Este cu putință un Rai pământesc ?

Raiul primordial, potrivit referatului biblic consemnat în Cartea Facerii, a fost o grădină pământească, dar cu rațiuni și semnificații nu doar pămân­tești; cel puțin așa ține să ne încredințeze Sfântul Nichita Stithatul în lucrarea sa Vederea duhovnicească a Raiului, acolo unde scrie că „Raiul dumnezeiesc a fost zidit în același timp sensibil (supus percepției prin simțuri) și inteligibil (înțeles cu mintea)”. Însă, în urma păcatului strămoșesc și după alungarea protopărinților, Raiul a fost închis (cf. Facerea 3, 17-24). A rămas, desigur, nostalgia după Paradisul pierdut, nu doar în sufletul lui Adam, ci și în adâncul fiecăruia dintre urmașii săi, din orice epocă. Iar această nostalgie a Raiului nu este definitorie doar pentru omul religios, ci pentru toți oamenii, care-și proiectează memoria înnăscută a Raiului primordial în diferite feluri: fie în transcendență, pentru cei religioși, fie pe pământ, într-un soi de societate terestră perfectă, pentru atei.

Un cuvânt poate ridica un om sau îl poate dărâma

Fiecare cuvânt pe care-l trimiți în lume va zidi sau va dărâma.

Va înălța piscuri de lumină sau va face să se deschidă prăpăstii de întuneric.

Fiecare vede ceea ce caută să vadă

Un copil, niciodată nu observă că e gol până e inocent. Abia după ce își pierde inocența începe să-și pună mânuțele să-și acopere trupul. Acesta e rezultatul păcatului. Și-a pierdut inocența și de aceea s-a produs un gol interior și de acolo se reflectă și în afară.

Binecuvântarea mare de la începutul Sfintei Liturghii

Ca orice slujbă sfântă, Liturghia începe cu slăvirea lui Dumnezeu: „Binecuvântată este Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh”.

Mărturisirea credinței

Sfântul Vasile cel Mare, Epistole, Epistola 140, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (2010), vol. 3, p. 229

„Să ne păstrăm, dar, statornicia cugetului, să ne întărim și mai mult temelia credinței în Hristos și atunci nu va întârzia nici ajutorul. Cum zice apostolul, va veni și nu va întârzia (Evrei 10, 37), <sau, cum=”” se=”” spune=””>, așteaptă întristare peste întristare, nădejde peste nădejde, încă puțin și te voi izbăvi (Isaia 28, 10). Iată, așa știe să-i mângâie Duhul Sfânt pe fiii Săi prin făgăduința celor viitoare. Pentru că, într-adevăr, după întristare vine nădejde, iar ceea ce nădăjduim e foarte aproape de noi. (…) Cât despre Mărturisirea de credință, noi nu vrem să primim alta mai nouă, așa cum au încercat să ne prezinte alții, dar nici nu îndrăznim să compunem alta ieșită din mintea noastră, pentru a nu face omenești cuvintele credinței, ci numai ceea ce ne-au învățat Sfinții Părinți, numai pe aceea o popularizăm printre cei care ne întreabă. Căci ea s-a încetățenit în Biserica noastră de atunci de când Sfinții Părinți au redactat-o în scris cu ocazia întrunirii Sinodului de la Niceea și credem că aceeași mărturisire o aveți pe buze și voi, iar pentru a nu fi acuzați de lenevie, nu renunțăm de la a o reproduce aici cuvânt cu cuvânt: Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul tuturor celor nevăzute și al celor văzute. Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut din Tatăl, adică din ființa Tatălui, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, deoființă cu Tatăl, prin Carele toate s-au făcut, atât cele din cer, cât și cele de pe pământ. Carele pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri, S-a întrupat, făcându-Se om, a pătimit și a înviat în a treia zi, S-a înălțat la cer și iarăși va să vie să judece viii și morții. Și întru Duhul Sfânt. (…) Iată, așadar, ce trebuie să credem (noi, creștinii).”

30 mai – Sfântul Cuvios Isaachie Mărturisitorul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-05-30

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (VIII, 12-20)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina Vieţii“. Atunci I-au zis fariseii: „Tu despre tine însuţi mărturiseşti; mărturia ta nu este adevărată…“. Iisus le-a răspuns, zicând: „Chiar dacă Eu despre Mine Însumi mărturisesc, mărturia Mea este adevărată, pentru că Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc; dar voi nu ştiţi de unde vin, nici unde Mă duc. Voi judecaţi după trup; Eu nu judec pe nimeni. Şi chiar dacă Eu judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu şi Tatăl Cel ce M’a trimis. Scris este şi’n legea voastră că mărturia a doi oameni este adevărată. Eu sunt Cel ce mărturisesc despre Mine Însumi, şi despre Mine mărturiseşte Tatăl Cel ce M’a trimis“. Îi ziceau deci: „Unde este tatăl tău?“ Răspuns-a Iisus: „Nici pe Mine nu Mă ştiţi, nici pe Tatăl Meu; dacă M’aţi şti pe Mine, L-aţi şti şi pe Tatăl Meu“. Cuvintele acestea le-a grăit Iisus lângă cutia milelor, pe când învăţa în templu; şi nimeni nu L-a prins, căci ceasul Său încă nu venise.

Apostolul Zilei: 2024-05-30

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (X, 34-43)

n zilele acelea, Petru, deschizându-și gura, a zis: Cu adevărat înțeleg că Dumnezeu nu este părtinitor, ci, în orice neam, cel ce se teme de El și face dreptate este primit de El. Și El a trimis fiilor lui Israel cuvântul, binevestind pacea prin Iisus Hristos: Acesta este Domn peste toate. Voi știți cuvântul care a fost în toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul pe care l-a propovăduit Ioan, (adică despre) Iisus din Nazaret, cum a uns Dumnezeu cu Duhul Sfânt și cu putere pe Acesta, Care a umblat făcând bine și vindecând pe toți cei asupriți de diavolul, pentru că Dumnezeu era cu El. Și noi suntem martori pentru toate cele ce a făcut El și în țara iudeilor și în Ierusalim; pe Acesta L-au omorât, răstignindu-L pe lemn; dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi și I-a dat să Se arate, nu la tot poporul, ci nouă, martorilor, dinainte rânduiți de Dumnezeu, care am mâncat și am băut cu El, după învierea Lui din morți. Și ne-a poruncit să propovăduim poporului și să mărturisim că El este Cel rânduit de Dumnezeu să fie Judecător al celor vii și al celor morți. Despre Acesta mărturisesc toți prorocii că, tot cel ce crede în El va primi iertarea păcatelor, prin numele Lui.