„De o mie de ori murim într-o singură viață. Ne prăbușim, ne rupem și ne sfărâmăm până când straturile iluziei sunt arse și tot ce a mai rămas este adevărul despre cine și ce suntem cu adevărat”, scrie Teal Swan. Viața este o continuă provocare, iar a învăța să avem grijă de noi este esențial pentru o stare de bine, care să ne însoțească toată viața.
Citește în continuare „Cum învățăm grija față de noi înşine”
Postul Mare este, prin excelenţă, un timp al rugăciunii, al pregătirii sufletului şi trupului pentru una dintre cele mai mari sărbători ale creştinătăţii: Învierea Domnului. O perioadă în care încercăm, cu toţii, să fim mai buni, mai sinceri cu noi şi cu ceilalţi, să dăruim mai mult decât în alte rânduri, să căutăm timp să-i ascultăm pe cei de lângă noi. Trăită de fiecare în mod particular, această perioadă creşte în intensitate odată cu apropierea Paştilor.
Când faci, mamă, pomelnic pentru ai matale, la Liturghie, pune şi unul sau doi săraci, sau o văduvă pe care nu are cine o pomeni şi a murit, săraca. Este mare pomană. Asta se cheamă milostenie duhovnicească. Este mai mare decât aceea când îi dai o haină sau o mâncare omului, că-l ajuţi dincolo, în veşnicie. Citește în continuare „Pomelnicul – milostenie duhovnicească”
Ce înseamnă a ne ruga neîncetat? Înseamnă a fi neîncetat în stare de rugăciune. Starea de rugăciune înseamnă gândul la Dumnezeu şi sentimentul către Dumnezeu, laolaltă. Gândul la Dumnezeu este gândul la atotprezenţa Lui, la faptul că El este pretutindeni, vede tot şi ţine tot cu puterea Lui. Sentimentul către Dumnezeu înseamnă frica de Dumnezeu, dragostea pentru Dumnezeu, dorinţa râvnitoare de a-I face în toate pe plac numai Lui, împreună cu dorinţa la fel de râvnitoare de a evita tot ceea ce Îi este neplăcut Lui şi, principalul, lăsarea sinelui în voia Lui cea sfântă în mod necondiţionat şi primirea a tot ceea ce ni se întâmplă ca venind din mâna Lui în chip nemijlocit. Sentimentul către Dumnezeu poate avea loc în timpul tuturor treburilor, ocupaţiilor şi împrejurărilor noastre, dacă nu este numai căutat, ci este deja implantat în inimă.
Cu puțin timp înainte de zilele Pătimirii, Mântuitorul Hristos, împreună cu discipolii, a ajuns în Grădina Ghetsimani. Trădat de unul dintre ucenici și desconsiderat de mai-marii societății din vremea aceea, Hristos Domnul a trecut prin momente grele, ca Om și Dumnezeu în același timp.Citește în continuare „Sceptrul Împăratului, Slava Bisericii, nădejde și negrăit ajutor”
Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia XXXVII, 8-9, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 248
„Prima dintre ele este rugăciunea, după ea vin stăpânirea de sine, milostenia, sărăcia și răbdarea. Aceste virtuți, practicate cu dorință și hotărâre, sunt cuvinte interioare pronunțate de Domnul, și Duhul în chip tainic vorbește, de aceea, câte dorește inima, se împlinesc aievea. Iar virtuțile, cu cât se cuprind una pe alta, pe atât se nasc una din alta. Dacă lipsește prima, toate (celelalte) dispar. De asemenea, (dacă lipsește) cea de a doua, (dispar) cele ce-o urmează și așa mai departe. Pentru că (într-adevăr), cum să se roage cineva fără să fie mișcat de Duhul? (…) Cum să fie răbdător acela care (vrea) să se stăpânească fără rugăciune și fără ajutorul (Duhului)? Cum se va milostivi de cel flămând și de cel ce-l nedreptățește acela care nu se stăpânește în toate? Cel ce nu este milostiv, nici sărac de bunăvoie nu poate fi.”
| JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST |
| În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică). |
| JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST |
| În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică). |
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 