau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la slujirea cea de fiecare zi. Și, chemând cei doisprezece mulțimea ucenicilor, au zis: Nu este drept ca noi, lăsând de o parte cuvântul lui Dumnezeu, să slujim la mese. Drept aceea, fraților, căutați șapte bărbați dintre voi cu nume bun, plini de Duh Sfânt și de înțelepciune, pe care noi să-i rânduim la această slujbă. Iar noi vom stărui în rugăciune și în slujirea cuvântului. Și a plăcut cuvântul înaintea întregii mulțimi; și au ales pe Ștefan, bărbat plin de credință și de Duh Sfânt, și pe Filip, și pe Prohor, și pe Nicanor, și pe Timon, și pe Parmena, și pe Nicolae, prozelit din Antiohia, pe care i-au pus înaintea apostolilor, iar aceștia, rugându-se, și-au pus mâinile peste ei. Și cuvântul lui Dumnezeu creștea și se înmulțea foarte numărul ucenicilor în Ierusalim, încă și mulțime de preoți se supunea credinței.

Femeile mironosiţe – uceniţele Domnului

Femeile mironosiţe sunt numite în Troparul glasului al 4‑lea „uceniţele Domnului”, un titlu binemeritat de ele pentru devotamentul lor faţă de Mântuitorul Iisus Hristos, fidelitate demonstrată nu numai până la moarte, ci chiar şi dincolo de moarte. Pentru ele, nişte fiinţe firave trupeşte, dar înzestrate cu suflete puternice, nimic din cele omeneşti, menite să le sperie sau să le înfricoşeze, nu le‑au putut opri de la sublima lor misiune de a‑şi cinsti Învăţătorul (chiar dacă El murise cu cea mai ruşinoasă moarte): nici ameninţările fariseilor, nici brutalitatea gărzilor romane, nici dispreţul iudeilor, nici înverşunarea arhiereilor.

Femeia bizantină, o mironosiță încoronată

Pentru femeile mironosițe, slabe trupește, nici persecuția fariseilor, nici gărzile romane violente, nici oprobriul public de a cinsti un condamnat la o moarte atât de rușinoasă nu era, așadar, o grijă care să le treacă măcar prin minte, singura problemă rămânea amănuntul tehnic, cât se poate de real, iar nu frica păcătoasă, din gânduri și imaginație, pe care o condamnă Părinții Bisericii. Cu alte cuvinte, sufletul lor se vădește mai tare decât piatra de deasupra mormântului, mai greu de clintit. Pentru aceste femei care lepădaseră toată grija cea lumească, pentru credința lor, îngerul lui Dumnezeu a prăvălit piatra, adeverind cuvintele Mântuitorului: Dacă veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, și se va muta; și nimic nu va fi vouă cu neputință (Matei 17, 20). 

Cum verificăm relația de prietenie înainte de a ne căsători ?

Se poate face următoarea încercare, pentru că foarte mulţi întreabă, cum verificăm faptul că suntem potriviţi în formarea şi păstrarea unei prietenii? Să ne pregătim! De exemplu: peste patru ani vreau să mă însor sau vreau să mă mărit. Atunci nu este permisă o relaţie doar de dragul de a ne ţine de mână sau ca să am cu cine să mă duc în parc sau la film sau la teatru sau să mă plimb. Nu, nu este permis aşa. Când ai constatat deja nepotriviri importante, trebuie să fii sincer, să spui şi să închei această relaţie. De aceea, spunem că nu putem ajunge să înaintăm mult cu prietenia noastră, pentru că trebuie măcar puţin să ne cunoaştem. Există unii extraordinari care rezolvă această nelămurire într-un an şi există nişte excepţii care rezolvă în câteva zile. Asta este după fiecare, după cum reuşeşte, dar desigur că fiecare îşi asumă riscul în măsura în care nu cunoaşte de ajuns pe celălalt. Sigur că nu lăsăm totul la latitudinea noastră, adică la puterea noastră de cunoaştere, sigur că ne sprijinim în această cunoaştere, cerând de la Dumnezeu, în rugăciune, luminarea minţii noastre. Şi prin această luminare El nu ne lasă să ducem o prietenie 5-6 ani şi după 5-6 ani să constatăm că de fapt totul s-a terminat. Dumnezeu nu ne va lăsa aşa, dacă ne rugăm cu stăruinţă.

„Numele trebuie ales cu multă grijă, din marele neam al numelor creştine“

Părinte consilier, câte nume recomandaţi părinţilor pentru copiii lor?

Recomandarea Bisericii este ca părinţii să pună copilului un singur nume, acesta legându-se fiinţial de persoana în cauză. Din punct de vedere religios, între numele persoanei şi sufletul acesteia este o strânsă legătură, care devine evidentă prin lucrarea harului încă înainte de botez, din ziua a opta după naştere, când se face rugăciunea pentru punerea numelui: „Doamne, Dumnezeul nostru, Ţie ne rugăm şi pe Tine Te chemăm, să se însemneze lumina feţei Tale peste robul Tău acesta (aici se pune numele) şi să se însemneze Crucea Unuia-Născut Fiului Tău în inima şi în cugetul lui“. Aici se realizează relaţia specială, personală, unică, a fiecăruia cu Hristos, care se va desăvârşi mai târziu prin baia botezului.

Alegerea numelui – un dar făcut copilului și o dovadă a iubirii pe care i-o purtăm

În cultura noastră, nu cu mult timp înainte, tradiția era aceeași. Cei care se ocupă cu genealogia vor vedea că adesea același prenume se transmitea din generație în generație. Iar dacă cineva avea o idee originală, trebuia să dovedească la starea civilă că acel nume exista deja. În vremea de azi, observăm tendința inversă. Putem alege orice nume copilului nostru, chiar să-l și inventăm dacă ne place. Ar trebui ca numele ales să afecteze negativ copilul pentru ca ofițerul stării civile să se opună. Dar ne-am gândit vreodată ce impact are numele asupra unui copil, adică ce-i transmitem noi prin acest nume? Alegerea numelui este, într-adevăr, un dar făcut acestei mici ființe care vine pe lume. Așadar, este important ca acesta să aibă un sens. (…)

Marea vieții

Sfântul Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic sau despre învăță­mântul religios, cap. 35, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, p. 334

„Întocmai ca și cei ce s-au rătăcit prin întortocherile unui labirint și care nu mai știu ieși din numeroasele cotituri ale edificiului dacă nu se țin cu mâinile de spatele unuia care cunoaște locurile și dacă nu pășesc pe urmele aceluia până se văd afară, altfel dacă nu-l urmează, nu vor putea nicicum ieși, tot așa să ne închipuim și viața aceasta un labirint, prin care omul nu se poate descurca și din care nu putem ieși decât dacă urmăm de aproape drumul pe care a ieșit Cel ce ne-a scăpat din această închisoare.”

18 mai – Sfinții Mucenici Petru, Dionisie și Paulin [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-05-18

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (VI, 14-27)

n vremea aceea, văzând minunea pe care a făcut-o Iisus, oamenii ziceau: „Acesta este într’adevăr Profetul care va să vină în lume!…“. Cunoscând deci Iisus că au să vină şi să-L ia cu de-a sila ca să-L facă rege, S’a dus iarăşi în munte, numai El. Şi când s’a făcut seară, ucenicii Lui s’au coborât la mare. Şi intrând în corabie, mergeau în cealaltă parte a mării, la Capernaum. Şi iată că s’a făcut întuneric, şi Iisus încă nu venise la ei. Şi suflând vânt mare, marea se întărâta. După ce au vâslit deci ca la douăzeci sau treizeci de stadii, L-au văzut pe Iisus umblând pe apă şi apropiindu-Se de corabie; şi s’au înfricoşat. Iar El le-a zis: „Eu sunt; nu vă temeţi!“ Deci voiau să-L ia în corabie, şi îndată corabia a sosit la ţărmul la care mergeau. A doua zi, mulţimea care stătea de cealaltă parte a mării a văzut că acolo nu fusese altă corabie decât una în care intraseră ucenicii Săi şi că Iisus nu intrase în corabie împreună cu ucenicii Săi, ci numai ucenicii Săi plecaseră. Din Tiberiada au venit şi alte corăbii aproape de locul unde ei mâncaseră pâinea după ce Domnul mulţumise. Deci, când mulţimea a văzut că Iisus nu este acolo, nici ucenicii Săi, au intrat în corăbii şi au venit la Capernaum, căutându-L pe Iisus. Şi găsindu-L dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?“ Iisus le-a răspuns, zicând: „Adevăr, adevăr vă spun: Nu pentru că aţi văzut minuni Mă căutaţi, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v’aţi săturat. Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne întru viaţa veşnică pe care v’o va da Fiul Omului, căci pe El Şi-a pus pecetea Dumnezeu-Tatăl“.

Apostolul Zilei: 2024-05-18

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (V, 21-32)

n zilele acelea, apostolii au intrat de dimineață în templu și învățau. Dar, venind arhiereul și cei împreună cu el, au adunat sinedriul și tot sfatul bătrânilor fiilor lui Israel și au trimis la temniță să-i aducă pe apostoli. Dar, ducându-se, slugile nu i-au găsit în temniță și, întorcându-se, au vestit, zicând: Temnița am găsit-o încuiată în toată siguranța și pe paznici stând la uși, dar când am descuiat, înăuntru n-am găsit pe nimeni. Când au auzit aceste cuvinte, căpetenia pazei templului și arhiereii erau nedumeriți cu privire la ei, ce-ar putea să fie aceasta. Dar, venind cineva, le-a dat de veste: Iată, bărbații pe care i-ați pus în temniță sunt în templu, stând și învățând poporul. Atunci, ducându-se căpetenia pazei templului împreună cu slujitorii, i-au adus, dar nu cu sila, că se temeau de popor să nu-i omoare cu pietre. Și, aducându-i, i-au pus în fața sinedriului. Iar arhiereul i-a întrebat, zicând: Oare nu v-am poruncit vouă cu poruncă să nu mai învățați în numele acesta? Și iată, ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră și voiți să aduceți asupra noastră sângele Acestui Om! Iar Petru și apostolii, răspunzând, au zis: Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni. Dumnezeul părinților noștri a înviat pe Iisus, pe Care voi L-ați omorât, spânzurându-L pe lemn. Pe Acesta, Dumnezeu, prin dreapta Sa, L-a înălțat Stăpânitor și Mântuitor, ca să-i dea lui Israel pocăință și iertarea păcatelor. Și suntem martori ai acestor cuvinte noi și Duhul Sfânt, pe Care Dumnezeu L-a dat celor ce Îl ascultă.

Ne „murdărim” și de la gânduri, nu numai de la fapte

Mai zice Domnul Hristos, în legătură cu inima, că din inima omului pornesc gândurile cele rele. Sunt două texte în Sfânta Evanghelie, şi anume: în Sfânta Evanghelie de la Matei, capitolul 15, şi în Sfânta Evanghelie de la Marcu, capitolul 7, sunt două liste de lucruri care îl întinează pe om, care îl spurcă pe om. Şi lucrurile acestea sunt puse în legătură cu o situaţie în care ucenicii Domnului Hristos au fost învinuiţi de farisei că nu respectă datina bătrânilor ca să se spele pe mâini înainte de a mânca. Era o datină a bătrânilor care nu ţinea de mântuire, ci ţinea mai mult de igienă, pe care ucenicii n-au respectat-o într-o situaţie oarecare, poate cu rânduială dumnezeiască cumva, ca să se işte situaţia din care să se tragă nişte concluzii. În legătură cu aceasta, Domnul Hristos a spus ce întinează pe om, adică nu întinăciunile fizice (prin faptul că nu te-ai spălat pe mâini înainte de a mânca) întinează pe om, ci cele pe care le are omul în el, întinăciunile dinăuntru, acelea îl întinează pe om.

Păcatele cele mici deschid calea celor mari

Păcatele cele mărunte sunt disprețuite de către mulți ca fiind de mică importanță și inofensive. Unii chiar le socotesc ca îngăduite! Se întâmplă să meargă credinciosul la vreun oarecare duhovnic neîncercat și să audă, spre mirarea lui, următorul fapt: „Acesta nu este păcat. Spune ceva mai substanțial!”. Firește, creștinul va pleca nemulțumit de la un asemenea duhovnic. El simte că păcatele lui mărunte, fără număr, asemenea firelor de praf, s-au îngreunat ca o sarcină apăsătoare în sufletul lui și la fiecare suflare a unui vânt potrivnic se ridică, asemenea unui nor, înlăuntrul inimii, murdărind atmosfera ei duhovnicească, asfixiind pe creștin, nelăsându-l să mai respire.

Hristos vede truda și lupta noastră

Trebuie să ne înfierbântăm de focul pocăinței, al întoarcerii și al rugăciunii. Precum orbul, care cu multă dorire L-a implorat pe Hristos să-l vindece; precum desfrânata care plângând, I-a spălat picioarele cu părul ei; precum fiul risipitor și femeia care pierdea sânge… Domnul nu numai pentru aceia, „a închis cerurile și a coborât pe pământ”, ci pentru noi toți. Și nu vrea să ne chinuim veșnic în iad, ca robi ai păcatului, ci să-L urmăm în Cer, după ce mai întâi, prin nevoințe duhovnicești, împlinim poruncile Lui și ne curățim de patimi.

Creștinismul și identitatea Europei

Trăim într-o lume zbucimată, plină de nelinişti, generate de bombardamentul informaţional la care suntem supuşi zilnic. Pentru a ne găsi liniştea în acest univers zgomotos este important să descoperim valorile credinţei noastre şi atunci vom vedea că lumea are o vocaţie creştină.

Proiecții pauline asupra Învierii Domnulu

În articolul trecut am spus că prima consemnare biblică a Învierii Domnului, din punct de vedere cronologic, nu este făcută de Evan­gheliști, ci de Sfântul Apostol Pavel care spune: „Căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce şi eu am primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi; Şi că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi…” (1 Cor. 15, 3, 4 și urm.) De aceea, este important să vedem ce mai spune Apostolul Nea­murilor despre Învierea Domnului, cu speranța că astfel vom putea descoperi felul în care comunitatea primară a Bisericii, fermentul de început, credea și se raporta la Învierea Domnului Hristos.

Cum să înțelegem mărturiile despre dumnezeirea Fiului

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Evanghelia după Ioan, Omilia 39, 4, în Părinți și Scriitori Bisericești (2016), vol. 15, pp. 373-374

„Vezi că ceea ce am spus de multe ori se arată limpede? Că tocmai smerenia covârșitoare a cuvintelor Lui este cea care îi convinge pe cei care au minte să nu respingă cele spuse, acceptându-le sensul literal, ci mai degrabă să se ridice la înălțimea înțelesurilor. Aceasta și pe cei lipiți de pământ îi ridică treptat cu multă ușurință.

17 mai – Sfântul Apostol Andronic și soția sa, Iunia [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-05-17

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (V, 30-47; VI, 1-2)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Eu nu pot să fac de la Mine nimic; judec după cum aud, şi judecata Mea este dreaptă; pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M’a trimis. Dacă mărturisesc Eu despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este adevărată. Altul este Cel ce mărturiseşte despre Mine; şi ştiu că adevărată este mărturia pe care El o mărturiseşte despre Mine. Voi aţi trimis la Ioan, şi el a mărturisit adevărul. Dar Eu nu de la om iau mărturia, ci pe acestea vi le spun pentru ca voi să vă mântuiţi. Ioan era făclia care arde şi luminează, şi voi aţi vrut să vă veseliţi o clipă întru lumina lui. Dar Eu am mărturie mai mare decât a lui Ioan; că lucrurile pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc, lucrurile acestea pe care le fac, ele mărturisesc despre Mine, cum că Tatăl M’a trimis. Şi Tatăl, Cel ce M’a trimis, El a mărturisit despre Mine. Nici glasul nu I l-aţi auzit vreodată, nici faţa nu I-aţi văzut-o; şi cuvântul Său nu sălăşluieşte întru voi, pentru că voi nu credeţi în Cel pe Care El L-a trimis. Voi cercetaţi Scripturile, de vreme ce socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică; şi ele sunt cele ce mărturisesc despre Mine; iar voi nu vreţi să veniţi la Mine pentru ca viaţă să aveţi! Slavă de la oameni nu primesc; dar v’am cunoscut că n’aveţi în voi iubirea lui Dumnezeu. Eu am venit în numele Tatălui Meu, dar voi nu Mă primiţi; dacă va veni altul în numele său însuşi, pe acela îl veţi primi!… Cum aţi putea voi să credeţi, voi, cei ce primiţi slavă unii de la alţii, iar slava cea de la unicul Dumnezeu nu o căutaţi? Să nu socotiţi că Eu vă voi învinui la Tatăl. Este cine să vă învinuiască: Moise, în care voi aţi nădăjduit. Că dacă l-aţi crede pe Moise, M’aţi crede şi pe Mine, fiindcă el despre Mine a scris. Iar dacă celor scrise de el nu le daţi crezare, cum veţi crede în cuvintele Mele?“ După acestea, Iisus S’a dus dincolo de Marea Galileii, adică a Tiberiadei. Şi L-a urmat mulţime multă, pentru că vedeau minunile pe care le făcea cu cei bolnavi.

Apostolul Zilei: 2024-05-17

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (V, 1-11)

n zilele acelea un om, anume Anania, împreună cu Safira, femeia lui, și-a vândut țarina. Și a ascuns din preț, știind și femeia lui, și, aducând o parte, a pus-o la picioarele apostolilor. Iar Petru a zis: Anania, de ce a umplut Satana inima ta, ca să minți tu Duhului Sfânt și să ascunzi din prețul țarinei? Oare, păstrând-o, nu-ți rămânea ție, și vândută, nu era în stăpânirea ta? Pentru ce ai pus în inima ta lucrul acesta? N-ai mințit oamenilor, ci lui Dumnezeu! Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a căzut și a murit. Atunci frică mare i-a cuprins pe toți care au auzit. Și, sculându-se cei mai tineri, l-au înfășurat în giulgiu și, scoțându-l afară, l-au îngropat. După un răstimp, ca de trei ceasuri, a intrat și femeia lui, neștiind ce se întâmplase. Iar Petru a zis către ea: Spune-mi dacă ați vândut țarina cu atât? Iar ea a zis: Da, cu atât. Iar Petru a zis către ea: De ce v-ați învoit voi să ispitiți Duhul Domnului? Iată, picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la ușă și te vor scoate afară și pe tine. Și ea a căzut îndată la picioarele lui Petru și a murit. Și, intrând tinerii, au găsit-o moartă și, scoțând-o afară, au îngropat-o lângă bărbatul ei. Și frică mare a cuprins toată Biserica și pe toți care au auzit acestea.

Să alegem calea ascultării și a smereniei !

Noi nu suferim din pricina vreunei trebuințe care nu ține de noi. Fiecare își făurește propria soartă. În puterea acestui fapt, nu suntem datori a fi părtași la toate nenorocirile și suferințele cărora le-a căzut pradă Adam, din vreo „fatală nevoie”.

Despre muzică şi artă

Ce părere aveţi de muzică, de teatru?

Cultura poate fi purtătoare de evlavie creștină

Cultura poate fi purtătoare de evlavie creştină. În Rusia, în anii sovietici, când literatura religioasă era inaccesibilă, oamenii au învăţat despre Dumnezeu din lucrările clasicilor ruşi. Era cu neputinţă să cumperi sau să găseşti la bibliotecă scrierile Sfântului Isaac Sirul, însă am avut acces la scrierile stareţului Zosima din Fraţii Karamazov, care au fost inspirate de lucrările Sfântului Isaac. Literatura, arta şi muzica rusă din secolul al XIX-lea, deşi seculare în formă, au păstrat o legătură lăuntrică profundă cu temeliile lor religioase originare. Iar de-a lungul perioadei sovietice, cultura rusă din secolul al XIX-lea a îndeplinit misiunea care, în împrejurări normale, ar fi fost lucrarea Bisericii.

Fiul Omului la Judecata universală

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Evanghelia după Ioan, Omilia 39, 3, în Părinți și Scriitori Bisericești (2016), vol. 15, p. 369

„De vreme ce acelora care ascultau li se părea că cele spuse sunt potrivnice și credeau că El nu este mai mult decât un simplu om, deși cele spuse erau mai presus de cele omenești, ba chiar mai presus de cele îngerești și potrivite doar lui Dumnezeu, de aceea, pentru a înlătura această împotrivire, a adăugat: Nu vă mirați că este Fiu al Omului. Căci vine ceasul când cei din morminte vor auzi glasul Lui și vor ieși cei care au făcut cele bune spre învierea vieții, iar cei care au făcut cele rele, spre învierea osândei (Ioan 5, 28-29). Și de ce nu a zis: Nu vă mirați că este Fiu al Omului, căci este și Fiu al lui Dumnezeu, ci a pomenit de înviere? A spus aceasta mai sus, când a zis: Vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu. Iar dacă aici a tăcut, să nu te miri! Căci, vorbind despre lucrarea care era proprie lui Dumnezeu, le dă ascultătorilor să înțe­leagă din aceasta că El este și Dumnezeu, și Fiu al lui Dumnezeu. Dacă ar fi spus acest lucru mereu, atunci aceia s-ar fi împotrivit, dar, aducând drept argument minunile săvârșite, făcea învățătura mai puțin stânjenitoare. Și cei care alcătuiesc argu­men­tații, când pun părțile laolaltă, dovedesc foarte bine ceea ce cercetează, dar adesea nu adaugă concluzia, ci mai întâi își fac ascultătorii binevoitori și, pentru a obține o victorie mai strălucită, îl fac pe însuși adversarul lor să rostească concluzia. Astfel, cei prezenți dintre adversari vor fi mai degrabă de partea lor decât a celor pentru care pledau. Așadar, când a pomenit de învierea lui Lazăr, nu a vorbit de judecată, căci nu a fost acesta motivul pentru care a înviat Lazăr, dar acum, vorbind în general, a adăugat și aceasta: Vor ieși cei care au făcut cele bune spre învierea vieții, iar cei care au făcut cele rele, spre învierea osândei (Ioan 5, 29). Tot așa și Ioan i-a îmboldit pe cei care-l ascultau, pomenind de judecată: Cel care nu crede în Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el (Ioan 3, 36).”

16 mai – Sfinții Cuvioși Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-05-16

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (V, 24-30)

is-a Domnul către iudeii care veniseră atunci la Dânsul: Adevăr, adevăr vă spun, că Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel care M’a trimis, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s’a mutat din moarte la viaţă. Adevăr, adevăr vă spun, că vine ceasul, şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce vor auzi vor învia. Că precum Tatăl are viaţă întru Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă întru Sine; şi putere I-a dat să facă judecată, pentru că El este Fiul Omului. Nu vă miraţi de aceasta; că vine ceasul când toţi cei din morminte Îi vor auzi glasul; şi cei ce au făcut cele bune vor ieşi spre învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândei. Eu nu pot să fac de la Mine nimic; judec după cum aud, şi judecata Mea este dreaptă; pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M’a trimis.

Apostolul Zilei: 2024-05-16

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (IV, 23-31)

n zilele acelea, apostolii, fiind eliberați, au venit la ai lor și le-au spus câte le-au vorbit lor arhiereii și bătrânii. Iar ei, auzind, într-un cuget au ridicat glas către Dumnezeu și au zis: Stăpâne, Dumnezeule, Tu, Care ai făcut cerul și pământul și marea și toate cele ce sunt în ele, Care prin Duhul Sfânt și prin gura părintelui nostru David, slujitorul Tău, ai zis: «Pentru ce s-au întărâtat neamurile și popoarele au cugetat cele deșarte? Ridicatu-s-au împărații pământului și căpeteniile s-au adunat laolaltă împotriva Domnului și împotriva Unsului Său», căci asupra Sfântului Tău Fiu, Iisus, pe Care Tu L-ai uns, s-au adunat laolaltă, cu adevărat, în cetatea aceasta, și Irod și Ponțiu Pilat cu păgânii și cu mulțimile lui Israel, ca să facă toate câte mâna Ta și sfatul Tău mai dinainte au rânduit să fie, și acum, Doamne, caută spre amenințările lor și dă robilor Tăi a grăi cuvântul Tău cu toată îndrăzneala, întinzând dreapta Ta spre vindecare și săvârșind semne și minuni, prin numele Sfântului Tău Fiu Iisus. Și, pe când se rugau astfel, s-a cutremurat locul în care erau adunați și s-au umplut toți de Duhul Sfânt și grăiau cu îndrăzneală cuvântul lui Dumnezeu.

Și totuși, cine îmi dă mărturie că a înviat Hristos ?

Învierea Domnului

Mai întâi de toate, îmi dă mărturie conștiința mea. Apoi, rațiunea și voința. Conștiința îmi spune: „Pătimirile cele atât de mari ale lui Hristos pentru binele și mântuirea oamenilor nu puteau fi răsplătite prin nimic altceva decât prin înviere și slavă nepământească. Pătimirile negrăite ale Dreptului au fost încununate cu negrăită slavă. Acest fapt îmi dă mulțumire și pace”. Rațiunea îmi spune: „Fără strălucita biruință a învierii, întreaga lucrare a Fiului lui Dumnezeu ar fi rămas în mormânt, întreaga Lui misiune ar fi fost o nereușită”. Voința îmi spune: „Învierea lui Hristos mă mântuiește de șovăitoarea împleticire între bine și rău, și mă îndreaptă în chip hotărâtor pe calea binelui. Și, pe deasupra, îmi luminează în această cale, și îmi dă avânt și putere”.

Atenție la înfruntarea ispitelor !

E nevoie de atenție pentru a înfrunta ispitele. Bătrânul Amfilohie spunea referitor la acest subiect: „Dacă cineva aruncă cu piatra într-un câine, acesta, în loc de a se arunca asupra celui ce a dat cu piatra, se aruncă asupra pietrei pentru a o mușca”.

Cauzele pentru care avem ispite

Când îți vor veni ispite pe neașteptate, nu învinui pe cel prin care ți-au venit, ci caută pricina lor și astfel vei afla îndreptare. Căci sau prin acela, sau prin altul, trebuia să te supui judecăților lui Dumnezeu.

Penticostarul

În perioada pascală, cartea de cult cea mai folosită este Penticostarul. Ea cuprinde perioada liturgică din noaptea Sfintelor Paşti până la Duminica Sfinţilor Români inclusiv. În acest timp spiritual sărbătorim Învierea lui Hristos vreme de 40 de zile, apoi Înălţarea Domnului şi la 50 de zile de la Paşti prăznuim Cincizecimea sau Rusaliile, adică Pogorârea Duhului Sfânt.

Iisus este Fiul lui Dumnezeu

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Evanghelia după Ioan, Omilia 38, 3, în Părinți și Scriitori Bisericești (2016), vol. 15, pp. 354-355

„(…) Afirmația Tatăl Meu lucrează; și Eu lucrez (Ioan 5, 17) este a Unuia Care Se arată pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu. Căci a arătat că nu este nici o diferență între Ei. Nu a zis: Acela lucrează, iar Eu lucrez ca un supus al Lui, ci: Așa cum Acela lucrează, tot așa și Eu. A arătat că egalitatea dintre Ei este desăvârșită. Dacă El nu ar fi vrut să susțină aceasta, ci iudeii ar fi bănuit așa fără temei, nu ar fi lăsat ca ei să rămână în această părere greșită, ci ar fi îndreptat-o. Nici evanghelistul nu ar fi tăcut referitor la asta, ci ar fi spus limpede că iudeii bănuiau așa, dar El nu Se făcea pe Sine egal cu Dumnezeu, așa cum a făcut în alt loc atunci când a văzut că una a spus El, și altceva au bănuit ei. Așa, de pildă, vorbind despre trupul Său, Hristos a zis: Dărâmați templul acesta și Eu în trei zile îl voi ridica (Ioan 2, 19). Dar iudeii, neînțe­le­gând aceasta, ci crezând că vor­bește despre templul iudaic, ziceau: În patruzeci și șase de ani s-a zidit templul acesta, și Tu îl vei ridica în trei zile? (Ioan 2, 20). De vreme ce El spunea una, iar aceia bănuiau alta – căci El vorbea despre trupul Lui, iar aceia credeau că a zis aceasta despre templul lor -, evanghelistul, semnalând acest lucru sau, mai degrabă, corectând bănuiala lor, a adăugat: Dar El vorbea despre templul trupului Său (Ioan 2, 21). Așa și aici, dacă Hristos nu S-ar fi făcut pe Sine egal [cu Tatăl], nici nu ar fi vrut să afirme aceasta, ci iudeii doar ar fi bănuit așa, atunci [evanghelistul] ar fi corectat și aici bănuiala lor și ar fi zis: Iudeii credeau că Se face pe Sine egal cu Dumnezeu, dar El nu despre egalitate vorbea. Și nu numai el și doar în acest loc, ci și alt evanghelist se arată în alt loc făcând același lucru.”

15 mai – Sfântul Cuvios Pahomie cel Mare [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-05-15

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (V, 17-24)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: „Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez“. Deci pentru aceasta căutau şi mai mult Iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu. Dar Iisus le-a răspuns şi le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu-L va vedea pe Tatăl făcând; căci pe cele ce le face El, pe acestea şi Fiul asemenea le face. Căci Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face; şi lucruri mai mari decât acestea Îi va arăta, pentru ca voi să vă miraţi. Că precum Tatăl îi învie pe cei morţi şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce El voieşte. Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului, pentru ca toţi să-L cinstească pe Fiul aşa cum Îl cinstesc pe Tatăl. Cel ce nu-L cinsteşte pe Fiul nu-L cinsteşte pe Tatăl Carele L-a trimis. Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel care M’a trimis, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s’a mutat din moarte la viaţă.

Apostolul Zilei: 2024-05-15

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (IV, 13-22)

n zilele acelea, văzând iudeii îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan și știind că sunt oameni fără carte și simpli, se mirau și îi cunoșteau că fuseseră împreună cu Iisus; și, văzând pe omul cel tămăduit stând cu ei, n-aveau nimic de zis împotrivă, dar, poruncindu-le să iasă afară din sinedriu, vorbeau între ei, zicând: Ce vom face acestor oameni? Căci este învederat tuturor celor ce locuiesc în Ierusalim că prin ei s-a făcut o minune cunoscută și nu putem să tăgăduim. Dar ca aceasta să nu se răspândească mai mult în popor, să le poruncim cu amenințare să nu mai vorbească de numele acesta niciunui om. Și, chemându-i, le-au poruncit ca nicidecum să nu mai grăiască, nici să mai învețe în numele lui Iisus. Iar Petru și Ioan răspunzând, au zis către ei: Judecați dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu. Căci noi nu putem să nu vorbim cele ce am văzut și am auzit. Dar ei, amenințându-i din nou, le-au dat drumul, negăsind niciun chip cum să-i pedepsească, din pricina poporului, fiindcă toți slăveau pe Dumnezeu, pentru ceea ce se făcuse, căci omul cu care se făcuse această minune a vindecării avea mai mult de patruzeci de ani.

Înfruntarea ispitelor – exercițiu pentru mântuire

Ispitele, după firea lor, au ca însușire de bază durerea cea cuprinzătoare. Însă după felul lor, ele se schimbă de multe ori, după cum cere împrejurarea, pentru un folos mai înainte hotărât de Dumnezeu, Care le îngăduie. Nu vom arăta amănunțit felurimea ispitelor – de ce, unde, cât și de unde –, pentru că, potrivit Psalmistului, „îi vor număra pe ei și mai mult decât nisipul se vor înmulți”.

Să ne ferim de iad şi să iubim Raiul

Ce este mântuirea? Este moştenirea vieţii de dincolo întru fericire, pentru că există şi moştenirea vieţii de dincolo întru nefericire, întru nemulţumire. Iadul şi raiul încep aici, în viaţa aceasta. Noi acum ne aflăm în Rai.

Dumnezeu ne-a zidit pentru bucurie !

Mulțime de oameni se întreabă: De ce ne-a zidit Dumnezeu ca să suferim în lumea aceasta felurite boli, scârbe, nenorociri, neplăceri și neizbândiri, de patimi în lăuntrul nostru, din pricina oamenilor răi în afară, de pizma semenilor, de ura vrăjmașilor?

Cu gândul la Înviere …

Transformările profunde pe care le identificăm în spațiul contemporan fac obiectul unui amplu proces de actualizare, care fructifică condiția financiară, accesul nelimitat la informație, rapiditatea cu care omul se deplasează și își împlinește sarcinile zilnice. Acest cadru pare unul benefic pentru evoluția firii umane din punct de vedere pecuniar, social și educa­țional, însă analizarea datelor statistice și a temelor radicale pe care le propun cercetările sociologice și psihologice definește o lume în care se pune accentul pe superficial, pe iresponsabil și pe satisfacție imediată. Gradul de evoluție pe care îl îmbrățișează lumea de astăzi este invers proporțional cu nivelul moral pe care-l observăm, astfel, velocitatea lumii moderne întreține efemeritatea valorilor etice pe care omul contemporan încearcă să le improprieze între o viață pretins religioasă și o poftă nesfârșită de plăcere.

Judecăți eronate

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Evanghelia după Ioan, Omilia 28, 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (2016), vol. 15, pp. 260-261

„Mulți dintre cei trândavi care se folosesc de iubirea de oameni a lui Dumnezeu spre a săvârși mulțime de păcate, fiind ei peste măsură de nepăsători, spun astfel de cuvinte: Nu există gheenă, nu există judecată, Dumnezeu ne iartă păcatele. Dar un bărbat înțelept le-a închis gura, zicând: Nu spune: «Îndurarea Lui este mare. Va curăți mulțimea păcatelor mele», pentru că mila și mânia de la El sunt și peste cei păcătoși va odihni mânia Lui (Înț. Isus Sirah 5, 6-7). Și iar: Precum este multă mila Lui, așa este multă și certarea Lui (Înț. Isus Sirah 16, 14). Și unde este iubirea Lui de oameni – întrebi tu – dacă vom primi cele vrednice de păcatele noastre? Cum că vom primi cele după vrednicie, ascultă-i pe proroc și pe Pavel, căci primul zice: Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui (Psalmul 61, 11), iar celălalt: Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui (Romani 2, 6). Dar și iubirea Lui de oameni este mare, după cum se vede limpede de aici. Căci Dumnezeu a împărțit cele ale noastre în două etape de viață – cea prezentă și cea viitoare -, între care pe una a rânduit-o ca un șir de lupte, iar pe cealaltă a rânduit-o a fi în lăcașul cununilor. Prin aceasta Și-a arătat multa Sa iubire de oameni. Cum și în ce fel? Pentru că, deși am făcut multe și grele păcate și de la tinerețe până la adânci bătrâneți nu am încetat a ne întina sufletul cu mii de rele, El nu ne-a cerut socoteală pentru nici unul dintre păcatele acestea, ci ni le-a iertat prin baia nașterii din nou și ne-a dat îndreptățire și sfințenie. Dar – întrebi tu – ce se întâmplă dacă cineva care S-a învrednicit de Taine din fragedă vârstă păcă­tuiește apoi de multe ori? Unul ca acesta este vrednic de o mai mare osândă, pentru că nu plătim aceleași pedepse pentru aceleași păcate, ci unele mult mai grele atunci când greșim după ce am primit Taina. Aceasta o arată Pavel, zicând: Călcând cineva Legea lui Moise, e ucis fără milă pe cuvântul a doi sau trei martori. Cu cât mai aspră socotiți că va fi pedeapsa celui care a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu și a pângărit sângele legământului și a batjocorit harul Duhului? (Evrei 10, 28-29).”

14 mai – Sfântul Mucenic Isidor din Hios [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-05-14

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (III, 16-21)

is-a Domnul: într’atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într’Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Că Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci pentru ca lumea să se mântuiască printr’Însul. Cel ce crede într’Însul nu este judecat, dar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unul-Născut, Fiul lui Dumnezeu. Iar judecata, aceasta este: că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina, fiindcă faptele lor erau rele. Că tot cel ce face rele urăşte Lumina şi nu vine la lumină, pentru ca să nu i se vădească faptele; dar cel ce face adevărul vine la Lumină, pentru ca faptele lui să se arate că întru Dumnezeu sunt săvârşite“.

Apostolul Zilei: 2024-05-14

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (IV, 1-10)

n zilele acelea, pe când apostolii vorbeau către popor, au venit asupra lor preoții, căpetenia gărzii templului și saducheii, mâniindu-se că ei învață poporul și vestesc întru Iisus învierea din morți. Și, punând mâna pe ei, i-au pus sub pază până a doua zi, căci era deja seară. Totuși, mulți dintre cei care auziseră cuvântul au crezut, iar numărul bărbaților credincioși s-a făcut ca la cinci mii. Și a doua zi s-au adunat căpeteniile lor și bătrânii și cărturarii din Ierusalim și Anna arhiereul și Caiafa și Ioan și Alexandru și câți erau din neamul arhieresc și, punându-i în mijloc, îi întrebau: Cu ce putere sau în al cui nume ați făcut voi aceasta? Atunci Petru, plin fiind de Duhul Sfânt, le-a vorbit: Căpetenii ale poporului și bătrâni ai lui Israel, fiindcă noi suntem astăzi cercetați pentru facerea de bine față de un om bolnav și prin cine a fost el vindecat, cunoscut să vă fie vouă tuturor, și la tot poporul lui Israel, că în numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pe Care voi L-ați răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat din morți, întru el stă acesta sănătos înaintea voastră!

Deserturi delicioase cu căpşuni

Căpșunile sunt fructe bogate în vitamine, antioxidanţi și au un conținut scăzut de calorii. Un consum echilibrat de căpșuni poate îmbunătăți imunitatea, ajută la reglarea tensiunii arteriale, au rol antiinflamator, ajută la reducerea colesterolului, previn semnele îmbătrânirii, susțin procesul de slăbire, ajută la prevenirea căderii părului etc. Căpșunile sunt fructe versatile, putând fi folosite în mai multe moduri, de la deserturi la felurite mâncăruri, supe sau salate.

Importanţa calităţii nutriţionale în alimentaţie, şi nu a cantităţii

Una dintre principalele griji ale lui Dumnezeu este să ne dea de mâncare. Așa a făcut încă de la crearea primilor oameni și a continuat cu această grijă pe tot parcursul istoriei. Unul dintre cei mai cântați psalmi (Psalmul 135 inclus în cântarea bisericească numită Polieleu) îl numește pe Dumnezeu „Cel ce dă hrană la tot trupul”. Se cuvine, prin urmare, să avem față de mâncare o atitudine potrivită, o atitudine prin care să manifestăm, în primul rând, recunoștință față de Cel care ne-o oferă. Cumva instinctiv, majoritatea culturilor lumii au dezvoltat ritualuri ce constau în consumul anumitor alimente sau băuturi. 

Domnul îți dă în rugăciune liniște și bucurie

Când începi să te rogi, îți aduci aminte de păcatele tale și plângi pentru ele. Așa și trebuie să te rogi. Uneori simți liniște și bucurie și crezi că acestea sunt de la vrăjmașul. Dacă ar fi de la vrăjmașul, după spusele Sfinților Părinți, bucuria ar fi confuză, nu ar aduce pace și liniște în suflet.

Fără de frunze nu crește fructul

Trebuie să ne sfătuim cu blândețe, să nu ne atacăm în cuvinte, nu cum am porunci, am hotărî, ci ca și cum am avea noi greșeala celuilalt și am cere sfatul. Așa se pogoară harul Duhului Sfânt peste noi. Dar dacă cumva celălalt are înălțarea minții și altă idee decât tine și-l îndreptezi cu hotărâre ca și cum i-ai da cu ciomagul, atunci nu l-ai îndreptat, ci l-ai îndepărtat.

Mare păcat și patimă este trândăvia

Cea mai importantă este nevoința de noapte. Toată ziua repetăm troparul: „Iată, Mirele vine în miezul nopții…”, dar facem noi ce citim?…

Fecioria și căsătoria

Sfântul Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a XLII-a, 3, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 53, p. 202 

„Pe drept este lăudată o soție bună, dar mai presus este socotită o fecioară evlavioasă, precum spune Apostolul: Cel care-și mărită fecioara bine face; dar cel care n-o mărită și mai bine face; căci aceasta cugetă la cele ce sunt ale lui Dumnezeu, iar aceea la cele ce sunt ale lumii (I Corinteni 7, 38). Aceea este legată în lanțurile căsătoriei, aceasta e fără lanțuri; aceea e sub lege, aceasta e sub har. Căsătoria este bună, pentru că prin ea se lasă urmași ai neamului omenesc. Dar fecioria este mai bună, fiindcă prin ea se dobân­dește moștenirea Împărăției cerești și a harului ceresc. Prin femeie vine grija, prin fecioară se capătă mântuirea. Deci Hristos în chip deosebit a ales darul fecioriei, a înfățișat neprihana și S-a făcut pe Sine ceea ce a fost mama Sa.”

13 mai – Sfânta Muceniță Glicheria [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-05-13

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (II, 1-11)

n vremea aceea, s’a făcut nuntă în Cana Galileii; şi mama lui Iisus era acolo. Şi a fost chemat şi Iisus la nuntă, precum şi ucenicii Săi. Şi sfârşindu-se vinul, mama lui Iisus a zis către El: „Nu mai au vin?“. Şi Iisus i-a zis: „Ce ne priveşte, femeie, pe Mine şi pe tine? Ceasul Meu încă n’a venit“. Mama Sa le-a zis slujitorilor: „Orice vă va spune El, faceţi!“ Şi erau acolo şase vase de piatră, puse pentru curăţirea Iudeilor, care luau câte două sau trei vedre. Zisu-le-a Iisus: „Umpleţi vasele cu apă!“ Şi le-au umplut până sus. Şi le-a zis: „Scoateţi acum şi aduceţi-i nunului!“ Iar ei i-au dus. Şi după ce nunul a gustat apa care se făcuse vin – şi el nu ştia de unde este, ci doar slujitorii care scoseseră apa ştiau – l-a chemat nunul pe mire şi i-a zis: „Orice om pune întâi vinul cel bun şi, când se ameţesc, pe cel mai slab; dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum“. Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii şi Şi-a arătat slava Sa; şi au crezut într’Însul ucenicii Săi.

Apostolul Zilei: 2024-05-13

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (III, 19-26)

n zilele acelea, Petru a zis către popor: Pocăiți-vă și întoarceți-vă, ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină de la fața Domnului vremi de ușurare și ca să vă trimită pe Cel mai dinainte vestit vouă, pe Iisus Hristos, pe Care trebuie să-L primească Cerul până la vremile reașezării tuturor celor despre care a grăit Dumnezeu prin gura Sfinților Săi proroci din veac. Pentru că Moise a zis către părinți: «Domnul Dumnezeu va ridica vouă dintre frații voștri Proroc asemenea mie. Pe El să-L ascultați în toate câte vă va spune. Și tot sufletul care nu va asculta de Prorocul Acela va fi nimicit din popor». Iar toți prorocii, începând de la Samuel și cei câți i-au urmat, au vorbit și au vestit zilele acestea. Voi sunteți fiii prorocilor și ai legământului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu părinții noștri, grăind către Avraam: «Și întru seminția ta se vor binecuvânta toate neamurile pământului». Dumnezeu, înviind pe Fiul Său, L-a trimis întâi la voi să vă binecuvinteze, ca fiecare să se întoarcă de la răutățile sale.

Duminica a II-a după Paști [a Sfântului Apostol Toma] – Părintele Calistrat 12.05.2024

Domnul meu și Dumnezeul meu !

În ziua cea dintâi a săptămânii, fiind seară şi ușile încuiate, acolo unde erau adunați ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă! Şi, zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii văzându-L pe Domnul. Atunci Iisus le-a zis iarăși: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi, spunând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luați Duh Sfânt! Cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate, şi cărora le veți ține, ținute vor fi. Însă Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci i-au spus lui ceilalți ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. Şi, după opt zile, ucenicii Lui erau iarăși înăuntru, şi Toma era împreună cu ei. Şi a venit Iisus, ușile fiind încuiate, şi a stat în mijlocul lor şi a zis: Pace vouă! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele, şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea, şi nu fi necredincios, ci credincios! A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Iisus i-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiți cei ce n-au văzut şi au crezut! Iisus a făcut înaintea ucenicilor Săi şi alte multe minuni, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s-au scris ca să credeți că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, viață să aveți în numele Lui. Ioan 20, 19-31 Duminica a II-a după Paști (a Sfântului Apostol Toma) 

12 mai – Sfântul Gherman, Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-05-12

DUMINICA A DOUA DUPĂ PAŞTI A TOMEI Evanghelia de la Ioan (XX, 19-31)

iind seară în acea zi de’ntâi a săptămânii, şi uşile fiind încuiate acolo unde ucenicii erau adunaţi de frica Iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!“ Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s’au bucurat ucenicii văzându-L pe Domnul. Atunci Iisus le-a zis iarăşi: „Pace vouă! Aşa cum Tatăl M’a trimis pe Mine, tot astfel şi Eu vă trimit pe voi“. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!, cărora le veţi ierta păcatele, li se vor ierta; cărora le veţi ţine, ţinute vor fi“. Dar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci i-au zis ceilalţi ucenici: „L-am văzut pe Domnul!“ Dar el le-a zis: „Dacă nu voi vedea eu în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu-mi voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu-mi voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede“. Şi, după opt zile, ucenicii Săi erau iarăşi înlăuntru, şi Toma împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: „Pace vouă!“ Apoi i-a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul tău încoace; şi vezi mâinile Mele; şi adu-ţi mâna ta şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios!“ Răspunzând Toma, I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!“ Iisus i-a zis: „Pentru că M’ai văzut, ai crezut; fericiţi cei ce au crezut fără să fi văzut!“ Şi încă multe alte minuni a făcut Iisus în faţa ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s’au scris, pentru ca voi să credeţi că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, viaţă să aveţi întru numele Lui.

Apostolul Zilei: 2024-05-12

DUMINICA A DOUA DUPĂ PAŞTI A TOMEI Ap. Fapte (V, 12-20)

n zilele acelea, prin mâinile apostolilor se făceau semne și minuni multe în popor; și erau toți, într-un cuget, în pridvorul lui Solomon. Și nimeni dintre ceilalți nu cuteza să se alipească de ei, dar poporul îi lăuda. Și din ce în ce mai mult se adăugau cei ce credeau în Domnul, mulțime de bărbați și de femei, încât scoteau pe cei bolnavi în ulițe și-i puneau pe paturi și pe tărgi, ca, venind Petru, măcar umbra lui să umbrească pe vreunul dintre ei. Și se aduna și mulțimea din cetățile dimprejurul Ierusalimului, aducând bolnavi și bântuiți de duhuri necurate, și toți se vindecau. Și, sculându-se arhiereul și toți cei împreună cu el – cei din rândul saducheilor –, s-au umplut de pizmă. Și au pus mâna pe apostoli și i-au aruncat în temnița obștească. Iar un înger al Domnului, în timpul nopții, a deschis ușile temniței și, scoțându-i, le-a zis: Mergeți și stați drept și grăiți poporului în templu toate cuvintele Vieții acesteia.

„Domnul meu şi Dumnezeul meu !”

Duminica a 2-a după Învierea Domnului Iisus Hristos este o duminică cu totul specială, întrucât vine să întărească în credinţă pe cei ce suntem uimiţi de întâlnirea cu Hristos Cel înviat, să ne dea sprijin pentru a înţelege Taina Învierii Sale. Duminica Sfântului Toma ne dă un răspuns tocmai la această perspectivă a Învierii lui Hristos, dar şi asupra dumnezeirii Sale.

Cum pot trăi frumos și cu sens tinerii astăzi ?

Ce mesaj le-ați transmite tinerilor din generația dumneavoastră, dar și celor care vin din urmă? Cum să trăiască frumos și cu sens, astăzi?

Sărbătorile – bucurie în familie

Copiii nu vor fi lăsaţi să mănânce ceva înainte de ora stabilită pentru masă, iar dulciurile li se vor da numai după ce au mâncat. Dulciurile şi, în genere, mâncarea copioasă vor coincide cu sărbătorile bisericeşti sau de familie. În aceste zile, pe cât posibil, copiii vor fi scutiţi de lecţii şi de muncă, vor merge la biserică şi se vor odihni.

Bucurați-vă de sărbători în familie

Familia trebuie să respecte sărbătorile bisericeşti şi pe cele de familie. Participarea la primele întăreşte legătura cu Biserica, formează ritmul vieţii interioare, iar prin a doua categorie se întăresc şi mai mult relaţiile dintre membrii familiei şi prieteni. Pentru copii, ele sunt un prilej de bucurie. Spiritul de sărbătoare trebuie să se simtă în toate: în aspectul îngrijit şi curat din casă, în organizarea mesei festive, în îmbrăcăminte, în conţinutul rugăciunilor, dar mai întâi de toate, în frecventarea Bisericii.

Harul dobândit la Botez

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre rânduiala cea după Dumnezeu (a vieții) și despre nevoința cea adevărată, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 29, p. 458

„Căci mare este, fraților, mare este Sfântul Botez spre dobândirea bunurilor duhovnicești de către cei ce-l primesc cu frică. Pentru că din Duhul cel bogat și îmbelșugat curge pururea harul în cei ce-l primesc. De acest har umplându-se, Sfin­ții Apostoli au arătat Bisericilor lui Hristos roadele plinătății și ale adeveririi. Acest Duh rămâne sălășluit în cei ce au primit darul Lui, împreună-lucrător, după măsura credinței fiecăruia din cei ce s-au împărtășit de El, zidind în fiecare binele spre sârguința sufletului în faptele credinței, după cuvântul Domnului, Care zice că cel ce a primit talantul l-a primit spre lucrarea a ceea ce i s-a dat (Luca 19, 13), adică harul Sfântului Duh i s-a dat fiecăruia, spre sporirea și creșterea lui. Căci sufletul care s-a născut din nou prin puterea lui Dumnezeu trebuie să crească până la măsura vârstei duhovnicești în Duhul, adăpat neîncetat cu sudoarea virtuții și cu dărnicia harului. Pentru că, precum firea trupului pruncului nou- născut nu rămâne în vârstă fragedă, ci hrănit cu mâncărurile trebuitoare sufletului, după legea firii, înaintează spre măsura ce-i este rânduită, așa se cuvine și sufletului născut de curând. Împărtă­șirea de Duhul, nimicind boala intrată prin neascultare, reînnoiește vechea frumusețe a firii.”

11 mai – Sfântul Sfințit Mucenic Mochie Preotul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-05-11

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ Evanghelia de la Ioan (III, 22-33)

n vremea aceea a venit Iisus cu ucenicii Săi în ţinutul Iudeii şi stătea acolo cu ei şi boteza. Şi boteza şi Ioan în Enon, aproape de Salim, că erau acolo ape multe; şi veneau şi se botezau. Căci Ioan încă nu fusese aruncat în temniţă. Şi între ucenicii lui Ioan şi un iudeu s’a iscat o neînţelegere asupra curăţirii; şi au venit la Ioan şi i-au zis: „Rabbi, Acela Care era cu tine dincolo de Iordan şi despre Care tu ai mărturisit, iată că botează şi toţi se duc la El?“. Ioan a răspuns, zicând: „Un om nu poate să ia nimic dacă nu i s’a dat din cer. Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: Nu eu sunt Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui. Cel ce are mireasă este mire; iar prietenul mirelui, care stă şi-l ascultă, cu bucurie se bucură de glasul mirelui. Aşadar, bucuria aceasta a mea s’a împlinit. Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez. Cel ce vine de sus este deasupra tuturor; cel ce este de pe pământ, pământesc este şi ca un pământean grăieşte. Cel ce vine din cer este deasupra tuturor. Şi ce a văzut şi a auzit, aceea mărturiseşte, dar mărturia Lui nu o primeşte nimeni. Cel ce I-a primit mărturia a întărit că adevărat este Dumnezeu.

Apostolul Zilei: 2024-05-11

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ Ap. Fapte (III, 11-16)

n zilele acelea, fiindcă ologul cel vindecat se ținea după Petru și după Ioan, tot poporul, uimit, alerga la ei, în pridvorul numit al lui Solomon. Iar Petru, văzând aceasta, a răspuns către popor: Bărbați israeliți, de ce vă mirați de acest lucru sau de ce stați cu ochii ațintiți la noi, ca și cum cu a noastră putere sau cucernicie l-am fi făcut pe acesta să umble? Dumnezeul lui Avraam și al lui Isaac și al lui Iacov, Dumnezeul părinților noștri, a slăvit pe Fiul Său, Iisus, pe Care voi L-ați predat și L-ați tăgăduit în fața lui Pilat, care găsise cu cale să-L elibereze. Dar voi v-ați lepădat de Cel sfânt și drept și ați cerut să vă dăruiască un bărbat ucigaș. Iar pe Începătorul vieții L-ați omorât, pe Care însă Dumnezeu L-a înviat din morți și ai Cărui martori suntem noi. Și prin credința în numele Lui, pe acesta pe care îl vedeți și îl cunoașteți l-a întărit numele lui Iisus și credința cea întru El i-a dat lui întregirea aceasta a trupului înaintea voastră, a tuturor.

Consemnarea paulină a Învierii Domnului

Atunci când ne gândim la relatarea biblică a Învierii Domnului Hristos, de cele mai multe ori recurgem la cele patru Evanghelii care tind să devină surse aproape singulare de informații. Însă, din punct de vedere cronologic, nu Evangheliile au fost primele care au consemnat în scris, în mod canonic, marele eveniment al istoriei lumii. De aceea, am găsit de cuviință să redescoperim narațiunea Sfântului Apostol Pavel privitoare la Învierea Domnului care a fost, măcar din punct de vedere cro­nologic, prima pe care comu­ni­tă­țile au primit-o consemnată în scris și apoi vestită lor prin cuvânt. Se știe că Evangheliile au fost scrise la o perioadă considerabilă de timp după evenimentele din viața pământească a Mântuitorului Hristos, această perioadă variind între 35 și 60 de ani. Despre Sfântul Apostol Pavel știm că a murit în anul 64 sau 65 la Roma, astfel că scrierile lui sunt mai apropiate de evenimentele biblice petrecute cu Domnul Hristos, la aproape 20-30 de ani de ele. Numai și din această pură perspectivă cronologică ar trebui să le dăm o importanță.

Săptămâna Luminată

În Biserica Ortodoxă săptămâna în care ne aflăm se numeşte Luminată. Ea a început în noaptea pascală şi ţine până sâmbătă la ora 16, la ceasul Vecerniei. De fapt sărbătoarea pascală se prelungeşte în această săptămână, fiecare zi fiind ca Duminica Sfintelor Paşti. Ea se numeşte Luminată pentru că în vechime cei botezaţi de Paşti purtau haină albă în timpul acestei săptămâni, ei fiind cei care s-au luminat prin botez.

Biserica lui Hristos – Biserica păcii

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XXXII, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 402 

„ (…) Primiți-mă cu dragoste cel puțin aici, când intru în biserică. Când spun Pace vouă și voi răspundeți: Și duhului tău!, să nu o spuneți numai cu glasul, ci și cu sufletul; nu numai cu gura, ci și cu inima. Dacă aici tu zici: Pace și duhului tău, dar afară te războiești cu mine, scuipându-mă și bârfindu-mă, acoperindu-mă pe din dos cu ocări, ce fel de pace e asta? Eu, chiar dacă te țin de rău de nenumărate ori, îți spun: Pace, cu inimă curată, cu gând curat și nu pot spune de tine vreodată ceva rău; am inimă de tată. Dacă te cert uneori, o fac cu mare grijă; dar, dacă tu mă muști pe ascuns și nu mă primești în casa Domnului, mă tem să nu-mi mărești iarăși tristețea; nu pentru că m-ai ocărât, nici pentru că m-ai scos din sufletul tău, ci pentru că ai îndepărtat pacea și ai atras asupră-ți acea cumplită osândă. Chiar dacă nu-mi voi scutura praful de pe picioarele mele, chiar dacă nu vă voi întoarce spatele, totuși amenințarea Domnului rămâne neclintită.”

10 mai – Sfântul Apostol Simon Zilotul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-05-10

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ Evanghelia de la Ioan (II, 12-22)

n vremea aceea S’a coborât Iisus în Capernaum, El, precum şi mama Sa şi fraţii Săi şi ucenicii Săi; şi n’au rămas acolo multe zile. Şi Paştile Iudeilor erau aproape şi Iisus S’a suit la Ierusalim. Şi a găsit şezând în templu pe cei ce vindeau boi şi oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani. Şi făcând un bici de ştreanguri, i-a scos pe toţi afară din templu, şi oile, şi boii, iar schimbătorilor le-a vărsat banii şi le-a răsturnat mesele; şi celor care vindeau porumbei le-a zis: „Luaţi acestea de aici! Nu faceţi casa Tatălui Meu casă de neguţătorie!“ Şi ucenicii Săi şi-au adus aminte că este scris: Râvna casei Tale m’a mâncat. Dar I-au răspuns Iudeii, zicând: „De vreme ce tu faci acestea, ce semn ne arăţi?“ Iisus le-a răspuns şi le-a zis: „Dărâmaţi templul acesta şi’n trei zile îl voi ridica“. Şi au zis Iudeii: „În patruzeci şi şase de ani s’a zidit templul acesta! Şi tu îl vei ridica în trei zile?…“. Dar El le vorbea de templul trupului Său. Deci, când a înviat din morţi, ucenicii Săi şi-au adus aminte că El zisese aceasta şi au crezut Scripturii şi cuvântului pe care-l spusese Iisus.

Apostolul Zilei: 2024-05-10

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ Ap. Fapte (III, 1-8)

n zilele acelea, Petru și Ioan se suiau la templu pentru rugăciunea din ceasul al nouălea. Și era un bărbat, olog din pântecele mamei sale, pe care-l aduceau și-l puneau în fiecare zi la poarta templului, zisă Poarta Frumoasă, ca să ceară milostenie de la cei care intrau în templu. Acesta, văzând că Petru și Ioan aveau să intre în templu, le-a cerut milostenie. Iar Petru, căutând spre el, împreună cu Ioan, a zis: Privește la noi! Iar acesta se uita la ei cu luare-aminte, așteptând să primească ceva de la ei. Iar Petru a zis: Argint și aur nu am; dar ce am, aceea îți dau. În numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, scoală-te și umblă! Și, apucându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat și îndată gleznele și tălpile picioarelor lui s-au întărit. Și, sărind, a stat în picioare și umbla și a intrat cu ei în templu, umblând și sărind și lăudând pe Dumnezeu.

Bucurați-vă, credeți și veți vedea cu ochii voștri !

Credința noastră ține loc de vedere, este o credință și a vederii. Vedem ce n-am văzut. Cum? Fiind încredințați întru totul de Învierea Domnului Hristos și raportânu-ne la ea, zicem: „Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus!”. Să știți că Domnului Hristos I s-au închinat ucenicii Lui și credincioși, după mărturia Sfinților Evangheliști, și înainte de Înviere, dar astfel s-au închinat și după Înviere.

Când avem bucuria Învierii suntem în miezul Ortodoxiei

Învierea Domnului nostru Iisus Hristos nu este ceva separat de noi, ci este ceva care trebuie să se întâmple și în noi. Viața unui creștin adevărat, a unui creștin botezat și trăitor al Evangheliei este de fapt o viață în Înviere. Noi am înviat împreună cu Domnul Hristos, trăim în Înviere, suntem fiii Învierii și avem în față Înălțarea, suntem candidați ai Înălțării la Cer împreună cu Domnul Hristos și așteptăm Înălțarea noastră la Cer.

Evenimentul Învierii lui Hristos va rămâne trainic, peste veacuri, tocmai pentru că este real

Despre învierea și aparițiile lui Hristos de după Înviere s-au scris multe scenarii, dintre cele mai bizare. S-a vorbit despre trupul astral, halucinații, înșelătorie și escrocherie, despre plata ucenicilor și a străjerilor, ca să spună că au adormit și li s-a furat trupul lui Iisus din mormânt, că au primit bani și L-au vândut, și atâtea altele care nu au sfârșit.

Disciplina dragostei

De la avva Silvan, un călugăr născut în Palestina, care a viețuit la Sketis, a rămas o lecție ascetică importantă: „Odată, avva Silvan s-a dus împreună cu ucenicul său, Zaharia, la o mănăstire și frații de acolo i-au îndemnat să guste ceva înainte de plecare. După ce au ieșit, ucenicul a găsit niște apă în drum și a vrut să bea, dar bătrânul îi zice: Zaharia, astăzi este zi de post. El întreabă: Dar n-am mâncat, avva? Bătrânul îi răspunde: «Ce-am mâncat era din dragoste, dar noi, acum, ținem postul nostru»”.

Icoana Învierii

Evangheliile ni-L prezintă pe Hristos grăind ucenicilor și mulțimilor, învățându-i pe toți cele cu privire la acel mod de viețuire în această lume, apt să-l ducă pe om în Împărăția lui Dumnezeu. Așadar, aici se pune un accent vădit pe cuvânt, în calitate de vehicul prin care se transmite mesajul lui Dumnezeu către om. Însă, la finalul evangheliilor, atunci când ni se relatează Învierea Mântuitorului și întâmplările imediat următoare, se observă că accentul trece de la cuvânt la vedere, întrucât Învierea deja nu mai ține de registrul cuvântului, al învățăturii, ci constituie un eveniment, care se cere cunoscut prin vedere.

Nașterea de sus

Sfântul Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh, cap.15, în Părinți și Scriitori Bisericești (1988), vol. 12, p. 50 

„Domnul, Iconomul vieții noastre, ne-a lăsat ca testament botezul, care este typ al morții și al vieții. Chipul morții este apa (care ne acoperă), iar arvuna vieții ne-o dă Duhul. Socotesc că prin aceasta s-a clarificat problema dezbătută: de ce apa a fost legată de Duhul. Pentru că botezul are de realizat două scopuri: pe de o parte să suprime trupul păcatului (Romani 6, 6) – pentru a nu mai face roade vrednice de moarte -, pe de altă parte să trăiască în (atmosfera) Duhului și să facă roade sfinte (Romani 5, 22). Apa redă imaginea morții (prin faptul) că pri­meș­te (în ea) trupul ca într-un mor­mânt, iar Duhul trimite puterea de viață făcătoare, care ne reînnoiește sufletele, (aducân­du-le) din starea de moarte produsă de păcat, la viața cea dintru început. Aceasta, deci, înseamnă a se naște cineva de sus, din apă și Duh; prin apă moare pentru păcat, iar prin Duhul se renaște la o viață nouă. Prin trei afundări și tot atâtea invocări se săvârșește marea taină a botezului; în felul acesta se preînchipuie moartea, iar sufletele celor care se botează se luminează cu cunoaș­terea lui Dumnezeu. Încât, dacă în apă există vreun har, acesta nu se datorează firii apei, ci prezenței Duhului. Pentru că botezul nu are ca scop îndepărtarea murdăriei trupești, ci consacrarea unei con­științe curate lui Dumnezeu.”

9 mai – Sfântul Proroc Isaia [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-05-09

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ Evanghelia de la Ioan (III, 1-15)

n vremea aceea era un om dintre farisei, cu numele Nicodim, care era fruntaş al Iudeilor. Acesta a venit noaptea la Iisus şi I-a zis: „Rabbi, ştim că de la Dumnezeu ai venit învăţător; fiindcă aceste minuni pe care le faci Tu, nimeni nu le poate face dacă Dumnezeu nu este cu el“. Răspunsu-i-a Iisus şi i-a zis: „Adevăr, adevăr îţi spun: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu“. Iar Nicodim a zis către El: „Cum poate omul să se nască fiind bătrân? Oare poate el să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască??“. Iisus i-a răspuns: „Adevăr, adevăr îţi spun, de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este. Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus. Vântul suflă unde vrea şi tu îi auzi glasul, dar nu ştii de unde vine şi nici unde se duce. Aşa este cu tot cel ce e născut din Duhul“. A răspuns Nicodim şi I-a zis: „Cum pot să fie acestea?“ Răspuns-a Iisus şi i-a zis: „Tu eşti învăţătorul lui Israel, şi pe acestea nu le cunoşti? Adevăr, adevăr îţi spun, că noi vorbim ceea ce ştim şi mărturisim ceea ce am văzut, dar voi nu ne primiţi mărturia. Dacă pe cele pământeşti vi le-am spus şi nu credeţi, cum veţi crede de vi le vom spune pe cele cereşti? Nimeni nu s’a suit la cer, decât Cel Care S’a pogorât din cer, Fiul Omului, Cel ce este în cer. Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, tot aşa trebuie să Se înalţe Fiul Omului, pentru ca tot cel ce crede Într’Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.

Apostolul Zilei: 2024-05-09

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ Ap. Fapte (II, 38-43)

n zilele acelea, a zis Petru către popor: Pocăiți-vă și să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, și veți primi darul Duhului Sfânt. Căci vouă vă este dată făgăduința și copiilor voștri și tuturor celor de departe, pe oricâți îi va chema Domnul Dumnezeul nostru. Și cu alte multe vorbe mărturisea și-i îndemna, zicând: Mântuiți-vă de acest neam viclean! Deci, cei ce au primit cuvântul lui s-au botezat, iar în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete. Și stăruiau în învățătura apostolilor și în viețuire de obște, în frângerea pâinii și în rugăciuni. Și tot sufletul era cuprins de teamă, fiindcă multe minuni și semne se făceau în Ierusalim prin apostoli, și mare frică îi stăpânea pe toți.

Bucuria – poartă spre Înviere

Domnul nostru Iisus Hristos spune că mulți de la răsărit și de la apus vor veni și vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac în Împărăția lui Dumnezeu. Sunt mai multe pilde în Sfânta Evanghelie în care Împărăția lui Dumnezeu este asemănată cu o masă, cu un ospăț, cu o nuntă, cu un ospăț de nuntă. Se spune că la ospățul acela sunt primiți toți cei care răspund invitației și care au haine de nuntă. Împărăția lui Dumnezeu însă nu începe cu lumea cealaltă, nu începe cu moartea, ci Împărăția lui Dumnezeu începe cu viața în care trăim acum.

Împăratul slavei și sfărâmarea porților iadului

N-ați citit o carte, Adeverirea Sfintei Învieri? Foarte frumoasă. Zice că atunci când a bătut în poarta iadului Arhanghelul Mihail, a fost de două ori porunca: „Ridicați boieri porțile voastre și vă ridicați porțile cele veșnice!”. Mihail a fost cel dintâi care a bătut în porțile iadului. Și satana întreabă din iad: „Cine-i acesta Împăratul slavei?”. Iar el răspunde: „Domnul cel tare în război”.

Sfintele Paști și Săptămâna Luminată – revărsare de bucurie

Sfintele Paști și Săptămâna Luminată se deosebesc mult de celelalte zile și săptămâni ale anului, pentru că sunt numai revărsări de bucurie dinspre Dumnezeu spre om și dinspre om spre Dumnezeu și dinspre om spre oameni. Sfintele Paști și Săptămâna Luminată sunt înțelese în Biserica noastră ca fiind Raiul anului bisericesc. Sfintele Paști și Săptămâna Luminată ne creează o atmosferă asemănătoare cu cea din Rai. De aceea zicem că această săptămână este una de lumină, care ne aduce aminte de Rai și de bucuriile lui. Așa cum în Rai există o bucurie negrăită și preamărită, așa și la Sfintele Paști și în Săptămâna Luminată există o bucurie mai presus de toate bucuriile.

A înviat Hristos

De Paşti creştinii ortodocşi sărbătoresc Învierea Domnului. În zilele prăznuirii pascale, prin imnografia Penticostarului mărturisim că „a înviat Hristos, Cel atotputernic” şi „din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer ne-a trecut pe noi”.

Cu Hristos pe cale

Sfântul Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a II-a, 11-12, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 53, pp. 30-31

„Suntem niște trecători prin această viață. Mulți trec prin ea, dar este nevoie să nu rătăcească drumul. Iar cu Cel ce merge pe drumul cel bun este Domnul Iisus. De aceea citim: Dacă tu vei trece prin ape, Eu sunt cu tine și în valuri tu nu vei fi înecat. Și dacă vei trece prin foc, flăcările nu-ți vor arde îmbrăcămintea (Isaia 43, 2). Cel care întreține în trupul său focul poftei (Pilde 6, 27), focul dorințelor nemăsurate, nu trece mai departe, ci-și arde însăși această haină a sufletului. Este mai de preț numele bun decât averea și mai presus de toate grămezile de bani stă cinstea (Pilde 22, 1). (…) Înțeleptului toate îi sunt apropiate, în afară de cele potrivnice virtuții. Oriunde se va duce, el își va găsi pe toate ale sale. (…) Cel ce-și așteaptă roadă a muncii să aibă în vedere că acela care va înșela pe altul la plata datorată va fi și el înșelat la a sa. Acest soi de camătă apasă și se plătește cu preț mare. Așadar, cel ce nu voiește să piardă ceea ce este veșnic să nu răpească altuia ceea ce este vremelnic.”

Cuvânt patristic,

Pr. Narcis Stupcanu

Ziarul Lumina

8 mai – Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-05-08

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ Evanghelia de la Ioan (I, 35-51)

n vremea aceea, stătea Ioan şi doi dintre ucenicii săi; şi privindu-L pe Iisus, Care trecea, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!“ Şi cei doi ucenici l-au auzit când a spus acestea şi I-au urmat lui Iisus. Iar Iisus, întorcându-Se şi văzându-i că-L urmează, le-a zis: „Ce căutaţi?“ Iar ei I-au zis: „Rabbi – care se tâlcuieşte: Învăţătorule –, unde locuieşti?“ El le-a zis: „Veniţi şi veţi vedea“. Au mers aşadar şi au văzut unde locuieşte; şi au rămas la El în ziua aceea. Şi era ca la ceasul al zecelea. Unul din cei doi care auziseră de la Ioan şi-I urmaseră lui Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru. Acesta l-a găsit întâi pe Simon, fratele său, şi i-a zis: „Noi L-am aflat pe Mesia – ce se tâlcuieşte: Hristos –“; şi l-a adus la Iisus. Iisus, privind la el, i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei numi Chefa“ – ce se tâlcuieşte: Petru. A doua zi a vrut să meargă în Galileea şi l-a găsit pe Filip. Şi i-a zis Iisus: „Urmează-Mi!“ Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru. Filip l-a găsit pe Natanael şi i-a zis: „Noi L-am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în lege şi profeţii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret“. Şi i-a zis Natanael: „Din Nazaret poate fi ceva bun?…“. Filip i-a zis: „Vino şi vezi!“ Iisus l-a văzut pe Natanael venind către Dânsul şi a zis despre el: „Iată într’adevăr israelit întru care nu este vicleşug!“ Natanael I-a zis: „De unde mă cunoşti?“ A răspuns Iisus şi i-a zis: „Mai înainte ca Filip să te fi chemat, te-am văzut când erai sub smochin“. Răspunsu-I-a Natanael: „Rabbi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Regele lui Israel!“ Răspuns-a Iisus şi i-a zis: „Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, de aceea crezi? Mai mari decât acestea vei vedea“. Şi i-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: De acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul Omului!“

Apostolul Zilei: 2024-05-08

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ Ap. Fapte (II, 22-38)

n zilele acelea, zis-a Petru către popor: Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: Pe Iisus Nazarineanul, bărbat adeverit de Dumnezeu, prin puterile, minunile şi semnele pe care le-a făcut prin El Dumnezeu în mijlocul vostru, precum şi voi ştiţi, pe Acesta, fiind dat, după sfatul cel rânduit şi după ştiinţa cea dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi luat și, pironindu-L prin mâinile celor fără de lege, L-aţi omorât. Pe El Dumnezeu L-a înviat, dezlegând durerile morţii, întrucât nu era cu putinţă ca El să fie ţinut de ea. Căci David zice despre El: «Pururea L-am văzut pe Domnul înaintea mea, că de-a dreapta mea este, ca să nu mă clatin. De aceea s-a bucurat inima mea şi s-a veselit limba mea; chiar şi trupul meu se va odihni întru nădejde. Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel sfânt al Tău să vadă stricăciune. Făcutu-mi-ai cunoscute căile vieţii; mă vei umple de bucurie cu faţa Ta». Bărbaţi fraţi, cuvine-se a vorbi cu îndrăznire către voi despre patriarhul David, că a murit şi s-a îngropat, iar mormântul lui este la noi, până în ziua aceasta. Deci el, fiind proroc şi ştiind că Dumnezeu i S-a jurat cu jurământ să-i aşeze pe tron din rodul coapselor lui, mai înainte văzând, a vorbit despre învierea lui Hristos, că n-a fost lăsat în iad sufletul Lui şi nici trupul Lui n-a văzut stricăciune. Dumnezeu L-a înviat pe Acest Iisus, Căruia noi toţi Îi suntem martori. Deci, înălţându-Se de-a dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, El L-a revărsat pe Acesta, cum vedeţi şi auziţi voi acum. Căci David nu s-a suit la ceruri, dar el a zis: «Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale». Cu încredinţare să ştie deci toată casa lui Israel că Dumnezeu, pe Acest Iisus pe Care voi L-aţi răstignit, L-a făcut Domn şi Hristos. Iar ei, auzind acestea, au fost pătrunşi la inimă şi au zis către Petru şi către ceilalţi apostoli: Bărbaţi fraţi, ce să facem? Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt.

Sfintele Paști [a III-a zi] – Părintele Calistrat 07.05.2024

Euharistia – medicamentul nemuririi

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Patra, Cap. 2-3, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 410-412; 414

„(…) Cel ce mănâncă sfântul trup al lui Hristos «are viață veşnică», deoarece trupul are în el pe Cuvântul, Care e Viața după fire. De aceea, zice: «Eu îl voi învia pe el în ziua cea de apoi». În loc de a spune că trupul îl va învia pe acela, adică pe cel ce mănâncă trupul Meu, a spus: «Eu», ca nefiind altcineva decât trupul Său, de­sigur nu prin fire. Căci nu suporta să fie tăiat într-o doime de firi după unire. Deci Eu, zice, Cel ce am venit în acela, se înțelege prin trupul Meu, «îl voi învia în ziua cea de apoi». Căci era cu neputință ca Cel ce era Viața prin fire să nu biruiască stricăciunea şi moartea. Deoarece vine în noi prin trupul Său şi învinge moartea, care a apărut în trupul omenesc prin păcat, spre trebuința de-a se corupe, în mod sigur vom învia. Căci e improbabil, mai bine-zis cu neputință ca Viața să nu facă vii pe cei în care vine. Fiindcă, precum dacă cineva ia o scânteie, trebuie să o învelească în multe paie ca să salveze sămânța focului, la fel Domnul nostru Iisus Hristos ascunde în noi viața, prin trupul Său, şi o pune ca pe o sămânță a nemuririi, făcând să dispară din noi stricăciunea.

7 mai – Arătarea pe cer a semnului Sfintei Scripturi în Ierusalim [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-05-07

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ Evanghelia de la Luca (XXIV, 12-35)

n vremea aceea, Petru s’a ridicat şi a alergat la mormânt; şi aplecându-se, a văzut giulgiurile singure odihnindu-se. Şi a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se petrecuse. Şi iată că’n aceeaşi zi doi dintre ei mergeau la un sat care era departe de Ierusalim ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus. Şi ei vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea. Şi a fost că’n timp ce vorbeau şi se întrebau între ei, Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei. Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască. Şi El le-a zis: „Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi între voi mergând?“ Iar ei s’au oprit şi erau trişti. Şi răspunzând unul cu numele Cleopa, I-a zis: „Oare numai tu singur eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce s’au întâmplat în el zilele acestea?“ Şi El le-a zis: „Care?“ Iar ei I-au răspuns: „Cele despre Iisus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă şi’n cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor; cum L-au osândit la moarte arhiereii şi mai-marii noştri şi L-au răstignit. Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; şi totuşi astăzi este a treia zi de când s’au petrecut acestea. Ci şi nişte femei de-ale noastre ne-au înspăimântat; ducându-se de dimineaţă la mormânt şi neaflându-I trupul, au venit zicând că vedenie de îngeri au văzut, care le-au spus că este viu. Iar unii dintre noi s’au dus la mormânt şi au găsit aşa cum şi femeile spuseseră, dar pe El nu L-au văzut“. Şi El le-a zis: „O, nepricepuţilor, şi cu inima zăbavnici a crede’n toate câte-au spus profeţii! Nu trebuia oare ca Hristos să pătimească acestea şi să intre’ntru slava Sa?“ Şi, începând de la Moise şi de la toţi profeţii, le-a tâlcuit din toate Scripturile cele despre El. Şi s’au apropiat de satul unde se duceau, iar El Se făcea că merge mai departe. Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: „Rămâi cu noi, că e spre seară şi s’a plecat ziua“. Şi a intrat să rămână cu ei. Şi a fost că’n timp ce stătea împreună cu ei la masă, luând pâinea a binecuvântat şi, frângând, le-a dat. Şi s’au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; dar El li S’a făcut nevăzut. Şi au zis unul către altul: „Oare nu ardea’ntru noi inima noastră când ne vorbea pe cale şi’n timp ce ne tâlcuia Scripturile?“ Şi’n ceasul acela sculându-se s’au întors la Ierusalim şi I-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei, care ziceau că Domnul cu adevărat a înviat şi I s’a arătat lui Simon. Şi ei au povestit cele petrecute pe cale şi cum a fost El cunoscut de ei întru frângerea pâinii.

Apostolul Zilei: 2024-05-07

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ Ap. Fapte (II,14-21)

n zilele acelea, stând Petru cu cei unsprezece, şi-a ridicat glasul şi le-a vorbit: Bărbaţi iudei, şi toţi care locuiţi în Ierusalim, aceasta să vă fie cunoscută şi luaţi aminte la cuvintele mele; că aceştia nu sunt beţi, cum vi se pare vouă, căci este al treilea ceas din zi; ci aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioil: «Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul; şi fiii voştri şi fiicele voastre vor prooroci, şi tinerii voştri vor vedea vedenii şi bătrânii voştri vise vor visa. Încă şi peste slujitorii Mei şi peste slujnicele Mele voi turna în acele zile din Duhul Meu, şi ei vor prooroci. Şi minuni voi face sus în cer şi jos pe pământ, semne: sânge, foc şi fumegare de fum. Soarele se va schimba în întuneric şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului cea mare şi strălucită. Şi tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui».

Sfintele Paști [a II-a zi] – Părintele Calistrat 06.05.2024

Doar Fiul Îl cunoaște, după ființă, pe Tatăl

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Capetele Teologice, 121-122, Filocalia, vol. 2, Apologeticum, 2005, p. 221

„În Hristos, care este Dumnezeu şi Cuvântul Tatălui, «locuieşte, după fiinţă, toată plinătatea dumnezeirii». Iar în noi locuieşte plinătatea dumnezeirii după har, atunci când adunăm în noi toată virtutea şi înţelepciunea, nemailipsindu-ne în nici un chip, după cât e cu putinţă omului, nimic din imitarea adevărată a modelului. Căci nu este lucru necuvenit ca prin strădania noastră să locuiască şi în noi plinătatea dumnezeirii, alcătuită din diferite vederi (contemplaţii) duhovniceşti.

6 mai – Sfântul și Dreptul Iov [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-05-06

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ Evanghelia de la Ioan (I, 18-28)

“ e Dumnezeu nimeni niciodată nu L-a văzut; Fiul Cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, El L-a făcut cunoscut“. Şi aceasta este mărturia lui Ioan când Iudeii din Ierusalim au trimis la el preoţi şi leviţi să-l întrebe: „Tu cine eşti?“ Şi el a mărturisit şi n’a tăgăduit; şi a mărturisit: „Nu eu sunt Hristosul“. Şi ei l-au întrebat: „Dar cine eşti? Eşti Ilie?“ Zis-a el: „Nu sunt“. „Eşti Profetul?“ Şi a răspuns: „Nu“. Deci i-au zis: „Cine eşti?, ca să dăm răspuns celor ce ne-au trimis; ce spui tu despre tine însuţi?“ El a zis: „Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: Îndreptaţi calea Domnului!, precum a spus profetul Isaia“. Şi trimişii erau dintre farisei. Şi l-au întrebat şi i-au zis: „Dacă nu eşti tu Hristosul, nici Ilie, nici Profetul, atunci de ce botezi?“ Ioan le-a răspuns, zicând: „Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi nu-L ştiţi, Cel ce vine după mine, Carele înaintea mea S’a plinit şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei“. Acestea se petreceau în Betania, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.

Apostolul Zilei: 2024-05-06

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ Ap. Fapte (I, 12-17; 21-26)

n zilele acelea, apostolii s-au întors la Ierusalim de la muntele ce se cheamă al Măslinilor, care este aproape de Ierusalim, cale de o sâmbătă. Și când au intrat, s-au suit în încăperea de sus, unde se adunau de obicei: Petru și Ioan și Iacov și Andrei, Filip și Toma, Bartolomeu și Matei, Iacov al lui Alfeu și Simon Zelotul și Iuda al lui Iacov. Toți aceștia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune, împreună cu femeile și cu Maria, mama lui Iisus, și cu frații Lui. Și, în zilele acelea, ridicându-se Petru în mijlocul fraților – iar numărul lor era ca la o sută douăzeci –, a zis: Bărbați frați, trebuia să se împlinească Scriptura aceasta pe care Duhul Sfânt, prin gura lui David, a spus-o dinainte despre Iuda, care s-a făcut călăuză celor ce L-au prins pe Iisus. Căci era numărat cu noi și luase sorțul acestei slujiri. Deci trebuie ca unul din acești bărbați, care s-au adunat cu noi în timpul cât a fost între noi Domnul Iisus, începând de la botezul lui Ioan, până în ziua în care S-a înălțat de la noi, să fie împreună cu noi martor al învierii Lui. Și au pus înainte pe doi: Pe Iosif, numit Barsaba, zis și Iustus, și pe Matia. Și, rugându-se, au zis: Tu, Doamne, Care cunoști inimile tuturor, arată pe care din aceștia doi l-ai ales ca să ia locul acestei slujiri și al apostoliei din care Iuda a căzut, ca să meargă în locul lui. Și au tras la sorți; și sorțul a căzut pe Matia; și s-a socotit împreună cu cei unsprezece apostoli.

Predica la Vecernia Învierii (Învierea a doua) – Părintele Calistrat 05.05.2024

Predică la vecernia zilei de Luni din Săptămâna Luminată – „A doua Înviere” – Părintele Calistrat 05.05.2024

Înviere şi libertate

Omul a fost creat liber de Dumnezeu, libertatea ­ţinând de chipul lui ­Dumnezeu imprimat în el. Libertatea omului era dorită a se exprima neîngrădită în câmpul binelui, spre a face din el un creator cu nesfârşite ­posibilităţi inventive, întru asemănarea cu Creatorul său. Totuşi, nu numai că această libertate a fost greşit folosită, cu orgoliu şi lăcomie, ci prin aceasta a atras urmări catastrofale, cu consecinţe ontologice, între care şi căderea în ceea ce este contrariul libertăţii, într-o stare de robie faţă de rău, exprimată în chipul cel mai teribil şi mai tragic prin veşnicia morţii. Or, învierea lui Hristos aduce tocmai o e-liberare, o recăpătare a libertăţii pierdute.

Cuvântul de învățătură Sfântului Ioan Gură de aur la praznicul Învierii Domnului

Cuvânt de învățătură al celui între sfinți părintelui nostru Ioan Gură de aur, arhiepiscopul Constantinopolului, în sfânta și luminata zi a slăvitei și mântuitoarei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru, Penticostar, IBMBOR, 1936, p. 11

„De este cineva binecredincios și iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest praznic frumos și luminat. De este cineva slugă înțeleaptă, să intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului său. De s-a ostenit cineva postind, să-și ia acum răsplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-și primească astăzi plata cea dreaptă.

5 mai – Sfânta Mare Muceniță Irina [ TRINITAS TV ]

Învierea Domnului [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-05-05

SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA EVANGHELIE ÎN PREA LUMINATA DUMINICĂ A PAŞTILOR Evanghelia de la Ioan (I, 1-17)

ntru’nceput era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul Dumnezeu era. Acesta era dintru’nceput la Dumnezeu; toate printr’Însul s’au făcut şi fără El nimic nu s’a făcut din ceea ce s’a făcut. Viaţă era într’Însul, şi viaţa era lumina oamenilor; şi lumina întru întuneric luminează şi întunericul nu a cuprins-o. Fost-a om trimis de la Dumnezeu; numele lui era Ioan. Acesta spre mărturie a venit, să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. Nu el era Lumina, ci să mărturisească despre Lumină. Lumina era cea adevărată, Care, venind în lume, luminează pe tot omul. În lume era şi lumea printr’Însul s’a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit. Dar celor câţi L-au primit, care cred întru numele Lui, le-a dat putere să devină fii ai lui Dumnezeu, cei ce nu din sânge, nici din voie trupească, nici din vrere bărbătească, ci de la Dumnezeu s’au născut. Şi Cuvântul trup S’a făcut şi S’a sălăşluit întru noi; şi noi văzutu-I-am slava ca pe slava Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. Ioan mărturisea despre El şi striga, zicând: „Acesta era Cel despre Care am zis: Cel ce vine după mine înaintea mea S’a plinit, fiindcă mai înainte de mine era. Şi din plinătatea Lui noi toţi am primit şi har pentru har, căci legea prin Moise s’a dat, dar harul şi adevărul prin Iisus Hristos au venit.

Apostolul Zilei: 2024-05-05

SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA EVANGHELIE ÎN PREA LUMINATA DUMINICĂ A PAŞTILOR Ap. Fapte (I, 1-8)

n cartea cea dintâi am scris, o, Teofile, despre toate cele ce a început Iisus a face şi a învăţa, până în ziua în care S-a înălţat la cer, poruncind prin Duhul Sfânt apostolilor pe care i-a ales, cărora S-a şi înfăţişat pe Sine viu, după pătimirea Sa, prin multe semne doveditoare, arătându-li-Se timp de patruzeci de zile şi vorbindu-le cele despre Împărăţia lui Dumnezeu. Şi, fiind împreună cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, pe care – a zis El – aţi auzit-o de la Mine: că Ioan a botezat cu apă, iar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile. Iar ei, adunându-se, L-au întrebat, zicând: Doamne, oare în acest timp vei aşeza Tu, la loc, împărăţia lui Israel? Iar El le-a zis: Nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa. Ci veţi lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, şi îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului.

Miracolul aprinderii Sfintei Lumini la Ierusalim – 04.05.2024

„Veniți de luați lumină”

Preot Tudor Marin – Noaptea învierii

Trăim marea bucurie a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Lumina și mila lui Dumnezeu se revarsă asupra lumii. Întreaga natură ia parte la marea sărbătoare. Întunericul a fost risipit. Moartea a fost învinsă. Lumina a țâșnit din mormânt… „Veniți de luați lumină”.

De ce Sfânta Lumină vine în sâmbăta Paștilor

Sfânta Lumină vine sâmbăta la ora unu și un sfert. Sfânta Lumină nu reprezintă Învierea la noi pe pământ, ci pogorârea în iad, că trebuia să se împlinească prorocia lui Isaia: „Cei ce ședeau în întuneric și în umbra morții, lumină va străluci peste voi; cei ce ședeau în întuneric și în umbra morții, va veni peste voi lumină mare”.

Sfânta Lumină, ceasornicul lui Dumnezeu

Dacă Hristos n-a înviat, spune marele Pavel, zadar­nică este credința voastră (Corinteni I 15, 17). Nu degeaba diavolul se dă peste cap să ne convingă că Lumina Sfântă care se coboară în Sâmbăta Mare n-ar fi decât un truc ieftin cu care Biserica își umple buzunarele. Căci, dacă nu vom crede că Dumnezeu poate trimite în mod miraculos o lumină de sus, cum am putea crede că un om, vreodată, fie El și Dumnezeu, ar fi putut să învieze?

Inima credinciosului – mormânt al Domnului

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Capetele Teologice, 61-63, Filocalia, vol. 2, IBMBOR, 2008, p. 179

„Mormântul Domnului este sau lumea aceasta, sau inima fiecăruia dintre credincioşi; giulgiurile sunt raţiunile lucrurilor, împreună cu modalităţile virtuţilor: iar ştergarul cunoştinţa simplă şi nefelurită a celor inteligibile, împreună cu teologia, câtă ne este cu putinţă. Prin aceasta ni se face cunoscut mai întâi Cuvântul, căci fără de acesta înţelegerea Lui cea mai presus de aceasta, ne rămâne necuprinsă.

4 mai – Sfânta Monica, mama fericitului Augustin [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-05-04

ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI SÂMBĂTĂ Evanghelia de la Matei (XXVIII, 1-20)

n vremea aceea, întru târziul Sâmbetei, când se lumina spre ziua cea dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. Iar Şi iată, cutremur mare s’a făcut; că îngerul Domnului, pogorându-se din cer şi venind, a prăvălit piatra de la uşă şi şedea deasupra ei. Iar Şi înfăţişarea lui era ca a fulgerului, iar îmbrăcămintea lui, albă ca zăpada. Şi de frica lui s’au cutremurat străjerii şi s’au făcut ca nişte morţi. Iar îngerul, răspunzând, le-a zis femeilor: „Nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus Cel răstignit Îl căutaţi: nu este aici, căci S’a sculat precum a zis. Veniţi de vedeţi locul unde fusese pus; şi mergând degrabă, spuneţi-le ucenicilor Săi că S’a sculat din morţi; şi iată că va merge mai înainte de voi în Galileea; acolo Îl veţi vedea. Iată, eu v’am spus“. Şi plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare alergau să-i vestească pe ucenicii Lui. Dar pe când mergeau ele să-i vestească pe ucenici, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: „Bucuraţi-vă!“ Iar ele, apropiindu-se, I-au cuprins picioarele şi I s’au închinat. Atunci Iisus le-a zis: „Nu vă temeţi. Duceţi-vă şi vestiţi-i pe fraţii Mei să meargă în Galileea, şi acolo Mă vor vedea“. Şi plecând ele, iată că unii din străjeri, venind în cetate, le-au dat de veste arhiereilor despre toate cele întâmplate. Şi adunându-se aceştia împreună cu bătrânii şi ţinând sfat, le-au dat ostaşilor arginţi din belşug, zicându-le: „Spuneţi că „ucenicii lui au venit noaptea şi l-au furat în timp ce noi dormeam”; şi de se va auzi aceasta la guvernator, noi îl vom îndupleca şi vă vom face fără grijă“. Iar ei, luând arginţii, au făcut aşa cum au fost învăţaţi. Şi s’a răspândit cuvântul acesta între Iudei, până în ziua de astăzi. Iar cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le-a poruncit Iisus; şi văzându-L, I s’au închinat, iar unii s’au îndoit. Şi apropiindu-Se Iisus, le-a grăit, zicând: „Datu-Mi-s’a toată puterea în cer şi pe pământ. Drept aceea, mergeţi şi învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v’am poruncit Eu vouă. Şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin“.

Apostolul Zilei: 2024-05-04

ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI SÂMBĂTĂ Ap. Romani (VI, 3-11)

raților, oare nu știți că toți câți în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu El în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, așa să umblăm și noi întru înnoirea vieții; căci dacă am fost altoiți pe El, prin asemănarea morții Lui, atunci vom fi părtași și ai învierii Lui, cunoscând aceasta, că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, ca să se nimicească trupul păcatului, pentru a nu mai fi robi ai păcatului. Căci cel care a murit a fost curățit de păcat. Iar dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom și viețui împreună cu El, știind că Hristos, înviat din morți, nu mai moare. Moartea nu mai are stăpânire asupra Lui. Căci ce a murit, a murit păcatului o dată pentru totdeauna, iar ce trăiește, trăiește lui Dumnezeu. Așa și voi, socotiți-vă că sunteți morți păcatului, dar vii pentru Dumnezeu, în Hristos Iisus, Domnul nostru.

Predica la Denia Prohodului Domnului [săptămâna a-VII a din Postul Mare] – Părintele Calistrat 03.05.2024

Maica lui Dumnezeu, L-am ucis pe Fiul tău. Dacă tu mă ierți, înseamnă că pot fi iertat !

Când ne întoarcem către Maica lui Dumnezeu în rugăciunile noastre, ar trebui să înțelegem mai des decât ni se întâmplă s-o recunoaștem că orice rugăciune pe care i-o oferim înseamnă aceasta: „Maica lui Dumnezeu, L-am ucis pe Fiul tău. Dacă tu mă ierți, înseamnă că pot fi iertat. Dacă îmi refuzi iertarea, nimic nu mă mai poate salva de la osânda veșnică”.

La Răstignirea Mântuitorului, natura a simțit Jertfa mai mult decât oamenii

Oamenii sunt foarte schimbători. Cei care strigau Osana și-L lăudau când a intrat victorios, ca un împărat în Ierusalim, tot aceiași ziceau să Se răstignească, să Se răstignească! Dar se spune acolo, într-o Sfântă Evanghelie, la Marcu, slugile fariseilor strigau mai mult. Ei erau recompensați pentru asta sau erau recunoscători față de stăpânii lor. Însă nu toți au strigat. Cei care au fost fideli tot timpul n-au strigat niciodată. 

Cât de mult S-a smerit Hristos pentru noi

Ia seama, meditează, cugetă și contemplă batjocoririle următoare:

Răscumpăratu-ne-ai din blestemul legii …

Zilele mântuitoare ale Săptămânii Sfintelor Pătimiri ne amintesc de jertfa plină de iubire a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Alcătuirile imnografice ale ceasurilor de rugăciune și priveghere din tot acest răstimp sin­tetizează mesajul teologic ce ne cheamă la pocăință, înnoire sufletească și trezvie în așteptarea Mirelui Hristos.

Răstignirea Domnului

Sfântul Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului și despre arătarea Lui nouă, prin trup, Cap. IV, XXI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 15, pp. 116-117

„Pentru ce însă, va zice cineva, dacă era nevoie să dea trupul Său morții pentru toți, nu l-a dat pe acesta simplu ca orice om, ci a mers până la răstignire? Căci se cuvenea mai degrabă să-Și dea trupul în mod cinstit, decât să sufere această moarte de ocară. Ia seama cât de omenească este această întrebare. Căci ceea ce s-a petrecut cu Mântuitorul a fost cu adevărat lucru dumnezeiesc și vrednic, pentru multe motive, de dumnezeirea Sa. Întâi, pentru că moartea ce le vine oamenilor, le vine din slăbiciunea firii lor. Căci neputând să dureze mult timp, ei se desfac cu vremea. De aceea le vin și boli și mor din slăbiciune. Dar Domnul nu a fost slab, ci a fost Puterea și Cuvântul lui Dumnezeu și Viața însăși. Deci, dacă ar fi murit undeva retras și Și-ar fi depus trupul, după obiceiul oamenilor, într-un pat, s-ar fi socotit că a pătimit și El aceasta din slăbiciunea firii, neavând nimic mai mult decât ceilalți oameni. Dar, de vreme ce era Viața și Cuvântul lui Dumnezeu și trebuia să sufere o moarte pentru toți, fiindcă pe de o parte Viața și Puterea lui Dumnezeu întărea trupul în Sine; dar pe de alta trebuia să treacă prin moarte, nu Și-a luat de la Sine prilejul de a aduce această jertfă, ci de la alții. Căci Domnul nu avea de ce să Se îmbolnăvească, având să tămăduiască bolile altora și nu avea de ce să-I slăbească trupul Lui, când prin el dă putere slăbiciunilor altora. Pentru ce, deci, nu a împiedicat și moartea Sa, cum a împiedicat boala? Fiindcă pentru aceasta a luat trup și fiindcă nu s-a cuvenit să împiedice moartea de la El, ca să nu împiedice și Învierea.”

3 mai – Sfântul Cuvios Irodion de la Lainici [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-05-03

ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI VINERI SEARA Evanghelia de la (Matei XXVII, 1-54; Ioan XIX, 31-37; Matei XXVII, 55-61)

n vremea aceea, făcându-se dimineaţă, toţi arhiereii şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Iisus, ca să-L omoare. Şi, legându-L, L-au dus şi L-au predat guvernatorului Ponţiu Pilat. Atunci Iuda, cel care-L vânduse, văzând că a fost osândit la moarte şi cuprins fiind de căinţă, le-a înapoiat arhiereilor şi bătrânilor cei treizeci de arginţi, zicând: „Greşit-am vânzând sânge nevinovat“. Iar ei i-au zis: „Ce ne priveşte pe noi? De-acum e treaba ta!…“. Şi el, aruncând arginţii în templu, a plecat de acolo; şi ducându-se, s’a spânzurat. Iar arhiereii, luând arginţii, au zis: „Nu se cuvine să-i punem în vistieria templului, deoarece sunt preţ de sânge“. Şi ţinând sfat, au cumpărat cu ei #arina Olarului, pentru îngroparea străinilor. Pentru aceea i s’a spus acelei ţarine, până’n ziua de astăzi, ţarina Sângelui. Atunci s’a plinit cuvântul spus prin Ieremia profetul care zice: Şi au luat cei treizeci de arginţi, preţul Celui Preţuit, pe care l-au preţuit fiii lui Israel, şi i-au dat pe ţarina Olarului, după cum mi-a rânduit mie Domnul. Iar Iisus stătea înaintea guvernatorului. Şi L-a întrebat guvernatorul, zicând: „Tu eşti împăratul Iudeilor?“ Iar Iisus i-a răspuns: „Tu o spui“. Şi la învinuirile ce I se aduceau de către arhierei şi bătrâni, nimic nu răspundea. Atunci I-a zis Pilat: „Tu nu-i auzi câte mărturisesc ei împotriva ta?“ Şi nu i-a răspuns lui nici un cuvânt, aşa încât guvernatorul se mira foarte. Iar la sărbătoarea Paştilor, guvernatorul avea obiceiul să-i elibereze mulţimii un întemniţat, pe care-l voiau ei. Şi aveau atunci un întemniţat vestit, care se numea Baraba. Deci, adunaţi fiind ei, Pilat le-a zis: „Pe care vreţi să vi-l eliberez: pe Baraba, sau pe Iisus căruia i se spune Hristos?“ Fiindcă ştia că din invidie i L-au dat în mână. Şi pe când şedea Pilat în scaunul de judecată, femeia lui a trimis la el, zicând: „Nimic să nu-I faci Dreptului Aceluia, că astăzi mult am pătimit în vis din pricina Lui“. Iar arhiereii şi bătrânii au înduplecat mulţimile să-l ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L piardă. Iar guvernatorul, răspunzând, le-a zis: „Pe care din cei doi vreţi voi să vi-l eliberez?“ Iar ei au răspuns: „Pe Baraba!“ Şi Pilat le-a zis: „Dar ce să fac eu cu Iisus căruia i se spune Hristos?“ Toţi au răspuns: „Să fie răstignit!“ Pilat a zis din nou: „Dar ce rău a făcut?“ Ei însă mai tare strigau, zicând: „Să fie răstignit!“ Şi văzând Pilat că nimic nu foloseşte, ci mai mare tulburare se face, luând apă şi-a spălat mâinile în faţa mulţimii, zicând: „Nevinovat sunt eu de sângele Dreptului Acestuia. De acum, pe voi vă priveşte!“ Iar tot poporul, răspunzând, a zis: „Sângele lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!“… Atunci le-a eliberat pe Baraba; iar pe Iisus, după ce L-a biciuit, L-a dat să fie răstignit. Atunci ostaşii guvernatorului, ducându-L pe Iisus în pretoriu, au adunat asupră-I toată cohorta; şi dezbrăcându-L de haine, I-au pus o hlamidă roşie; şi împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap, şi trestie în dreapta Lui; şi îngenunchind înainte-I, îşi băteau joc de El, zicând: „Bucură-te, împărat al Iudeilor!“… Şi, scuipând asupra Lui, au luat trestia şi-L băteau peste cap. Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de hlamidă, L-au îmbrăcat în hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească. Şi ieşind, au găsit pe un om din Cirene, cu numele Simon; pe acesta l-au silit să-I ducă crucea. Şi venind la locul numit Golgota, care înseamnă Locul Căpăţânii, I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; şi gustând, n’a voit să bea. Iar după ce L-au răstignit, şi-au împărţit hainele Lui prin aruncare de sorţi, ca să se plinească ceea ce s’a spus prin profetul: Împărţit-au hainele Mele loruşi, iar pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi. Şi şezând, Îl păzeau acolo. Şi deasupra capului I-au pus vina Lui scrisă: Acesta este Iisus, împăratul Iudeilor. Atunci au răstignit împreună cu El doi tâlhari, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga. Iar trecătorii Îl defăimau, clătinându-şi capetele şi zicând: „Tu, cel ce dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti, mântuieşte-te pe tine însuţi! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară-te de pe cruce!“ Asemenea şi arhiereii, bătându-şi joc de El împreună cu cărturarii şi cu bătrânii, ziceau: „Pe alţii i-a mântuit, dar pe sine nu poate să se mântuiască! Dacă este împăratul lui Israel, coboare-se acum de pe cruce şi vom crede în el; s’a încrezut în Dumnezeu: să-l scape acum, dacă-l vrea; că a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu“. În acelaşi chip Îl ocărau şi tâlharii cei răstigniţi împreună cu El. Iar de la ceasul al şaselea, întuneric mare s’a făcut peste tot pământul, până la ceasul al nouălea. Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? Adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M’ai părăsit?“ Iar unii dintre cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau: „Pe Ilie îl strigă acesta“. Şi unul dintre ei, alergând îndată şi luând un burete, umplându-l cu oţet şi punându-l într’o trestie, Îi da să bea. Iar ceilalţi ziceau: „Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-l scape!“… Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul. Şi iată, catapeteasma templului s’a sfâşiat în două, de sus până jos, şi pământul s’a cutremurat şi pietrele s’au despicat; mormintele s’au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi au înviat, şi ieşind din morminte după învierea Lui, au intrat în Sfânta Cetate şi s’au arătat multora. Iar sutaşul şi cei care-L păzeau pe Iisus împreună cu el, văzând cutremurul şi cele întâmplate, s’au înfricoşat foarte, zicând: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta!“ Apoi Iudeii, fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce – că era mare ziua acelei sâmbete –, l-au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ridice. Deci au venit ostaşii şi au zdrobit fluierele celui dintâi şi pe ale celuilalt, care erau răstigniţi împreună cu El. Dar venind la Iisus, dacă au văzut că de-acum murise, nu I-au zdrobit fluierele, ci unul din ostaşi cu suliţa coasta I-a împuns-o şi îndată a ieşit sânge şi apă. Şi cel ce a văzut a mărturisit, şi adevărată este mărturia lui; şi el ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi. Căci s’au făcut acestea ca să se plinească Scriptura: Nici un os nu I se va zdrobi. Şi iarăşi altă Scriptură zice: Vor privi la Acela pe Care L-au străpuns. Şi erau acolo multe femei, privind de departe, care-L urmaseră din Galileea pe Iisus, slujindu-I, între care erau Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacob şi a lui Iosif, şi mama fiilor lui Zevedeu. Iar în amurgul zilei a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care era şi el ucenic al lui Iisus. Acesta, ducându-se la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Atunci Pilat a poruncit să i se dea. Şi Iosif, luând trupul, l-a înfăşurat în giulgiu curat şi l-a pus în mormântul său cel nou pe care-l săpase în stâncă; şi prăvălind o piatră mare la uşa mormântului, a plecat. Iar acolo erau Maria Magdalena şi cealaltă Marie, şezând în faţa mormântului.

Apostolul Zilei: 2024-05-03

ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI VINERI SEARA

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Predica la Denia de Joi [săptămâna a-VII a din Postul Mare] – Părintele Calistrat 02.05.2024

Omul smerit nu caută merite pentru jertfa sa

Omul smerit nu vrea să fie mai presus de Învățătorul său. Întocmai precum Fiul lui Dumnezeu la Cina Cea de Taină S-a ridicat, S-a încins cu ștergar, Și-a suflecat mânicile și a început să spele picioarele ucenicilor Săi, întocmai și cel smerit este gata să slujească tuturor ca un rob, fără să vadă în asta vreun merit.

Milostenia este cheia care deschide porțile Împărăției Cerurilor

Fără milostenie, nu există mântuire! Lucrul acesta este vădit și de pilda celor zece fecioare, în care Domnul aseamănă Împărăția Cerurilor cu o nuntă, iar pe oameni îi aseamănă cu zece fete, toate fecioare, care luând candelele lor, au ieșit să-l întâmpine pe mire. Mirele din această pildă nu este nimeni altcineva decât Hristos, Care va veni cândva să judece viii și morții.

Copila orfană și săracă, ajunsă cea mai mare Împărăteasă

Viața Maicii Domnului a fost o Golgotă plină de dureri și de cruci, plină de suferințe și umiliri, plină de plângere și de lacrimi, de la naștere până la mormânt a avut dușmani, care au vrut să-i răstoarne năsălia unde era așezată. Viața ei a fost plină de lacrimi și de bucurii până la Adormirea sa, când Fiul ei Cel Iubit i-a luat în brațele Sale cele sfinte sufletul ei cel strălucit și preacurat, ducându-l El Însuși în Împărăția Sa. Buzele ei erau pentru a gusta totdeauna paharul suferințelor, răscumpărând greșeala Evei, cu amărăciunile sale.

Binecuvântările împărtășirii cu Trupul și Sângele Domnului

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Zecea, Cap. 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 928-929

„Oare prin împărtășirea de Sfântul Lui trup nu vine în noi și trupește Hristos? Deci socotesc că vorbește drept. Căci scrie Pavel că neamurile sunt împreună-moștenitoare (cu iudeii) și mădulare ale aceluiași trup și împreună părtașe ale făgăduinței, în Hristos Iisus (Efeseni 3, 6). În ce mod s-au arătat ca un trup? Învrednicindu-se să se împărtășească de binecuvântarea cea tainică (de Sfânta Împărtășanie), s-au făcut un trup cu El, ca și fiecare dintre Apostoli. Și pentru care pricină le-a numit mădulare ale lui Hristos, mai bine-zis mădulare ale tuturor celor ale Sale? Fiindcă scrie: Au nu știți că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos? Luând deci mădularele lui Hristos le voi face mădularele unei desfrânate? Nicidecum! (I Corinteni 6, 15). Dar și Mântuitorul Însuși zice: Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el (Ioan 6, 56). Din aceasta se poate vedea că Hristos nu spune că va fi în noi numai printr-o relație înțeleasă ca o simțire în noi, ci ca o împărtășire prin fire. Căci așa precum, dacă cineva ar imprima o ceară în altă ceară și le-ar face să se topească împreună prin foc, face din amândouă ceva unic, așa ne unim și noi cu El, prin împărtășirea de Trupul lui Hristos și de cinstitul Lui Sânge, și El este în noi, și noi în El. Căci nu s-ar putea să fie altfel făcuți vii cei ce obișnuiesc să se corupă, dacă nu s-ar întipări în ei trupește trupul Vieții după fire, adică al Unuia-Născutului.”

2 mai – Aducerea moaștelor Sfântului Atanasie cel Mare [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-05-02

ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI JOI Evanghelia de la (Matei XXVI, 2-20; Ioan XIII, 3-17; Matei XXVI, 21-39; Luca XXII, 43-44; Matei XXVI, 40-75; XXVII, 1-2)

is-a Domnul către ucenicii Săi: „Ştiţi că peste două zile vor fi Paştile şi Fiul Omului Se va da să fie răstignit“. Atunci arhiereii şi bătrânii poporului s’au adunat în curtea arhiereului care se numea Caiafa şi împreună s’au sfătuit ca prin vicleşug să-L prindă pe Iisus şi să-L omoare. Dar ziceau: „Nu în ziua praznicului, ca să nu se facă tulburare în popor“. Şi fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, a venit la El o femeie având un alabastru cu mir de mare preţ şi l-a turnat pe capul lui Iisus, pe când El şedea la masă. Şi văzând ucenicii, au murmurat: „Pentru ce risipa aceasta?, că mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor“. Dar Iisus, ştiindu-le gândul, le-a zis: „De ce-i faceţi supărare femeii? că bun lucru a făcut ea pentru Mine; că pe săraci îi aveţi pururea cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea. Că ea, turnând acest mir pe trupul Meu, spre îngroparea Mea a făcut-o. Adevăr vă spun: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei“. Atunci unul din cei doisprezece, cel numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei le-a zis: „Ce vreţi să-mi daţi, şi eu vi-l voi da în mână?“ Iar ei i-au dat treizeci de arginţi. Şi de atunci el căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâna lor. Iar în ziua cea dintâi a Azimelor au venit ucenicii la Iisus şi I-au zis: „Unde voieşti să-#i pregătim să mănânci Paştile?“ Iar El le-a zis: „Mergeţi în cetate, la cutare, şi spuneţi-i: Învăţătorul zice: Timpul Meu este aproape; la tine voi face Paştile, cu ucenicii Mei“. Şi ucenicii au făcut precum le-a poruncit Iisus şi au pregătit Paştile. Iar când s’a făcut seară, a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi. Şi, ştiind Iisus că Tatăl pe toate I le-a dat în mâini şi că de la Dumnezeu a ieşit şi la Dumnezeu merge, S’a sculat de la Cină, S’a dezbrăcat de haine şi, luând un ştergar, S’a încins cu el. După aceea a turnat apă în vasul de spălat şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. A venit deci la Simon Petru. Acesta I-a zis: „Doamne, oare Tu să-mi speli mie picioarele?…“. Iisus i-a răspuns, zicând: „Ceea ce fac Eu, tu nu ştii acum, dar vei înţelege după aceasta“. Petru I-a zis: „Niciodată nu-mi vei spăla Tu mie picioarele!…“. Iisus i-a răspuns: „Dacă nu te voi spăla, nu ai parte cu Mine“. Zisu-I-a Simon Petru: „Doamne, nu numai picioarele, ci şi mâinile şi capul…“. Iisus i-a zis: „Cel ce s’a îmbăiat n’are nevoie să-i fie spălate decât picioarele, căci e curat tot. Şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi…“. Că-l ştia pe cel ce avea să-L vândă; de aceea a zis: „Nu toţi sunteţi curaţi“. Deci, după ce le-a spălat picioarele şi Şi-a luat hainele, S’a aşezat iar la masă şi le-a zis: „Înţelegeţi ce am făcut Eu cu voi?: Voi Mă numiţi pe Mine Învăţătorul şi Domnul, şi bine ziceţi, fiindcă sunt. Deci dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, v’am spălat vouă picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora; că pildă v’am dat, ca şi voi să faceţi aşa cum am făcut Eu cu voi. Adevăr, adevăr vă spun: Nu este sluga mai mare decât domnul ei, nici solul mai mare decât cel ce l-a trimis. De vreme ce ştiţi acestea, fericiţi veţi fi de le veţi face. Şi pe când mâncau, Iisus le-a zis: „Adevăr vă grăiesc că unul dintre voi Mă va vinde“. Şi ei, întristându-se foarte, au început să-I zică fiecare: „Doamne, nu cumva sunt eu?…“. Iar El, răspunzând, a zis: „Cel care a întins cu Mine în blid, acela Mă va vinde. Fiul Omului merge precum este scris despre El. Dar vai acelui om prin care Fiul Omului e vândut; bine-i era aceluia de nu s’ar fi născut“. Şi răspunzând Iuda, cel care L-a vândut, I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?…“. Răspunsu-i-a Iisus: „Tu ai zis“. Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi le-a dat ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu“. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: „Beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi, carele pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor. Şi vă spun Eu vouă că de acum nu voi mai bea din acest rod al viţei până în ziua aceea când îl voi bea cu voi, nou, întru împărăţia Tatălui Meu“. Şi după ce au cântat imnuri, au ieşit la Muntele Măslinilor. Atunci Iisus le-a zis: „În această noapte, voi toţi vă veţi poticni întru Mine, că scris este: Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile turmei. Dar după ce voi învia, voi merge mai înaintea voastră în Galileea“. Iar Petru, răspunzând, I-a zis: „Dacă toţi se vor poticni întru Tine, eu niciodată nu mă voi poticni“. Zisu-i-a Iisus: „Adevăr îţi spun că în această noapte, mai înainte de a cânta cocoşul, tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine“. Petru I-a zis: „Chiar de-ar trebui să mor împreună cu Tine, de Tine nu mă voi lepăda“. Şi toţi ucenicii au zis la fel. Atunci Iisus a mers împreună cu ei într’un loc numit Ghetsimani şi le-a zis ucenicilor: „Şedeţi aici, până ce Mă voi duce acolo ca să Mă rog“. Şi luând cu Sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a prins a se întrista şi a se mâhni. Atunci le-a zis: „Întristat de moarte Îmi este sufletul. Rămâneţi aici şi privegheaţi împreună cu Mine“. Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, rugându-Se şi zicând: „Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă pe-alături de Mine paharul acesta!… Dar nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu“. Iar un înger din cer I s’a arătat şi-L întărea. Şi’n luptă cu moartea fiind, cu mai mare stăruinţă Se ruga. Şi sudoarea Lui s’a făcut ca nişte picături de sânge ce cădeau pe pământ. Şi a venit la ucenici şi i-a găsit dormind şi i-a zis lui Petru: „Aşa, un ceas n’aţi fost în stare să privegheaţi împreună cu Mine! Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Că duhul este osârduitor, dar trupul, neputincios“. Ducându-Se iarăşi, a doua oară, S’a rugat, zicând: „Părintele Meu, de nu-i cu putinţă să treacă pe-alături de Mine acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta!“ Şi venind iarăşi, i-a aflat dormind, că le erau ochii îngreuiaţi. Şi lăsându-i, iarăşi S’a dus şi S’a rugat a treia oară, spunând aceleaşi cuvinte. Apoi a venit la ucenici şi le-a zis: „De-acum dormiţi şi odihniţi-vă!… Iată, ceasul s’a apropiat şi Fiul Omului Se va da în mâinile păcătoşilor. Sculaţi-vă să mergem; iată, s’a apropiat cel care Mă vinde…“. Şi pe când El încă vorbea, iată, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, şi împreună cu el o gloată mare cu săbii şi cu ciomege, trimişi de arhierei şi de bătrânii poporului. Iar trădătorul le dăduse un semn, zicând: „Cel pe care-l voi săruta, acela este; prindeţi-l“. Şi venind îndată la Iisus, I-a zis: „Bucură-te, Învăţătorule!“ Şi L-a sărutat. Iar Iisus i-a zis: „Prietene, pentru ce ai venit?“ Atunci ei, apropiindu-se, au pus mâinile pe Iisus şi L-au prins. Şi iată, unul dintre cei ce erau cu Iisus, întinzând mâna, şi-a scos sabia şi a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea. Atunci Iisus i-a zis: „Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. Sau crezi cumva că nu pot să-L rog pe Tatăl Meu şi să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? Dar cum se vor plini Scripturile, că aşa trebuie să fie?“ În ceasul acela a zis Iisus către gloată: „Ca la un tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi ciomege, ca să Mă prindeţi. În fiecare zi şedeam învăţând în templu şi n’aţi pus mâna pe Mine. Dar toate acestea s’au făcut ca să se plinească Scripturile profeţilor“. Atunci toţi ucenicii L-au lăsat şi au fugit. Iar cei ce L-au prins pe Iisus L-au dus la Caiafa, arhiereul, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii. Iar Petru L-a urmat de departe, până la curtea arhiereului; şi intrând înlăuntru, şedea cu slugile, ca să vadă sfârşitul. Iar arhiereii, bătrânii şi tot sinedriul căutau mărturie mincinoasă împotriva lui Iisus, ca să-L omoare. Şi n’au găsit, deşi veniseră mulţi martori mincinoşi. Mai pe urmă însă au venit doi şi au zis: „Acesta a spus: Pot să dărâm templul lui Dumnezeu şi în trei zile să-l zidesc“. Şi ridicându-se arhiereul, I-a zis: „Nu răspunzi nimic la ceea ce mărturisesc aceştia împotriva ta?“ Dar Iisus tăcea. Şi arhiereul I-a zis: „Juru-te pe Dumnezeu Cel-Viu să ne spui nouă dacă eşti tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu“. Iisus i-a răspuns: „Tu ai zis. Dar vă mai spun Eu vouă: De acum Îl veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta Puterii şi venind pe norii cerului“. Atunci arhiereul şi-a sfâşiat veşmintele, zicând: „A spus o blasfemie! Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum i-aţi auzit blasfemia! Ce părere aveţi?“ Iar ei, răspunzând, au zis: „Vinovat este de moarte!“ Atunci L-au scuipat în obraz şi L-au bătut cu pumnii; iar unii Îi dădeau palme, zicând: „Profeţeşte-ne, Hristoase, care este cel ce te-a lovit?“… Iar Petru şedea afară, în curte. Şi o slujnică s’a apropiat de el, zicând: „Şi tu erai cu Iisus Galileeanul!“ Dar el s’a lepădat în faţa tuturor, zicând: „Nu ştiu ce spui“. Şi ieşind el la poartă, l-a văzut alta şi le-a spus celor de acolo: „Şi acesta era cu Iisus Nazarineanul!“ Şi iarăşi s’a lepădat cu jurământ: „Nu-l cunosc pe omul acesta!“ Iar după puţin, apropiindu-se cei ce stăteau acolo, i-au zis lui Petru: „Cu adevărat, şi tu eşti dintre ei, că şi graiul tău te vădeşte“. Atunci el a început a se blestema şi a se jura: „Nu-l cunosc pe omul acesta!“… Şi îndată a cântat cocoşul. Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, Care-i spusese: „Mai înainte de a cânta cocoşul, tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine“. Şi ieşind afară, a plâns cu amar. Iar făcându-se dimineaţă, toţi arhiereii şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Iisus, ca să-L omoare. Şi, legându-L, L-au dus şi L-au predat guvernatorului Ponţiu Pilat.

Apostolul Zilei: 2024-05-02

ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI JOI

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Părintele Justin Pârvu – Cuvinte de înviere sufletească

Până la cei 94 de ani cât a trăit, Părintele Justin întâmpina slujba Învierii Domnului cu o bucurie arzătoare și emoție, ca și cum ar fi fost primul Paști prăznuit. L-am întrebat, așadar, cum reușește să își mențină neștirbit acest foc arzător al inimii sale, pentru că, de multe ori, noi rămânem nesimțitori în fața marilor taine dumnezeiești. Părintele mi-a răspuns, chiar dacă de cele mai multe ori o făcea prin pilda vieții sale.

„Făţărnicia este mai rea decât necredinţa”

Unii ‒ spunea stareţul ‒ s-au lepădat de credinţa în Dumnezeu pentru a-i imita pe alţii sau dintr-o ruşine falsă. Şi iată o întâmplare: un oarecare nu credea în Dumnezeu. Dar în timpul războiului din Caucaz la care a luat parte, când în jurul lui zburau gloanţe, îşi îmbrăţişa calul şi spunea tot timpul: Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Sărutul lui Iuda – simbol al trădării și al fățărniciei

Formele fățărniciei sunt foarte diferite. O pildă a celei mai cumplite, mai pierzătoare fățărnicii, a fățărniciei de treaptă diavolească, e sărutarea trădătoare dată Domnului Iisus Hristos de către Iuda în Grădina Ghetsimani.

Hristos, Biruitorul morții

Sfântul Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului și despre arătarea Lui nouă, prin trup, Cap. IV, XX, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 15, pp. 115-116

„Trupul Lui, având aceeași fire ca a tuturor – căci era trup omenesc, măcar că s-a alcătuit printr-o minune de chip nou – și fiind deci și el muritor, a murit potrivit sorții trupurilor noastre asemănătoare; dar prin sălășluirea Cuvântului în el, nu s-a stricat potrivit firii lui, ci pentru Cuvântul lui Dumnezeu care locuia în el, era în afara stricăciunii*. Și astfel s-au petrecut cu el în chip minunat amândouă acestea împreună: moartea tuturor s-a împlinit în trupul Domnului și moartea și stricăciunea au fost desființate în el pentru Cuvântul care era unit cu el. Căci era nevoie de moarte și trebuia să primească moartea pentru toți, ca să se împlinească ceea ce se datora de către toți. De aceea, Cuvântul, precum am spus, deoarece nu era cu putință ca El să moară – căci era nemuritor – Și-a luat un trup ce putea muri, ca să-l aducă în locul tuturor și ca, pătimind pentru toți, datorită sălășluirii Lui în el, să surpe pe cel ce are stăpânirea morții, adică pe diavolul, și să izbăvească pe cei pe care frica morții îi ținea în robie toată viața (Evrei 2, 14-15).”

1 mai – Sfântul Proroc Ieremia [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-05-01

ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI MIERCURI Evanghelia de la Matei (XXVI, 6-16)

n vremea aceea, fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, a venit la El o femeie având un alabastru cu mir de mare preţ şi l-a turnat pe capul lui Iisus, pe când El şedea la masă. Şi văzând ucenicii, au murmurat: „Pentru ce risipa aceasta?, că mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor“. Dar Iisus, ştiindu-le gândul, le-a zis: „De ce-i faceţi supărare femeii? că bun lucru a făcut ea pentru Mine; că pe săraci îi aveţi pururea cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea. Că ea, turnând acest mir pe trupul Meu, spre îngroparea Mea a făcut-o. Adevăr vă spun: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei“. Atunci unul din cei doisprezece, cel numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei le-a zis: „Ce vreţi să-mi daţi, şi eu vi-l voi da în mână?“ Iar ei i-au dat treizeci de arginţi. Şi de atunci el căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâna lor.

Apostolul Zilei: 2024-05-01

ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI MIERCURI

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Predica la Denia de Miercuri [săptămâna a-VII a din Postul Mare] – Părintele Calistrat 01.05.2024

Mai 2024