Predica la Denia de Marți [săptămâna a-VII a din Postul Mare] – Părintele Calistrat 30.04.2024

Dragostea curată este dragostea curățită de iubirea de sine

Ce ușurime, ce stare de bine, ce fericită curăție este atunci când omul nu oprește în sine simțămintele de bunăvoință către aproapele, ci le poartă la sfântul, curatul cer; atunci când Îi spune lui Dumnezeu despre cei pe care îi îndrăgește: „Dumnezeule! Aceștia sunt moștenirea Ta, sunt zidirea Ta! A Ta este zidirea Ta, iar eu cine sunt? Un pribeag pentru scurtă vreme pe acest pământ, care a apărut pe el fără veste și fără veste va pieri de pe el”. Cine își curățește în felul acesta dragostea de iubirea de sine și de împătimire dobândește în sine dragoste curată, dragoste în Dumnezeu. Ca să dobândim această dragoste ni s-a poruncit lepădarea de sine; acesta este înțelesul spuselor Domnului: cine își va pierde sufletul pentru Mine, îl va câștiga (Matei 16, 25). În aceste cuvinte, porunca este îmbinată cu făgăduința.

Nu toată fecioria este bună – diferența dintre înțelepciune și nebunie

Fecioria are mare însemnătate înaintea lui Dumnezeu. Sfânta Fecioară s-a învrednicit să fie Maica Fiului lui Dumnezeu mai presus de fire și, rămânând pururi Fecioară, e numită Preasfântă. Totuși nu toată fecioria este bună și de lăudat, precum se vede din ceea ce a zis Domnul Însuși în Evanghelie despre cele zece fecioare: „Cinci dintre ele erau înțelepte, iar cinci nebune” (Matei 25, 2), adică cele neînțelepte păstrau doar fecioria cea dinafară, iar pe dinăuntru se întinau prin cugete necurate și mai erau biruite și de alte patimi – iubire de arginți și trufie, zavistie și ură, mânie și ținere de minte a răului și îndeobște de neînfrânare…

Ce semnifică pilda fecioarelor ?

Deoarece omul are cinci puteri intelectuale prin care cuprinde cele inteligibile, dar și cinci ale trupului prin care percepe cele trupești, pilda pare să închipuie pe fiecare om.

Nici candele fără untdelemn, nici untdelemn fără candele

Ne aflăm în perioada cea mai intensă din tot decursul Triodului, Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel Care de bunăvoie Se îndreaptă din nou către Golgota. Lecturile și cântările Triodului ne însoțesc într-un urcuș duhovnicesc, dar și într-o călătorie interioară cu Hristos spre noi înșine, spre a noastră Golgotă sufletească. Îndeosebi primele denii din Săptămâna Sfintelor Pătimiri au menirea de a ne îndemna la priveghere, ca nu cumva, din pricina lenevirii sau chiar a ignoranței, să pierdem părtășia la Cina Domnului.

Cum să dobândim mântuirea

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia IV, X, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 61

„Vrei să fii slăvit? Disprețuiește slava și vei fi mai strălucit ca toți.”

30 aprilie – Sfântul Apostol Iacov al lui Zevedeu [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-04-30

ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI MARŢI Evanghelia de la Matei (XXIV, 36-51; XXV, 1-46; XXVI, 1-2)

is-a Domnul către ucenicii Săi: „De ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Şi precum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului; că precum în zilele acelea de dinainte de potop oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, şi n’au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului. Atunci, din doi care vor fi în ţarină, unul va fi luat şi altul va fi lăsat; din două, care vor măcina la râşniţă, una va fi luată şi alta va fi lăsată. Aşadar, privegheaţi, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru. Să cunoaşteţi însă aceasta, că de-ar şti stăpânul casei la care ceas al nopţii vine furul, ar priveghea şi n’ar lăsa să i se spargă casa. De aceea şi voi fiţi gata, că’n ceasul în care nu gândiţi va veni Fiul Omului. Cine este oare slujitorul credincios şi înţelept, pe care stăpânul l-a pus peste slugile sale ca să le dea hrană la timp? Fericit e slujitorul acela pe care, venind stăpânul, îl va găsi făcând aşa; adevăr vă grăiesc că-l va pune peste toate avuţiile sale. Dar dacă slujitorul acela, rău fiind, va zice în inima sa: Stăpânul meu întârzie…, şi va începe să-i bată pe cei ce slujesc împreună cu el, să mănânce şi să bea cu beţivii, stăpânul acelui slujitor va veni în ziua când el nu se aşteaptă şi’n ceasul pe care nu-l ştie şi-l va despica în două şi partea lui o va pune cu făţarnicii. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Atunci asemăna-se-va împărăţia cerurilor cu zece fecioare care, luându-şi candelele, au ieşit întru întâmpinarea mirelui. Dar cinci dintre ele erau nebune şi cinci înţelepte. Cele nebune, luându-şi candelele, n’au luat cu ele şi untdelemn. Iar cele înţelepte, odată cu candelele şi-au luat şi untdelemn în vase. Dar zăbovind mirele, au aţipit toate şi au adormit. Iar la miezul nopţii s’a făcut strigare: Iată, vine mirele!, ieşiţi întru întâmpinarea lui!. Atunci s’au sculat toate fecioarele acelea şi şi-au împodobit candelele. Iar cele nebune le-au zis celor înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, că nouă ni se sting candelele. Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi-vă. Deci, plecând ele să cumpere, a venit mirele, iar cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s’a închis. Mai pe urmă au sosit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne! Iar el, răspunzând, le-a zis: Adevăr vă spun, pe voi nu vă ştiu! Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua şi nici ceasul în care Fiul Omului va veni. Aceasta este asemenea unui om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a încredinţat avuţia sa: unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui, şi a plecat. Îndată plecând cel ce primise cinci talanţi, a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi. De asemenea, şi cel cu doi a câştigat încă doi. Iar cel care primise un talant s’a dus, a săpat în pământ şi a ascuns argintul stăpânului său. Şi după multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi şi s’a socotit cu ele. Şi apropiindu-se cel care primise cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând: Doamne, cinci talanţi mi-ai dat; iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei. Zisu-i-a stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se şi cel care primise doi talanţi, a zis: Doamne, doi talanţi mi-ai dat; iată alţi doi talanţi am câştigat cu ei. Zisu-i-a stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n’ai semănat şi aduni de unde n’ai răspândit şi, temându-mă, m’am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată, ai ce este al tău. Şi răspunzând stăpânul său, i-a zis: Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer unde n’am semănat şi adun de unde n’am răspândit? Se cuvenea deci să dai argintul meu la zarafi şi eu, venind, aş fi luat ceea ce este al meu cu dobândă. Aşadar, luaţi de la el talantul şi daţi-l celui care are zece talanţi. Că tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are se va lua şi ceea ce i se pare că are. Iar pe sluga cea netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Iar când va veni Fiul Omului întru slava Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna în faţa Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci Împăratul va zice celor din dreapta Sa: „Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Că am flămânzit şi Mi-aţi dat să mănânc; am însetat şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M’aţi primit; gol, şi M’aţi îmbrăcat; bolnav, şi M’aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine”. Atunci Îi vor răspunde drepţii, zicând: „Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? sau însetat şi #i-am dat să bei? sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?” Şi răspunzând Împăratul, le va zice: „Adevăr vă spun, întrucât aţi făcut unuia dintr’aceşti foarte mici fraţi ai Mei, Mie Mi-aţi făcut”. Atunci va zice şi celor din stânga: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Că am flămânzit şi nu Mi-aţi dat să mănânc; am însetat şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M’aţi primit; gol, şi nu M’aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M’aţi cercetat”. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: „Doamne, când Te-am văzut flămând sau însetat sau străin sau gol sau bolnav sau în temniţă şi nu ţi-am slujit?” Atunci le va răspunde, zicând: „Adevăr vă spun, întrucât nu aţi făcut unuia dintr’aceşti foarte mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut”. Şi vor merge aceştia la osânda veşnică, iar drepţii la viaţa veşnică“. Şi după ce a sfârşit Iisus toate cuvintele acestea, le-a zis ucenicilor Săi: „Ştiţi că peste două zile vor fi Paştile şi Fiul Omului Se va da să fie răstignit“.

Apostolul Zilei: 2024-04-30

ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI MARŢI

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Predica la Denia de Luni [săptămâna a-VII a din Postul Mare] – Părintele Calistrat 29.04.2024

Reţete rapide şi gustoase cu garam masala

Garam masala este un amestec de 32 de condimente și mirodenii, fiind utilizat la prepararea diverselor rețete. Deşi are specific indian, a devenit tot mai popular în lumea întreagă, nu doar pentru arome, ci şi pentru efectul pozitiv asupra organismului, numărându-se printre alimentele cu cea mai ridicată cantitate de antioxidanți. Este foarte versatil în bucătărie, putând fi folosit de la condimentarea mâncărurilor şi până la aromatizarea dulciurilor, a cafelei, brioșelor etc.

Iubirea adună bunătăți în sufletele noastre

Iubirea în sine e atât de frumoasă! Cu câtă bucurie și pace umple sufletul care o deține! Acesta este unul din marile ei privilegii. Celelalte virtuți, precum postul, privegherea, înfrânarea, sunt însoțite de o anumită osteneală și de multe ori provoacă celorlalți invidie.

Ai ajuns la țintă !

În cazul în care omul n-a cedat încă, demonul slavei deșarte care voise să-l conducă spre cele mai iraționale exagerări recurge la un ultim șiretlic și își schimbă din nou tactica. Îi șoptește celui statornic: Ai ajuns la țintă, nu mai e nevoie să ții post!

Postul slăbește trupul și înalță duhul

Liniștea și depărtarea te izbăvește de trei păcate, adică: de vedere, de auzire și de împreună vorbire. Și cu tăcerea te ajuți foarte mult și păzești evlavia și scapi de diferite păcate, care se nasc din multa vorbire.

Iosif, fiul lui Iacov, prefigurare a Mântuitorului Iisus Hristos

În Sfânta şi Marea Luni, în Biserica Ortodoxă se face pomenire de fericitul şi Dreptul Iosif, fiul iubit al Patriarhului Iacov, născut din Rahila, precum şi de smochinul neroditor, care a fost blestemat de Mântuitorul Iisus Hristos. Cu Sfânta şi Marea Luni se deschide Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului şi nu întâmplător ne este aşezată înaintea ochilor sufleteşti viaţa Dreptului Iosif, întrucât el reprezintă prefigurarea lui Hristos.

Șapte zile, trei timpi și două vieți

Începând de azi, vreme de o săptămână, creștinii ortodocși trăiesc două vieți deodată, în trei timpi diferiți. Odată, este timpul istoric în care toate slujbele bisericii ne plasează: în Ierusalimul agitat de acum două mii de ani, în care Iisus tocmai intrase triumfal, călare doar pe mânzul asinei. Ierusalim care, deși numit „oraș al păcii”, era ca un butoi cu pulbere în astfel de ocazii, la marile sărbători, în care scânteia revoltei sau a gâlcevei extinse să arunce în aer întreg eșafodajul religios, social și colonial de atunci.

Să ne ferim de cei înșelători !

Sfântul Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a LXIII-a, 45, în Părinți și Scriitori Bisericești 1994, vol. 53, p. 256

„Mântuitorul nostru ne sfătuiește să ne ferim de cei vicleni, care ne amăgesc cu plăceri blânde la chip și cu alte lucruri fățarnice, dar deșertăciuni, care ne atrag către ambiții, onoruri, lăcomie, bogăție, către trufia puterii.”

29 aprilie – Sfinții 9 Mucenici din Cizic [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-04-29

ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI LUNI Evanghelia de la Matei (XXIV, 3-35)

n vremea aceea, şezând Iisus pe Muntele Măslinilor, s’au apropiat de El ucenicii, doar între ei, şi I-au zis: „Spune-ne, când vor fi acestea, şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?“ Şi, răspunzând, Iisus le-a zis: „Luaţi aminte să nu vă amăgească cineva. Că mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos!, şi pe mulţi îi vor amăgi. Şi veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; luaţi seama să nu vă’nspăimântaţi, căci toate trebuie să fie, dar încă nu-i sfârşitul. Că neam peste neam se va ridica şi’mpărăţie peste’mpărăţie, şi va fi foamete şi ciumă şi cutremur mare pe-alocuri. Dar toate acestea sunt doar începutul durerilor naşterii. Atunci vă vor da pe voi la chinuri şi vă vor ucide şi veţi fi urâţi de toate neamurile din pricina numelui Meu. Atunci mulţi se vor poticni şi unii pe alţii se vor vinde şi unii pe alţii se vor urî. Şi mulţi profeţi mincinoşi se vor scula şi pe mulţi îi vor amăgi. Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci. Dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui. Şi această Evanghelie a împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul. Deci, când veţi vedea ceea ce s’a spus prin profetul Daniel, urâciunea pustiirii stând în locul cel sfânt – cine citeşte, să înţeleagă –, atunci cei din Iudeea să fugă’n munţi; cel ce va fi pe casă să nu se coboare ca să-şi ia lucrurile din casă; iar cel din ţarină să nu se’ntoarcă înapoi ca să-şi ia haina. Dar vai de cele însărcinate şi de cele ce alăptează în zilele acelea! Rugaţi-vă însă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici sâmbăta. Că mare necaz va fi atunci, cum n’a mai fost de la’nceputul lumii până acum, şi nici nu va mai fi. Şi dacă zilele acelea nu s’ar fi scurtat, nici un trup n’ar mai scăpa: dar zilele acelea se vor scurta de dragul celor aleşi. Atunci, de vă va spune cineva: Iată, aici este Hristos!, sau: Acolo!, să nu-l credeţi. Că se vor scula hristoşi mincinoşi şi profeţi mincinoşi şi vor face semne mari şi minuni, ca să-i amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. Iată, v’am spus-o dinainte. Aşadar, de vă vor spune: Iată, este în pustie!, să nu ieşiţi; Iată, este în cămări!, să nu credeţi. Că precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată pân’la apus, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului. Că unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii. Iar îndată după necazul acelor zile, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerului se vor clătina. Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate seminţiile pământului şi-L vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă. Şi-i va trimite pe îngerii Săi cu sunet mare de trâmbiţă, şi pe cei aleşi ai Săi îi vor aduna din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor pân’la marginile lor. Învăţaţi de la smochin această parabolă: Când mlădiţa lui devine fragedă şi odrăsleşte frunze, ştiţi că vara e aproape; tot aşa şi voi, când le veţi vedea pe toate acestea, să ştiţi că El este aproape, lângă uşi. Adevăr vă grăiesc că neamul acesta nu va trece până ce toate acestea se vor plini. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece!“

Apostolul Zilei: 2024-04-29

ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI LUNI

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Triumful simbolic din Duminica Floriilor

Înainte de Paşti cu şase zile, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă. Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mireasma mirului. Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor? Însă el a zis aceasta nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea. A zis, deci, Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. Deci, mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi. Şi s-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare, căci, din pricina lui, mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus. A doua zi, mulţimea cea mare, care se adunase la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, a luat ramuri de finic şi a ieşit întru întâmpinarea Lui şi striga: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel! Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: „Nu te teme, fiica Sionului! Iată, Împăratul tău vine şezând pe mânzul asinei”. Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui la început, dar, când S-a preaslăvit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea erau scrise despre El şi că acestea I le-au făcut Lui. Aşadar, dădea mărturie mulţimea care era cu El când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi. De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta. Ioan 12, 1-18  Duminica a VI-a din Post (a Floriilor)

28 aprilie – Sfinții Mucenici Maxim, Cvintilian și Dadas din Ozavia [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-04-28

DUMINICA FLORIILOR Evanghelia de la Ioan (XII, 1-18)

u şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, cel pe care-l înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină; şi Marta slujea. Şi Lazăr era unul dintre cei ce şedeau la masă cu El. Atunci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mult preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei; iar casa s’a umplut de mireasma mirului. Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Săi – cel care avea să-L vândă –, a zis: „De ce nu s’a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor?“ Iar el a zis aceasta nu pentru că îi era lui grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, vămuia ce se punea într’însa. A zis deci Iisus: „Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat; că pe săraci îi aveţi pururea cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea“. Atunci mulţime mare de Iudei a aflat că El este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să-l vadă şi pe Lazăr pe care El îl înviase din morţi. Iar arhiereii au pus la cale ca şi pe Lazăr să-l omoare, căci din pricina lui mulţi dintre Iudei mergeau şi credeau în Iisus. A doua zi, marea mulţime care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, au luat ramuri de finic şi au ieşit în întâmpinarea Lui şi strigau: „Osana!, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!“ şi: „Împăratul lui Israel!“ Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: Nu te teme, fiica Sionului! Iată, Împăratul tău vine şezând pe mânzul asinei. Pe acestea ucenicii Săi nu le-au înţeles de la’nceput; dar când S’a preamărit Iisus, atunci şi-au adus ei aminte că acestea pentru El erau scrise şi că pe acestea le-au făcut ei pentru El. Drept aceea, mulţimea care era cu El când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi dădea mărturie; de aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut această minune.

Apostolul Zilei: 2024-04-28

DUMINICA FLORIILOR Ap. Filipeni (IV, 4-9)

raților, bucurați-vă pururea întru Domnul. Și iarăși zic: Bucurați-vă! Îngăduința voastră să se facă știută tuturor oamenilor. Domnul este aproape. Nu vă împovărați cu nicio grijă, ci, întru toate, prin închinăciune și prin rugă cu mulțumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu. Și pacea lui Dumnezeu, care covârșește toată mintea, să păzească inimile voastre și cugetele voastre, întru Hristos Iisus. Mai departe, fraților, câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute și orice laudă, la acestea să vă fie gândul. Cele ce ați învățat și ați primit și ați auzit și ați văzut la mine, acestea să le faceți, și Dumnezeul păcii va fi cu voi.

Paşi pentru un proces eficient de luare a deciziei

Cu toţii luăm decizii în fiecare zi; dorim să ştim care este decizia potrivită – în domenii pornind de la cel financiar la gastronomic, de la profesional la romantic. Câteodată, nu avem motive să nu luăm o decizie rapidă. De fapt, este chiar sănătos să fim spontani uneori. Pe de altă parte, să acţionăm fără să gândim poate fi doar impulsiv, reactiv. Atunci când luaţi decizii, gândiţi-vă la diferenţa dintre spontaneitate şi impulsivitate.

Căsătoria timpurie creează o legatură mai puternică între cei doi soți

Uită-te, cei care se „aranjează” la o vârstă mică, fie în viaţa de căsătorie, fie în monahism, păstrează până la bătrâneţile lor o simplitate copilărească şi se armonizează uşor între ei. Am văzut o pereche care s-au căsătorit de mici. Aşa cum vorbea bărbatul, tot astfel vorbea şi femeia; orice făcea bărbatul, făcea şi femeia. Şi fiindcă s-au căsătorit de mici, au împrumutat unul de la altul obiceiurile lor, atât în vorbire, cât şi în comportament, legându-se astfel între ei cu mai multă uşurinţă.

Momentul căsătoriei este tot mai mult amânat în zilele noastre – este bine sau nu ?

Momentul căsătoriei este tot mai mult amânat în ziua de azi. Tinerii preferă o perioadă de prietenie parcă prea lungă – ani în şir, pretinsă cu scopul de a se cunoaşte mai bine. Credeţi că se exagerează?

Relațiile armonioase, temelia unei vieți frumoase

Relațiile interumane, fie că ne referim la cele din familie, cu copiii, prietenii sau cele de la locul de muncă, ne influențează calitatea vieții, marcând toate domeniile în care activăm. Psihologul clinician Adelina Matei afirmă că avem nevoie ca oamenii din jur să ne înțeleagă, să ne accepte și să ne valideze, iar pentru aceasta e necesar să facem eforturi pentru a construi relații armonioase. Dovezile științifice arată că relațiile de calitate ne pot ajuta să avem o stare bună de sănătate, influențând direct sistemul imunitar, care apără organismul de boli. În schimb relațiile disfuncționale afectează în mod negativ activitățile, comportamentele, sănătatea fizică și psihică. 

Floriile şi Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului

Astăzi se încheie perioada Postului Mare propriu-zis, însă postirea noastră nu se termină, ci creşte în asprime şi intensitate în Săptămâna Sfintelor Pătimiri. Pentru această săptămână ne-am pregătit timp de 6 săptămâni pentru a fi alături de Hristos în Sfintele şi Mântuitoarele Sale Pătimiri. Aceste 7 săptămâni de post reprezintă împreună Postul Sfintelor Paşti, care are ca ţintă cea mai mare sărbătoare creştină, Învierea Domnului.

„Lazăre, vino afară”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXIX, VII, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 21, p. 375

„Acum moartea nu mai este moarte; este numai un nume; dar, mai bine spus, chiar numele a pierit. Acum nu mai numim moarte moartea, ci adormire și somn. De aceea Însuși Hristos spunea: Lazăr, prietenul nostru, a adormit (Ioan 11, 11); iar Pavel, în Epistola către Tesaloniceni, spune: despre cei ce au adormit, nu vreau să nu știți voi, fraților (I Tesaloniceni 4, 13).”

27 aprilie – Sfântul Apostol Simeon, rudenia Domnului, episcopul Ierusalimului [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-04-27

SÂMBĂTA SFÂNTULUI ŞI DREPTULUI LAZĂR Evanghelia de la Ioan (XI, 1-45)

n vremea aceea era un bolnav, Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei. Iar Maria era aceea care L-a uns cu mir pe Domnul şi I-a şters picioarele cu părul capului ei, al cărei frate, Lazăr, era bolnav. Deci au trimis surorile la El, zicând: „Doamne, iată, cel pe care-l iubeşti e bolnav“. Iar Iisus, auzind, a zis: „Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, pentru ca prin ea să Se slăvească Fiul lui Dumnezeu“. Iar Iisus îi iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr. Aşadar, când a auzit că e bolnav, atunci a rămas două zile în locul unde era. Numai după aceea le-a zis ucenicilor: „Să mergem iarăşi în Iudeea“. Ucenicii I-au zis: „Învăţătorule, mai acum căutau Iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Tu din nou Te duci acolo?…“. A răspuns Iisus: „Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într’o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi; dar dacă umblă cineva noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este întru el“. Pe acestea le-a zis, şi apoi le-a spus: „Lazăr, prietenul nostru, a adormit, dar Mă duc să-l trezesc“. Atunci I-au zis ucenicii: „Doamne, dacă a adormit, va scăpa“. Iisus însă vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre adormirea prin somn. Deci Iisus le-a spus atunci limpede: „Lazăr a murit; şi Mă bucur pentru voi că Eu n’am fost acolo, pentru ca voi să credeţi… Dar să mergem la el“. Atunci Toma, cel numit Geamănul, le-a zis celorlalţi ucenici: „Să mergem şi noi să murim cu El!“ Deci, când a venit Iisus, l-a găsit că de-acum avea patru zile în mormânt. Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii. Şi mulţi dintre Iudei veniseră la Marta şi Maria ca să le aline pentru fratele lor. Atunci Marta, de cum a auzit că vine Iisus, I-a ieşit în întâmpinare; iar Maria şedea în casă. Şi a zis Marta către Iisus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n’ar fi murit. Dar eu ştiu încă de pe acum că orice vei cere Tu de la Dumnezeu, Dumnezeu Îţi va da“. Iisus i-a zis: „Fratele tău va învia“. Marta I-a zis: „Ştiu că va învia, la înviere, în ziua de apoi“. Şi Iisus i-a zis: „Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi; şi tot cel ce trăieşte şi crede întru Mine, în veac nu va muri! Crezi tu aceasta?“ Zis-a Lui: „Da, Doamne. Eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul Lui Dumnezeu, Cel ce a venit în lume.“ Şi zicând aceasta, s’a dus şi a chemat-o pe Maria, sora ei, spunându-i în taină: „Învăţătorul este aici şi te cheamă“. Aceea, de cum a auzit, s’a sculat degrabă şi a venit la El. Dar Iisus încă nu venise în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. Iar Iudeii care erau cu ea în casă şi o alinau, văzând-o pe Maria că s’a sculat degrabă şi a ieşit, au mers după ea, socotind că se duce la mormânt ca să plângă acolo. Deci, Maria, când a venit unde era Iisus şi L-a văzut, I-a căzut la picioare, zicându-I: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n’ar fi murit“. Atunci Iisus, când a văzut-o plângând, şi pe Iudeii care veniseră cu ea plângând, a suspinat cu duhul şi S’a tulburat întru Sine. Şi a zis: „Unde l-aţi pus?“ Zisu-I-au: „Doamne, vino şi vezi“. Iisus a lăcrimat. Atunci au zis Iudeii: „Iată cât îl iubea!“ Iar unii din ei ziceau: „Oare el, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca şi acesta să nu moară?…“. Deci din nou suspinând Iisus întru Sine, a mers la mormânt. Şi era o peşteră, şi o piatră era aşezată pe ea. Iisus a zis: „Ridicaţi piatra!“ Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, de acum miroase, că e a patra zi…“. Iisus i-a zis: „Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?“ Au ridicat deci piatra, iar Iisus Şi-a ridicat ochii în sus şi a zis: „Părinte, mulţumescu-Ţi că M’ai ascultat; Eu ştiam că Tu întotdeauna Mă asculţi, dar de dragul mulţimii care stă’mprejur am zis, ca să creadă că Tu M’ai trimis“. Şi zicând acestea, a strigat cu glas mare: „Lazăre, vino afară!“ Şi a ieşit mortul, legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză; şi faţa lui era înfăşurată cu maramă. Iisus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!“ Atunci mulţi din Iudeii care veniseră la Maria şi au văzut ce făcuse Iisus, au crezut în El.

Apostolul Zilei: 2024-04-27

SÂMBĂTA SFÂNTULUI ŞI DREPTULUI LAZĂR Ap. Evrei (XII, 28; XIII, 1-8)

raților, fiindcă primim o împărăție neclintită, să fim mulțumitori, și așa să-I aducem lui Dumnezeu închinare plăcută, cu bună cucernicie și cu sfială. Rămâneți întru dragostea frățească. Primirea de oaspeți să n-o uitați, că prin aceasta unii, fără să știe, au primit în gazdă îngeri. Aduceți-vă aminte de cei închiși, ca și cum ați fi închiși cu ei; aduceți-vă aminte de cei ce îndură rele, întrucât și voi sunteți în trup. Cinstită să fie nunta întru toate și patul neîntinat. Iar pe desfrânați îi va judeca Dumnezeu. Feriți-vă de iubirea de argint și îndestulați-vă cu cele ce aveți, pentru că Însuși Dumnezeu a zis: «Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi». Drept aceea, având bună îndrăzneală, să zicem: «Domnul este într-ajutorul meu; nu mă voi teme! Ce-mi va face mie omul?». Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare-aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința. Iisus Hristos, ieri și astăzi și în veci, este același.

Moliftele Sfântului Vasile. Rugăciunile de iertare și dezlegare a păcatelor – Părintele Calistrat

Rugăciunea nu-i condiționată nici de loc, nici de timp

Rugăciunea este obligatorie pentru toți și întotdeauna. La post este așa: fiecare postește cât poate, cu binecuvântarea duhovnicului. Dar la rugăciune nu vom zice așa: Fiecare cât poate, ci fiecare să se silească să se roage neîncetat.

„Luptă ca să dobândești virtuțile și, după aceea, ține-te treaz ca să le păstrezi”

Pentru a ne împuțina patimile și pătimirile, trebuie nu numai să ne luptăm împotriva lor, ci să avem și vigilența duhovnicească necesară „ca [acestea] să nu crească”.

Tot ce-mi dăruiește Dumnezeu este bucurie !

Postirea aceasta trebuie s-o petrec ca pe o prăznuire în Domnul. Iar, ca să o fac ca pe o prăznuire în Domnul, trebuie să mă reașez în regula evanghelică a postirii. Iar regula evanghelică a postirii îmi spune că postul este bucurie. Că întristarea este bucurie. Că tot ce-mi dăruiește Dumnezeu pentru readucerea mea în cămara de taină a slăvirii Raiului este bucurie.

Moștenire vie, moștenire moartă

„Purpura imperială este un frumos giulgiu de înmormântare”, ne spune un vechi proverb bizantin. Chiar și lucrurile cele mai frumoase au un sfârșit, iar cele cu adevărat desăvârșite au parte chiar de un sfârșit frumos. Însă acest subiect al morții continuă să ne tulbure, să ne dea fiori, să ne facă să tremurăm numai la gândul de a-l discuta. Și, din acest fapt, ne putem cunoaște cu ușurință propria lipsă de fru­mu­sețe și desăvârșire, neîmplinirile, păcatele, defectele, neputințele. Un fruct copt se așteaptă să fie mâncat, un animal bătrân se retrage pentru a muri singur, departe de ochii celorlalți alături de care a trăit poate toată viața. Întreaga creație știe că va muri și acceptă acest impas al existenței pământești cu seninătate. Toate mai puțin omul, obsedat de atingerea unei nemuriri pământești.

Roadele rugăciunii

Sfântul Grigorie de Nyssa, De instituto chris­tiano, în Părinți și Scriitori Bisericești (2014), vol. 12, pp. 322-324

„Roadele rugăciunii curate sunt: simplitatea, dragostea, smerenia, stăruința, lipsa de răutate și cele asemenea lor, pe care osteneala celui care se silește la rugăciune le odrăslește aici, în timpul vieții, înaintea roadelor celor veșnice. Cu astfel de roade se împodobește rugăciunea. Iar dacă este lipsită de acestea, osteneala este zadarnică. Și nu numai rugăciunea, ci și orice cale a filosofiei, dacă are astfel de rod, este cu adevărat cale a dreptății și duce către ținta cea dreaptă. Dar celui care este lipsit de aceste [roade] îi rămâne un nume deșert și se aseamănă fecioarelor celor nebune (Matei 25, 1-13), care, atunci când a fost nevoie, nu au avut untdelemn pentru cămara de nuntă. Căci nu aveau în suflete lumina, adică rodul virtuții, și nici făclia Duhului în minte. De aceea, pe bună dreptate le numește Scriptura nebune, căci le-a fost prădată virtutea mai înainte de a veni Mirele. Pentru aceasta le-a alungat, nefericitele de ele, din cămara de nuntă cea de sus. Nu le-a luat în seamă osteneala fecioriei pentru că le lipsea lucrarea Duhului. Și pe bună dreptate, (…) de ce folos sunt postul și rugăciunea și privegherea dacă lipsesc pacea, bucuria, dragostea și celelalte roade ale harului Duhului pe care le enumeră Apostolul? Pentru acestea, prin care este atras Duhul, îndură toată osteneala iubitorul bucuriei de sus. Împărtășindu-se de harul [venit] de acolo, aduce roade și se bucură cu veselie de recolta pe care harul Duhului a cultivat-o întru smerenia aceluia și întru sârguința lui pentru fapte bune. Trebuie deci ca ostenelile rugăciunii, ale postului și ale celorlalte fapte să fie îndurate cu multă bucurie, cu dragoste și cu nădejde și să credem că florile și roadele ostenelilor sunt lucrări ale Duhului. Căci, dacă cineva pune acestea pe seama sa și atribuie totul ostenelilor sale, răsar în el, în locul acelor roade curate, îngâmfarea și mândria. Aceste patimi, născându-se în sufletele celor nepăsători ca un putregai, strică și duc la pieire ostenelile. Așadar, ce trebuie să facă cel care trăiește pentru Dumnezeu și cu nădejde în El? Să rabde cu bucurie luptele pentru virtute, iar curățirea de patimi a sufletului, urcușul către culmea virtuților și nădejdea desăvârșirii să le lase în seama Aceluia, încredințându-se iubirii Lui de oameni. Astfel pregătindu-se și bucurându-se de harul căruia i s-a încredințat, aleargă nestingherit, disprețuind răutatea vrăjmașului, care îi este străin, și izbăvindu-se de patimi, cu harul lui Hristos. După cum cei care, făcând să intre în firea lor patimile cele rele prin nepăsarea față de cele bune și petrecând întru ele cu bucurie, lesne le pun în lucrare ca pe o plăcere înnăscută și proprie lor, rodind lăcomia, pizma, desfrânarea și celelalte forme ale răutății potrivnice, tot așa și robii lui Hristos și ai adevărului, prin credință și prin ostenelile pentru virtute, odrăslesc cu bucurie negrăită roadele lor cele bune și mai presus de fire, prin harul Duhului.”

26 aprilie – Sfinții Mucenici Chiril, Chindeu și Tasie din Axiopolis [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-04-26

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2024-04-26

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Cu postul și rugăciunea deschidem ușa mântuirii !

În timpul postului crește recunoștința față de Acela Care i-a dat omului putința de a posti. Postul deschide poarta către tărâmuri pe care doar le bănuiai cețoase; întâmplările din viața ce te înconjoară capătă o nouă lumină, clipele trecătoare capătă și ele înțelesuri mai bogate. Veghea din ceață se preface în veghe a trezviei; căutarea neliniștită se preschimbă în primirea liniștită, recunoscătoare și smerită.

Cuvânt despre cumpătarea în nevoințe

Este lucru știut că acela care exersează pese măsură la pian face crampe la mâini, și cel ce scrie prea mult face de asemenea crampe de scris. Descumpănit și tulburat, proaspătul muzicant sau scriitor trebuie să-și întrerupă lucrul său; rămâne fără ocupație și pradă multor influențe. Această pildă să ne fie de luare aminte. Postul, ascultarea, înfrânarea, privegherea și rugăciunea luate împreună fac parte dintr-o nevoință, și sunt doar o nevoință.

Raportul dintre trup și suflet în ființa omului

Raportul dintre trup și suflet în ființa omului a fost asemănat cu cel dintre om și unealtă, dintre artist și instrument, dintre cavaler și cal, dintre luntraș și luntre, dintre scriitor și condei etc. Lucrătorul, artistul, cavalerul, scriitorul ar fi suflet, iar unealta, instrumentul, calul, luntrea, condeiul, ar fi trupul. Asemănarea aceasta a fost făcută mai întâi de filosoful Platon (+347 a. Hr.), și a fost și este folosită încă de multi filosofi și teologi, deoarece este foarte sugestivă și, într-adevăr, trupul fără suflet este mort, iar sufletul nu activează decât prin trup.

Recunoștința

Șirul de apoftegme dedicate avvei Sisoe în Patericul egiptean se încheie cu aceasta: „Avva Sisoe l-a întrebat pe un frate: Ce faci? El a răspuns: Îmi pierd timpul, părinte. Bătrânul îi zice: Eu Îi mulțumesc lui Dumnezeu chiar și când îmi pierd timpul”.

Purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de noi

Boethius, Mângâierile filozofiei, Cartea IV, II, Proza VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 72, pp. 148-149

„O înțeleaptă organizare cruță pe cel pe care nenorocirea l-ar putea face mai rău și nu-l lasă să sufere pe cel ce nu poate răbda. Altul este omul desăvârșit prin toate virtuțile, sfânt și apropiat de Dumnezeu; pe acesta providența până într-atât îl ferește de nenorocire, încât nu-l lasă să fie atins nici de boli. (…) Dar se întâmplă adesea ca posturile de înaltă răspundere să fie încredințate celor buni, iar răutatea să fie nimicită. Altora providența le împarte fericirea proporțional cu nenorocirea, după calitatea sufletelor lor; pe unii îi mușcă, pentru ca ei să nu se moleșească într-o fericire îndelungată, îngăduie ca alții să fie puternic zguduiți, pentru ca virtuțile lor sufletești să se întărească prin practica și exercițiul răbdării. Unii se tem mai mult decât trebuie de ceea ce de fapt pot să suporte, alții disprețuiesc mai mult decât trebuie ceea ce nu pot să suporte; pe aceștia experiența îi duce la cunoașterea de sine. Unii și-au dobândit cu prețul unei morți glorioase un nume venerabil de-a lungul secolelor, alții, neînfrânați în fața torturilor, au dat celorlalți exemplu că virtutea nu este învinsă de suferințe; că acestea se petrec de regulă, cu rânduială și în interesul celor ce par a le suporta, este departe de orice îndoială. Aceeași explicație are și faptul că tuturor celor răi li se întâmplă când neplăceri, când lucruri dorite. De neplăcerile acestora desigur că nimeni nu se miră, fiindcă toți socot că ei au meritat răul; pedepsele lor pe alții îi abat de la nelegiuiri, iar pe ei îi corectează; și bucuriile lor sunt pentru cei buni pildă elocventă de ceea ce trebuie să judece despre o astfel de fericire, pe care o văd adesea în serviciul celor răi. În această chestiune cred că se poate ține seamă și de posibilitatea de a fi unul cu un temperament așa de iute și de nestăpânit, încât lipsa de cele necesare să-l împingă până la nelegiuire; providența vindecă boala acestuia, dându-i ca leac avere multă. Privindu-și conștiința pătată de ticăloșie și comparându-și avuția cu sine, se teme poate să nu-i fie dureroasă pierderea bunurilor, a căror folosire îi este plăcută; își va schimba deci conduita și, în teama sa de a nu-și pierde avuția, se va lăsa de rele. (…) Deseori acea providență supremă a dat dovadă și de acest extraordinar miracol, încât cei răi să facă pe cei răi buni. Fiindcă uneori suferă nedreptăți din partea celor mai răi dintre ei, aprinzându-se de revoltă împotriva nedrep­tăților, se întorc la roada virtuții, dorind să nu mai fie asemenea acelora pe care-i urăsc. Căci numai puterea divină este aceea pentru care și răul să poată fi un bine când, folo­sindu-se de el cu măsură, ajunge la realizarea vreunui bine. Există o ordine care îmbră­țișează toate și cel ce și-a părăsit locul pentru a intra în altă ordine de lucruri rămâne totuși înlăuntrul ordinii, pentru ca să nu se facă loc la nimic întâmplător în împărăția providenței.”

25 aprilie – Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-04-25

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2024-04-25

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Predică la Taina Sfântului Maslu – Parintele Iachint 24.04.2024

Predică la Taina Sfântului Maslu – Părintele Calistrat 24.04.2024

Asemănarea dintre religie și morală

Asemănarea dintre religie și morală se reduce la următoarele:

Cum să auzim mai clar chemarea lui Dumnezeu ?

Aceste îndemnuri scurte – Urmează-mi! Vino și vezi! – sunt asemenea unor apeluri pe care Dumnezeu le transmite către fiecare din noi, neîncetat. Nu este o vreme în care Dumnezeu ne cheamă și o vreme în care Dumnezeu nu ne cheamă, ci în permanență Dumnezeu ne cheamă.

Postul și rugăciunea, marile comori ale omenirii

Atunci când postești, vrei să jertfești bunătățile pământești pentru a le primi pe cele cerești. Mult prea multe gânduri proprii sunt absorbite de grijile pentru hrană și ispitele gusturilor: vrei să te eliberezi de ele. Astfel, postul este o treaptă pe drumul slobozirii și un sprijin de nelipsit în lupta cu poftele egoiste. Postul legat de rugăciune este una din cele mai mari comori ale omenirii, păstrată cu grijă de către acei care au luat vreodată parte la ea.

Cuvântul – de la chemare la Întrupare

Betania. Nori de chihlimbar se odihnesc deasupra casei unde două surori îl întâmpină pe Învăţătorul care le-a chemat fratele din latura şi umbra morţii, cu glasul Său atotstăpânitor de viaţă veşnică: „Lazăre, vino afară!” (Ioan 11, 43). Înaintea Oaspetelui de lumină, Marta se grăbeşte a pune înainte cină din roadele pământului, în vreme ce Maria, netulburată de foşnetele lumii, gustă din cina Iubirii Lui şi simte că nici o altă frumuseţe n-o mai poate răpi de lângă El. Odaia devine Tabor, tăcerea asceză, iar masa altar, pentru că Maria, „aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui” (Luca 10, 39).

În post, la post

Suntem în Postul Mare al Paştilor. Patruzeci de zile în care creștinii ortodocși se străduiesc să fie dedicați ascezei, pocăinței și rugăciunilor. Sigur că, dacă ești credincios, normal este să te rogi în fiecare zi a anului, dar în această perioadă rugăciunile sunt mai fierbinți și mai profunde. Nu te rogi doar pentru tine și n-ar trebui să te rogi pentru lucruri lumești, cum ar fi să treci cu bine un examen sau să câștigi la loto. Sunt sigur că, în marea lor majoritate, credincioșii înțeleg și respectă asta, rugându-se mai degrabă pentru sănătatea celor dragi și a tuturor semenilor, pentru cei sărmani, flămânzi și fără adăpost, pentru încetarea războaielor care zguduie lumea.

Lazăr, icoana celor adormiţi în nădejdea învierii

Suntem miercuri, în săptămâna a 6-a din Postul Mare, când imnografia Triodului vorbeşte despre moartea lui Lazăr. Este logic să se întâmple acest lucru de vreme ce în sâmbăta ce urmează, Biserica ne pune înainte învierea lui Lazăr de către Domnul nostru Iisus Hristos, în a patra zi de la moartea lui.

Iubirea de Dumnezeu

Sfântul Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Cuvânt despre libertatea minții, 20, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 345

„Cei ce iubesc cu adevărat pe Dumnezeu nu fac aceasta de dragul moștenirii împărăției Lui, (cum iubesc negustorii o lucrare) de dragul unui câștig; nici pentru că se tem de iadul care a fost tocmit pentru pedepsirea celor păcătoși, ci Îl iubesc pentru faptul că Dumnezeu este Creatorul lor și pentru că împlinesc o rânduială firească, așa cum sclavii arată supunere față de stăpânul lor și (creaturile iubesc) pe Creatorul lor. Aceștia arată multă prudență față de lucrurile înconjurătoare (ca nu cumva vreunul dintre ele să-i facă urâți de Dumnezeu).”

24 aprilie – Sfântul Ierarh Ilie Iorest [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-04-24

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2024-04-24

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință – Părintele Calistrat 23.04.2024

Sfântul Gheorghe, învăţător şi model pentru toţi tinerii creştini

Având nestrămutată credinţă în Dumnezeu şi îndelungă răbdare în suferinţe, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a adus pe sine jertfă bine primită Mântuitorului Iisus Hristos, de la care a primit cununa de biruinţă a martirilor, căci îndurând nenumărate chinuri din partea păgânilor, nu s-a uitat la trupul cel trecător, ci s-a îngrijit mai mult de sufletul cel nemuritor. Sfântul Gheorghe, ostaşul lui Hristos, este sărbătorit astăzi de creştinii ortodocşi, pentru că el este icoana vie a apărătorilor curajoşi ai Bisericii, chipul luminos al mărturisitorilor Adevărului nu doar în vremuri prielnice şi bune, ci şi în vremuri de încercare şi de prigoană.

Semnul ucenicilor Mântuitorului Hristos

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Noua, Introducere, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 822-823

„Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unul pentru altul (Ioan 13, 35) Semnul sigur și neîndoielnic, zice, al faptului de-a fi învățat de la Mine va fi să fie înscrisă în cugetele voastre obișnuința de-a vă grăbi să mergeți, pe cât e cu pu­tință firii voastre și măsurilor umanului, pe urmele viețuirii Mele, adică de-a avea legătura nedes­părțită a iubirii întreolaltă și de-a vă însuși, potrivit rațiunii acestei iubiri, frumusețea neasemănată a mângâierii reciproce. Căci aceasta va întipări în voi în mod exact slava învățătorului vostru. Dar socotesc că cineva va întreba, față de aceasta: De ce iubirea este un semn al ucenicilor lui Hristos și modelul tuturor virtuților ce s-au arătat în El, nefiind dobândită prin străduință, dar nici prin rațiune și atenție, ci izvorâtă din firea Lui proprie? Cele ce sunt proprii firii dumnezeiești, precum cele ce sunt mai presus de orice minune, aparțin în mod propriu și cu adevărat ei. De fapt, vom spune și noi cu toată dreptatea, continuând cuvântul despre acestea: sunt rod al ființei supreme cele ce-i aparțin în mod special și îi sunt proprii. Dar cel experimentat poate vedea că tot felul de virtuți aduc o completare a iubirii și tot ce apare cuiva ca bine dobândit are o legătură cu ea și tinde spre ea.”

23 aprilie – Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-04-23

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2024-04-23

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Beneficiile extraordinare ale siropului de păpădie

Siropul din flori de păpădie este un produs mai puţin cunoscut, deşi este foarte gustos şi are multe proprietăți medicinale. Este un lichid de consistență mai vâscoasă, de aceea mai este denumit și „mierea de păpădie” sau „miere falsă”. Atât florile, frunzele, cât și rădăcina de păpădie conțin numeroase substanţe benefice organismului: vitamine, minerale, flavonoide. Potrivit specialiştilor, consumul acestui sirop întăreşte sistemul imunitar, favorizează drenarea normală a lichidelor corporale, reglează tensiunea arterială, are rol hepato-protector şi antiinflamator, este detoxifiant şi antioxidant, stimulează digestia. Procesul de preparare a siropului de păpădie este foarte simplu şi poate fi consumat ca atare sau adăugat în smoothie-uri, ceaiuri etc.

Importanţa calciului şi a altor micronutrienţi în alimentaţia zilnică

Unul dintre cele mai importante microelemente din organismul uman este calciul. Rolurile sale sunt multiple, fiind esențial pentru structura și rezistența oaselor, contracția musculară, coagularea sângelui și medierea răspunsului celular la acțiunea unor hormoni. De pildă, bila și sucul pancreatic sunt eliberate în duoden în vederea digestiei hranei ca urmare a răspunsului celular mediat de calciu la acțiunea colecistokininei intestinale. Contracția musculară este un eveniment ce constă în alunecarea componentelor fibrelor musculare unele pe lângă altele, în urma eliberării anumitor zone specifice cu ajutorul calciului.

Maica Domnului nu ne părăsește, pentru că are inimă de mamă

Se poate cumva să ne părăsească Maica Domnului? Nu se poate! De ce nu se poate? Pentru că este mamă, pentru că are inimă de mamă. Noi zicem „Maica Domnului” ca și când am zice un titlu. Or, noi trebuie să știm că Maica Domnului este mamă. Și nu este mamă numai pentru Domnul Hristos, este mamă pentru toți cei care vrem s-o avem de mamă.

Să avem bucuria lui Hristos care ține veșnic

Hristos este bucuria, lumina cea adevărată, fericirea. Hristos este nădejdea noastră. Legătura cu Hristos este iubire, este dragoste, este înflăcărare, este dorinţă arzătoare după cele dumnezeieşti. Hristos este totul, El este iubirea noastră, El este dragostea noastră. Dragostea lui Hristos este o dragoste ce nu se poate pierde. De acolo izvorăşte bucuria.

Prin Sfânta Maria Egipteanca ni se arată importanța spovedaniei

Dacă am spăla și noi picioarele Mântuitorului măcar cu gândurile noastre, cu curăția noastră, cu spovedania noastră, cu întoarcerea noastră, cu schimbarea noastră, ca să auzim și noi „ți se iartă păcatele”. Ce dar poate fi mai mare? Este urmarea pocăinței, spre care ne îndeamnă Duminica Sfintei Maria Egipteanca.

Patimile și tămăduirea lor

În bunătatea Sa, Dumnezeu n-a părăsit oamenii, urmașii strămoșului Adam, întâiul căzut. El constata cu durere că înmulțirea lor pe pământ înmulțea și păcatul început de întâiul om. Când găsea câte un om ascultător (ca Noe și Avraam), îi vorbea simplu: Fii fără prihană… Eu sunt Scutul tău… (Fac. 15, 1), iar mai apoi, prin Moise, dă Legea cu cele zece porunci, restabilind firescul adorării și cinstirii lui Dumnezeu (Ieș. 20, 2-6), precum și iubirea aproapelui său (Ieș. 20, 7-17). 

Cum să ne păzim comoara virtuții

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a XIII-a, VII, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, pp. 236-238

„Învață și învață-te viețuirea evanghelică: strictețe ochilor, înfrânare limbii, înrobire trupului, gând smerit, curăție minții, stingere mâniei! Dacă te silește cineva să faci ceva, fă mai mult decât îți cere (Matei 5, 41); dacă cineva îți ia ceva, nu te judeca cu el (Matei 5, 40); dacă te urăște cineva, iubește-l (Matei 5, 44); dacă ești nedreptățit, rabdă (I Corinteni 4, 12); dacă ești hulit, roagă-te pentru hulitori (Matei 5, 44). Fii mort pentru păcat (Romani 6, 2); răstignește-te împreună cu Hristos; mută-ți toată dragostea spre Domnul!

22 aprilie – Sfântul Ierarh Teodor Sicheotul, episcopul Anastasiopolei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-04-22

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2024-04-22

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Duminica a V-a din Post [a Cuvioasei Maria Egipteanca] – Părintele Calistrat 21.04.2024

Pocăința ne oferă cu adevărat întâietate înaintea lui Dumnezeu

În vremea aceea unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Şi intrând în casa fariseului, a şezut la masă. Şi iată era în cetate o femeie păcătoasă şi, aflând că şade la masă, în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir. Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir. Şi văzând, fariseul, care-L chemase, a zis în sine: Acesta, de-ar fi proroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă. Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Simone, am să-ţi spun ceva. Învăţătorule, spune, zise el. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult? Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat. Şi întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte. Şi a zis ei: Iertate îţi sunt păcatele. Şi au început cei ce şedeau împreună la masă să zică în sine: Cine este Acesta care iartă şi păcatele? Iar către femeie a zis: Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace. Luca 7, 36-50 Duminica a V-a din Postul Mare (A Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca)

21 aprilie – Sfântul Sfințit Mucenic Ianuarie, episcop de Benevent [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-04-21

DUMINICA A CINCEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Evanghelia de la Marcu (X, 32-45)

n vremea aceea, luându-i cu El pe cei doisprezece ucenici ai Săi, Iisus a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple: „Iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat în mâna arhiereilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da pe mâna păgânilor şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia“. Şi au venit la El Iacob şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: „Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce-#i vom cere“. Iar El le-a zis: „Ce voiţi să vă fac?“ Iar ei I-au zis: „Dă-ne să şedem unul de-a dreapta Ta şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta“. Dar Iisus le-a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu şi să vă botezaţi cu botezul cu care Eu Mă botez?“ Iar ei I-au zis: „Putem“. Şi Iisus le-a zis: „Într’adevăr, paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea şi cu botezul cu care Eu Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta Mea sau de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci celor pentru care s’a pregătit“. Şi auzind cei zece, au prins a se supăra pe Iacob şi pe Ioan. Şi Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: „Ştiţi că cei ce se socotesc conducători ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mari ai lor le stăpânesc; dar între voi să nu fie aşa, ci cel ce va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru, şi cel ce va vrea să fie întâiul între voi, să le fie tuturor slugă; că nici Fiul Omului n’a venit să I se slujească, ci să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi“.     În aceiaşi zi se citeşte şi Evanghelia Cuvioasei Maria Egipteanca de la Luca (VII, 36-50) n vremea aceea unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Şi, intrând în casa fariseului, a stat la masă. Şi iată că era în cetate o femeie păcătoasă; şi aflând că El stă la masă în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir şi stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând a’nceput să-I ude cu lacrimi picioarele, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi-I săruta picioarele şi le ungea cu mir. Şi văzând fariseul care-L chemase, şi-a zis în sine: „Dacă acesta ar fi profet, ar şti cine este şi ce fel de femeie este aceasta care se atinge de el, că este păcătoasă…“. Şi răspunzând Iisus, i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva“. Iar el I-a zis: „Spune, învăţătorule!“ „Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult?“ Răspunzând Simon, a zis: „Cred că acela căruia i-a iertat mai mult“. Iar El i-a zis: „Drept ai judecat“. Şi întorcându-Se către femeie, i-a zis lui Simon: „O vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă cu lacrimi Mi-a udat picioarele şi cu părul capului ei le-a şters. Tu sărutare nu mi-ai dat; ea însă, de când am intrat, n’a încetat să-Mi sărute picioarele. Tu cu untdelemn capul nu Mi l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. De aceea îţi spun: Iertate sunt păcatele ei cele multe, fiindcă mult a iubit. Iar cui i se iartă puţin, puţin iubeşte“. Şi i-a zis ei: „Iertate îţi sunt păcatele!“ Şi cei ce şedeau împreună la masă au început să zică în sinea lor: „Cine este acesta, care şi iartă păcate?“ Şi i-a spus femeii: „Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace!“

Apostolul Zilei: 2024-04-21

DUMINICA A CINCEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Ap. Evrei (IX, 11-14)

raților, Hristos, venind Arhiereu al bunătăților celor viitoare, a trecut prin cortul cel mai mare și mai desăvârșit, nu făcut de mână, adică nu din zidirea aceasta. El a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu Însuși Sângele Său, și a dobândit o veșnică răscumpărare. Căci dacă sângele țapilor și al taurilor și cenușa junincii, stropind pe cei spurcați, îi sfințește spre curățirea trupului, cu cât mai mult sângele lui Hristos, Care, prin Duhul Cel veșnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine jertfă fără de prihană, va curăți cugetul vostru de faptele cele moarte, ca să slujiți Dumnezeului Celui viu! În aceiaşi zi se citeşte şi Apostolul Cuvioasei Maria Egipteanca de la Ap. Galateni (III, 23-29) raţilor, înainte de venirea credinţei, noi eram păziţi sub Lege, fiind închişi pentru credinţa care avea să se descopere. Astfel că Legea ne-a fost călăuză spre Hristos, ca să ne îndreptăm din credinţă. Iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub călăuză. Fiindcă toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus. Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus. Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, sunteţi, deci, urmaşii lui Avraam, moştenitori după făgăduinţă.

Niciodată nu-ți critica soția în public !

Ai observat, poate, prostul obicei pe care îl au unele cupluri de a-şi arunca reproşuri unul altuia, atunci când sunt şi alte persoane de faţă. Cu toţii am auzit replici de genul:

„Trebuie făcut totul pentru evitarea divorțului. Omul trebuie să-și asculte conștiința”

În filme – probabil și în viață, de altfel – se întâlnește următoarea scenă: după 10-15-20 de ani, soțul și soția se află alături, în același pat, și deodată unul dintre ei înțelege că alături de el se află un om cu desăvârșire străin, cu care nu are ce să discute. Care este problema reală: faptul că la vremea respectivă nu și-a ales pe cineva cu interese apropiate sau faptul că dragostea a pierit și din această cauză deosebirea, să zicem de gusturi muzicale, i se pare o problemă foarte mare?

Să ne întrebăm: care sunt cauzele care duc la divorț ?

Cauza principală a divorţului este lipsa de credinţă în Dumnezeu. În ochii multora, căsătoria e un simplu contract civil. Când locuieşti într-o locuinţă şi nu-ţi mai place, desfaci contractul şi pleci. Aşa a ajuns căsătoria în ochii multora!

Pe urmele sihaștrilor din Pustiul Iordanului

Când citim viața Cuvioasei Maria Egip­teanca, scrisă la începutul veacului al 7-lea de Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, înțelegem lucrarea lui Dumnezeu în istorie și în viața fiecăruia dintre noi.

Tu ești Hristos

Sfântul Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului și despre arătarea Lui nouă, prin trup, Cap. VI, LI-LII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 15, pp. 147-149

„Care dintre oameni a învățat după moarte, sau chiar viețuind încă, despre feciorie, și n-a socotit că e cu neputință virtutea aceasta între oameni? Dar Mântuitorul nostru și Împăratul tuturor, Hristos, a pus atâta putere în învăță­tura Sa, despre aceasta, că și copiii care nu au ajuns la vârsta cunoscătoare a legii au făgăduit viața în feciorie, care e mai presus de lege. Cine dintre oameni a putut străbate vreodată așa de departe, încât să ajungă și la sciți, și la etiopieni, sau la perși, sau la armeni, sau la goți, sau la cei de care se spune că locuiesc dincolo de ocean, sau la cei ce sunt peste Hircania, sau la egipteni și caldei, care cred în vrăji și sunt peste măsură de superstițioși și de sălbatici în obiceiurile lor, ca să le propovăduiască despre virtute și feciorie și despre o credință potrivnică idolilor, cum a făcut Domnul tuturor, Puterea lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos? Și El nu numai că le-a propovăduit prin ucenicii Săi, ci i-a și înduplecat în cugetul lor să lepede sălbăticia purtărilor și să nu se mai închine zeilor părinților lor, ci să-L recunoască pe El și prin El să creadă în Tatăl.

20 aprilie – Sfântul Ierarh Teotim, episcopul Tomisului [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-04-20

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Evanghelia de la Marcu (VIII, 27-31)

n vremea aceea au ieşit Iisus şi ucenicii Săi prin satele din preajma Cezareii lui Filip. Şi pe drum i-a întrebat pe ucenicii Săi, zicând: „Cine zic oamenii că sunt Eu?“ Ei i-au răspuns, zicând: „Unii spun că eşti Ioan Botezătorul, alţii că eşti Ilie, iar alţii că eşti unul dintre profeţi“. Şi El i-a întrebat: „Dar voi, voi cine ziceţi că sunt?“ Răspunzând Petru, I-a zis: „Tu eşti Hristosul!“ Şi El le-a dat poruncă să nu spună nimănui despre El. Şi a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de bătrâni, de arhierei şi de cărturari şi să fie omorât, iar după trei zile să învie. În aceiaşi zi se citeşte şi Evanghelia pentru cei morţi de la Ioan (V, 24-30) is-a Domnul către iudeii care veniseră atunci la Dânsul: „Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel care M’a trimis, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s’a mutat din moarte la viaţă. Adevăr, adevăr vă spun, că vine ceasul, şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce vor auzi vor învia. Că precum Tatăl are viaţă întru Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă întru Sine; şi putere I-a dat să facă judecată, pentru că El este Fiul Omului. Nu vă miraţi de aceasta; că vine ceasul când toţi cei din morminte Îi vor auzi glasul; şi cei ce au făcut cele bune vor ieşi spre învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândei. Eu nu pot să fac de la Mine nimic; judec după cum aud, şi judecata Mea este dreaptă; pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M’a trimis.“

Apostolul Zilei: 2024-04-20

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Ap. Evrei (IX, 24-28)

raților, Hristos n-a intrat într-o Sfântă a Sfintelor făcută de mâini, închipuire a celei adevărate, ci chiar în Cer, ca să Se înfățișeze, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. Iar nu ca să Se aducă pe Sine Însuși jertfă de mai multe ori – ca arhiereul care intră în Sfânta Sfintelor cu sânge străin, în fiecare an. Altfel, ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori, de la întemeierea lumii; ci acum, la sfârșitul veacurilor, S-a arătat o dată, spre ștergerea păcatului, prin jertfa Sa. Și precum este rânduit oamenilor, o dată să moară, iar după aceea să fie judecata, tot așa și Hristos, după ce a fost adus o dată jertfă, ca să ridice păcatele multora, a doua oară fără de păcat Se va arăta celor ce cu stăruință Îl așteaptă spre mântuire.

Istorioară despre smerenia Maicii Domnului

Aici, cu adevarat a luat plinire cuvântul Scripturii, care zice: Cine se va smeri pe sine, va fi înălțat. Iar Sfântul Efrem Sirul zice că: „În inima adâncă se va înălța Dumnezeu”.

Zici că iubești!? Mai gândește-te!

Deplina dragoste este aceea ce nu deosebește pe om zicând: „Pe acela îl știu, iar pe celălalt nu-l știu”. Sau: „Acesta mă laudă, iar acela mă blestemă”. Ci, spre firea ta de om privind de-a pururea, pe toți oamenii întocmai să-i iubești, pe prieteni, adică, și pe vrăjmași, pe cei buni și pe cei răi, ca să fii desăvârșit înaintea lui Dumnezeu. Și de la vrăjmași să rabzi răutățile cele aduse asupra ta și nicidecum să nu gândești că de la ei îți este făcut răul, ci de la diavolul, pentru păcatele noastre.

Orice păcat aparent banal se poate transforma din furnică în leu

Păcatul, de când ia ființă în mintea omului și până îl duce pe om la sinucidere, la moarte, are douăsprezece trepte.

Denia Acatistului Bunei Vestiri

A doua Denie din Postul Sfintelor Paşti se oficiază în această zi şi este închinată Acatistului Bunei Vestiri. Această slujbă de seară este Utrenia sâmbetei din a cincea săptămână a Sfântului şi Marelui Post, când „se prăznuieşte Imnul Acatist al Preasfintei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria”, pe care creştinii ortodocşi o cinstesc cântându-i imn de laudă: „Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu noi robii Tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăveşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!”.

Despre potolirea mâniei

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a X-a, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, pp. 180-181

„Insulta a închis Împărăția cerurilor, căci batjocoritorii nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu (I Corinteni 6, 10); tu însă, prin tăcere, ți-ai pregătit Împărăția. Că cel care va răbda până în sfârșit, acela se va mântui (Matei 10, 22). Ce scuză vei găsi dacă și tu te vei apăra și te vei împotrivi insultătorului tot cu același fel de insulte? Vei spune că el a început să te insulte? Aceasta nu-i o scuză vrednică de iertare. Nu merită o osândă mai mică nici desfrânatul care aruncă vina pe o femeie de moravuri ușoare, ca provocatoare a păcatului său. Nu există cununi fără concurenți și nici înfrângeri fără dușmani. Ascultă pe David ce spune: Când păcătosul a stat împotriva mea, nu m-am mâniat, nici nu m-am apărat, ci am amuțit și m-am smerit și nici de bine n-am grăit (Psalmul 38, 2-3). Te mânii la auzul unei insulte ca la auzul unui rău; dar imiți pe cel care insultă, ca și cum ar fi făcut un lucru bun. Iată, săvârșești ce acuzi. Oare vezi numaidecât răul săvârșit de altul, dar nu dai nici o importanță faptei tale rușinoase? Spui că e un lucru rău insulta? Caută să n-o imiți! Nu este o scuză îndestulătoare dacă altul a început să insulte. După părerea mea este mai normal ca mânia lui să crească, din moment ce n-a dat peste un exemplu care să-l înțelepțească; tu, însă, când ai văzut pe mânios că se schimbă la față, nu te-ai ferit de a te asemăna cu el, ci te-ai supărat și tu, te enervezi și te mânii și tu la rândul tău împotriva lui; astfel furia ta ajunge o scuză pentru cel care a început. Prin cele ce faci procuri o scuză celuilalt și te osândești pe tine însuți. Dacă mânia este un lucru rău, pentru ce n-ai abătut de la tine răul? Dacă cel ce se mânie este vrednic de iertare, pentru ce superi pe cel mânios? Prin urmare, chiar dacă n-ai provocat tu cearta, totuși ești tot atât de vinovat. În luptele atletice în care se dau coroane, nu se încununează cel care a dat prima lovitură, ci acela care a biruit. Așadar, este osândit nu numai cel care a început răul, ci și cel care a urmat în păcat pe cel ce a început răul. Dacă-ți spune că ești sărac, primește adevărul spus, de spune adevărul; dacă minte însă, pentru ce te supără spusele lui? Nu te îngâmfa de laudele neadevărate, dar nici nu te supăra de insultele care nu te ating. Nu vezi că săgețile străbat de obicei corpurile solide și rezistente, dar nu pătrund prin cele moi și în cele care cedează loviturilor? Închipuie-ți că insulta este tot o săgeată. Cel care i se potrivește o primește în el însuși; cel care nu-i dă importanță și cedează prin liniștea felului său de a fi, risipește răutatea pornită împotriva lui. Pentru ce să te tulburi dacă te numește sărac? Adu-ți aminte de firea ta! Gândește-te că gol ai intrat în lume și gol ai să ieși (Iov 1, 21). Cine este mai sărac decât cel gol? N-ai auzit nimic supărător dacă cele spuse nu ți se potrivesc.”

19 aprilie – Sfântul Sfințit Mucenic Pafnutie [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-04-19

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2024-04-19

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Deznădejdea și sinuciderea – păcatele cele mai grave, de care trebuie să fugim

Cele douăsprezece trepte ale păcatului – Introducere

Primele două trepte ale păcatului

A treia, a patra și a cincea treaptă a păcatului

A șasea și a șaptea treaptă a păcatului

A opta treaptă a păcatului

A noua și a zecea treaptă a păcatului

Treapta a unsprezecea a păcatului este deznădejdea. Aceasta este şi mai periculoasă. Omul în treapta a unsprezecea, ce zice când vede că nu se mai poate opri de beţie, sau de muieri, sau de păcate trupeşti, sau de înjurat, sau de furat, sau de fumat, sau de alte răutăţi, şi cade în deznădejde, că el n-ar să se mai poată opri? „Nu mă mai iartă Dumnezeu, dacă eu nu mă pot opri de la păcat!”

Aici este cumpăna cea mai mare. Că zice: „Nimic mai rău şi mai tare ca deznădăjduirea!”. De aceea se spune duhovnicului: „Ia aminte, o, vânătorule de suflete, duhovnice, de la aceste trei trepte să te sârguieşti să întorci sufletele mai tare înapoi: de la obişnuinţă, de la deprindere şi de la deznădejde. Deznădejdea este lângă moarte”.

Omul cade în descurajare şi zice: „Nu mă mai iartă Dumnezeu, dacă eu nu mă mai pot opri de la păcat!” Vede că se duce, vrând-nevrând, la păcat şi cade în descurajare. Zice Sfântul Efrem Sirul: „O, răutatea satanei! Când l-a văzut pe om deprins cu păcatul, de acum cu paloşul deznădejdii bate război!” Să-l taie de la nădejdea către Dumnezeu.

Taie nădejdea mântuirii cu paloşul: „Nu te mai iartă Dumnezeu, măi omule! Nu vezi că ţigara n-o mai poţi lăsa, sau muierea, sau înjuratul, sau beţia, sau curvia, sau furtul, sau minciuna, sau răutatea, sau zavistia, sau viclenia, sau ţinerea minte de rău, sau dorinţa de răzbunare nu vezi că nu te mai poţi opri de la ele? Nici nu te mai iartă Dumnezeu!”

Bate cu paloşul deznădejdii, care este cel mai grozav păcat, adică deznădejdea de mila lui Dumnezeu, care este păcat împotriva Duhului Sfânt. Aceasta se întâmplă în treapta a unsprezecea a păcatului.

Treapta a douăsprezecea a păcatului este sinuciderea. În treapta a douăsprezecea se întâmplă ceea ce s-a întâmplat cu Iuda şi cu Cain. Cain, când a căzut în deznădejde, a zis: „Mai mare este păcatul meu decât a mi se ierta mie!”. În loc să ceară iertare de la Dumnezeu, a început să se sfădească: „Cain, unde-i fratele tău, Abel?”. „Dar ce, eu am păzit pe fratele meu?” În loc să zică: „Doamne, am greşit!”, s-a luat la ceartă.

Iar Iuda, când a ajuns în treapta a douăsprezecea, ce-a făcut? Şi văzând Iuda că Iisus a fost condamnat la moarte, mustrat de conştiinţă, a căzut în deznădejde şi, aducând arginţii, i-a aruncat în biserică şi s-a dus şi s-a spânzurat.

Omul cel rău, dacă mereu zace în păcate, de la o vreme culmea relelor îl duce la sinucidere, să-şi ia viaţa, că nu mai poate suporta mustrarea conştiinţei. Aici este ceea ce spune Prorocul David: „Întru mustrări, pentru fărădelegi ai pedepsit pe om şi ai subţiat ca un păianjen sufletul lui”. Păianjenul arată deznădejdea.

În treapta a unsprezecea, atâta nădejde mai are el, ca pânza unui păianjen. Olecuţă de nădejde. Dacă mai vine paloşul satanei şi-o taie şi pe asta, fuge şi se spânzură, ori se îneacă, că nu-l mai iartă Dumnezeu. Deci treapta a douăsprezecea este sinuciderea, este ceea ce spune Apostolul Pavel: „Plata păcatului este moartea”.

Arhimandrit Ilie Cleopa,

 Ne vorbește Părintele Cleopa. Volumul VI, ediția a II-a,

Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pag. 45-47

Doxologia

Păcatul și scuza obișnuinței

Cele douăsprezece trepte ale păcatului – Introducere

Primele două trepte ale păcatului

A treia, a patra și a cincea treaptă a păcatului

A șasea și a șaptea treaptă a păcatului

A opta treaptă a păcatului

Treapta a noua a păcatului este obişnuinţa sau obiceiul. Un duhovnic bun, la mărturisire, ştie pe cel păcătos în ce treaptă este. Dacă-l întrebi aşa: „Moşule, sau mătuşă, sau soră, de ce fumezi?” „Părinte, m-am obişnuit cu ţigara!” Deodată îţi spune că este în treapta a noua. Că el n-a căzut o dată în viaţă. El spune să s-a obişnuit cu ţigara, că ţine tabachera cam aproape.

Cum să evităm păcatul cu fapta ?

Cele douăsprezece trepte ale păcatului – Introducere

Primele două trepte ale păcatului

A treia, a patra și a cincea treaptă a păcatului

A șasea și a șaptea treaptă a păcatului

Treapta a opta a păcatului este păcatul cu lucrul. Treapta a opta este mai grea. De-abia în treapta a opta omul păşeşte la păcat cu lucrul. Unul care-i luptat de duhul curviei, sau de-al răzbunării, sau de-al iubirii de argint, sau de-al iubirii de slavă, sau de-al mândriei – că toţi suferim de acestea în toată clipa –, până în treapta asta s-a luptat cu gândul. De ce învaţă Sfinţii Părinţi: „paza minţii, paza minţii!”? Trezvia atenţiei, ferirea minţii de păcat? Pentru că-i acelaşi lucru. Ori vei zice vegherea minţii, ori privegherea minţii, ori ferirea minţii, ori trezvia atenţiei, este acelaşi lucru. Cum ai zice: pâine, felie de pâine, bucată de pâine, fărâmătură de pâine, că tot acelaşi lucru este.

Cu gândul la o altfel de frumusețe

Percepția noastră, a oamenilor moderni, asupra frumuseții este redusă, din păcate, doar la cea exterioară, căutată cu strășnicie prin tot felul de împodobiri de fațadă, menite să înfru­mu­sețeze trupul omenesc, iar această strădanie, care adesea poate ­consuma întreaga vitalitate a omului, se face – cum altfel! – decât în detrimentul fru­m­useții lăuntrice, sufletești. Cel mult s-ar putea invoca aici idealul unei estetici, însă chiar și aceasta funcționează fără să poată trece de coaja realității văzute. Totuși, se cuvine să aflăm că tendința menționată mai sus nu este una caracteristică exclusiv prezentului nostru, ci există de când lu­mea, după cum și Sfântul Andrei Criteanul ­observa, cu inegalabila sa măiestrie poetică, într-un tropar din Cântarea a doua a Canonului său: „Îngrijitu-m-am cu deadinsul numai de podoaba mea cea din afară, ­nebăgând seamă de cortul cel dinlăuntru, cel după chipul lui Dumnezeu”.

Judecata lui Dumnezeu

Sfântul Vasile cel Mare, Comentariu la cartea Profetului Isaia, 119-120, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 2, pp. 135-136

„Dar acum Domnul va sta la judecată și va aduce la judecată pe poporul Său (Isaia 3, 13). Prin judecata și priceperea dumnezeiască, după nespusa înțelep­ciune, toate sunt împărțite fiecăruia după merit, atât cele care intervin acum, cât și cele din veacul viitor. De aceea, spune, dacă poporul a făcut asemenea fărădelegi, Domnul a adus asupra lui asemenea [pedepse]. Pentru că era nevoie ca cele care țin de dreptatea lui Dumnezeu să fie oarecum arătate că nu depășesc măsura nedrep­tă­ților prin mulțimea de pedepse, se spune: Dar acum Domnul va sta la judecată, încât acest acum să fie deosebit de veacul viitor. Sau poate acum pentru noi înseamnă timpul scurt și neîmpărțit, dar pentru Dumnezeu toate sunt prezente în percepția lui acum. Căci nimic nu îi este trecut, nimic nu urmează, ci toate sunt de față; și toate cele așteptate de către noi de departe se arată ca deja prezente sub ochii dumnezeiești, încât la Dumnezeu acum include și veacul viitor. Pentru că timpul hotărât pentru judecată nu este departe față de Dumnezeu, înțelegem că acum se referă la judecata universală. Va sta la judecată, desfă­șurând cuvintele judecății Sale, după care va da pentru faptele înseși răsplata dreaptă a unor asemenea pedepse, încât și cei condamnați vor asculta judecata rostită împotriva lor ca fiind cea mai dreaptă. Și va aduce la judecată pe poporul israelit (Isaia 3, 13). Căci cei care au păcătuit sub Lege, prin Lege vor fi judecați (Romani 2, 12), dar nu și celelalte popoare, căci cei care au păcătuit fără Lege, fără Lege vor fi pierduți (Romani 2, 12) și: Cei necredincioși nu se vor ridica la judecată (Psalmul 1, 5), ci la osândă. Pentru orice legiuitor, judecata față de cei judecați după legea scrisă de el se face prin comparația dintre faptă și intenția legiuitorului. De aceea Domnul spune: Cuvântul pe care l-am spus, acela vă va judeca (Ioan 12, 48), pentru că gândurile se vor ridica unele împotriva celorlalte: cel insuflat de la Domnul și cel care îndemna spre păcat. Căci după Osea (Osea 7, 2), fiecare va fi înconjurat de sfaturile sale. Vom vedea deodată prin a­mintire toate faptele ca și cum ar sta înaintea noastră și arătate față în față în mintea noastră cu chipurile proprii, așa cum a fost fiecare făcută sau cum a fost spusă. De vreme ce Domnul va arăta fără vreo lipsă toate cele făcute de El Însuși pe care le-a asumat cu privire la grija față de neamuri, se spune că va birui în judecata față de noi (Psalmul 50, 5). Nu este potrivit să credem că va trece mult timp ca fiecare să se vadă pe sine cu faptele sale și pe Judecător și consecințele, căci în tribunalul dumnezeiesc, mintea, printr-o putere de negrăit, își va plăsmui într-o clipită, își va zugrăvi toate și va vedea ca într-o oglindă în partea conducătoare (rațiune) chipurile celor săvârșite.”

18 aprilie – Sfântul Cuvios Ioan, ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-04-18

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2024-04-18

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Predică la Taina Sfântului Maslu – Părintele Calistrat 17.04.2024

Maica Domnului, noian de milostivire și de binefaceri

Atunci când vii sa te rogi Împărătesei, Maicii lui Dumnezeu, crede cu tărie, înainte de rugăciune, că nu te vei întoarce de la ea fără a primi milostivire. Aşa este şi aşa se cuvine să gândeşti şi să crezi despre Dânsa. Fiindcă este Maica Atotmilostivă a Atotmilostivului Dumnezeu-Cuvântul şi despre milele sale nemăsurate şi fără de număr mărturisesc toate veacurile şi toate Bisericile creştine.

Păcatele făcute cu mintea și ispitele care se strecoară neobservate

Cele douăsprezece trepte ale păcatului – Introducere

Primele două trepte ale păcatului

A treia, a patra și a cincea treaptă a păcatului

După această treaptă, trece în a şasea treaptă a păcatului, care este învoirea. Dacă a cedat de bună voie în această luptă să se învoiască cu gândul pătimaş, cu gândul păcatului, a trecut acum în treapta a şasea a păcatului şi trece de bunăvoie de la învoire la imaginaţie şi începe să şi le închipuie.

La vale pe treptele păcatului

Cele douăsprezece trepte ale păcatului – Introducere

Primele două trepte ale păcatului

A treia treaptă a păcatului este bântuiala lucrului celui rău. Adică atunci când vine momeala gândului celui rău în minte. Îi vine omului un gând de curvie, sau de mânie, sau de ucidere, sau de mândrie, sau de slavă deşartă, sau de viclenie, sau de zavistie, sau de ură, sau de răzbunare, sau, în sfârşit orice gând pătimaş şi rău, când bântuieşte mintea omului, aceasta este a treia treaptă a păcatului.

Pocăința perpetuă

Patericul ni-l arată pe avva Sisoe în diferite momente ale vieții sale, inclusiv pe patul morții. Iar clipa aceasta este una crucială, pentru că reprezintă punctul de întâlnire cu veșnicia, prin intermediul căruia se judecă și se ierarhizează toate prioritățile noastre. Atunci vedem ce este cu adevărat important pentru noi și cum se organizează ceea ce contează cu adevărat.

Noua obârșie a „omului păcatului”

Există o categorie de învățați atei sau doar deiști, maeștri spirituali sau ignoranți de duzină care privesc cu dispreț la însemnătatea pe care învățătura Bisericii o acordă înțelegerii păcatului primordial și a consecințelor acestuia. De obicei aceștia se limitează la diegeza din primul capitol al cărții Facerii, fără să intuiască faptul că această simplă povestire ascunde tâlcuri nebănuit de adânci care au un corespondent real în viața omului din orice epocă. Însă, este adevărat și că fără ajutorul dumneze­ieș­tilor Părinți noi nu am fi putut să atingem adâncimile Revelației și să le pricepem vreodată.

Prima denie din Postul Sfintelor Paşti

Astăzi, în Bisericile Orto­doxe se săvârşeşte prima denie din Postul Sfintelor Paşti în care se citeşte integral Canonul Mare al Sfântului Andrei Criteanul. În acest post se oficiază slujba deniei de opt ori. Primele două denii se oficiază în săptămâna a 5-a din Postul Mare, miercuri şi vineri. Celelalte şase se oficiază în Săptămâna Mare a Sfintelor Pătimiri ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Vai de cei fără discernământ !

Sfântul Vasile cel Mare, Comentariu la cartea Profetului Isaia, 172-173, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 2, pp. 195-197

„Vai celor care spun răului bine și binelui rău, celor care consideră întunericul lumină și lumina întuneric, celor care consideră dulcele amar și amarul dulce (Isaia 5, 20). Dar cel desăvârșit care are prin deprindere simțurile antrenate trebuie să poată discerne între firea cea bună și cea rea (Evrei 5, 14). Și schimbătorul de bani destoinic trebuie să țină binele și să se ferească de orice fel de rău (I Tesaloniceni 5, 22). Dar cel care are discernământul sufletului nimicit oferă mărturii schimbate despre orice valoare. Și se pare că este o multă indiferență în firea umană să ia în considerare [exact] opusul despre fiecare adevăr. Și, o, de ar ajunge acest dezacord doar la cei din afara credinței după Scripturi, care spun că toate raționamentele (cuvintele) despre fiecare lucru sunt echivalente și orice claritate, pe cât ține de ei, o transformă în ambiguitate, care spun că argintul este negru, din cauza otrăvii care iese din el, că soarele este negru pentru că înnegrește trupurile cu care este mai mult în contact! Și din unele ca acestea construiesc învățătura despre suspendarea judecății, fiindcă simțirea are înșelări și nu percepe ceea ce lucrurile sunt prin fire, ci ochii sunt înșelați de colorit, pe gâtul porumbelului observând alte culori în momente diferite schimbându-se vederea în funcție de răsucirile animalului și de pozițiile față de raze. De aceea sprijinindu-se pe percepția cu ajutorul ochilor, nici nu sunt de acord [că este] zi, nici nu mărturisesc [că este] noapte. Drept urmare, cad și în necredința în Dumnezeu, concluzionând că nici toată [lumea] nu este administrată de pronia lui Dumnezeu, nici nu este purtată de la sine. Dar ai putea vedea pe mulți și dintre cei care au crezut în scrierile legiuitoare și profetice, care se luptă cu convingere prin obiecție la fiecare [lucru] împotriva clarității, ca să slăbească și să tulbure adevărul din învățături. Unii mărturisesc că ei cred în Hristos Iisus, dar nu sunt aflați uniți în același cuget și în aceeași înțelegere (I Corinteni 1, 10), ci despărțiți în dezbinările cele mai mari. Unii din simplitate, dar nu puțini din setea de conducere și din vanitate, doresc, de aceea, să fie arătați multora ca fiind înțelepți și având cunoștință peste ceilalți. Toate [locurile] s-au umplut de cei care se confruntă unii cu alții și se contrazic în învățătură, fiecare susținându-și certăreț propria învățătură și cu cea mai înver­șunată încordare forțându-se să le răstoarne și să le respingă pe ale celuilalt. Dar cei care se laudă că au păzit învățătura apostolică și, prin succesiune de la aceia, că au primit predica Evangheliei trebuie să arate prin consensul despre învățături că sunt părți ale Bisericii lui Hristos celei una. Această tulburare ajunge nu numai la cunoștință, ci și la fapte. (…) Există drept care piere în dreptatea lui și necuvios care rămâne în răutatea lui (Ecclesiast 7, 15).”

17 aprilie – Sfântul Sfințit Mucenic Simeon, Episcopul Persiei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-04-17

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2024-04-17

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Cum înnoim harul în noi ?

Creștinul care a postit, s-a spovedit și s-a împărtășit cu Sfintele Taine înnoiește în sine izvoarele harului, deschise în el prin Sfântul Botez, care după aceea au fost de atâtea ori înnoroite prin nepăsare și căderi, și de atâtea ori au fost curățite prin pocăință. Acum, ele sunt iarăși curățite după ultimele căderi.

Nu traiul bun asigură sănătatea, ci viața curată

Între nevoințe – metanii, privegheri și celelalte rele pătimiri – se află și postul. „Pântecele gras nu naște minte subțire.” Eu știu asta de la Părinți. Toate cărțile patristice vorbesc despre post. Părinții stăruie să nu ne hrănim cu mâncăruri greu digerabile sau grase, căci ele fac rău și trupului, dar și sufletului. Ei spun că oița mănâncă numai ierburile pământului, și este atât de liniștită. Ați văzut cum zic, „ca o oaie”. În vreme ce câinele, pisica și toate celelalte carnivore sunt animale sălbatice. Carnea face rău omului. Fac bine ierburile, fructele și altele de acest fel. Pentru aceasta Părinții vorbesc despre post și osândesc multa mâncare și plăcerea pe care o simte cineva din mâncărurile cele bogate. Să fie mai simple mâncărurile noastre. Să nu ne îngrijim așa de mult de ele.

Este atât de greu să cerem iertare ?

Odată, Starețul a avut de înfruntat un caz asemănător. Cineva se „mărturisea” și se împărtășea la fiecare cincisprezece zile după trei zile de post, dar nu vorbea cu niște persoane de mai mulți ani. De îndată ce Starețul a aflat despre aceasta de la un al treilea, l-a chemat pe acela și l-a sfătuit să se împace cu frații cu care era învrăjbit, dar nu a fost cu putință să-l înduplece. Atunci Starețul a fost nevoit să-l con­strângă atât de mult, încât l-a înfricoșat spunându-i că de nu se va împăca cu aceia, înainte de a se împăr­tăși, va merge în iad. Iar cel care pretindea că se mărturisea i-a spus aceste cuvinte înfricoșătoare: „Mai bine să merg în iad, decât să vorbesc cu acești ticăloși!”.

Puterea rugăciunii

Suntem la mijlocul lunii aprilie, denumită popular și Florariu, căci este perioada în care revin la viață și ne încântă privirile majoritatea florilor, și Prier.

Omul și Paradisul

Sfântul Vasile cel Mare, Scrieri dogmatice și exegetice, Despre Rai, Cuvântarea a treia, 9-11, în Părinți și Scriitori Bisericești (2011), vol. 4, pp. 344-345

„Așadar, trebuie să cugetăm o desfătare de alt fel, demnă de Dumnezeu și care să fie potrivită răsadurilor lui Dumnezeu, [o desfătare] care trebuie înțeleasă în chip rațional. Prin urmare, ce desfătare li s-ar cuveni sfinților? Ascultă-l pe cel care grăiește: Desfătează-te întru Domnul și dăruiește-I dorințele inimii tale (Psalmul 36, 4). Astfel, de vreme ce felurimea virtuților este nemărginită, iar frumusețea cu neputință de cuprins, de vreme ce își ia începutul din înțelepciunea cea cu multe chipuri a lui Dumnezeu, de aceea a fost scris că Dumnezeu a sădit paradis nu către răsărit, ci către părțile răsăritului. Căci fiecare dintre răsadurile plantate de Dumnezeu își răspândea frumusețea și strălucea în propria lumină a virtuții. Acolo șuvoaiele fluviului înveselesc cetatea lui Dumnezeu (Psalmul 45, 4). Acel loc mai este numit valea desfătării (Psalmul 35, 8), cea care hrănește și face să crească frumusețile acelor răsaduri spirituale. Această apă, în cele înfățișate în continuare de către Scriptură, este numită fluviul care izvorăște din Eden și udă paradisul (Facerea 2, 10). Așa cum a fost scris mai sus, mai întâi a fost dusă la îndeplinire creația lumii și mai apoi a fost primit [în ea] omul, el care este mai presus de aceasta în autoritate și stăpânire. Acum însă, dimpotrivă, a fost plăsmuit mai întâi omul și mai apoi răsădit paradisul. Aceasta din următoarele pricini: ca să se desăvârșească [zidirea] casei și să intre de îndată în ea stăpânul casei; așa încât zidirea să nu fie sărăcăcioasă și abia pe urmă să fie dăruită cu tot belșugul. Însă, aici, dăruindu-i [omului] o desăvârșire izvorâtă din propășirea lui, Dumnezeu a zidit și i-a rânduit loc în altă parte, în paradis. Aceasta pentru a pricepe, din compararea amândurora, deosebirea dintre viața din afară și rânduiala viețuirii proprii paradisului; și ca, prin această deosebire, să recunoască superioritatea acestui loc și să se teamă de pedeapsa căderii din acesta. Iar ca să înțelegi [cum omul este] răsadul cel vrednic de mâna și de lucrarea lui Dumnezeu, amintește-ți ceea ce a fost spus de către Domnul în Evanghelie, că voi sunteți mlădițele și Tatăl Meu este lucrătorul (Ioan 15, 1), așadar, e limpede că au fost sădite de El Însuși. Și cei care au fost sădiți în casa Domnului sunt din aceeași mlădiță, precum este scris: În curțile Dumnezeului nostru vor înflori (Psalmul 91, 13). Același lucru și la prorocul: Eu am sădit vie purtătoare de rod, în întregime adevărată (Ieremia 2, 21). Să îndrăznească a grăi și [Apostolul] Pavel, următorul lui Hristos: Suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu; suntem ogorul cultivat de Dumnezeu. […] Eu am sădit, Apolo a udat, însă Dumnezeu a făcut să crească (I Corinteni 3, 9, 6). Iar cel drept este asemănat de David cu un pom răsădit lângă șuvoaiele apelor, care își va da rodul la vremea sa și ale cărui frunze nu vor cădea (Psalmul 1, 3). Și iarăși: Dreptul ca finicul va înflori (Psalmul 91, 12).”

Cuvânt patristic,

Pr. Narcis Stupcanu

Ziarul Lumina

16 aprilie – Sfintele Mucenițe Fecioare: Agapia, Irina și Hionia [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-04-16

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2024-04-16

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Un preparat gustos şi versatil, brânza de caju

Bogată în vitamine și minerale, brânza de caju este o alternativă sănătoasă la brânza tradițională, inclusiv pentru persoanele care au intoleranță la lactoză şi pentru copii. Este un aliment versatil, putând fi folosit ca atare sau adăugat într-o gamă variată de rețete culinare: prăjituri, sosuri, salate, creme, pizza etc.

Cum putem ameliora astenia de primăvară

Pentru multe persoane, venirea primăverii se face resimțită nu doar prin florile și verdele din jur, ci și la nivel organic. În contrast cu explozia de viață din natură, mulți oameni se simt mai obosiți, mai irascibili, lipsiți de motivație și de concentrare. Cu excepția situațiilor în care în spatele acestor stări se află o boală, ele descriu așa-numita astenie de primăvară.

Cum să înțeleg postul ?

Se spune că nu ceea ce intră în gură spurcă pe om… Cine contrazice aceasta? Oare cei ce postesc se rețin de la mâncare pentru că se tem să nu se spurce cu ea? Doamne ferește! Nimeni nu gândește astfel. Sunt minciuni născocite de acești șarlatani lumești, pentru a se ascunde cumva sub masca bunei cuviințe. Cei ce încalcă postul se spurcă, însă nu cu mâncare, ci prin încălcarea poruncii lui Dumnezeu, prin nesupunere și îndărătnicie. Nici cei ce postesc, dar nu-și păstrează inima curată, nu se pot socoti curați. Este nevoie și de una, și de alta: și de post trupesc, și de post sufletesc. Așa se vorbește în învățături, așa se cântă și în biserică. Dacă cineva nu împlinește aceasta, nu-i postul de vină! De ce să renunțe la post sub acest pretext? Bine ar fi să-i întrebați pe cei ce nu voiesc să postească, dacă își păstrează inima curată! Nu poate fi cu putință! Dacă prin post și alte nevoințe abia dacă putem să ne ținem în frâu scumpa noastră inimă, atunci, fără post, nici nu poate fi vorba de asta!

Ce este postul și de câte feluri este ?

Ce este postul și de câte feluri este?

Cum să petrecem cu folos zilele postului ?

Cum trebuie să petrecem zilele postului?

Euharistia, taina Împărăţiei

Mărturisirea Mântuitorului Iisus Hristos presupune o angajare serioasă în viața Bisericii. În vederea implicării cât mai conștiente în corpusul eclesial sunt necesare orientări ce se regăsesc clar delimitate în activitatea cultică. Slujbele sunt prilejuri de mărturisire hristică prin care ne sunt dăruite coordonate limpezi ale viețuirii creștine. Primirea Sfintelor Taine este însoțită de precizarea clară a unor indicatori meniți să atragă atenția cu privire la scopul împărtășirii de acestea.

Slava deșartă și dedesubturile ei

Sfântul Ioan Scărarul, Scara, Cuvântul al XXII-lea, 125-126, Editura Cuvântul Vieții, București, 2020, pp. 270-272

„Nu da ascultare acelui mincinos vânturător de vorbe care te sfătuiește să descoperi virtuțile tale celor ce te aud pentru folosul acelora: Pentru că ce va folosi omului dacă va câștiga lumea întreagă, iar «sufletul» său va pierde (Matei 16, 26). Nimic nu poate povățui spre bine pe privitor precum purtarea și cuvântul smerit și neprefăcut, căci unul ca acesta vine în ajutor și altora, spre a nu se trufi niciodată. Oare ar putea fi pe lume un folos mai mare decât acesta? Unul dintre cei cu darul vederii cu ochii duhului a însemnat și a povestit tot ce văzuse: «Odată, când țineam o adunare cu frații, spunea el, veniră și doi diavoli, cel al slavei deșarte și cel al mândriei, și se așezară unul în dreapta și altul în stânga mea. Și cel dintâi, al slavei deșarte, mă împunse cu degetul în coastă, îndemnându-mă să vorbesc despre vreo vedenie sau despre vreo ispravă pe care să o fi săvârșit eu în pustie. Și, pe când mă descotoroseam eu de el zicându-i: Întoarcă-se înapoi și să se rușineze cei ce-mi voiesc mie rele (Psalmi 39, 20), numai iată că cel din stânga îmi șopti la ureche: Bravo! Bine, mare ispravă făcuși, că biruiși pe maica mea, cea atât de nerușinată! Atunci eu, luând îndată stihul început, i l-am azvârlit drept în față zicând: Întoarcă-se îndată rușinați cei ce-mi zic mie: Bine, bine făcuși. Întrebându-l eu pe acela în ce chip slava deșartă este maica mândriei, el mi-a răspuns: Laudele înalță și umflă. Sufletul, când se înalţă, îl cuprinde mândria, îl înalță până la nori și-l coboară până în adâncuri (Luca 10, 15). Este și o mărire care vine pe neașteptate de la Domnul: cei ce Mă preamăresc pe Mine îi voi preamări (I Regi 2, 30) și mai este și o altă prăsilă, însă din diavolească zavistie: Vai vouă, zice, când toți oamenii vor zice de bine de voi (Luca 6, 26). Pe cea dintâi o vei cunoaște limpede când vei fugi de ea cu scârbă, socotind-o pe ea și toate meșteșugurile ei o nenorocire, și, când oriunde te vei duce, îți ții purtarea ta ascunsă, iar pe a doua când, săvârșind orice lucru pentru a fi văzut de oameni (Matei 6, 5), necuratul ne va insufla în minte să ne împopoțonăm cu virtutea ce avem, spunându-ne: Așa să strălucească lumina noastră  înaintea oamenilor, încât să vadă faptele noastre cele bune (Matei 5, 16). Mărirea pe care nu o caut vine de la Dumnezeu, iar aceea pe care o vânez, de la diavolul». Domnul împinge adesea pe cei cuprinși de slava deșartă la disprețuirea slavei deșarte prin vreo rușinare întâmplătoare. Începutul disprețuirii slavei deșarte este paza gurii și dorul de ne­cinstire. Treapta de mijloc este curma­rea tuturor gândurilor care ațâță slava deșartă, iar sfârșitul, dacă, înadevăr, este un sfârșit al unei asemenea prăpăstii, este a săvârși cu nepăsare, în fața multora, fapte care pun necinstea în lucrare. Nu-ți ascunde rușinea pentru frica de a nu da altuia pricină de poticnire!”

15 aprilie – Sfântul Apostol Aristarh [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-04-15

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2024-04-15

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Scara Sfântului Ioan Scărarul – manual de pedagogie duhovnicească

Destinată inițial monahilor, monumentala lucrare de spiritualitate, Scara Sfântului Ioan Scărarul rămâne un îndrumar pilduitor, părintesc și accesibil prin care omul zilelor noastre trebuie să înțeleagă propria dezvoltare, care nu înseamnă nepăsarea față de parcursul lui cotidian prin recursul la plăcerea viciilor, ci o asumare concretă și completă a vieții prin deosebirea esențialului de neesențial, a iubirii de ură, a utilului de inutil, a binelui de rău și, mai ales, a dezvoltării profesionale de creșterea duhovnicească.

Diavolul, potrivnicul nostru și al Adevărului

În vremea aceea a venit un om la Iisus, zicându-I: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Şi, oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut. Atunci Iisus, răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l la Mine. Şi l-au adus la El. Dar duhul, văzându-L pe Iisus, îndată l-a zguduit pe copil, iar acesta, căzând la pământ, se tăvălea spumegând. Şi l-a întrebat pe tatăl copilului: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: Din pruncie. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar, dacă poţi să faci ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi. Iar Iisus i-a zis: Dacă poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată, strigând, tatăl copilului a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele! Iar Iisus, văzând că mulţimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el şi să nu mai intri în el! Şi, răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi ziceau că a murit. Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, iar el s-a sculat în picioare. După ce a intrat Iisus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim? El le-a zis: Acest neam de diavoli cu nimic nu poate ieşi decât numai cu rugăciune şi cu post. Şi, ieşind ei de acolo, străbăteau Galileea, dar El nu voia să ştie cineva. Căci învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor şi-L vor omorî, iar după ce-L vor omorî, a treia zi va învia. Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-L întrebe. Marcu 9, 17-32 Duminica a IV-a din Postul Mare (a Sfântului Cuvios Ioan Scărarul) 

14 aprilie – Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, episcopul Romanului [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-04-14

DUMINICA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Evanghelia de la Marcu (IX, 17-32)

n vremea aceea, a venit un om la Iisus şi îngenunchind înaintea Lui, I-a zis: „Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Şi oriunde îl apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi le-am spus ucenicilor Tăi să-l scoată, dar ei n’au fost în stare“. Iar El, răspunzându-le, a zis: „O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? până când vă voi răbda? Aduceţi-l la Mine!“ Şi l-au adus la El. Şi, văzându-L, duhul îndată l-a zguduit pe copil; şi căzând la pământ, se zvârcolea spumegând. Şi l-a întrebat pe tatăl lui: „Câtă vreme este de când i-a venit aceasta?“ Iar el a răspuns: „Din pruncie. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă, ca să-l piardă. Dar dacă Tu poţi ceva, ajută-ne, fie-#i milă de noi!“ Iar Iisus i-a zis: „Dacă Tu poţi crede, toate-i sunt cu putinţă celui ce crede“. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: „Cred, Doamne!, ajută necredinţei mele!“ Iar Iisus, văzând că năvăleşte mulţimea, a certat duhul cel necurat, zicându-i: „Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el, şi’n el să nu mai intri!“ Şi răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul s’a făcut ca mort, încât mulţi ziceau că a murit. Iar Iisus l-a apucat de mână şi l-a ridicat; şi el s’a sculat în picioare. Şi după ce El a intrat în casă, ucenicii L-au întrebat ei între ei: „De ce noi n’am fost în stare să-l scoatem?“ Iar El le-a zis: „Soiul acesta de demoni prin nimic nu poate ieşi decât numai prin rugăciune şi prin post“. Şi ieşind ei de acolo, străbăteau Galileea; iar El nu voia să ştie cineva. Că-i învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului Se va da în mâinile oamenilor şi-L vor ucide, iar după ce-L vor ucide, a treia zi va învia. Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-L întrebe. În aceiaşi zi se citeşte şi Evanghelia Cuviosului de la Matei (IV, 25; V, 1-12) n vremea aceea mulţimi numeroase mergeau după Iisus, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan. Văzând Iisus mulţimile, S’a suit în munte: şi şezând El, au venit la Dânsul ucenicii SăI Şi, deschizându-Şi gura, îi învăţa, zicând: „Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi veţi fi când din pricina Mea vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi, minţind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa i-au prigonit pe profeţii de dinaintea voastră.“

Apostolul Zilei: 2024-04-14

DUMINICA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Ap. Efeseni (V, 8-19)

raților, altădată erați întuneric, iar acum sunteți lumină întru Domnul; umblați ca fii ai luminii! Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate și adevăr, încercând ce este bineplăcut Domnului. Și nu fiți părtași la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă osândiți-le pe față. Pentru că, cele ce se fac întru ascuns de ei, rușine este a le și grăi. Iar tot ce este pe față se descoperă prin lumină, căci tot ceea ce este descoperit lumină este. Pentru aceea, zice: «Deșteaptă-te cel ce dormi și te scoală din morți și te va lumina Hristos». Deci, luați seama cu grijă, cum umblați, nu ca niște neînțelepți, ci ca cei înțelepți, răscumpărând vremea, că zilele sunt rele. Drept aceea, nu fiți fără de minte, ci înțelegeți care este voia Domnului. Și nu vă îmbătați de vin, în care este pierzare, ci vă umpleți de Duhul. Vorbiți între voi în psalmi și în laude și în cântări duhovnicești, lăudând și cântând Domnului, în inimile voastre. În aceiaşi zi se citeşte şi Apostolul de la Ap. Evrei (IV, 13-20) raților, Dumnezeu, când a dat făgăduință lui Avraam, de vreme ce n-avea pe nimeni mai mare, pe care să Se jure, S-a jurat pe Sine Însuși, zicând: «Cu adevărat, binecuvântând te voi binecuvânta, și înmulțind te voi înmulți». Și așa, având Avraam îndelungă-răbdare, a dobândit făgăduința. Pentru că oamenii se jură pe cel mai mare și jurământul ca chezășie este sfârșitul oricărei neînțelegeri. În aceasta, Dumnezeu voind să arate și mai mult, moștenitorilor făgăduinței, nestrămutarea hotărârii Sale, a pus la mijloc jurământul ca, prin două fapte nestrămutate – făgăduința și jurământul – în care e cu neputință ca Dumnezeu să fi mințit, noi, cei ce căutăm scăpare, să avem puternic îndemn ca să ținem nădejdea pusă înainte, pe care o avem ca o ancoră a sufletului, neclintită și tare, intrând dincolo de catapeteasmă, unde Iisus a intrat pentru noi ca înaintemergător, fiind făcut Arhiereu în veac, după rânduiala lui Melchisedec.

Duminica Sfântului Ioan Scărarul

Cea de a patra duminică a Postului Mare ne pune înainte persoana Sfântului Cuvios Ioan Scărarul şi opera sa fundamentală pentru desăvârşirea duhovnicească, Scara. Duminica aceasta care ne stă înainte ne arată cât de importantă este asceza pentru dobândirea sfinţeniei. Prin această duminică intrăm în săptămâna a cincea a Postului Mare, când nevoinţa noastră ascetică trebuie să se intensifice pentru a fi pregătiţi să parcurgem asprimea postirii din Săptămâna Mare.

Care este cauza certurilor, despărțirilor și divorțurilor ?

Ce face amiralul când vede valurile spumegând? Dacă începe să se lupte cu valurile, făcând pe viteazul, va distruge corabia. Ce face cel cu experienţă? Opreşte motorul şi lasă corabia să meargă după cum o duc valurile. Şi, când marea se linişteşte, porneşte încet motorul şi astfel salvează şi corabia şi echipajul. De aceea e nevoie de înţelepciune când se întâmplă un asemenea caz între două persoane egoiste; unul dintre ei trebuie să cugete, să oprească motorul, şi încet-încet să meargă împreună cu valul, să lase egoismul şi strigătele celuilalt să se sfârşească şi, când acela se va linişti, vor găsi rezolvarea neînţelegerii.

Consecințele tensiunii ascunse din familie

Oricare ar fi cauza nervozității părinților, fie o situație econimică precară, fie că exprimă o neliniște sau mai multe nevoi nesatisfăcute, fie că este consecința unei neplăceri sau a unor neînțelegeri familiale, are drept rezultat nașterea unui climat plin de tensiune, în care orice neascultare a copilului, orice insucces școalr sau stângăcie vor fi abordate cu gesturi necontrolate sau cu sancțiuni care, atunci când sunt aplicate în astfel de condiții, rămân cel mai adesea fără nici un rezultat.

Adolescenții și relația cu părinții ‒ „nebuniile” vârstei și nevoia de sprijin

Când copiii înaintează în vârstă și intră în perioada adolescenței, problemele pe care le au de înfruntat părinții sunt mai mari și mai grele. Trecerea de la perioada copilăriei la cea a tinereții nu este inofensivă, nici pentru cei care o trăiesc, nici pentru mediul lor înconjurător.

Toate prin El s-au făcut …

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LIV, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 624-625

„Tare mi-ar place să întreb pe cei care vor să micșoreze vrednicia Fiului: Care daruri sunt mai mari: cele pe care i le-a dat Tatăl lui Petru sau cele pe care i le-a dat Fiul? Tatăl i-a dăruit lui Petru descoperirea Fiului; Fiul însă i-a dăruit puterea de a semăna pretutindeni în lume descoperirea Tatălui și descoperirea Fiului; i-a încredințat lui, unui om muritor, stăpânire peste toate cele din ceruri, dându-i cheile Cel Ce a întins Biserica peste toată fața pământului și a spus că Biserica este mai puternică decât cerul: Cerul și pământul vor trece, a spus El, dar cuvintele Mele nu vor trece (Matei 24, 35). Cum, dar, poate fi mai mic Fiul, Care a dat astfel de daruri, Care a săvârșit astfel de lucruri? Când spun asta nu împart faptele Tatălui și ale Fiului, că Toate prin El s-au făcut și fără de El nimic nu s-a făcut (Ioan 1, 3), ci ca să fac să amuțească limba nerușinată a acelora care îndrăznesc unele ca acestea.

13 aprilie – Sfântul Sfințit Mucenic Artemon [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-04-13

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Evanghelia de la Marcu (VII, 31-37)

n vremea aceea, plecând Iisus din hotarele Tirului, a venit prin Sidon, la Marea Galileii, de-a dreptul prin ţinutul Decapolei. Şi I-au adus un surd, care era şi gângav, şi L-au rugat să-Şi pună mâna pe el. Şi luându-l deoparte de mulţime, Şi-a pus degetele în urechile lui şi, scuipând, i-a atins limba. Şi privind la cer a suspinat şi a zis către el: „Efatà!“, ceea ce înseamnă: „Deschide-te!“ Şi îndată urechile i s’au deschis, iar legătura limbii lui s’a dezlegat şi vorbea bine. Şi le-a poruncit să nu spună nimănui. Dar cu cât le poruncea El, cu atât mai mult ei Îl propovăduiau. Şi erau peste măsură de uimiţi şi ziceau: „Pe toate le-a făcut bine: pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească“. În aceiaşi zi se citeşte şi Evanghelia pentru cei morţi de la Ioan (V, 24-30) is-a Domnul către iudeii care veniseră atunci la Dânsul: „Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel care M’a trimis, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s’a mutat din moarte la viaţă. Adevăr, adevăr vă spun, că vine ceasul, şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce vor auzi vor învia. Că precum Tatăl are viaţă întru Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă întru Sine; şi putere I-a dat să facă judecată, pentru că El este Fiul Omului. Nu vă miraţi de aceasta; că vine ceasul când toţi cei din morminte Îi vor auzi glasul; şi cei ce au făcut cele bune vor ieşi spre învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândei. Eu nu pot să fac de la Mine nimic; judec după cum aud, şi judecata Mea este dreaptă; pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M’a trimis.“

Apostolul Zilei: 2024-04-13

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Ap. Evrei (VI, 9-12)

raților, despre voi, deși vorbim astfel, suntem încredințați de lucruri mai bune și aducătoare de mântuire. Căci Dumnezeu nu este nedrept, ca să uite lucrul vostru și dragostea pe care ați arătat-o pentru numele Lui, voi, care ați slujit și slujiți sfinților. Dorim dar, ca fiecare dintre voi să arate aceeași râvnă spre adeverirea nădejdii, până la sfârșit, ca să nu fiți leneși, ci următori ai celor ce, prin credință și îndelungă-răbdare, moștenesc făgăduințele.

Postirea să-ți fie cât îți stă în putere înaintea Dom­nului

Mai întâi un cuvânt despre sensul noțiunii de enkrateia tradusă în aceste pagini prin „înfrânare”. Avem de-a face aici cu una din acele noțiuni filozofice tehnice, care în vocabularul primilor monahi cuprind o multitudine de aspecte și de aceea cel mai bine ar fi să rămână netraduse. Verbul krateo, care stă la rădăcina sa, în ­ seamnă a stăpâni, a învinge, a ține tare etc. Enkrateia este astfel în general domnia asupra noastră înșine, stăpânirea de sine care poate fi dobândită prin biruirea de sine și prin „reținerea de sine”. Concret această stă­pânire de sine se exprimă prin reținerea de sine de la tot ceea ce ne-ar putea smulge această stăpânire, cum sunt și poftele stomacului. Mijlocul folosit în acest scop este în general limitarea nevoilor, măsura în toate, cu alte cuvinte postirea. Cum anume se leagă între ele toate aceste elemente o spune următoarea maximă:

Cu post îmi bucur nădejdea mea în Tine, Domnul meu

Cu post îmi bucur nădejdea mea în Tine, Domnul meu, Care ai să vii din nou. Postul îmi grăbește pregătirile pentru venirea Ta, singura așteptare a zilelor și nopților mele. Postul îmi subțiază trupul, astfel încât ceea ce rămâne să poată străluci mai ușor cu duhul.

„Adă-mi și mie un pahar cu apă de ploaie !”

Fiind secetă mare în vara anului 1990, ucenicii îi spuneau Părintelui Paisie, care zăcea la pat: „Nu plouă, părinte, este secetă mare!”. Iar el răspundea: „Să ne rugăm lui Dumnezeu cu lacrimi și să postim, că Domnul are de unde da, dacă are cui da!”.

Filantropia, caracteristică fundamentală a credinței creştine

Vrednicul de pomenire Mitropolit Antonie Plămădeală afirma că „filantropia socială creștină presupune o dăruire deplină pentru bunăstarea celuilalt, fără să ţină cont de consecinţele şi dezavantajele acestei totale dăruiri”¹. În Sfânta Scriptură, termenul grecesc „filantropos” se referă atât la filantropia lui Dumnezeu, cât şi la filantropia ca relaţie între oameni, ceea ce se confirmă și în practica Bisericii primare, unde vedem că „filantropia creştină îşi are temeiul atât în Dumnezeu, ca Părinte iubitor al tuturor, dar şi în identitatea de natură a oamenilor”².

Nemânierea

Sfântul Ioan Scărarul, Scara, Cuvântul al VIII-lea, 73-74, Editura Cuvântul Vieții, București, 2020, pp. 181-183

„După cum apa ce pică puțin câte puțin în foc îl stinge cu totul, așijderea și lacrima cea adevărată stinge văpaia inimii și a tulburării; drept aceea, am și pus această pricină în locul cuvenit. Deci, nemânierea este o poftă nesăturată după necinstire, adică pe dos decât la cei cuprinși de nemărginită poftă de laudă și după slavă deșartă. Nemânierea este biruința împotriva firii prin neluarea în seamă a obrăzniciilor, agonisită prin lupte cu sudori. Blândețea este temelia neschimbată a sufletului care rabdă în această lume și necinstirile, și laudele într-același chip. Prima treaptă a nemânierii este tăcerea gurii când inima este tulburată; a doua treaptă, mijlocie, este tăcerea cugetului când sufletul se află într-o foarte gingașă tulburare și a treia treaptă, cea de la sfârșit, e suflet senin, întărit bine împotriva pornirii necuratelor bântuieli. Mânia este stăruință în ură ascunsă, adică ținere de minte a răului îndurat. Mânia este pofta de a vătăma pe cel ce ne-a întărâtat. Mânia turbată este aprinderea de inimă iscată fără să te aștepți; amărăciunea este neplăcuta mișcare ce stă pândar în inimă; aprinderea la mânie este îmboldirea de a schimba cu ușurință obiceiurile și de schimonosire a sufletului. Precum atunci când se arată lumina întunericul se depărtează, asemenea pier, din pricina miresmei celei prea bine mirositoare a smereniei, toată amărăciunea și mânia. Unii, deși sunt înclinați spre mânie, totuși din lenevire nu se îngrijesc de vindecarea acestei patimi, neaducându-și aminte, ticăloșii, de cel ce zice: Îmboldirea la mânie este căderea sa (Iov 5, 2). Mânia este o piatră de moară care se învârtește atât de repede, încât dintr-o singură învârtitură zdrobește și macină mai mult grâu duhovnicesc decât alta într-o zi; drept aceea, se cuvine a lua aminte cu înțelepciune. Este o aprindere de văpaie care, ațâțată de un vânt puternic, arde și pârjolește în scurt timp țarina inimii mai tare decât un foc potolit. Să nu uităm, o, iubiților, nici faptul că viclenii diavoli, când le vine bine, se trag la o parte, cu scopul de a ne face să ne căutăm a ne tămădui de micile patimi, dar să ne îmbolnăvim de cele mari și de nevindecat. După cum piatra colțuroasă și tare, ciocnindu-se și frecându-se de alte pietre, tăria, asprimea și colții ei se netezesc, și forma ei se rotunjește, asemenea și sufletul împietrit și aspru, dacă se întovărășește și petrece viața cu alții împietriți la inimă, va păți din două una: ori își va tămădui rana prin răbdare, sau, depărtându-se de ei, își va cunoaște într-adevăr meteahna sa, descoperindu-i-se ca într-o oglindă mișeleasca-i fugă. Cel pornit spre mânie este ca un lunatic de bunăvoie când este scuturat și îmbrâncit fără de voie de părerea ce a apucat să-i intre în cap. Nimic nu e mai nepotrivit celor ce se pocăiesc decât mânia ce tulbură; (…) nimic nu este din fire mai potrivnic sălășluirii Duhului Sfânt în noi ca ura.”

12 aprilie – Sfântul Mucenic Sava de la Buzău [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-04-12

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2024-04-12

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Cum trebuie să ne pregătim pentru spovedanie ?

Mai întâi de toate, fiecare spovedanie, mai presus de orice, trebuie să fie personală, doar a mea, în niciun caz comună, pentru că ceea ce este în joc este destinul meu propriu. Iată de ce, oricât de imperfectă ar fi propria mea judecată despre mine însumi, prin aceasta trebuie să încep. Este necesar să încep prin a mă întreba: de ce mi-e rușine în viața mea? Ce aș vrea să ascund de la fața Domnului și ce aș vrea să sustrag propriei mele judecăți, de ce mi-e teamă?

Dacă luăm aminte la viața noastră, vom ști ce avem de spovedit

Foarte des se întâmplă ca cel ce vine la mărturisire să-mi spună: „Nu ştiu ce să mărturisesc, toate ca de obicei”. Aceste cuvinte vorbesc despre o lipsă criminală de atenţie asupra vieţii. Oare e posibil ca cineva dintre noi să poată spune, după o singură zi trăită, că a împlinit toate ce erau cu putinţă şi a dat tot ce a putut să dea? Că a fost de o castitate impecabilă în gândurile şi simţămintele sale, că nu a ratat nici o faptă ce putea şi trebuia să fie făcută, că nu a făcut nici un lucru ce ar fi nedesăvârşit? Cine ar putea spune că gândurile nu i s-au tulburat, că nu i s-a întunecat inima, voinţa nu i-a ezitat, faptele sau dorinţele nu s-au pomenit a fi nevrednice?

Să ne cercetăm conștiința și să ne pocăim înainte de spovedanie

Plângem noi, oare, pentru că am întinat și întinăm tot timpul în noi chipul lui Dumnezeu prin păcatele noastre? Că în fiecare zi aruncăm în noroi acest chip prin patimile lumești, prin atracția față de lume, prin necredință, mândrie, ură, invidie, neînfrânare, beție și prin celelalte patimi, și prin aceasta Îl mâniem din cale-afară pe Creatorul nostru și supărăm îndelunga Lui răbdare?!

Duhovnicul – lucrătorul dumnezeieștii iubiri în inima ucenicului (II)

Citește și: Duhovnicul – lucrătorul dumnezeieștii iubiri în inima ucenicului (I)

După învățătura Sfântului Nicodim Aghioritul, preotului duhovnic îi revine îndatorirea de a-i învăța pe credincioși să-și mărturisească păcatele din proprie inițiativă, fără a aștepta prea mul­te întrebări, întrucât, spre deosebire de tribunale, unde este pedepsit cel ce este arătat vinovat, la acest ceas al mărturisirii, cel ce-și arată de la sine păcatele este iertat. Acest lucru îl îndeamnă și profetul: „Fă tu însuți socoteala, ca să te dezvinovățești” (Isaia 43, 26). Este foarte important ca fiii duhovnicești să conștientizeze că mărturisirea păcatelor nu trebuie amânată și nicidecum evitată.

Sfântul Ierarh Calinic, „părinte al părinţilor”, sau despre zidirea duhovnicească a omului lăuntric

Din viaţa sa plină de har dumnezeiesc şi din minunatele sale lucrări duhovniceşti, calendarul ortodox al sfinţilor români păstrează la loc de mare cinste ziua prăznuirii Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica. Exponent al „neoi­si­hasmului românesc”, acest mare ierarh al secolului al 18-lea s-a făcut pe sine slujitor „fără de simbrie” al nevoinţelor duhovniceşti de tot felul, născând din harul arhieriei sale „mulţime de fii duhovniceşti”.

Curăția sufletului și exemplul sfinților

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre feciorie, Cap. I, în Părinți și Scriitori Bisericești (2014), vol. 12, pp. 347-349

„Tuturor le stă în obicei să ia asupra lor un fel de viețuire cu mai multă osârdie dacă văd că unii au dobândit renume pe acea cale. Din acest motiv, era firesc să facem pomenire de sfinții care au strălucit în viețuirea liberă de căsătorie. Și, de vreme ce pildele din istorisiri nu au atâta putere spre dobândirea virtuții precum glasul viu și pilda lucrătoare a celor buni, spre sfârșitul cuvântării am pomenit de episcopul și părintele nostru preacinstitor de Dumnezeu, singurul în măsură să dea asemenea învățături. Dar nu l-am pomenit pe nume, ci prin unele însemne am lăsat să se înțeleagă că despre dânsul este vorba. (…) Nobilul ideal al fecioriei este de preț pentru toți cei care judecă frumusețea după curăție. Dar de acesta au parte numai cei cărora harul lui Dumnezeu, prin milostivire, le vine în ajutor în luptă și în buna lor dorire. Lauda ce i se cuvine se arată chiar prin numele pe care îl poartă. Căci cuvântul nestricăcios, care este folosit de obicei cu privire la feciorie, înseamnă curăția care este într-însa. Deci prin numele care îi este deopotrivă se poate cunoaște cinstea covârșitoare a acestui dar, căci între multele fapte de virtute numai aceasta este cinstită cu numele nestricăciunii. Iar dacă este nevoie să slăvim și prin elogii acest mare dar al lui Dumnezeu, sunt de ajuns pentru lauda acesteia cele câteva cuvinte ale dumnezeiescului Apostol care pun în umbră toate elogiile, oricât ar fi ele de mari. El a numit-o «sfântă și fără de prihană» pe cea împodobită cu acest dar. Iar dacă desăvârșirea cinstitei feciorii este aceea de a face pe cineva sfânt și fără de prihană (numiri care se folosesc mai întâi și mai cu seamă spre slăvirea lui Dumnezeu Cel nestricăcios), ce laudă mai mare poate fi adusă fecioriei decât a arăta că aceasta îi face cumva dumnezei pe cei care se împărtășesc de curatele ei taine? Aceștia se fac părtași slavei lui Dumnezeu, singurul cu adevărat sfânt și fără prihană, unindu-se cu El prin curăție și ne­stricăciune.”

11 aprilie – Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-04-11

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2024-04-11

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Predică la Taina Sfântului Maslu – Părintele Calistrat 10.04.2024

Ce să facem atunci când simțim că suntem încercați la maximum ?

Părinte Rafail, prin multe încercări trece omul în viață. Vă rugăm să ne spuneți ce atitudine e bine să avem față de Domnul, cum să ne raportăm la El și ce așteaptă Domnul să facem atunci când simțim că suntem încercați la maximum și că nu mai avem în noi nicio fărâmă de putere să facem ceea ce ar trebui să facem? Cum trebuie procedat pentru a nu cădea în patima deznădejdii?

Să fii mereu cu gândul la Dumnezeu !

Adică mintea să nu umble, în vreme ce trupul stă. Trupul e mai greoi; el stă adeseori într-un loc, câtă vreme mintea vagabondează neîncetat. Să învețe și mintea de la trup, să stea uneori nemișcată. Dar, desigur, ea trebuie să stea în gândul la Dumnezeu. Dacă umblă prin tot felul de gânduri, acestea se interpun între minte și Dumnezeu.

În post, Domnul așteaptă de la noi roadele pocăinței

Se poate spune că am trăit ca să apucăm acest Post: să mulțumim Domnului pentru această milă, dar să ne și grăbim a ne folosi de ea. Bineînțeles, pentru mântuirea noastră a binevoit astfel Domnul, în ciuda vieții noastre nepăsătoare și trândave. Răstimpul vieții noastre nu e în stăpânirea noastră, ci este în puterea lui Dumnezeu: iar Domnul lungește ori scurtează viața noastră după cum are de așteptat sau nu de la noi vreun bine. „Cei necredincioși și păcătoși nu își vor înjumătăți zilele lor”, adică nu vor trăi nici jumătate din timpul pe care l-ar fi trăit dacă ar fi bineplăcut lui Dumnezeu.

Pe un nor de vise, legănând ruina

Drogurile au schimbat de-a lungul istoriei fața lumii. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au căutat, cu mijloace felurite, să părăsească sau să combată realitatea directă, starea timpului și a vieții lor. Încă de la începutul descoperirii plantelor halucinogene și a compușilor chimici de stimulare psihică, consumul unor astfel de substanțe a fost pus sub semnul valențelor culturale și medicinale.

Monahism și misiune

Calendarul creștin este alcătuit, în cea mai mare parte a lui, din două categorii de sfinți: martirii (mai cu seamă cei din primele secole) și monahii, asceții. Curajul martirilor care își dădeau viața pentru Hristos fără ezitare a fost probabil cea mai puternică formă de misiune implicită a creștinilor din primele secole. În tratatul său, Apologetul, Tertulian afirmă fără ezitare că sângele martirilor este sămânța creștinilor.

Am ajuns la jumătatea Postului Mare

Ziua de miercuri din săptămâna a patra de postire reprezintă jumătatea Postului Mare. Anul acesta ziua înjumătăţirii postului este miercuri, 10 aprilie. Această zi este „adevăratul centru al celor 40 de zile ale Păresimilor” (ieromonahul Makarios Simonopetritul).

Rugăciunea ne sfințește viața

Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvântul I despre rugăciune, în Părinți și Scriitori Bisericești (2022), vol. 21, pp. 271-272

„Prin rugăciune încetăm de a mai fi muritori și vremelnici – căci prin fire suntem muritori -, ne mutăm prin vorbirea aceasta cu Dumnezeu în viața cea nemuritoare. Trebuie deci neapărat ca acela care stă de vorbă cu Dumnezeu să ajungă mai presus de moarte și de orice stricăciune. Și, după cum cel ce stă în soare scapă neapărat de întuneric, tot așa și cel ce stă de vorbă cu Dumnezeu ajunge neapărat nemuritor. Da, cinstea aceasta mare ne face nemuritori! Și, după cum nu-i cu putință să fie săraci cei care se bucură de cinstirea împăratului, tot așa, cu mult mai mult, nu-i cu putință să aibă suflete muritoare cei ce se roagă lui Dumnezeu, cei ce stau de vorbă cu El. Căci moartea sufletului sunt necredința și viața nelegiuită; iar viața sufletului sunt slujirea lui Dumnezeu și viață potrivită cu această slujire. Da, rugăciunea ne face viața sfântă și potrivită slujirii lui Dumnezeu; ea adună comori minunate în sufletele noastre. De ești îndrăgostit de feciorie, de te străduiești să cinstești curăția în căsnicie, de te străduiești să-ți înfrânezi mânia și să fii blând, de dorești să scapi de invidie sau să faci altceva din cele ce se cuvin, ei bine, spre toate acestea te povățuiește rugăciunea; ea îți netezește drumul vieții și calea credinței îți va fi ușoară și lesnicioasă. Nu se poate, nu se poate să nu li se împlinească rugăciunea celor care cer de la Dumnezeu cumințenie, dreptate, blândețe, bunătate! Cereți, spune Domnul, și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide! Că tot cel ce cere primește, cel ce caută găsește și celui ce bate i se va deschide! (Matei 7, 7-8) Și în altă parte, iarăși: Care tată dintre voi, de-i va cere fiul lui pâine, îi va da piatră? Sau, de-i va cere pește, îi va da șarpe? Deci, dacă voi, răi fiind, știți să le dați fiilor voștri daruri bune, cu cât mai mult Tatăl cel din ceruri va da Duh Sfânt celor care-L cer de la El! (Luca 11, 11-13) Cu astfel de cuvinte și cu astfel de nădejdi ne-a îndemnat Domnul să ne rugăm; datoria noastră este să dăm ascultare lui Dumnezeu, ca să trăim totdeauna în rugăciuni și cântări duhovnicești; să avem mai multă grijă de slujirea față de Dumnezeu decât de sufletele noastre. Făcând astfel, vom trăi așa cum se cuvine să trăiască oamenii.

10 aprilie – Sfinții Mucenici Terentie, Pompei, African, Maxim și Dima [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-04-10

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2024-04-10

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

În mănăstire, oamenii intră pentru a atinge treapta înaltei desăvârșiri

„Ridică-ți ochii tăi în jur, Sioane, și vezi că vin spre tine de la apus și din miazănoapte, și dinspre mare și de la răsărit copiii tăi”. Iată cum se poate spune acum: Din diferite locuri ați sosit aici în căutarea lui Hristos voi, copiii mei. Să vă răsplătească Dumnezeu pentru aceasta și să dea pacea și bucuria Duhului Sfânt în inimile voastre.

Biruind patimile, dobândim o altă stare, pașaport pentru viața veșnică

Atunci când trecem hotarul unei țări, avem nevoie de pașaport; tot astfel, biruind patimile, dobândim o altă stare, pașaport pentru viața veșnică. Fiecare patimă este îmbolnăvire a sufletului, pentru că invidia, mânia, zgârcenia nu sunt ale trupului, ci ale sufletului. Dacă dăm tămăduire trupului, cu atât mai mult e necesar să tămăduim sufletul bolnav. Anume pentru lupta cu patimile există mănăstirile. De altfel, nici oamenii din lume nu sunt scutiți de această luptă, dacă vor să se mântuiască. Și în schitul nostru se duc lupte. Nimeni nu se face dintr-odată despătimit. Cineva vine cu mândrie, altul cu desfrânare, dacă nu trupească, atunci de gânduri, al treilea este atât de rău, încât nu poți trece pe lângă el fără frică, al patrulea este zgârcit, tremură pentru fiecare bănuț, astfel încât fără să vrei îți vine gândul: pentru ce a venit acesta la mănăstire? Al cincilea este lacom, tot timpul vrea să mănânce. „Parcă ai mâncat mai devreme în trapeză?” – i se spune. „Și ce dacă, puțin a fost pentru mine” – le răspunde și mănâncă încetișor în chilie, organizându-și mese și după amiază, și la miezul nopții, ș.a.m.d. În felul acesta stau lucrurile. Acești oameni își recunosc singuri păcatele și se căiesc, dar la început îndreptarea se face mai greu. Stareții încercați în cele duhovnicești îi privesc cu înțelegere: sunt începători, ce poți aștepta de la dânșii? Dar iată că trec vreo douăzeci și cinci de ani și vedem că munca n-a fost zadarnică. Cel lacom a devenit postitor, cel desfrânat, feciorelnic, cel mândru, smerit ș.a.m.d.

Pricepem noi sensul fiecărui eveniment din viața noastră ?

Viața este complicată. Vrăjmașul îi atacă cu putere pe cei care vor să se mântuiască, dar tainele, rugăciunea și semnul crucii dărâmă toate uneltirile și le transformă în nimic.

Lupta cu ispitele

Sfântul Macarie Egipteanul, Omilii, Omilia 7 (57), în Părinți și Scriitori Bisericești (2014), vol. 12, pp. 143-145

„Duhul suflă unde voiește (Ioan 3, 8). Suflă înlăuntrul acelor suflete strălucitoare, luminoase și dumne­zeiești care doresc să-I slujească cu toată osârdia. Dacă acestea se supun [Sfântului] Duh Celui închinat, El le dă mai întâi frică de Dumnezeu și căldură. Atunci când pătrunde în suflet, El le face să urască pe toată lumea și toate cele vătămătoare dintr-însa care stârnesc poftele: fie aur, sau argint, sau vreo podoabă a trupului înșelătoare; fie tată, sau mamă, sau femeie, sau fii. De asemenea, face ca lucrarea cea pentru Dumnezeu să-i fie omului mai dulce decât mierea și fagurele. El îndulcește orice osteneală îndurată pentru Dumnezeu: fie postire, fie priveghere, fie tăcere, fie slujire, fie milostenie. Iar după ce îl învață toate acestea, îl lasă să fie ispitit. Acum toate acelea care îi erau dulci i se fac omului grele și anevoioase. De aceea, mulți, fiind neîncercați, atunci când sunt ispitiți, sunt copleșiți de această povară și devin trupești. Aceștia sunt cei despre care spune Pavel: După ce ați început în duh, sfârșiți acum în trup? Ați pătimit atâtea în zadar? (Galateni 3, 3). Spune în zadar pentru că cel care a îndurat osteneli pentru Dumnezeu și apoi le-a părăsit cu totul și nu s-a mai întors la ele nu numai că s-a lipsit de plata pentru osteneli, dar se face și vinovat de osândă grea, pentru că a fost nepăsător și nu a cerut putere de sus. Dar, dacă omul se împotrivește Satanei de la prima ispitire și îl biruiește, atunci Dumnezeu îi dă căldură statornică, liniștită și netulburată. Căci căldura de la început era însoțită de tulburare, era îndoielnică și nestatornică, pe când cea de a doua este mai bună, fiindcă din ea se naște vederea [duhovnicească] și este răbdătoare, netulburată, credincioasă și neîndoielnică. Ca o corabie ajunsă la un liman liniștit, ancorată din amândouă părțile, așa este a doua căldură, care aduce odihnă deplină. Așadar, iubiții mei fii, să agonisiți acum cea de-a doua căldură, ca să vă ușurați de orice greutate, pentru că această căldură după [voia lui] Dumnezeu retează toată patima și înlătură toată povara. Apoi face să se sălășluiască în om dumnezeirea, încât acesta devine templu al lui Dumnezeu, după cum s-a scris: Voi locui în ei și voi umbla (II Corinteni 6, 16). Așadar, dacă vreți să se întoarcă la voi căldura care v-a părăsit, iată ce lucrare se cere: să încheie omul legământ între el și Dumnezeu și să spună înaintea Lui: Iartă-mi cele ce am făcut cu nepăsare și nu-Ți voi mai fi neascultător! Să se păzească de acum înainte de toată delăsarea și să nu îngăduie nicidecum odihnă trupului sau sufletului, ci să-și tindă gândurile către Dumnezeu ziua și noaptea, să plângă în tot ceasul dinaintea Lui și să-și mustre sufletul, zicând cu întristare: Cum de ai petrecut în nepăsare până astăzi, stând ca un pământ părăginit atâtea zile? Și ca să-și amintească de osândă și de Împărăția cea veșnică.”

9 aprilie – Sfântul Mucenic Eupsihie [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-04-09

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2024-04-09

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Germenii de fasole, un superaliment în salate şi mâncăruri

Introduşi în categoria superalimentelor, germenii de fasole conțin o gamă variată de vitamine și minerale (calciu, magneziu, fier, zinc, cupru, potasiu, sodiu, proteine, vitaminele C, D, E, H, K, U), toți aminoacizii esențiali, numeroase enzime esențiale pentru digestie și două substanțe puternice, lignanii și inhibitorii de protează care distrug factorii oncogeni, potrivit specialiştilor în nutriţie. Consumul regulat de germeni de fasole aduc beneficii majore asupra sănătății: reduce colesterolul rău, reglează nivelul de insulină, regenerează celulele bolnave, previne transformarea celulelor sănătoase în celule bolnave, oprește înmulțirea celulelor maligne care nu se pot înmulți în prezența organismelor vii, deoarece nu se pot hrăni cu ele, crește imunitatea organismului. Germenii de fasole se consumă ca atare sau adăugați în diverse feluri de mâncare: supe, salate, ciorbe, smoothie-uri etc.

Ora de religie – îndrumare și inspirație pe calea vieții

Sfinții Părinți ai Bisericii subliniază importanța educației morale și spirituale în formarea copilului. Ei consideră că educația trebuie să vizeze nu doar aspectele intelectuale și academice, ci și caracterul moral și relația cu Dumnezeu. Educația religioasă este fundamentală în viața fiecărei persoane, cu precădere în viața unui elev, deoarece cunoașterea și trăirea credinței creștine sunt esențiale pentru creșterea duhovnicească și pentru o viață plină de sens și scop.

Împărăteasa Cerurilor te va ajuta întru toate !

Orice necaz s-ar abate asupra ta,

Cât mai des să alergăm la puterea Crucii !

Să ne smerim, iubiților întru Hristos fiii mei, și cât mai des să alergăm la puterea Crucii și a semnului Crucii în rugăciunile noastre.

Ce fel de armă ne este Crucea ?

Am devenit atât de obișnuiți cu Crucea – o considerăm chiar a fi un simplu ornament – încât trecem cu vederea sau uităm prea ușor două aspecte fundamentale în privința ei. Primul, crucea este un scandal: a fost un instrument de tortură, cea mai brutală, groaznică și crudă formă de execuție din Antichitate. Al doilea, datorită acestui scandal, anomalia reprezentată de modul în care o preaslăvim în cântările de la Duminica cinstitei și de viață-făcătoarei Cruci și de la Praznicul Înălțării Crucii – printre cele mai frumoase cântări ale anului liturgic, cu adevărat un delicios praznic de poezie.

Dispariția cerului

Nu mai era nimic deasupra noastră. Cerul dispăruse. Întocmai cum ar dispărea acoperișul unei case. Doar că vezi deasupra lui acoperișul cel mare, al lumii. Vedeam însă acum că rămăsese locul gol mai sus de acesta. Trebuia pus iute ceva în loc.

Trepte spre desăvârșire

Sfântul Macarie Egipteanul, Epistola cea mare, 6-7, în Părinți și Scriitori Bisericești (2014), vol. 12, pp. 48-50

„Care este voia lui Dumnezeu către care Apostolul roagă și îndeamnă pe fiecare a se grăbi? Sau cine sunt cei despre care a vorbit Domnul, fericindu-i: Fericiți cei curați cu inima, căci aceștia vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5, 8)? Și iar: Fiți, dar, voi desăvârșiți, după cum Tatăl vostru ceresc desăvârșit este (Matei 5, 48). Se referă la curățirea desăvârșită de păcat, adică deplina izbăvire de patimile de ocară, și la ridicarea până la virtutea cea mai de sus, adică curățirea și sfințirea inimii prin împărtășirea cu Duhul Cel desăvârșit și dumnezeiesc, ce se face întru încre­dințarea sufletului care cu credință și cu dragoste se dă pe sine cu totul lui Dumnezeu. Pe acestea și prin David le grăiește Duhul, arătând scopul ultim al adevărului și învățând ca pe acesta să-l ceară de la Dumnezeu și să creadă [că-l vor dobândi] cei care doresc să se arate fii ai luminii și să se facă moște­nitori ai vieții: Să fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă rușinez (Psalmul 118, 80). A arătat că rușine și necinste îndură cei care nu au dobândit încă inimă neprihănită de orice pată și întinare. Căci iar zice: Atunci nu mă voi rușina, când voi căuta spre toate poruncile Tale (Psalmul 118, 6). Prin acestea învață Duhul Sfânt că plinirea tuturor poruncilor și îndepărtarea desăvârșită de orice păcat duc la îndrăzneala cea către Dumnezeu. Și iar a zis prorocul, rugându-se: Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinăuntru ale mele (Psalmul 50, 11). Și cu duh stăpânitor, zice, mă întărește (Psalmul 50, 13), ceea ce arată același scop. Apoi, întrebând: Cine se va sui în muntele Domnului sau cine va sta în locul cel sfânt al Lui (Psalmul 23, 3), arată cine și în ce fel sunt aceștia: Cel nevinovat cu mâinile și curat cu inima (Psalmul 23, 4). Duhul ne-a arătat că, pentru a depărta cu totul de la noi păcatul săvârșit cu fapta, cu cuvântul sau cu gândul, [trebuie] ca prin strădania noastră să ne silim a ne ruga și prin cre­dință să nădăjduim în fiecare zi că vom ajunge la desăvârșita curăție cea de la Dumnezeu. Învățând lămurit cum trebuie să fie sufletele care s-au îndepărtat de nunta trupească și de lanțurile lumii și voiesc să trăiască în feciorie, Apostolul spune: Fecioara se îngrijește de cele ale Domnului, ca să fie sfântă nu numai cu trupul, ci și cu duhul (I Corinteni 7, 34), poruncind ca aceasta să fie lipsită de păcatele cele cu fapta și cu gândul, adică arătate și ascunse, ca o mireasă a lui Hristos care dorește să se unească cu Împăratul ceresc Cel curat și neprihănit. Căci sufletul care dorește să se unească cu El și care voiește să devină un singur duh împreună cu El trebuie să se asemene Aceluia prin frumu­sețea cea neprihănită și neîntinată, potrivit cu cele spuse de către fericitul Ioan: Și tot cel care are această nădejde se curățește pe sine, așa cum Acela curat este (I Ioan 3, 3) Și: Fiți următori ai mei, precum și eu sunt al lui Hristos (I Corinteni 11, 1).”

8 aprilie – Sfântul Ierarh Celestin, Episcopul Romei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-04-08

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2024-04-08

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Duminica a III-a din Post [a Sfintei Cruci] – Părintele Calistrat 07.04.2024

Crucea te îndeamnă spre urcușul duhovnicesc

Mai multe săli de expunere ale Muzeului Ţăranului Român, fără a fi separate prea accentuat, au încercat să diferențieze între variate aspecte ale Crucii în cultura țărănească și au primit nume ca atare: „Puterea Crucii”, „Frumusețea Crucii”, „Crucea – Pomul vieții”, „Fast” (într-o etapă ulterioară a apărut și Sala „Crucea-i peste tot” – dispărută între timp, o sală dorită de Horia Bernea, dar care nu-i mai aparținea în ceea ce privește facerea). Este evident că toate aceste determinări ale Crucii merg împreună, ipostatic, și nu se poate face o diferențiere prea accentuată între ele. În afara punerii expunerii generale prime sub semnul Crucii, fiecare sală de atunci a fost însemnată cu două obiecte purtătoare de cruce: o furcă încrustată, traforată, cizelată, şi un ou încondeiat de Paști, semnificând munca şi, respectiv, sărbătoarea; sunt obiecte pe cât de româneşti, pe atât de încărcate de conotații metafizice şi simbolice, trimiţând la origini, dar şi la sfârșituri care constituie noi începuturi.

Crucea stabilește poziția omului în Univers

Zis-a Domnul: Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape viaţa şi-o va pierde, iar cine își va pierde viaţa sa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela şi-o va mântui. Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va rușina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va rușina de el când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri. Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venind întru putere. Marcu 8, 34-38; 9, 1 Duminica a III-a din post (a Sfintei Cruci)

7 aprilie – Sfântul Ierarh Gheorghe Mărturisitorul, Episcopul Mitilenei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-04-07

DUMINICA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Evanghelia de la Marcu (VIII, 34-38; IX, 1)

is-a Domnul: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Că tot cel ce va voi să-şi scape viaţa, O va pierde; iar cel ce-şi va pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va mântui. Că ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă şi să-şi păgubească sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Că tot cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat şi păcătos, de acela şi Fiul Omului Se va ruşina când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri“. Şi le spunea: „Adevăr vă grăiesc că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere“.

Apostolul Zilei: 2024-04-07

DUMINICA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Ap. Evrei (IV, 14-16; V, 1-6)

raților, având Arhiereu mare, Care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să ținem cu tărie mărturisirea. Că nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci ispitit întru toate după asemănarea noastră, afară de păcat. Să ne apropiem, deci, cu încredere de tronul harului, ca să luăm milă și să aflăm har, spre ajutor, la vreme potrivită. Pentru că orice arhiereu, fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni, spre cele către Dumnezeu, ca să aducă daruri și jertfe pentru păcate; el poate să fie îngăduitor cu cei neștiutori și rătăciți, de vreme ce și el este cuprins de slăbiciune. Din această pricină dator este, precum pentru popor, așa și pentru sine să jertfească pentru păcate. Și nimeni nu-și ia singur cinstea aceasta ci, dacă este chemat de Dumnezeu, după cum și Aaron. Așa și Hristos nu S-a preaslăvit pe Sine însuși, ca să Se facă arhiereu, ci Acela Care a grăit către El: «Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut», iar în alt loc se zice: «Tu ești Preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec».

Duminica Sfintei Cruci

În primele două duminici din Postul Mare, Biserica ne-a pus înainte triumful Ortodoxiei asupra ereziilor din veacurile 9 şi 14. Duminica a 3-a ne aduce în faţa noastră Sfânta Cruce, simbolul izbăvirii şi răscumpărării oamenilor din păcatul neascultării adamice prin Jertfa şi Învierea lui Hristos, Noul Adam. Primele duminici din post, prin tema Ortodoxiei, ne arată că fără dreapta credinţă nu putem ajunge să desluşim Taina Crucii în care stă înţelegerea mântuirii noastre.

Adolescența – sete de ideal

Să revenim, iubite prieten la preocupările curente ale vieţii tale tinereşti, urmându-ne drumul luminat de razele Crucii. Am asemănat adolescenţa cu primăvara. Ca şi zorii acestui anotimp, adolescenţa se revelează printr-o revărsare de energie nouă, printr-un şuvoi năvalnic de verdeaţă şi lumină. Oare nu are drept simbol crucea împodobită cu stâlpări de busuioc din mijlocul sfântului locaş de rugăciune?

Revolta adolescentului și nevoia de emancipare ‒ drum spre suferință sau spre desăvârșire ?

În perioada adolescenţei apar multe transformări în constituţia psiho-somatică a copilului, care au legătură tocmai cu mersul lui spre desăvârşire, spre perfecţionare. Adică, băiatul începe treptat să devină bărbat deplin, iar fata începe să devină femeie desăvârşită, pe cât este cu putinţă. Tânărul şi tânăra pornesc spre această direcţie chiar din momentul în care se întâlnesc, prin Taina Nunţii. Desigur, nu numai prin căsătorie omul poate să ajungă la o anumită desăvârşire. Şi în afara Nunţii există desăvârşire, mult mai înaltă, atunci când cineva săvârşeşte Taina Nunţii cu Dumnezeu.

Adolescenții au nevoie de o relație cât mai strânsă cu părinții

La multe dintre întrebările care o tulbură pe fiica ce creşte, aceasta va afla răspunsuri la mama sa, mai cu seamă în ceea ce priveşte aşa-numitele răspunsuri ce ţin de „partea femeiască”, cu condiţia ca relaţiile între cele două să fie bune şi să existe o încredere reciprocă. Când contractul dintre ele este încălcat serios (ceea ce se întâlneşte în foarte rare situaţii), totuşi aceste întrebări nu vor rămâne fără răspuns, acesta fiind aflat în altă parte – la prietene ori la mamele acestora, iar, uneori, viaţa însăşi dă răspuns la unele dintre aceste întrebări…

La Botez primim trei Sfinte Taine: Botezul, Mirungerea şi Euharistia

Biserica Ortodoxă păstrează tradiţia ca prin slujba Botezului să administreze celui care devine creştin trei Taine esenţiale: Botezul, Mirungerea şi Euharistia (Sfânta Împărtăşanie). Prin Botez catehumenul devine creştin, prin Mirungere el primeşte harul Duhului Sfânt şi prin Sfânta Împărtăşanie se uneşte cu Hristos. Etapele slujbei Botezului subliniază importanţa primirii acestor Sfinte Taine de către catehumen (cel chemat la botez). Înainte de slujba propriu-zisă, la intrarea în biserică se face rânduiala la primirea catehumenului. Urmează slujba Botezului în care avem: sfinţirea apei, apoi a uleiului (untdelemnul bucuriei), întreita afundare – Botezul; ungerea – pecetluirea cu Sfântul şi Marele Mir – Mirungerea; tunderea celui botezat şi la final împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos – Euharistia.

Dumnezeu așteaptă întoarcerea păcătoșilor

Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, Cartea a Șasea, XLIV, 1-6, în Părinți și Scriitori Bise­ricești (1987), vol. 13, pp. 268-269

„Scriind aceluiași Fabiu, Episcopul Antiohiei, care înclina întrucâtva și el însuși spre schismă, Dionisie al Alexandriei (…) ne istorisește, între alte fapte, și una cu totul minunată, care nu poate lipsi din cartea noastră și care este următoarea: «Îți dau numai acest singur exemplu care a ajuns până la noi. Trăia la noi un bărbat oarecare, cu numele Serapion, un moșneag credincios, care dusese mulți ani o viață fără cusur, dar care a căzut în ispită în cursul persecuției recente. Pentru aceasta s-a rugat și a plâns adeseori, dar nimeni nu i-a dat nicio atenție, întrucât el adusese jertfă zeilor păgâni. Căzând în boală, Serapion a petrecut trei zile fără să poată grăi ceva ori să-și revină. Abia în cea de a patra zi a început să se simtă mai bine, de aceea a chemat la sine pe fiul surorii sale și l-a întrebat: Până când mă țineți tot aici, nepoate? Te rog, grăbiți-vă și dezlegați-mă cât mai repede. Cheamă pe careva dintre preoți. Și spunând vorbele acestea, din nou i-a stat graiul. Copilul a alergat repede după preot. Era noapte și preotul era bolnav, încât n-a putut veni. Întrucât însă rânduise să se dea muribundului dezlegarea dacă va fi cerut-o înainte, pentru ca astfel să moară în nădejde, preotul a încredințat copilului o bucățică din Sfânta Împărtășanie, cu îndrumarea să i-o înmoaie în apă și să i-o vâre în gură bătrânului. Copilul a sosit acasă aducând cu sine Cuminecătura. Încă înainte de a intra în casă Serapion s-a trezit din nou și a zis: Ai venit numai tu, fiule; se vede că preotul n-a putut veni. Fă repede ceea ce ți-a spus să faci și pregătește-mă de drum. Copilul a înmuiat în apă Euharistia și apoi o puse în gura moșneagului. Acesta abia a reușit s-o înghită și și-a dat sufletul. Oare nu reiese de aici cu claritate că Dumnezeu l-a ținut în viață până ce-și primește dezlegarea, iar după ștergerea păcatelor, pentru multele lui fapte bune poate fi din nou recunoscut (ca creștin – n. pr. Teodor Bodogae)?».”

6 aprilie – Sfântul Cuvios Grigorie Sinaitul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-04-06

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Evanghelia de la Marcu (II, 14-17)

n vremea aceea, trecând, Iisus l-a văzut pe Levi al lui Alfeu şezând la vamă şi i-a zis: „Vino după Mine!“ Iar el, ridicându-se, a mers după Dânsul. Şi pe când şedea El la masă în casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi şedeau la masă cu Iisus şi cu ucenicii Săi; că mulţi erau aceştia şi-I urmau. Iar cărturarii şi fariseii, văzându-L că mănâncă împreună cu păcătoşii şi cu vameşii, ziceau către ucenicii Lui: „De ce mănâncă şi bea învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?“ Şi auzind Iisus, le-a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi am venit să-i chem la pocăinţă“. În aceiaşi zi se citeşte şi Evanghelia pentru cei morţi de la Ioan (V, 24-30) is-a Domnul către iudeii care veniseră atunci la Dânsul: „Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel care M’a trimis, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s’a mutat din moarte la viaţă. Adevăr, adevăr vă spun, că vine ceasul, şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce vor auzi vor învia. Că precum Tatăl are viaţă întru Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă întru Sine; şi putere I-a dat să facă judecată, pentru că El este Fiul Omului. Nu vă miraţi de aceasta; că vine ceasul când toţi cei din morminte Îi vor auzi glasul; şi cei ce au făcut cele bune vor ieşi spre învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândei. Eu nu pot să fac de la Mine nimic; judec după cum aud, şi judecata Mea este dreaptă; pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M’a trimis.“

Apostolul Zilei: 2024-04-06

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST Ap. Evrei (X, 32-38)

raților, aduceți-vă, dar, aminte mai întâi de zilele în care, după ce ați fost luminați, ați răbdat luptă grea de suferințe, uneori fiind defăimați cu ocările și cu necazurile îndurate, alteori suferind împreună cu cei ce treceau prin unele ca acestea, fiindcă ați avut milă de cei închiși, iar răpirea averilor voastre ați primit-o cu bucurie, bine știind că voi aveți o mai bună și statornică avere. Nu lepădați, dar, încrederea voastră, care are mare răsplată. Voi aveți nevoie de răbdare, ca, după ce ați făcut voia lui Dumnezeu, să dobândiți făgăduința. Pentru că mai este puțin timp, prea puțin, și Cel ce are să vină va veni și nu va întârzia; iar dreptul din credință va fi viu.

Rugăciunea lui Iisus este desăvârșită

Această cale a rugăciunii duce mai repede spre mântuire, decât cea a psalmilor, canoanelor ori rugăciunilor obişnuite pentru cărturari. Precum este bărbatul desăvârşit pe lângă un adolescent, tot aşa şi această rugăciune este pe lângă cuvintele scrise de cărturar, adică pe lângă o rugăciune, scrisă în mod artificial.

Rugăciunea lui Iisus și semnul Crucii – arme contra diavolului

Întreaga lume se află parcă sub influența unei puteri, a unei forțe, care stăpânește mintea, voința și toate puterile sufletești ale omului. O aristocrată mi-a povestit că avea un fiu. Era evlavios, neprihănit. S-a luat cu prietenii și a devenit necredincios, destrăbălat, ca și cum cineva îl stăpânea și îl obliga să facă toate acestea. Evident că aceasta este o forță străină, o forță a răului. Izvorul ei este diavolul, iar oamenii sunt doar arme. Acesta este antihristul care vine în lume.

Răbdarea e tăierea scuzelor și luarea aminte la sine

De dobândești toiagul răbdării, câinii vor înceta îndată de a se obrăznici.

Răbdarea este durerea nesfărâmată a sufletului, care nu se clintește nicidecum sub loviturile îndreptățite sau neîndreptățite.

În Dumnezeu nu există tragedie

În acest al treilea popas duminical al Postului Mare care se apropie, Biserica ne pune înainte spre cinstire și spre meditare imaginea Sfintei Cruci. Aici sunt mai multe motive care se suprapun. Pe plan duhovnicesc, suntem încurajați pe drumul postului prin înfățișarea țelului lui, ajungerea la iubirea jertfelnică a Domnului Hristos. De asemenea, ni se arată ca o înainte prăznuire apropierea evenimentelor dramatice din Săptămâna Mare: crucea și suferințele Domnului. Poate că atunci suntem prinși mai mult în acest iureș al prăznuirii luminate a Paștilor care se apropie și nu avem timp să medităm sau să aprofundăm taina crucii, dar în această duminică care se apropie și în zilele premergătoare avem timp mai mult.

Dorința de desăvârșire

Sfântul Macarie Egipteanul, Apoftegme, III, 33, în Părinți și Scriitori Bisericești (2014), vol. 12, pp. 39-40

„A povestit Avva Bitinie că zicea Avva Macarie: Pe când ședeam eu odată în Sketis, s-au coborât acolo doi tineri străini și unul avea barbă, iar celuilalt îi mijea barba. Și au venit la mine, zicând: Unde este chilia Avvei Macarie? Iar eu am zis: Ce voiți de la el? Și au zis: Auzind cele despre el și despre Sketis, am venit să îl vedem. Le-am zis: Eu sunt. Și au făcut metanie, zicând: Aici voim să rămânem. Iar eu, văzându-i pe ei firavi și ca unii care păreau de neam bogat, le-am zis: Nu puteți sta aici. Și a zis cel mai mare: Dacă nu putem sta aici, mergem în altă parte. Mi-am spus eu în gândul meu: de ce să-i alung și să se smintească? Osteneala îi va face să fugă singuri (…). Apoi eu am plecat. Iar ei au făcut cu răbdare toate câte le-am zis. Și nu au venit la mine vreme de trei ani. Și stăruiam, luptându-mă cu gândurile și zicând: Oare care este lucrarea lor, de nu au venit să întrebe de vreun gând? Unii vin la mine de departe, iar aceștia, care sunt aproape, nu au venit, nici la alții nu au mers, decât numai la biserică, tăcând, spre a se împărtăși. Și, postind o săptămână, L-am rugat pe Dumnezeu să-mi arate lucrarea lor. După o săptămână, ridicându-mă, am mers la ei să văd cum petrec. Bătând, mi-au deschis și mi s-au închinat, tăcând. După ce am făcut rugăciune, am șezut. Iar cel mai mare, făcând semn celui mai mic să iasă, a șezut să împletească fără a grăi nimic. Iar la ceasul al nouălea a bătut și a venit cel mai mic și a făcut puțină fiertură și a pus masa, după cum i-a făcut semn cel mai mare. A pus pe masă trei pesmeți și a stat tăcând. Iar eu am zis: Ridicați-vă să mâncăm! Și, ridicându-se, am mâncat. Și a adus ulciorul și am băut apă. Iar când s-a făcut seară, mi-au zis: Pleci? Iar eu am zis: Nu, ci voi dormi aici (…). După ce s-au așezat, m-am rugat lui Dumnezeu să-mi descopere lucrarea lor. Și s-a desfăcut acoperișul și s-a făcut lumină ca ziua, dar ei nu vedeau lumina. Și, când credeau că dorm, cel mai mare l-a îmboldit în coastă pe cel mai mic și s-au ridicat; s-au încins și și-au întins mâinile către cer. Și eu îi vedeam, dar ei nu mă vedeau pe mine. Și am văzut diavolii venind ca niște muște asupra celui mic; unii veneau să se așeze pe gura lui, iar alții pe ochii lui. Și am văzut un înger al Domnului care ținea o sabie de foc și îl străjuia și alunga diavolii de la el. Iar de cel mare nu puteau să se apropie. Spre dimineață s-au culcat. Iar eu m-am prefăcut că m-am trezit, iar ei la fel. Cel mare mi-a spus doar acest cuvânt: Vrei să cântăm cei doisprezece psalmi? Am zis: Da. Și a cântat cel mic cinci psalmi și, după fiecare șase stihuri, un Aliluia. Iar la fiecare stih ieșea o flacără de foc din gura lui și se urca la cer. Asemenea și când deschidea gura cel mare, cântând, ieșea ca o funie de foc și ajungea până la cer. Și am spus și eu puțin pe de rost. Ieșind, am zis: Rugați-vă pentru mine! Iar ei au făcut metanie, tăcând. Am înțeles, deci, că cel mare este desăvârșit, iar cu cel mic încă se lupta vrăjmașul.”

5 aprilie – Sfinții Mucenici Teodul și Agatopod [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-04-05

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2024-04-05

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Cum depășim efectele trecerii la ora de vară

Am trecut de câteva zile la ora de vară, dar organismul nostru are nevoie de o săptămână sau chiar două pentru a se adapta la decalajul orar, pe care mulți dintre noi îl resimt fizic, ba chiar și psihic. Trecerea la ora de vară presupune să ne trezim cu o oră mai devreme decât eram obișnuiți în perioada de toamnă-iarnă, ceea ce poate influența producerea în organism a doi hormoni importanți, spun medicii.

Abordarea corectă a eșecului

Cu toții ne bucurăm când avem o reuşită, dar ne întristăm când suferim un eșec într-o acțiune, competiție sau examen școlar. Dacă privim cu atenție și răbdare eșecul, vom observa că acesta devine o formă complexă de înțelegere a realității, fiind o experiență de viață din care avem de învățat pentru a ne perfecționa într-un anumit domeniu. Din punct de vedere spiritual, eșecul poate fi privit și ca o lecție de smerenie care are rolul de a ne aduce mai aproape de Dumnezeu, de rugăciune și de un comportament duhovnicesc adecvat. Pentru a depăși un eșec este nevoie de perseverență și curaj, acesta oferindu-ne posibilitatea de a ne redescoperi abilități, aptitudini, precum și resurse interioare încă neexplorate.

Dragostea – oceanul smereniei

Dragostea, după calitate, e asemănarea cu Dumnezeu pe cât e cu putință muritorilor.

Blândețea, poarta de intrare a dragostei

Blândețea este o dispoziție neschimbătoare a minții, prin care ea rămâne mereu aceeași, fie în cinstiri, fie în necinstiri. Blândețea constă în a rămâne netulburați față de ocările pe care le îndreaptă aproapele împotriva noastră și în a face sincere rugăciuni pentru dânsul. Blândețea este stâncă asupra mării mâniei, de care lovindu-se, sfarmă toate valurile, fără ca ea să poată fi clintită vreodată din loc.

Prezentul veșnic al lui Dumnezeu

Eu nu pot sa cuget la lucrurile care au trecut, pentru că trăiesc în prezent. Ieri nu există. Ziua de mâine este a lui Dumnezeu, așa cum a fost și ieri… Deci tac! În prezentul veșnic al lui Dumnezeu. Nici măcar un gând, nimic.

Duhovnicul – lucrătorul dumnezeieștii iubiri în inima ucenicului

Episcopi și preoți, regi și înalți demnitari, oameni luminați și simple persoane află, mai devreme sau mai târziu, că drumul către Hristos trece obligatoriu prin Biserică, cu capul smerit sub epitrahilul duhovnicului. Este locul, timpul și momentul din Biserică în care sufletul se arată sincer, cu dorința de îndreptare și comuniune cu Hristos.

Cum să privim frumosul

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre feciorie, Cap. XI, 1-3, în Părinți și Scriitori Bisericești (2014), vol. 12, pp. 381-382

„Cei care privesc lucrurile în chip ușuratic și nechibzuit, atunci când văd un om sau alt­ceva dintre cele vizibile, nu îi interesează mai mult decât ce se vede. Le este de ajuns să vadă învelișul trupului, crezând că astfel au cunoscut omul în întregime. Dar cel care are vederea duhovnicească și iscusință nu se încrede doar în ochii trupești atunci când cercetează făpturile. Nu se oprește doar la cele vizibile, nici nu socotește că ce nu se vede nici nu există. El ia seama și la firea sufletului și la trăsăturile care se vădesc prin trup și le cercetează și împreună, și pe fiecare în parte. În mintea lui le desparte mai întâi pe fiecare de celelalte, iar apoi le privește împreună, pentru a înțelege în întregime ființa celui care îi stă înainte. Tot așa stau lucrurile și cu privire la cercetarea frumosului. Cel care nu are cugetare desăvârșită, atunci când vede un lucru care i se pare că răspândește în jur o oarecare frumusețe, crede că acel lucru este în esență frumos, pentru că îi atrage simțurile prin plăcere, și nu îl interesează nimic mai mult. Însă acela care are ochiul sufletului curat și poate vedea unele ca acestea lasă la o parte de bunăvoie materia care este supusă ideii de frumos. Se va folosi de cele văzute ca de o temelie pentru a contempla frumosul nematerial. De la acesta își trag existența și numele celelalte lucruri frumoase. Cred că, pentru cei mai mulți care au mintea greoaie, este greu să separe în cugetul lor și să deosebească materia de frumosul care este obiect al contemplației, așa încât să înțeleagă firea frumosului în sine. Iar dacă cineva ar vrea să vadă lămurit care este pricina părerilor rătăcite și rele, socotesc că va afla că nu este alta decât faptul că nu ne exersăm așa cum trebuie simțurile sufletului pentru a discerne frumosul de ceea ce nu este frumos (Evrei 5, 14). De aceea, oamenii s-au lepădat de dragostea pentru adevăratul bine și unii au alunecat în pofta trupului, iar alții și-au îndreptat dorirea către materia neînsuflețită a banilor. Pentru alții, binele înseamnă onoruri, faimă și putere. Sunt și unii pasionați de arte și științe. Iar cei mai servili dintre toți își pun gâtlejul și pântecele drept judecători ai binelui. Dacă aceștia s-ar îndepărta de înțelesurile materiale și de poftele pentru cele văzute și ar căuta firea binelui cea simplă, nematerială și fără formă, nu ar mai greși când trebuie să aleagă obiectul doririi lor. Nu ar mai cădea într-o asemenea rătăcire încât să nu vadă că plăcerea pricinuită de cele materiale este vremelnică și nu s-ar mai abate de la calea care îi duce la disprețuirea lor. Deci asta este calea care ne duce la descoperirea frumosului: pe toate acelea care atrag dorințele oamenilor, chiar dacă par bune și, prin aceasta, vrednice de a fi căutate și primite, trebuie să le lăsăm la o parte ca pe unele care sunt neînsemnate și vremelnice. Cu nici una dintre ele nu trebuie să ne irosim puterea de a iubi.”

4 aprilie – Sfântul Cuvios Iosif Imnograful [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-04-04

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2024-04-04

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Predică la Taina Sfântului Maslu – Părintele Calistrat 03.04.2024

Predică la Taina Sfântului Maslu – Părintele Elefterie 03.04.2024

Șase trepte spre săvârșirea păcatului

Părinții au stabilit, cu darul lor de deosebire, că alta este momeala, alta însoțirea, alta încuviințarea, alta robirea, alta lupta și alta așa numita patimă a sufletului.

Să ne întrebăm mereu: „Dacă Hristos ar fi aici, lângă mine, oare cum m-aș comporta ?”

Maică, la ce vă referiți atunci când spuneți „Dumnezeu și eu pe pământ”?

Să sfințim locul de muncă și să purificăm dragostea !

Ar trebui să încercăm să sfințim locul de muncă și să purificăm dragostea – chiar și dragostea „lumească”. Când purificăm iubirea și o păstrăm limpede și nerafinată, fără secrete – care vor fi dezvăluite într-o zi – și spunem: „Voi lucra ca o servitoare”, dar o facem ca și cum am fi profesori universitari (pentru că orice am lucra este sfânt, de la măturător, până la rangul de înalt oficial), atunci suntem pe drumul cel bun.

Două feluri de minciună

Cuvintele teologiei sunt importante pentru că ele sunt măsura cu care judecăm prezența noastră în această lume, ele sunt baremul sau cântarul în funcție de care ne putem orienta. Pentru a înțelege impor­tanța teologiei este, cred, de mare ajutor o imagine a lui Denis de Rougemont, din cartea lui – Partea diavolului. Denis de Rougemont spune că există două tipuri de minciună: minciuna benignă, înșelă­ciunea mică, găinăria, pe de o parte, și minciuna demonică, pe de altă parte.

Pocăința și respectarea poruncilor

Simeon Monahul, Cuvinte pentru străpungerea inimii, Cuvântul I, Ed. Deisis, Sibiu, 2009, pp. 24-25

„Ai păcătuit? Pocăiește-te! Nu mai adăuga! Pune început și po­căiește-te pentru cele trecute. Spune-I Domnului fărădelegile tale și să nu te rușinezi; căci zice înțe­lepciunea: Este o rușine care aduce păcat, și este o rușine spre slavă și har (Isus Sirah 4, 21). Cine-și ascunde necucernicia nu va propăși, dar cine și-o face cunoscută și o vădește va fi iubit. Adu-ți aminte de cuvântul prorocului (David) și nu fi nepăsător, ci pocăiește-te, căci zice: Că eu fărădelegea mea o voi vesti, și mă voi îngriji pentru păcatul meu (Psalmul 37, 18). Căci este iubitor de oameni ca să ierte păcatele și neranchiunos și nu va ține minte cele rele, fiindcă El a zis prin prorocul: Întoarceți-vă la Mine din toată inima voastră și rupeți-vă inimile voastre și veșmintele voastre (Ioil 2, 12), și iarăși același proroc zice: Și vă întoarceți la Domnul Dumnezeul vostru, că este milostiv și îndurat și Îi pare rău pentru răutăți (Ioil 2, 13). De aceea atotticăloase suflete pocăiește-te până când calci (poruncile). Nu înțelegi? Nu știi că lucru rău este încălcarea (poruncii)? Căci prin ea a căzut din împărăție Saul și Duhul Sfânt S-a depărtat de la el, iar un duh rău și necurat l-a înăbușit (1 Regi 16, 14). Prin ea chivotul lui Dumnezeu a fost luat de cei de altă seminție, pentru că fiii lui Eli preotul au călcat legea; aceștia au pierit cumplit în război, iar tatăl lor a pierit odată cu fărădelegile lor, pentru că nu i-a povățuit (1 Regi 4). Prin ea a căzut din împărăție Solomon, căci zice (Scriptura): a luat femei din neamurile despre care Domnul i-a oprit pe fiii lui Israel zicând: Să nu intrați la ei și ei să nu intre la voi, ca să nu vă abateți. Și a zis Domnul lui Solomon: «Pentru că s-au făcut aceste lucruri cu tine și n-ai păzit poruncile Mele și ordinele pe care ți le-am poruncit, voi rupe împă­răția ta din mâna ta și o voi da robului tău» (3 Regi 11, 1). Fericit deci cel ce păzește porunca, care nu s-a abătut de la ea pe calea lui nici la dreapta, nici la stânga și care a păzit îndreptările Domnului; acest lucru va fi bun pentru cele de apoi; precum a zis Domnul prin prorocul (Moise): Și acum dacă veți auzi în auz glasul Meu și veți păzi legământul Meu, veți fi un popor al Meu dintre toate neamurile (Ieși­rea 19, 5); căci eu sunt Domnul Dumnezeul tău, un Dumnezeu gelos, care celor ce Mă urăsc le atribui păcatele părinților până la a treia și a patra generație, și celor ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele le fac milă la mii (Deuteronom 5, 9-10), și iarăși: Dacă vei auzi cu auzul glasul Meu și vei face toate câte îți spun, atunci dușmănind voi dușmăni pe dușmanii tăi și voi sta împotriva celor ce stau împotriva ta, căci va merge înaintea ta Îngerul Meu, Conducător al tău (Ieșirea 23, 22–23).
Fericiți deci cei ce păzesc porunca Lui, pentru că aceștia nu se vor lipsi de tot binele, ci se vor încununa cu slavă și fii ai Celui Preaînalt se vor chema.”

3 aprilie – Sfântul Cuvios Nichita Mărturisitorul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-04-03

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2024-04-03

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Simbolul Parisului a împlinit 135 de ani

La 31 martie 1889, avea loc inaugurarea unuia dintre cele mai importante edificii arhitecturale ale Franţei, Turnul Eiffel, o reuşită extraordinară a ingineriei acelor vremuri și o dovadă a progresului industrial din secolul al XIX-lea. Construit pentru Expoziţia Universală din 1889, turnul nu avea lifturile funcționale, oamenii fiind nevoiţi să urce toate cele 1.710 trepte pentru a ajunge în vârf. În timpul expoziției, a avut circa 30.000 de vizitatori zilnic.

Lasă-te în voia lui Dumnezeu !

Lasă-te întru totul lui Dumnezeu şi spune-i în rugăciune: Tată, în mâinile Tale îmi predau inima. Fă din inima mea ce ştii, ca din ea să iasă gândurile bune, şi viaţa, şi credincioşia în căsătorie, şi sfânta dragoste, şi cinstirea avuţiei străine, şi mărturisirea cea dreaptă, şi slăvirea şi lăudarea sfântului Tău nume.

Când Îl iubești pe Dumnezeu, nu mai ai nicio teamă

Frica nu trebuie să intre în inima noastră. Totuși, când Îl iubești pe Dumnezeu, nu mai ai nicio teamă. Pentru că, la urma urmei, de ce te poți teme? Aceasta este întrebarea pe care o pun tuturor celor care vin plini de teamă. Nu-ți fie frică. De ce ți-e frică? De moarte? Spune că ești mort și ai terminat povestea! Adică, atunci când ai depășit frica de moarte ai scăpat…

Împietrirea sufletească – o primejdie ?

Ceva asemănător se întâmplă și în spovedaniile de astăzi. Vin oamenii care caută dintr-o oarecare pricină să ducă o viață în sânul Bisericii – fie să o înceapă pe aceasta, fie să o mențină. Însă ei nu se socotesc pe sine ca fiind grav bolnavi. Adesea, oamenii care vin la preot pătimesc, dar nu întotdeauna putem spune că se întâmplă așa. Uneori, omul vrea să se spovedească, să se împărtășească, să trăiască o viață îmbisericită, însă este pe deplin incapabil să se căiască cu adevărat, nu înțelege că este păcătos, nu își simte păcatele.

Liturghia Darurilor înainte-sfințite și timpul nevoințelor

Este vremea Postului Mare, când Biserica face apel la nevoință și la mai multă rugăciune pentru îndreptare, spre reabilitarea ființei umane căzute în păcat și redobândirea „frumuseții celei dintâi”. În lupta de restaurare a omului, un rol esențial îl are Sfânta Euharistie, pe care credincioșii o primesc mai des în decursul Sfântului și Marelui Post, chiar dacă este timp de ajunare, când Sfânta Liturghie propriu-zisă se slujește doar sâmbăta și duminica. În celelalte zile din săptămână, ritualul ortodox prevede săvârșirea Liturghiei Darurilor înainte-sfințite.

Isihasmul sau cum să ne păstrăm inima în rugăciune

Isihasmul ca disciplină as­cetică a apărut în mediile monahale şi s-a născut ca învăţătură teologică în secolele 4-5. Tradiţia Răsăritului, de-a lungul căreia se va dezvolta isihasmul, nu reprezintă un simplu sistem de cunoştinţe abstracte, ci ea este o axă care orientează viaţa creştină spre Dumnezeu. Aşadar, Tradiţia Răsăritului, care s-a fixat încă din epoca Apostolică şi s-a păstrat de-a lungul veacurilor până în zilele noastre (conform căreia aspiraţia creştinului este trăirea în şi pentru Dumnezeu), este axială în Ortodoxie. În cadrul isihasmului vorbim de o remarcabilă creaţie teologică, spirituală şi culturală, continuatoare a Tradiţiei celor şapte Sinoade Ecumenice, care vizează îndumnezeirea omului.

Mărturisirea păcatelor

Simeon Monahul, Cuvinte pentru străpungerea inimii, Cuvântul I, Ed. Deisis, Sibiu, 2009, pp. 17-18

„Bine este a ne mărturisi Domnului, zice prorocul David (Psalmul 91, 2); căci într-adevăr bun și frumos lucru este mărturisirea, după cum spune și în alt loc: Am zis: mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului, și tu ai iertat necredința inimii mele (Psalmul 31, 5); zice însă și un alt proroc: Spune tu primul păcatul tău, ca să te îndreptezi (Isaia 43, 26). Vai! Cât de mare e puterea mărturisirii, că acela care se lipește de ea se îndreptează și se eliberează de focul gheenei printr-un simplu cuvânt. Mare agoniseală este așadar pocăința și bun lucru când se face cu mărturisire; căci ea este poarta Domnului, prin care drepții vor intra (Psalmul 117, 20) în Împărăția cerurilor; ea îi împacă pe cei vinovați cu Dumnezeu Cel iubitor de oameni; ea îi dezleagă ușor pe cei ținuți cumplit de legăturile de nedezlegat ale păcatului și-i face să alerge ușor la limanul senin al mântuirii. La ea am vrut să vin din toată inima mea și eu, nenorocitul; ca prin ea să primesc iertarea greșelilor mele cele multe și nemăsurate. Dar sunt cu totul împiedicat să mă ating de ea, de cumplita povară a învinuirilor mele, pentru că nu am deloc armele pocăinței adevărate și autentice. Căci, după cum au vestit dinainte dumnezeieștii și de Dumnezeu purtătorii Părinți, armele acesteia sunt izvoare de lacrimi, fel de fel de virtuți, suspine înălțate din adâncul inimii, stare în picioare de toată noaptea, neagoniseală de bunăvoie, mărturisire adevărată, zdrobirea inimii, tăgăduirea desă­vârșită a vieții acesteia, abținerea de la relele anterioare, dobândirea virtuților; și ca să spun ceva scurt, e abaterea de la rău și facerea binelui. Deci, pentru că, așa cum s-a zis, eu nu am acestea, îmi este cu neputință să mă apropii de prea frumoasa pocăință. Ce voi face așadar sau ce voi gândi eu, nenorocitul, nu știu; și așa sunt nedumerit și târât în adâncul deznădejdii și nu încetez să mă jelesc pe mine însumi, iar un nor de descurajare (deprimare) mă acoperă din toate părțile și nu mă lasă să văd luminile mântuirii sau să vin la lumina pocăinței. Fiindcă atunci când măsor adâncul greșelilor mele, cuprins de spaimă și de groază cumplită, sunt adus îndată spre tăcere și nu îndrăznesc să vin la mărturisirea plăcută lui Dumnezeu. Căci, dacă e să spun toate în cuvinte, tot văzduhul se va întina, eterul strălucitor se va întuneca și toată lumea de pe pământ se va umple de beznă și de ceață; iar dacă aș voi să povestesc toate acestea una câte una, timpul vieții mele îmi va fi negreșit prea puțin mie celui ce le-aș povesti. Și mă tem ca nu cumva să înfurii în acestea pe Dumnezeu Cel Iubitor de oameni și să adaug păcate la păcatele mele. Deci, ce voi face eu ticălosul? Voi plânge îndoliat? Dar cine mă va auzi? Voi jeli? Dar cine mă va sprijini? Căci eu nu m-am îndurat nicidecum de lacrimile văduvelor și orfanilor, ci mai degrabă i-am făcut să plângă încă și mai mult prin aceea că n-am avut nicidecum în mine însumi frică de Dumnezeu.”

2 aprilie – Sfântul Cuvios Tit, făcătorul de minuni [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-04-02

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2024-04-02

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Preparate gustoase şi rapide cu napi

Napul este originar din țările bazinului Mării Mediterane şi se folosește ca aliment, medicament și furaj încă din Antichitate. Este cultivat și în România, dar pe suprafețe mici. Napii sunt foarte valoroși din punct de vedere nutrițional, deoa­rece sunt bogați în vitamine și minerale care ajută organismul să funcţioneze optim. Se pot consuma ca atare sau fierți. Au un gust dulce și sunt mai aromați decât cartofii. Se pot consuma inclusiv frunzele, care se prepară la fel ca frunzele de spanac.

Alimente care previn creșterea valorilor colesterolului

Mai bine de jumătate din popula­ția adultă a țării are valori crescute ale colesterolului total și ale LDL-colesterolului. Colesterolul face parte dintr-una din cele trei categorii principale de lipide (grăsimi) din corp, numită steroli. Celelalte două categorii sunt reprezentate de gliceride (dintre care trigliceridele sunt cele mai cunoscute) și fosfolipide. Deși cel mai adesea asociem colesterolul cu probleme de sănătate, în special de natură cardiovasculară, totuși rolul său în organism este deosebit de important.

Duhovnicul – vindecător sufletesc

De trebuință este ca duhovnicul să fie așezat cu adevărat cu fața spre Cer, către Dumnezeu, în așa măsură, încât omul care a venit la el să simtă îndată dimensiunea vieții duhovnicești. Să simtă împreună cu preotul că aici se deschide ceva cu desăvârșire nou și, în același timp, cea mai importantă latură a vieții lui.

Maica Domnului e mai presus decât toți în smerenie

Fericit sufletul smerit; îl iubește pe el Domnul.

De la Nilul păcatelor la Iordanul ascezei

Șapte este cifra în jurul căreia a gravitat viața Mariei Egipteanca, sfânta pe care o prăznuim la 1 aprilie și a cărei hagiografie se citește în Postul Mare. Mai mult, în această perioadă există și o duminică închinată ei în Postul Sfintelor Paști. De ce oare Biserica acordă o mare importanță acestui tip de biografie, plasând-o la loc de cinste într-o zonă de maximă vizibilitate a perioadei liturgice a anului bisericesc? Doar pentru că a fost o prostituată pocăită? Sau este ceva mai mult decât atât?

Ne lăsăm păcăliți ?

1 aprilie este ziua păcălelilor. În mod tradi­țio­nal, se fac farse – între prieteni sau la nivel public. În a doua categorie intră știrile neadevărate, gen „O farfurie zburătoare a aterizat în Bacău!” La începutul anilor 2000, de 1 aprilie, o televiziune difuza știri senzaționaliste și neadevărate, pe care le dezmințea ulterior. Din nefericire, între timp am ajuns asaltați de fake news 365/366 de zile pe an, nu doar în prima zi a lui Prier. S-ar putea spune că o mare parte din presă (ca să nu mai vorbim de ceea ce apare pe internet) a devenit o păcăleală…

Pregătirea pentru rugăciune

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri, Cartea a Noua, Cap. III. 3 – V, 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (2022), vol. 21, pp. 321-322

„Tot ce a gândit sufletul nostru înainte de ceasul rugăciunii în mod necesar ne vine în minte când ne rugăm. De aceea, cum vrem să fim găsiți când ne rugăm, așa să ne pregătim înainte de timpul rugăciunii. Când suntem în rugăciune, ne apar în minte și plutesc în fața ochilor noștri aceleași gânduri dinainte: fapte, vorbe, sentimente de mânie, tristețe, pofte sau chiar râs prostesc, care, lucru rușinos de spus, poate fi stârnit de amintirea vreunui fapt sau a vreunei vorbe de mai înainte. De aceea, înainte de rugăciune, să alungăm în grabă din adâncul inimii noastre tot ceea ce nu voim să ne vină în minte când ne rugăm. Numai așa vom putea îndeplini acel precept apostolic: Rugați-vă fără întrerupere (I Tesaloniceni 5, 17) și în tot locul ridicând mâini curate, fără ură și fără preget (I Timotei 2, 8). Niciodată nu vom putea îndeplini această poruncă dacă mintea noastră nu va fi hrănită neîntrerupt prin contemplarea lui Dumnezeu Cel Atotputernic, ferită de orice atingere cu viciile și practicând virtu­țile ca pe niște bunuri firești. Felul sufletului nostru se aseamănă destul de bine cu un fulg foarte mic sau cu o pană foarte ușoară. Acestea, dacă nu au fost distruse sau îmbibate de umezeala venită din afară, se înalță spre cer aproape natural, prin mobilitatea propriei lor substanțe, la cea mai mică suflare. Dar, dacă au fost îngreunate de vreo umezeală care le-a cuprins sau a pătruns în ele, răpindu-li-se puterea de mișcare, nu numai că nu vor mai putea zbura în văzduh, dar chiar vor coborî în adâncurile pământului, din cauza greutății pe care le-a dat-o umezeala. La fel și mintea noastră, dacă nu s-a îngreunat, stricată de umezeala poftelor vătămătoare, de vicii și de grijile lumii acesteia, se va înălța către cele de sus la cea mai ușoară suflare a meditației duhovnicești, ajutată în chip natural de puritatea sa, și, părăsind cele de jos și pământești, se va muta la cele cerești și nevăzute. De aceea suntem sfătuiți destul de limpede de îndemnurile Domnului: Vedeți să nu se îngreuneze inimile voastre în desfrânare, în beție și în grijile lumești (Luca 21, 34). Astfel, dacă voim ca rugăciunile noastre să pătrundă nu numai în ceruri, ci chiar deasupra cerurilor, să ne curățim mintea murdărită de toate viciile pământești și de gunoiul patimilor, pentru a-i reda ușurința naturală. Numai astfel rugăciunea se va înălța la Dumnezeu, fără să fie trasă înapoi de greutatea vreunui viciu. Să remarcăm totuși cauzele pe care Domnul le-a atribuit îngreunării minții. El n-a numărat printre acestea nici adulterele, nici desfrânările, nici omuciderile, nici blasfemiile, nici hoțiile, pe care toți le știu că sunt ucigătoare și vrednice de osândă, ci îmbuibarea, starea de beție și grijile sau preocupările lumești. (…) După litera Scripturii, acestea trei, dacă le săvârșim, îngreunează sufletul, îl depărtează de Dumnezeu și-l apasă către cele pământești.”

1 aprilie – Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2024-04-01

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Apostolul Zilei: 2024-04-01

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST

În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (zi aliturgică).

Aprilie 2024