Inima omului nu se hrănește cu mâncare, ci cu har

Când ți-ai mulțumit conștiința și ești în pace cu toți, postești cu plăcere și n-ai nicio supărare. Mulțumirea sufletească te întărește ca să fii sănătos și cu o bucățică de pâine și apă, și în același timp, să fii ușor la minte și la trup. Îi vei întrece și pe cei ce stau numai cu cârnați și cu carne dinainte. Pentru că nu se întărește inima omului cu mâncare, ci cu harul.

Citește în continuare „Inima omului nu se hrănește cu mâncare, ci cu har”

Recunoștință și bucurie

Între marile lecții ale Părinților ascetici se găsește și dubla măsură pe care o folosesc. Într-un fel se judecă pe ei, altfel pe ceilalți. Sunt aspri cu sine și calzi, atenți și înțelegători cu aproapele. Asprimea îndreptată spre sine îi face lipsiți de menajamente și gata să înfrunte realitatea. Asceza practicată este saltul în inima realității proprii și a lumii întregi. Iar asta nu este deloc ușor. Preferăm prea adesea confortul călduț al minciunilor confortabile și al iluziilor comode.

Citește în continuare „Recunoștință și bucurie”

Iertarea, ridicarea și vindecarea

Minunea vindecării slăbănogului din Capernaum, relatată de fiecare dintre cei trei evangheliști sinoptici (Mc. 2, 1-12; Mt. 9, 1-8; Lc. 5, 17-26) o întâlnim în două lecturi în timpul anului bisericesc: în Duminica a 6-a după Rusalii și în Duminica a doua a Postului Mare. Acest fapt subliniază relevanța pentru învățătura Bisericii și bogăția tematică a textului biblic rânduit spre citire.

Citește în continuare „Iertarea, ridicarea și vindecarea”

Munca și importanța ei în nevoință

Sfântul Ioan Casian, Așezămin­tele mânăstirești, Cartea a X-a, Cap. 22-24, în Părinți și Scriitori Bise­ricești (1990), vol. 57, pp. 238-239

„(…) Părinții din Egipt (…) nu admit cu nici un chip să stea monahii în nelucrare, mai ales cei tineri, și, după sârguința la muncă, le măsoară și îndemnul inimii lor, și treapta răbdării și umilinței la care au ajuns.

Citește în continuare „Munca și importanța ei în nevoință”