Episcopul Kallistos Ware subliniază calea prin care omul, în virtutea faptului că este creat după chipul lui Dumnezeu, își exercită un rol în cosmos: el sau ea reprezintă un microcosm sau, mai bine, un megalocosmos, din moment ce omul înțelege cosmosul, în timp ce opusul nu este valabil. Această dimensiune cosmică a omului are o foarte directă relevanță pentru ceea ce numim „criza ecologică” – cu toate că chiar acest mod de a concepe criza mediului reprezintă, după cum afirmă episcopul, o înțelegere greșită: Criza actuală nu este de fapt exterioară nouă, o criză în mediul nostru fizic, ci este o criză în interiorul nostru, o criză legată de modul în care noi oamenii gândim și simțim. Problema fundamentală nu se află în ecosistem, ci în inima omului. A fost susținut pe bună dreptate că suferim de insuficiență cardiacă ecologică. Episcopul a susținut mai multe prelegeri despre responsabilitatea omului pentru cosmos: una dintre cele mai timpurii a fost prelegerea sa pentru „Prietenii Centrului”, susținută în anul 1997, „Prin creație spre Creator”; de atunci a mai existat prelegerea sa din cadrul seriei „Ortodoxia în America” [Orthodoxy in America Lecture – n. trad.] în 2005, precum și o alta, „Începutul zilei: Viziunea ortodoxă despre creație”, susținută în anul 2007. În aceste prelegeri, Episcopul Kallistos se bazează pe concepția patristică greacă a omului ca reflectând cosmosul în propria sa natură, o concepție ce implică responsabilitatea omului pentru cosmos, și leagă această idee de alte expresii ale aceleiași intuiții, de la o noțiune filosofică cum este panteismul la ideile poeților, cum ar fi Robert Frost, Katherine Raine și William Blake.
Citește în continuare „Abuzul omului față de mediul înconjurător este un păcat”