Înjumătătirea Cincizecimii

Unul dintre praznicele imparatesti este si Injumatatirea Cincizecimii. Ea este sarbatorita de Biserica la jumatatea perioadei dintre Paste si Cincizecime, adica in miercurea de dinainte de duminica Samarinencii (a cincea duminica de dupa Paste). Desi necunoscuta de lume, ea este o sarbatoare imparateasca importanta, care se refera la Imparatul Hristos. Citește în continuare „Înjumătătirea Cincizecimii”

Tăcerea receptivă

Vorbitul este una dintre cele mai mari plăceri ale oamenilor. Ne trecem timpul vorbim unii cu ceilalți sau unii despre alții, ne alungăm singurătatea și fugim de întâlnirea cu sinele. Liniștea, întreruperea fluxului continuu de cuvinte care ne invadează pe toate canalele poate să fie înfricoșă­toare. Ne temem să rămânem cu noi înșine. Singurătatea și tăcerea sunt închisoarea din mijlocul închisorii. Și totuși, tăcerea este o stare fertilă, care îmbogă­țește mintea și inima, pentru că îți permite să asculți, să îl privești cu atenție pe celălalt, pentru el însuși.

Citește în continuare „Tăcerea receptivă”

Spovedania trebuie sa aiba loc in urma unei pregatiri

Spovedania presupune o pregătire anterioară, fiindcă cel ce vine la duhovnic nepregătit în mod logic nu-şi aminteşte nici lipsurile, şi nu-şi cunoaşte nici excesele; evident că-şi ignoră datoriile neîmplinite şi mulţimea păcatelor sale; căci e cu neputinţă ca cel care nu şi-a cercetat cu câteva zile înainte faptele cu toată justeţea şi nepărtinirea şi după măsura lor, şi nu a conştientizat gradul vinovăţiei sale, să culeagă vreun folos de pe urma unei mărturisiri întâmplătoare şi nepregătite; pentru că incapacitatea memoriei de a-şi aminti totul, lipsa timpului pentru a se cerceta şi lipsa conştientizării gradului de vinovăţie fac nerodnică spovedania; astfel lăsăm multe patimi nevindecate, care ne şubrezesc sănătatea sufletului şi devin seminţe ale unor noi păcate; aşadar cel ce vine la spovedanie trebuie să se cerceteze pe sine cu câteva zile înainte, să-şi cântărească în amănunt fiecare faptă, să-şi înţeleagă lipsurile şi excesele şi aşa să se ducă la spovedanie şi să mărturisească doar cele mai devreme amintite; căci a discuta cu duhovnicul despre virtute şi despre fapte bune, dar a trece cu vederea şi a ascunde cu bună-ştiinţă patimile care întinează sufletul este acelaşi lucru cu ceea ce face un pacient care discută cu doctorul despre sănătate şi vigoare trupească în general, fără a face nici o referinţă la boala care-i macină trupul.

Citește în continuare „Spovedania trebuie sa aiba loc in urma unei pregatiri”

Războiul și Biblia

Cu toții am trăit și cunoaștem această experiență extraordinară de a simți că există împrejurări, cărți și persoane providențiale, aș zice, care au darul de a-ți schimba într-un mod determinant, prin lumina lor, perspectiva asupra lucrurilor ce o aveai până la momentul întâlnirii. O astfel de carte este, cu siguranță, și cea a Sfântului Nicolae Velimirovici „Războiul și Biblia”, o admirabilă demonstrație de înțelegere a evenimentelor istoriei prin prisma învățăturilor dumnezeieștii Scripturi.

Citește în continuare „Războiul și Biblia”

Cunoașterea lui Dumnezeu

„La înjumătățirea praznicului, Iisus S-a suit în templu și învăța. Și iudeii se mirau, zicând: Cum știe Acesta carte, fără să fi învățat? Deci, le-a răspuns Iisus și a zis: Învățătura Mea nu este a Mea, ci a Celui Care M-a trimis. Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaște despre învățătura aceasta dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi. Cel care vorbește de la sine își caută slava sa, dar cel care caută slava celui ce l-a trimis pe el, acela este adevărat și nedreptate nu este în el. Oare nu Moise v-a dat Legea? Și nimeni dintre voi nu ține Legea. De ce căutați să Mă ucideți? Și mulțimea a răspuns: Ai demon. Cine caută să Te ucidă? Iisus a răspuns și le-a zis: Un lucru am făcut și toți vă mirați. De aceea Moise v-a dat tăierea împrejur, nu că este de la Moise, ci de la părinți, și sâmbăta tăiați împrejur pe om. Dacă omul primește tăierea-împrejur sâmbăta, ca să nu se strice Legea lui Moise, vă mâniați pe Mine că am făcut sâmbăta un om întreg sănătos? Nu judecați după înfățișare, ci judecați judecată dreaptă. Deci, ziceau unii dintre ierusalimiteni: Nu este, oare, Acesta Cel pe care-L caută să-L ucidă? Și iată că vorbește pe față și ei nu-I zic nimic. Nu cumva căpeteniile au cunoscut cu adevărat că Acesta e Hristos? Dar pe Acesta Îl știm de unde este. Însă Hristos, când va veni, nimeni nu știe de unde este. Deci a strigat Iisus în templu, învățând și zicând: Și pe Mine Mă știți și cunoașteți de unde sunt; și Eu n-am venit de la Mine, dar adevărat este Cel ce M-a trimis pe Mine și pe Care voi nu-L știți. Eu Îl știu pe El, căci de la El sunt și El M-a trimis pe Mine. Deci, căutau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâna pe El, pentru că nu venise încă ceasul Lui.” Ioan 7, 14-30

Citește în continuare „Cunoașterea lui Dumnezeu”

EVANGHELIA ZILEI: 2018-05-02

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI

Evanghelia de la Ioan
(VII, 14-30)

a jumătatea sărbătorii, Iisus S’a suit în templu şi învăţ. Şi Iudeii se mirau, zicând: „Cum ştie acesta carte fără să fi învăţat?“ Atunci Iisus le-a răspuns, zicând: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M’a trimis. De voieşte cineva să-I facă voia, va cunoaşte despre învăţătura aceasta dacă ea este de la Dumnezeu sau dacă Eu de la Mine Însumi grăiesc. Cel care grăieşte de la sine îşi caută propria lui slavă; dar Cel Care caută slava Celui ce L-a trimis, Acela este adevărat, şi nedreptate într’Însul nu se află. Oare nu Moise v’a dat legea? Şi nimeni dintre voi nu ţine legea. De ce căutaţi să Mă ucideţi?…“. Şi mulţimea a răspuns: „Ai demon. Cine caută să te ucidă?…“. Iisus le-a răspuns, zicând: „Un lucru am făcut şi toţi vă miraţi. De aceea v’a dat vouă Moise tăierea’mprejur – nu că e de la Moise, ci de la părinţi – şi-i faceţi omului tăierea’mprejur sâmbăta. Dacă sâmbăta primeşte omul tăierea’mprejur, ca să nu se strice legea lui Moise, pe Mine vă mâniaţi pentru că sâmbăta am făcut sănătos un om întreg? Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecată dreaptă judecaţi!“ Deci ziceau unii dintre Ierusalimiteni: „Oare nu Acesta este Cel pe Care ei caută să-L ucidă? Şi iată că vorbeşte pe faţă, iar ei nu-I zic nimic. Nu cumva căpeteniile au cunoscut cu adevărat că Acesta este Hristos?; numai că pe el îl ştim de unde este; dar Hristosul, când va veni, nimeni nu ştie de unde e“. Atunci a strigat Iisus în templu, învăţând şi zicând: „Voi, voi Mă ştiţi pe Mine!… şi ştiţi de unde sunt?… Ei bine, Eu nu de la Mine am venit, dar adevărat este Cel ce M’a trimis, pe Care voi nu-L ştiţi; Eu, Eu Îl ştiu, căci de la El sunt, şi El M’a trimis!“ Deci căutau să-L prindă, dar nimeni n’a pus mâna pe El, pentru că ceasul Său încă nu venise.

Apostolul Zilei: 2018-05-02

MIERCURI
ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI

Ap. Fapte

(XIV, 6-18)

n zilele acelea, Pavel şi Barnaba au înţeles primejdia şi au fugit în cetăţile Licaoniei: la Listra şi Derbe şi în ţinutul dimprejur. Şi acolo propovăduiau Evanghelia. Şi şedea jos în Listra un om neputincios de picioare, fiind olog, din pântecele maicii sale şi care nu umblase niciodată. Acesta asculta la Pavel când vorbea. Iar Pavel, căutând spre el şi văzând că are credinţă ca să se mântuiască, a zis cu glas puternic: Scoală-te drept, pe picioarele tale. Şi el a sărit şi umbla. Iar mulţimile, văzând ceea ce făcuse Pavel, au ridicat glasul lor în limba licaonă, zicând: Zeii, asemănându-se oamenilor, s-au coborât la noi. Şi numeau pe Barnaba, Zeus, iar pe Pavel, Hermes, fiindcă el era purtătorul cuvântului. Iar preotul lui Zeus, care era înaintea cetăţii, aducând la porţi tauri şi cununi, voia să le aducă jertfă împreună cu mulţimile. Şi auzind apostolii Pavel şi Barnaba, şi-au rupt veşmintele, au sărit în mulţime, strigând şi zicând: Bărbaţilor, de ce faceţi acestea? Doar şi noi suntem oameni, asemenea pătimitori ca voi, binevestind să vă întoarceţi de la aceste deşertăciuni către Dumnezeu cel viu, Care a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt în ele, şi Care, în veacurile trecute, a lăsat ca toate neamurile să meargă în căile lor, deşi El nu S-a lăsat pe Sine nemărturisit, făcându-vă bine, dându-vă din cer ploi şi timpuri roditoare, umplând de hrană şi de bucurie inimile voastre. Şi acestea zicând, abia au potolit mulţimile, ca să nu le aducă jertfă.