Aceasta este marea taină şi marea putere transformatoare a vieţii liturgice; marea tărie şi calea de înnoire a chinoviilor atonite. Trăită plenar în vremea cultului, viaţa liturgică se continuă şi în afară de biserică, devine un stil de viaţă. Întreaga viaţă a chinoviei devine o neîntreruptă liturghie. Omul se acordă ca un instrument muzical dintr-o orchestră, la marea liturghie cosmică, despre care teologhiseşte Sfântul Maxim Mărturisitorul, în care întreaga creaţie liturghiseşte liturghia cea de taină a existenţei sale.
Zi: 31 mai 2024
Ne facem părtași harului și binecuvântării Crucii lui Hristos atunci când ne purtăm crucea proprie
Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, spune Sfântul Apostol Pavel (Galateni 6, 14). Cum a ajuns acest Sfânt Apostol la o astfel de stare, că nu voia să se laude cu nimic, decât cu crucea lui Hristos? Crucea înseamnă tot felul de suferinţe, strâmtorări, umilinţe; cum să te lauzi cu ea? Dar iată că Apostolul Pavel se laudă cu ea. Împreună cu el se lăudau desigur, şi ceilalţi apostoli, şi, urmându-le lor, şi toţi ceilalţi purtători ai crucii. De ce oare? Căci au înţeles bărbaţii cei înţelepţiţi de Dumnezeu adânca semnificaţie a crucii, au preţuit-o profund şi se lăudau că s-au învrednicit să o poarte. Ei vedeau în cruce, în loc de strâmtorare, deschidere, în loc de amărăciune, dulceaţă, în loc de umilire, înălţare, în loc de necinste, slavă; şi se lăudau cu ea, aşa cum se laudă alţii cu vreo podoabă minunată sau cu vreo distincţie.
Răbdarea îl umple pe om de har
Atunci când cineva este mânios, orice i-ai spune nu poţi face nimic. Este mai bine ca în clipa aceea să taci şi să te rogi. Prin rugăciune acela se va calma, se va linişti şi după aceea te vei putea înţelege cu el. Uită-te şi la pescari! Ei nu merg la pescuit dacă marea nu este liniştită, ci fac răbdare până ce va îndrepta vremea.
Extaz și pocăință
Avva Silvan este unul dintre misticii deșertului. De la el ne-a rămas și următoarea apoftegmă: „Stând odată cu frații, a intrat în extaz și a căzut cu fața la pământ. După multă vreme s-a ridicat și plângea. Frații l-au întrebat: Ce-i cu tine, părinte? Dar el a tăcut și continua să plângă. După un timp, silindu-l să vorbească, a zis: Am fost răpit la judecată și i-am văzut pe mulți de-ai noștri mergând la pedeapsă și pe mulți mireni mergând spre Împărăție. Bătrânul plângea și nu mai voia să iasă din chilie, iar dacă era obligat să iasă, își acoperea fața cu un culion, zicând: De ce să văd lumina aceasta trecătoare și fără nici un folos?”
Învierea Domnului, mărturii și consemnări biblice
Suntem în perioada luminoasă a sărbătorii Învierii Domnului. Bucuria pascală se prelungeşte din Săptămâna Luminată până la sărbătoarea Înălţării Domnului. În aceste 40 de zile de prăznuire a Învierii lui Hristos, Biserica ne arată importanţa acestui eveniment pentru mântuirea neamului omenesc.
Citește în continuare „Învierea Domnului, mărturii și consemnări biblice”
Urmările păcatelor
Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia IV, 21, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 107
„Iar dacă cineva – deși Dumnezeu îi arată atâta bunătate și îndelungă răbdare – nu pornește la îndepărtarea treptată a păcatelor, a celor ascunse și a celor văzute, ci privește și stă liniștit, ca și când Dumnezeu ar trebui să se pocăiască; – și arătând mult dispreț (față de bunătatea divină) – adaugă păcate peste păcate, nepăsare peste nepăsare, greșeli peste greșeli, umple măsura păcatelor -, în cele din urmă va ajunge într-o stare de nelegiuire atât de mare, încât nu se va mai putea ridica și fiind dat pe mâna celui rău, se va pierde.”
31 mai – Sfântul Mucenic Ermie [ TRINITAS TV ]
EVANGHELIA ZILEI: 2024-05-31
| VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan |
 is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: „Eu Mă duc şi Mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni“. Deci ziceau Iudeii: „Nu cumva se va omorî, de vreme ce zice: Unde mă duc eu, voi nu puteţi veni?…“. Şi El zicea: „Voi sunteţi dintru cele de jos; Eu sunt dintru cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. Pentru aceea v’am spus că veţi muri în păcatele voastre. Că dacă nu veţi crede că Eu sunt, în păcatele voastre veţi muri“. Deci îi ziceau: „Cine eşti tu?“ Şi Iisus le-a zis: „Ceea ce v’am spus de la’nceput. Multe am de spus despre voi şi de judecat. Dar Cel ce M’a trimis pe Mine, adevărat este; şi ceea ce de la El am auzit, Eu pe acelea le grăiesc în lume“. Şi ei n’au înţeles că le vorbea de Tatăl. Deci le-a zis Iisus: „Când Îl veţi fi înălţat pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt, şi că nimic nu fac de la Mine Însumi, ci precum Tatăl M’a învăţat, aşa vorbesc. Şi Cel ce M’a trimis este cu Mine; nu M’a lăsat singur, pentru că Eu întotdeauna fac cele ce Lui îi sunt plăcute“. Grăind El acestea, mulţi au crezut într’Însul. |
Apostolul Zilei: 2024-05-31
| VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte |
 n zilele acelea, pe când Petru vorbea, Duhul Sfânt S-a pogorât peste toți cei care ascultau cuvântul. Iar credincioșii tăiați împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiți, pentru că darul Duhului Sfânt s-a revărsat și peste neamuri. Căci îi auzeau pe ei vorbind în limbi și slăvind pe Dumnezeu. Atunci a răspuns Petru: Poate, oare, cineva să oprească apa, ca să nu fie botezați aceștia care au primit Duhul Sfânt ca și noi? Și a poruncit ca aceștia să fie botezați în numele lui Iisus Hristos. Atunci l-au rugat pe Petru să rămână la ei câteva zile. Apostolii și frații, care erau prin Iudeea, au auzit că și neamurile au primit cuvântul lui Dumnezeu. Și, când Petru s-a suit în Ierusalim, credincioșii tăiați împrejur se împotriveau, zicându-i: Ai intrat la oameni netăiați împrejur și ai mâncat cu ei. Și, începând, Petru le-a înfățișat pe rând, zicând: Eu eram în cetatea Iope și mă rugam; și am văzut o vedenie: ceva coborându-se ca o față mare de pânză, legată în patru colțuri, lăsându-se în jos din cer, și a venit până la mine. Privind spre aceasta, cu luare aminte, am văzut dobitoacele cele cu patru picioare ale pământului și fiarele și târâtoarele și păsările cerului. Și am auzit un glas care-mi zicea: Sculându-te, Petre, junghie și mănâncă! Și am zis: Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea. Și glasul mi-a grăit a doua oară din cer: Cele ce Dumnezeu a curățit, tu să nu le numești spurcate. Și aceasta s-a făcut de trei ori și au fost luate iarăși toate în cer. |
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 