Există o formulă de jurământ în ritualul ortodox al Tainei Cununiei ?

După rostirea celor trei tropare și dansul liturgic din jurul mesei de la finalul Tainei Nunții, se ridică cununile de pe capetele mirilor, aceștia fiind invitați, pe rând, să își așeze mâinile pe Sfânta Evanghelie și pe Sfânta Cruce, iar după aceasta preotul le citește o rugăciune în semn de jurământ: „Iată, fiilor duhovnicești, prin punerea mâinilor pe Sfânta Evanghelie și pe Sfânta Cruce, ați săvârșit jurământul înaintea Sfântului Altar că veți păzi legătura dragostei și a unirii între voi până la mormânt, curată, neîntreruptă, dreaptă și cinstită și că nu vă veți abate de la datoriile voastre nici unul, nici altul, urmând ce este plăcut lui Dumnezeu și oamenilor”. (…)

De ce se depune jurământ la cununie ?

Jurământul sau legământul se face doar de două ori în viaţă, şi două feluri de oameni pun mâna pe Evanghelie şi pe cruce totodată: cel ce se cunună şi călugărul, care se jură în clipa în care este tuns călugăr.

Punctul central al Tainei Cununiei

Momentul principal din Slujba Cununiei, acela în care se săvârșește confințirea legăturii dintre bărbat și femeie, este atunci când preotul rostește cuvintele din a treia rugăciune de binecuvântare a mirilor: „Însuți, și acum, Stăpâne, tinde mâna Ta din Sfântul Tău locaș și unește pe robul Tău (N) cu roaba Ta (N), pentru că de către Tine se însoțește bărbatul cu femeia. Unește-i pe dânșii într-un gând; încununează-i într-un trup; dăruiește-le lor roadă pântecelui, dobândire de prunci buni”, cuvinte care sunt socotite ca o epicleză a slujbei Cununiei.

Taina Cununiei, dileme contemporane

Potrivit tradițiilor românești cele mai multe nunți au loc toamna. În trecut mai toate căsătoriile se organizau după ce se încheia munca câmpului și culesul viilor. De aceea m-am oprit de astă dată la un subiect, zic eu,  actual având în vedere că a trecut postul Maicii Domnului și până la cel al  Crăciunului mulți tineri vor cere de la Dumnezeu, prin taina Sfintei Cununii, să le sfințească iubirea.

Cum să alegem numele de botez al copilului

Vorbind despre nume, mă gândesc că încă din primul ceas după ce i-am dat copilului un nume, să-i dăm împreună cu acesta şi râvna virtuţii. Să nu se grăbească nimeni să boteze copilul ca pe strămoşii săi, tată, mamă, bunic sau străbunic, ci ca pe cei drepţi, martiri, episcopi sau apostoli, încât numele să-i fie un prilej şi un îndemn de a-i imita. Un copil să se numească Petru, altul Ioan, şi tot aşa cu numele celorlalţi sfinţi.

Împrieteniți copilul cu sfântul al cărui nume îl poartă

În cuvântul său, Despre cum se cade să-și crească părinţii copiii, Sfântul Ioan Gură de Aur vorbeşte despre alegerea numelui de botez al copilului.

Dragostea naşte dragoste ‒ pentru părinții care vor copii ascultători

Nu din frica de pedeapsă trebuie copiii să le arate părinţilor deplină ascultare, ci din dragoste către ei; copiii trebuie să evite a face după voia proprie doar ca să nu-şi jignească prin aceasta părinţii, iar prin ei pe Dumnezeu. Dragostea naşte dragoste. Copiii voştri vă vor iubi numai atunci când vor simţi şi vor vedea că îi iubiţi fără făţărnicie.

Trei principii de bază în educația copiilor

Atunci când copiii sunt sănătoşi, normali, cum să ne comportăm în mod corect pentru ca ei să crească în continuare cât se poate de sănătoşi psihic?

Închegarea relației minte-inimă – Părintele Calistrat 12.05.2018

Egoismul în viața de familie

E firesc să ne iubim pe noi înșine, fiindcă aceasta reprezintă o condiție primordială a existenței noastre pe pământ. Dar iubirea excesivă de sine duce spre altceva… spre momentul acela când începi să-i faci pe cei din jurul tău să sufere, să nu-i dorești, sau pur și simplu să-i omori. Da, nu este o exagerare ceea ce spun. Căci ce altceva este refuzul de a primi darul cel mai de preț pentru soți, copiii? Egoismul se manifestă așadar pretutindeni, chiar și în viața de familie. Copiii, atunci când sosesc într-o familie, nu vin de la sine. Dumnezeu îi trimite, însă nici El nu lucrează singur. El are nevoie de cooperarea părinților. Însă atunci când aceștia încearcă să trăiască doar pentru ei înşiși, se împiedică şi cad fiindcă sunt într-un circuit închis. Suferă de autolatrie. Numai atunci când gândesc şi acţionează dincolo de nevoile imediate ale ego-ului, viaţa lor începe să se afle sub influenţa legilor divine. Și tot atunci încep și atacurile vrăjmașului oamenilor, diavolul.

Femeile sunt fericite când aleg viața

În urmă cu câțiva ani am cunoscut-o pe N., o tânără de 29 de ani căreia medicii i-au spus clar că nu va putea avea copii. Terminase facultatea, avea o mică afacere și era într-o relație fără promisiuni cu un tânăr. Într-o zi, chiar dacă nu se considera o persoană religioasă, a intrat într-o biserică, a mers la icoana Sfântului Nicolae și s-a rugat: „Sfinte Nicolae, te rog ajută-mă să am un copil!”

Viaţa veşnică

Simbolul Credinţei mărturiseşte credinţa noastră în Viaţa veşnică: „Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie”. Prin aceste cuvinte, Crezul ne învaţă despre ţinta ultimă la care vom ajunge după viaţa noastră pământească, şi anume viaţa fericită şi nesfârşită ce va urma după „veacul” pământesc şi după învierea morţilor.

„Tatăl este întru Mine”

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Oile Mele ascultă de glasul Meu și Eu le cunosc pe ele; ele vin după Mine și Eu le dau viață veșnică și nu vor pieri în veac, iar din mâna Mea nimeni nu le va răpi. Tatăl Meu, Care Mi le-a dat, este mai mare decât toți și nimeni nu poate să le răpească din mâna Tatălui Meu. Iar Eu și Tatăl Meu Una suntem. Iarăși au luat pietre iudeii ca să arunce asupra Lui. Iisus le-a răspuns: Multe lucruri bune v-am arătat vouă de la Tatăl Meu. Pentru care din ele aruncați cu pietre asupra Mea? I-au răspuns iudeii: Nu pentru lucru bun aruncăm cu pietre asupra Ta, ci pentru blasfemie și pentru că Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu. Iisus le-a răspuns: Oare nu este scris în Legea voastră: «Eu am zis: dumnezei sunteți»? Dacă i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu – și Scriptura nu poate să fie desființată –, despre Cel pe Care Tatăl L-a sfințit și L-a trimis în lume voi ziceți: Tu hulești, căci am spus: Sunt Fiul lui Dumnezeu? Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu credeți în Mine. Iar dacă le fac, chiar dacă nu credeți în Mine, credeți în aceste lucrări, ca să știți și să cunoașteți că Tatăl esteîn Mine și Eu în Tatăl.” Ioan 10, 27–38

EVANGHELIA ZILEI: 2018-05-12

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (X, 27-38)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: oile Mele glasul Meu îl ascultă, şi Eu le cunosc şi ele Mă urmează. Şi Eu le dau viaţă veşnică şi ele’n veac nu vor pieri şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi. Tatăl Meu, Cel ce Mi le-a dat, este mai mare decât toţi, şi din mâna Tatălui Meu nimeni nu le poate răpi. Eu şi Tatăl Meu una suntem“. Atunci Iudeii au luat iarăşi pietre ca să arunce asupra Lui. Iisus le-a răspuns: „Multe lucruri bune v’am arătat Eu vouă de la Tatăl Meu; pentru care din aceste lucruri aruncaţi cu pietre asupra Mea?“ Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru lucru bun aruncăm noi cu pietre asupra ta, ci pentru blasfemie şi pentru că tu, om fiind, te faci pe tine Dumnezeu“. Iisus le-a răspuns: „Oare nu este scris în legea voastră: Eu am zis: Sunteţi dumnezei? Dacă ea i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată – Celui pe Care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume voi Îi ziceţi: Blasfemiezi!, fiindcă Eu am spus: Sunt Fiul lui Dumnezeu. Dacă Eu nu fac lucrurile Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine; dar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în Mine, credeţi în lucrurile acestea, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este întru Mine şi Eu întru Tatăl“.

Apostolul Zilei: 2018-05-12

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (XII, 1-11)

n vremea aceea, regele Irod (Agripa) a pus mâna pe unii din Biserică, ca să-i piardă. Şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. Şi văzând că este pe placul iudeilor, a mai luat şi pe Petru, (şi erau zilele Azimelor). Pe care şi prinzându-l, l-a băgat în temniţă, dându-l la patru străji de câte patru ostaşi, ca să-l păzească, vrând să-l scoată la popor după Paşti. Deci Petru era păzit în temniţă şi se făcea necontenit rugăciune către Dumnezeu pentru el, de către Biserică. Dar când Irod era să-l scoată afară, în noaptea aceea, Petru dormea între doi ostaşi, legat cu două lanţuri, iar înaintea uşii paznicii păzeau temniţa. Şi iată un înger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit lumină. Şi lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deşteptat, zicând: Scoală-te degrabă! Şi lanţurile i-au căzut de la mâini. Şi a zis îngerul către el: Încinge-te şi încalţă-te cu sandalele. Şi el a făcut aşa. Şi i-a zis lui: Pune haina pe tine şi vino după mine. Şi, ieşind, mergea după înger, dar nu ştia că ceea ce s-a făcut prin înger este adevărat, ci i se părea că vede vedenie. Şi trecând de straja întâi şi de a doua, au ajuns la poarta cea de fier care duce în cetate, şi poarta s-a deschis singură. Şi ieşind, îngerul s-a depărtat de la el. Şi Petru, venindu-şi în sine, a zis: Acum ştiu cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său şi m-a scos din mâna lui Irod şi din toate câte aştepta poporul iudeilor.