Ştiind, aşadar, asemenea meşteşugiri ale diavolului, iubiţilor, să ne sârguim să-l călcăm în picioare prin smerenie şi ascultare, îndelungă răbdare şi dragoste, umblând în duhul blândeţii. Pentru ca astfel, în Duhul Sfânt, să fim părtaşi ai asemănării lui Hristos, tăind tumoarea bogăţiei, doborând la pământ trufia, nimicind lăcomia pântecelui, oprind pofta aprinderii, răcorindu-ne mădularele prin înfrânarea de la toate poftele, dobândind ochiul curat, nefiind înşelaţi de frumuseţe străină, fără să ne înălţăm în gânduri rele împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu, luptând să plângem pururea pentru păcate, având răbdare în rugăciuni şi sârguinţă, slujind celor bolnavi cu multă grijă, împiedicându-ne de la cuvântul împotrivirii şi neavând ureche pentru neascultare, umblând ales, în cuvioşie, şi nu în slavă deşartă, ca să nu ne despărţim de petrecerea sfinţilor, nedând împrumut cu dobândă, nici lipsindu-ne de traiul sărac, nici rănind pe aproapele. Căci acestea toate sunt nimicirea demonicei înşelări. Împotriva unora ca acestea nimic nu poate cel potrivnic. Fiindcă, potrivit celor scrise: „Întinzând în arcul lor, lucru amar, au pierit iscodind fărădelege”.
Citește în continuare „Prin lupta noastră duhovnicească devenim părtași ai asemănării lui Hristos”
Cel care cumpără nuci nu caută la coajă, ci la miez. La fel și cel care cumpără ouă. Și așijderea cu nenumărate lucruri din lume, oamenii le caută pe cele nevăzute, și nu pe cele văzute. Și Dumnezeul tău caută la tine după inimă. Prin coaja cea trupească, El privește în miezul tău, în inima ta, și caută la inima ta. Fiul meu, dă-I inima ta!
Înghețul păcatului ne-a paralizat mâinile, astfel că nu putem să deschidem singuri ușa pocăinței și să dobândim mântuirea. Adică dorim să ne mântuim, să lepădăm de la noi jugul păcatului, dar nu putem, pentru că am fost anchilozați din pricina lui („mort era”, spune Hristos despre fiul risipitor, Luca 15, 32). Și ce se întâmplă? Noi Îi arătăm lui Hristos dispoziția noastră, voința noastră de a ne pocăi, iar Acesta ne deschide ușa pocăinței!
Sfântul Macarie Egipteanul, Epistola cea Mare, în Părinți și Scriitori Bisericești (2014), vol. 12, pp. 91-92
is-a Domnul către iudeii care crezuseră în El: Eu sunt Pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie, dar au murit; aceasta este Pâinea care Se pogoară din cer, pentru ca tot cel ce mănâncă din Ea să nu moară. Eu sunt Pâinea cea vie, Care S’a pogorât din cer. De va mânca cineva din Pâinea aceasta, viu va fi în veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este Trupul Meu“. Deci se certau Iudeii între ei, zicând: „Cum poate acesta să ne dea trupul lui să-l mâncăm?…“. Şi le-a zis Iisus: „Adevăr, adevăr vă spun: Dacă nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea viaţă întru voi. Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.
n zilele acelea, Filip s-a aflat în Așot și, mergând, binevestea prin toate cetățile, până ce a sosit în Cezareea. Iar Saul, suflând încă amenințare și ucidere împotriva ucenicilor Domnului, a mers la arhiereu și a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc ca, dacă va afla acolo pe vreunii, atât bărbați cât și femei, că merg pe calea aceasta, să-i aducă legați la Ierusalim. Dar, pe când călătorea el și se apropia de Damasc, o lumină din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată. Și, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigonești? Iar el a zis: Cine ești, Doamne? Și Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigonești. Greu îți este să lovești cu piciorul în țepușă. Atunci el, tremurând și înspăimântat fiind, a zis: Doamne, ce voiești să fac? Iar Domnul i-a zis: Ridică-te, intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci. Iar bărbații, care erau cu el pe cale, stăteau înmărmuriți, auzind glasul, dar ne-văzând pe nimeni. Și s-a ridicat Saul de la pământ, dar, deși avea ochii deschiși, nu vedea nimic. Și, luându-l de mână, l-au dus în Damasc. Și trei zile a fost fără vedere; și n-a mâncat, nici n-a băut. Iar în Damasc era un ucenic, anume Anania, și Domnul i-a zis în vedenie: Anania! Iar el a zis: Iată-mă, Doamne! Și Domnul a zis către el: Sculându-te, mergi pe ulița care se cheamă Ulița Dreaptă și caută în casa lui Iuda pe un om din Tars, cu numele Saul, că, iată, se roagă și a văzut în vedenie pe un bărbat, anume Anania, intrând la el și punându-și mâinile peste el, ca să vadă iarăși. Și a răspuns Anania: Doamne, despre bărbatul acesta am auzit de la mulți câte rele a făcut sfinților Tăi în Ierusalim. Și aici are putere de la arhierei să lege pe toți care cheamă numele Tău. Și a zis Domnul către el: Mergi, fiindcă acesta îmi este vas ales, ca să poarte numele Meu înaintea neamurilor și a regilor și a fiilor lui Israel; căci Eu îi voi arăta câte trebuie să pătimească el pentru numele Meu. Și a mers Anania și a intrat în casă și, punându-și mâinile pe el, a zis: Frate Saul, Domnul Iisus, Cel ce ți S-a arătat pe calea pe care tu veneai, m-a trimis ca să vezi iarăși și să te umpli de Duh Sfânt. Și îndată au căzut de pe ochii lui ca niște solzi; și a văzut iarăși și, sculându-se, a fost botezat. Și, luând mâncare, s-a întărit.
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 