Curajul creştin – virtute şi discernământ

Pe când pietrele cărării ce ducea către Ierusalim încă murmurau Osana! şi ramurile de finic nu-şi zvântaseră lacrimile tânguirii, o altfel de primăvară începea să cuprindă pământul. Din acea clipă, nimic nu mai avea să fie ca înainte: nici timpul, nici istoria şi nici evoluţia societăţii umane cu întregul ei pluralism spiritual manifestat de secole în căutarea nesfârşită a mântuirii. Şi nimeni nu ştia de această mare minune. Însă ele, înfruntând fără teamă asprimea veacului doar cu trăirea plenară a credinţei şi micile vase cu mir, purtau în suflet vestea răscumpărării primită de la înger: „Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat!” (Marcu 16, 6).

Lipsa răbdării dovedește necredință

Vrăjmașul diavol cunoaște dreptatea legii duhovnicești și de aceea caută numai să câștige consimțirea cugetului.

În rugăciune, „ne dăm întâlnire” cu Hristos

Părintele Aleksandr Meni subliniază că există trei tipuri de rugăciune: de implorare („preferata noastră”, adaugă el), de mărturisire și de mulțumire. El remarcă faptul că toate sunt bune, doar că la Tatăl nostru nu implorarea vine pe primul loc, ci acceptarea și încuviințarea. Dacă vom putea ajunge la aceasta, atunci vom descoperi libertatea, libertatea față de nevoia de a face un lucru sau altul. Calea spre înainte este foarte simplă: pas cu pas. Noi complicăm lucrurile prin temerile noastre. Această libertate ne permite să privim totul prin „prisma divinului”: și totul pare plin de minuni.

Munca are un dublu scop

Ceea ce e valabil pentru postit e valabil şi pentru muncă. Pentru Părinţi munca are un dublu sens: pe de o parte, neîmpovărarea nimănui şi autoîntreţinerea, chiar şi în domeniul sufletesc, întrucât lipsa activităţii duce la lâncezeală şi plictis. Iar, pe de altă parte, posibilitatea de a putea împărţi celor mai săraci o parte, prin asta unii Părinţi înţelegând jumătate din câştigul obţinut.

Ascultarea și efectele ei

Sfântul Ioan Scărarul, Scara, Cuvântul al IV-lea, 16, Editura Cuvântul Vieții, București, 2020, pp. 80-82

„Ascultarea este lepădarea deplină de propria sa ființă, fapt arătat cu tărie prin trup, sau, dimpotrivă, ascultarea este uciderea mădularelor pentru a rămâne cugetarea vie.

20 mai – Sfânta Lidia din Filipi [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-05-20

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (IV, 46-54)

n vremea aceea, Iisus a mers din nou în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Şi era un slujitor regesc, al cărui fiu era bolnav în Capernaum. Acesta, auzind că Iisus a venit din Iudeea în Galileea, s’a dus la El şi L-a rugat să Se coboare şi să-i vindece fiul, că era pe moarte. Şi Iisus i-a zis: „Dacă n’aţi vedea semne şi minuni, n’aţi crede“. Slujitorul regesc I-a zis: „Doamne, coboară-Te înainte de a-mi muri copilul…“. Iisus i-a zis: „Du-te, fiul tău trăieşte!“ Şi omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus Iisus şi a plecat. Iar în timp ce el cobora, slugile lui l-au întâmpinat spunându-i că fiul său trăieşte. Atunci el le-a cerut să-i spună ceasul în care i-a fost mai bine. Şi i-au spus: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile“. Aşadar, tatăl a cunoscut că acela a fost ceasul când Iisus i-a zis: „Fiul tău trăieşte“. Şi a crezut, el şi toată casa lui. Aceasta este a doua minune pe care a făcut-o Iisus, când a venit iarăşi din Iudeea în Galileea.

Apostolul Zilei: 2024-05-20

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (VI, 8-15; VII, 1-5; 47-60)

n zilele acelea, Ștefan, fiind plin de har și de putere, făcea minuni și semne mari în popor. Și s-au ridicat unii din sinagoga ce se zicea a liberților și a cirenenilor și a alexandrinilor și a celor din Cilicia și din Asia, sfădindu-se cu Ștefan. Și nu puteau să stea împotriva înțelepciunii și a Duhului cu care el vorbea. Atunci au pus pe niște bărbați să zică: L-am auzit spunând cuvinte de hulă împotriva lui Moise și a lui Dumnezeu. Și au întărâtat poporul și pe bătrâni și pe cărturari și, năvălind asupră-i, l-au răpit și l-au dus în sinedriu. Și au pus martori mincinoși, care ziceau: Acest om nu încetează a vorbi cuvinte de hulă împotriva acestui loc sfânt și a Legii. Că l-am auzit zicând că Iisus, Nazarineanul Acesta, va strica locul acesta și va schimba datinile pe care ni le-a lăsat nouă Moise. Și, ațintindu-și ochii asupra lui, toți cei ce ședeau în sinedriu au văzut fața lui ca o față de înger. Și a zis arhiereul: Adevărate sunt acestea? Iar el a zis: Bărbați frați și părinți, ascultați! Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, mai înainte de a locui în Haran și a zis către el: Ieși din pământul tău și din rudenia ta și vino în pământul pe care ți-l voi arăta. Atunci, ieșind din pământul caldeilor, a locuit în Haran. Iar de acolo, după moartea tatălui său, l-a strămutat în această țară, în care locuiți voi acum. Și nu i-a dat moștenire în ea nicio palmă de pământ, ci i-a făgăduit că i-o va da lui spre stăpânire și urmașilor lui după el, neavând el copil. Iar Solomon I-a zidit Lui casă, dar Cel Preaînalt nu locuiește în temple făcute de mâini, precum zice prorocul: «Cerul este tronul Meu și pământul așternut picioarelor Mele. Ce casă îmi veți zidi Mie – zice Domnul – sau care este locul odihnei Mele? Nu mâna Mea a făcut toate acestea?». Voi, cei tari în cerbice și netăiați împrejur la inimă și la urechi, voi pururea stați împotrivă Duhului Sfânt, precum părinții voștri așa și voi! Pe care dintre proroci nu l-au prigonit părinții voștri? Și au ucis pe cei ce au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai Cărui vânzători și ucigași v-ați făcut voi acum, voi, care ați primit Legea întru rânduială de la îngeri și n-ați păzit-o! Iar ei, auzind acestea, fremătau de furie în inimile lor și scrâșneau din dinți împotriva lui. Iar Ștefan, fiind plin de Duh Sfânt și privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu, și a zis: Iată văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu! Iar ei, strigând cu glas mare, și-au astupat urechile și au năvălit asupra lui. Și scoțându-l afară din cetate îl băteau cu pietre. Iar martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul. Și îl băteau cu pietre pe Ștefan, care se ruga și zicea: Doamne Iisuse, primește duhul meu! Și, îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Și, zicând acestea, a murit. Iar Saul se învoise la uciderea lui Ștefan.