Siropul din flori de păpădie este un produs mai puţin cunoscut, deşi este foarte gustos şi are multe proprietăți medicinale. Este un lichid de consistență mai vâscoasă, de aceea mai este denumit și „mierea de păpădie” sau „miere falsă”. Atât florile, frunzele, cât și rădăcina de păpădie conțin numeroase substanţe benefice organismului: vitamine, minerale, flavonoide. Potrivit specialiştilor, consumul acestui sirop întăreşte sistemul imunitar, favorizează drenarea normală a lichidelor corporale, reglează tensiunea arterială, are rol hepato-protector şi antiinflamator, este detoxifiant şi antioxidant, stimulează digestia. Procesul de preparare a siropului de păpădie este foarte simplu şi poate fi consumat ca atare sau adăugat în smoothie-uri, ceaiuri etc.
Citește în continuare „Beneficiile extraordinare ale siropului de păpădie”
Unul dintre cele mai importante microelemente din organismul uman este calciul. Rolurile sale sunt multiple, fiind esențial pentru structura și rezistența oaselor, contracția musculară, coagularea sângelui și medierea răspunsului celular la acțiunea unor hormoni. De pildă, bila și sucul pancreatic sunt eliberate în duoden în vederea digestiei hranei ca urmare a răspunsului celular mediat de calciu la acțiunea colecistokininei intestinale. Contracția musculară este un eveniment ce constă în alunecarea componentelor fibrelor musculare unele pe lângă altele, în urma eliberării anumitor zone specifice cu ajutorul calciului.
Se poate cumva să ne părăsească Maica Domnului? Nu se poate! De ce nu se poate? Pentru că este mamă, pentru că are inimă de mamă. Noi zicem „Maica Domnului” ca și când am zice un titlu. Or, noi trebuie să știm că Maica Domnului este mamă. Și nu este mamă numai pentru Domnul Hristos, este mamă pentru toți cei care vrem s-o avem de mamă.
Hristos este bucuria, lumina cea adevărată, fericirea. Hristos este nădejdea noastră. Legătura cu Hristos este iubire, este dragoste, este înflăcărare, este dorinţă arzătoare după cele dumnezeieşti. Hristos este totul, El este iubirea noastră, El este dragostea noastră. Dragostea lui Hristos este o dragoste ce nu se poate pierde. De acolo izvorăşte bucuria.
Dacă am spăla și noi picioarele Mântuitorului măcar cu gândurile noastre, cu curăția noastră, cu spovedania noastră, cu întoarcerea noastră, cu schimbarea noastră, ca să auzim și noi „ți se iartă păcatele”. Ce dar poate fi mai mare? Este urmarea pocăinței, spre care ne îndeamnă 
În bunătatea Sa, Dumnezeu n-a părăsit oamenii, urmașii strămoșului Adam, întâiul căzut. El constata cu durere că înmulțirea lor pe pământ înmulțea și păcatul început de întâiul om. Când găsea câte un om ascultător (ca Noe și Avraam), îi vorbea simplu: Fii fără prihană… Eu sunt Scutul tău… (Fac. 15, 1), iar mai apoi, prin Moise, dă Legea cu cele zece porunci, restabilind firescul adorării și cinstirii lui Dumnezeu (Ieș. 20, 2-6), precum și iubirea aproapelui său (Ieș. 20, 7-17). 
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a XIII-a, VII, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, pp. 236-238
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 