Fructul pasiunii inhibă creșterea celulelor canceroase

Maracuja, sau fructul pasiunii, este originar din zona Amazonului. Sunt cunoscute, până în prezent, peste 300 de specii ale acestei plante, dintre care aproximativ 30 au fructe comestibile. Fructul pasiunii, denumire dată de misionarii spanioli care susțineau că florile plantei seamănă cu un ciocan și o coroană de spini pe capul lui Hristos în timpul răstignirii, se găsește într‑o varietate de culori, în special galben sau violet. Este bogat în vitaminele A, B, C, E, K, fibre, proteine, calciu, magneziu, fosfor, potasiu, sodiu, zinc, acid ascorbic, riboflavină, piridoxină etc.

Citește în continuare „Fructul pasiunii inhibă creșterea celulelor canceroase”

Rubarba, ideală pentru tratarea afecțiunilor renale

Rubarba sau reventul este o legumă mai puțin cunoscută, fiind folosită îndeosebi pentru proprie­tățile sale medicinale. Este originară din Asia și întâlnită în flora spontană din China. La noi apare sub formă cultivată. Este foarte avantajoasă pentru utilizarea în bucătărie, putând fi recoltată de primăvara până toamna. Pentru utilizări medicinale se întrebuin­țează rădăcinile și rizomii, iar pentru consum alimentar, pețiolul frunzelor. Frunzele sunt toxice din cauza conținutului de acid oxalic, care poate provoca intoxi­cații, calculi renali sau urinari.

Citește în continuare „Rubarba, ideală pentru tratarea afecțiunilor renale”

Plante aromatice eficiente în combaterea bolilor

Speciile vegetale cu mirosuri atrăgătoare au fost printre primele plante recoltate de om şi utilizate în scopuri multiple: tratarea unor boli fizice şi psihice, condimentarea hranei, prepararea produselor de cosmetică. Se poate spune că utilizarea plantelor aromatice urcă pe firul timpurilor până în cele mai îndepărtate epoci ale istoriei. Cu toate acestea, noţiunea de aromaterapie a apărut relativ recent, în anul 1926, fiind lansată de şcoala franceză de medicină din Lyon, prin chimistul R.M. Gattefosse.

Citește în continuare „Plante aromatice eficiente în combaterea bolilor”

Retorica discriminării

Societatea globală nu mai este deloc o ­perspectivă; de ceva vreme a devenit o realitate pe care o palpăm; e spațiul cotidian în care ne mișcăm. Desigur, globalismul nu reprezintă o problemă, însă antrenează cu sine produse sociale alogene problematice; apoi le amplifică la scară planetară. Surpriza constă în faptul că multe dintre artefactele acestei noi etape a civilizației umane, care au început să poposească și pe la noi, sunt de o bizarerie deconcertantă.

Citește în continuare „Retorica discriminării”

Educația creștină, o înviere a morților care încă trăiesc

Educația este coborârea în străfundurile existenței, întâlnirea cu ticăloșia și cu măreția omului, descoperirea celuilalt în interiorul meu, găsirea peceții dum­nezeiești. Astăzi lumea se extinde tot mai mult, formează întinderi de nestrăbătut, devine metal, devine sticlă, devine ciment, devine asfalt, înconjoară omul din toate părțile, îl risipește, îl fărâmițează, îl strânge, îl zdrobește.

Citește în continuare „Educația creștină, o înviere a morților care încă trăiesc”

Păzirea poruncilor

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-ați iubi pe Mine, căci de la Dumnezeu am ieșit și am venit. Pentru că n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis. De ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Fiindcă nu puteți să dați ascultare cuvântului Meu. Voi sunteți din tatăl vostru diavolul și vreți să faceți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș de oameni și nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăiește minciuna, grăiește dintru ale sale, căci este mincinos și tatăl minciunii. Dar pe Mine, fiindcă spun adevărul, nu Mă credeți. Cine dintre voi Mă vădește de păcat? Dacă spun adevărul, de ce voi nu Mă credeți? Cel care este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultați, pentru că nu sunteți de la Dumnezeu. Au răspuns iudeii și I-au zis: Oare nu zicem noi bine că Tu ești samarinean și ai demon? A răspuns Iisus: Eu nu am demon, ci cinstesc pe Tatăl Meu și voi nu Mă cinstiți pe Mine. Dar Eu nu caut slava Mea. Este cine să o caute și să judece. Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac.” Ioan 8, 42–51

Citește în continuare „Păzirea poruncilor”

EVANGHELIA ZILEI: 2018-05-07

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI
Evanghelia de la Ioan
(VIII, 42-21)
is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: „Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, M’aţi iubi pe Mine, fiindcă Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Că nu de la Mine Însumi am venit, ci El M’a trimis. De ce nu-Mi pricepeţi vorbirea?: Pentru că nu-Mi puteţi asculta cuvântul. Voi sunteţi din tatăl vostru Diavolul, şi poftele tatălui vostru vreţi să le faceţi. El de la’nceput a fost ucigător de oameni şi nu a rămas întru adevăr, pentru că adevăr nu este întru el. Când el grăieşte minciuna, dintr’ale lui grăieşte, fiindcă el mincinos este, şi tatăl minciunii. Dar pentru că Eu spun adevărul, pe Mine nu Mă credeţi. Cine dintre voi Mă vădeşte de păcat? Dacă Eu spun adevărul, voi de ce nu Mă credeţi? Cel ce este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu“. Au răspuns Iudeii, zicându-I: „Nu zicem noi bine că tu eşti samarinean şi ai demon?“ A răspuns Iisus: „Eu nu am demon, ci Eu Îl cinstesc pe Tatăl Meu şi voi Mă necinstiţi pe Mine. Dar Eu nu caut slava Mea; este Cine s’o caute şi să judece. Adevăr, adevăr vă spun: De va păzi cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea“.

Apostolul Zilei: 2018-05-07

LUNI
ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI

Ap. Fapte

(XII, 12-17)

n zilele acelea, gândindu-se Petru la cele petrecute cu el, a venit în casa Mariei, mama lui Ioan, cel numit Marcu, unde erau adunaţi mulţi şi se rugau. Şi bătând Petru la uşa de la poartă, o slujnică, cu numele Rodi, s-a dus să asculte. Şi recunoscând glasul lui Petru, de bucurie nu a deschis uşa, ci, alergând înăuntru, a spus că Petru stă înaintea porţii. Iar ei au zis către ea: Ai înnebunit. Dar ea stăruia că este aşa. Iar ei ziceau: Este îngerul lui. Dar Petru bătea mereu în poartă. Şi deschizându-i, l-au văzut şi au rămas uimiţi. Şi făcându-le semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum l-a scos Domnul pe el din temniţă. Şi a zis: Vestiţi acestea lui Iacov şi fraţilor. Şi ieşind, s-a dus în alt loc.