Părinte ce spuneţi de cei care se duc la sfintele moaşte cu bilete la loto ? – Părintele Calistrat 08.05.2018

Prescura

Utilizarea pâinii este esențială în cultul Bisericii noastre. Pâinea folosită pentru Sfânta Euharistie se numeşte prescură. Ea și-a primit numele de la obiceiul credincioșilor de a oferi Bisericii cele necesare pentru săvârșirea jertfei nesângeroase (pâine, vin etc.); cuvântul prescură provine de la grecescul prósforo și înseamnă jertfă, ofrandă, aducere sau punere înainte. Prescura este o pâine rotundă, dospită, pregătită din făină de grâu.

Tatăl și Fiul

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: adevărat, adevărat zic vouă: Dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac. Însă iudeii I-au zis: Acum am cunoscut că ai demon. Avraam a murit, de asemenea și prorocii; și Tu zici: Dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nu va gusta moartea în veac? Nu cumva ești Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Și au murit și prorocii. Cine Te faci Tu a fi? Iisus a răspuns: Dacă Mă slăvesc Eu pe Mine însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu este Cel Care Mă slăvește, despre Care ziceți voi că este Dumnezeul vostru. Și nu L-ați cunoscut, dar Eu îl știu; și, dacă aș zice că nu-L știu, aș fi mincinos asemenea vouă. Ci Îl știu și păzesc cuvântul Lui. Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea și a văzut-o și s-a bucurat. Deci au zis iudeii către El: Încă nu ai cincizeci de ani și l-ai văzut pe Avraam? Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam. Deci, au luat pietre ca să arunce asupra Lui, dar Iisus S-a ferit și a ieșit din templu și, trecând prin mijlocul lor, a plecat de acolo.” Ioan 8, 51–59

EVANGHELIA ZILEI: 2018-05-08

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI Evanghelia de la Ioan (VIII, 51-59)

is-a Domnul către iudeii care veniseră atunci la Dânsul: adevăr, adevăr vă spun: De va păzi cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea“. Iudeii I-au zis: „Acum ştim că ai demon. Avraam a murit, tot aşa şi profeţii; şi tu zici: De va păzi cineva cuvântul meu, în veac nu va gusta moartea. Nu cumva eşti tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Şi au murit şi profeţii. Drept cine te iei tu?“ Iisus a răspuns: „Dacă Mă slăvesc Eu pe Mine Însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu e Cel ce Mă slăveşte, despre Care voi ziceţi că e Dumnezeul vostru. Şi voi nu L-aţi cunoscut, dar Eu Îl ştiu; şi dac’aş zice că nu-L ştiu, aş fi asemenea vouă, un mincinos. Dar Eu Îl ştiu şi-I păzesc cuvântul. Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s’a bucurat“. Deci au zis Iudeii către El: „Încă nu ai cincizeci de ani, şi L-ai văzut pe Avraam?…“. Iisus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Mai înainte de a fi fost Avraam, Eu sunt!“ Atunci ei au luat pietre ca să arunce asupra Lui. Dar Iisus S’a ferit şi, trecând prin mijlocul lor, a ieşit din templu şi S’a dus.

Apostolul Zilei: 2018-05-08

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI Ap. Fapte (XII, 25; XIII, 1-12)

n zilele acelea, Barnaba şi Saul, după ce au îndeplinit slujba lor, s-au întors de la Ierusalim la Antiohia, luând cu ei pe Ioan, cel numit Marcu.   i erau în Biserica din Antiohia prooroci şi învăţători: Barnaba şi Simeon, ce se numea Niger, Luciu Cirineul, Manain, cel ce fusese crescut împreună cu Irod tetrarhul, şi Saul. Şi pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: Osebiţi-mi pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrul la care i-am chemat. Atunci, postind şi rugându-se, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece. Deci, ei, mânaţi de Duhul Sfânt, au coborât la Seleucia şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru. Şi ajungând în Salamina, au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Şi aveau şi pe Ioan slujitor. Şi străbătând toată insula până la Pafos, au găsit pe un oarecare bărbat iudeu, vrăjitor, prooroc mincinos, al cărui nume era Bariisus, care era în preajma proconsulului Sergius Paulus, bărbat înţelept. Acesta, chemând la sine pe Barnaba şi pe Saul, dorea să audă cuvântul lui Dumnezeu. Dar le stătea împotrivă Elimas vrăjitorul – căci aşa se tâlcuieşte numele lui – căutând să întoarcă pe proconsul de la credinţă.Iar Saul – care se numeşte şi Pavel – plin fiind de Duh Sfânt, a privit ţintă la el, şi a zis: O, tu cel plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta de a strâmba căile Domnului cele drepte? Şi acum, iată mâna Domnului este asupra ta şi vei fi orb, nevăzând soarele până la o vreme. Şi îndată a căzut peste el pâclă şi întuneric şi, dibuind împrejur, căuta cine să-l ducă de mână. Atunci proconsulul, văzând ce s-a făcut, a crezut, mirându-se foarte de învăţătura Domnului.