Marea

M-am întrebat adeseori de ce ne îndreptăm vară de vară spre țărmul mării. Mi-am spus nu o dată că această chemare nu e doar cea a scaldei solare și marine, ci poate, în aceeași măsură, a necunoscutului de dincolo de linia orizontului, mai palpabil aici decât oriunde pe fața pământului. Senzația că dincolo de ceea ce cuprinde privirea, chiar și cea a vulturului, începe o altă lume, e atotputernică, chiar copleșitoare. Universul bănuit, dar greu de închipuit, e unul mai degrabă inaccesibil, misterios, cu taine pe care ai vrea să le dezlegi și nu te simți în stare. Dar încerci, cutezi. Sporește, oprindu-te pe mal, cu picioarele afundate în nisipul umed, și privind nesățios hăt la capătul zării, nostalgia depărtărilor, ce-o purtăm ca pe o povară o viață. Depărtări, nesfârșiri, în șaua cărora urcăm și călătorim temători, sau îndrăzneți, cu gândul. Trăim, așezați pe nisipul mătăsos, ori aspru, grunțuros de-a dreptul, intrând în apa cu trans­parențe policrome, în care se oglindește soarele fie topit, fie răsfrânt, stări sufletești multiple și amestecate. În creuzetul acestor simțiri se amestecă tristețea și bucuria, visarea și exaltarea, locvacitatea și tăcerea. Fiecare se poartă cum îi este firea.

Citește în continuare „Marea”

Între liniștea ucigătoare și stresul viu

Între stresul exterior și o liniște care-l aplatizează interior, alegerea omului este întotdeauna dificilă. În fapt, este vorba despre o alegere sau mai degrabă despre o pendulare între cele două stări? În fața maniei activității și a deprimării relaxării, mintea se simte prinsă ca într-o meghină, iar inima se sufocă și transmite numai ecoul unui gol interior. Așa se naște în ființa omenească sentimentul ratării: când orice activitate exterioară este doar un motiv în plus de stres, iar liniștea interioară seamănă cu o zi petrecută în deșert prin monotonia ei.

Citește în continuare „Între liniștea ucigătoare și stresul viu”

Dumnezeu a făcut cerul şi pământul şi toate câte sunt în ele

Teologia ortodoxă despre crearea lumii se fundamentează pe Sfânta Scriptură şi pe învăţătura de credinţă a Sfinţilor Părinţi. Încă din veacul al patrulea, Sfântul Vasile cel Mare subliniază că textul Scripturii nu trebuie folosit pentru a stăvili eforturile umane de a înţelege lumea, pentru că nu este destinat să ţină locul tuturor datelor cunoaşterii despre lume: „Când Moise a spus: «întru început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul», a trecut sub tăcere apa, aerul, focul şi toate acelea care se nasc din aceste elemente; că acestea erau în univers ca nişte completări ale lumii; dar istoria facerii lumii le-a lăsat la o parte pentru a deprinde mintea noastră cu cercetarea; i-a dat puţine date, ca să mediteze asupra celor care nu s-au spus”.

Citește în continuare „Dumnezeu a făcut cerul şi pământul şi toate câte sunt în ele”

Fiul Omului și lucrarea Sa

În vremea aceea, după ce a intrat Iisus în templu, s-au apropiat de El, pe când învăța, arhiereii și bătrânii poporului și au zis: Cu ce putere faci acestea? Și cine Ți-a dat puterea aceasta? Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă voi întreba și Eu pe voi un cuvânt, pe care, dacă Mi-l veți spune, și Eu vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: De vom zice: din cer, ne va spune: De ce, dar, n-ați crezut lui? Iar de vom zice: de la oameni, ne temem de popor, fiindcă toți îl socotesc pe Ioan proroc. Și, răspunzând ei lui Iisus, au zis: Nu știm. Zis-a lor și El: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.” Matei 21, 23‑27

Citește în continuare „Fiul Omului și lucrarea Sa”

EVANGHELIA ZILEI: 2019-08-20

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Matei
(XXI, 23-27)

n vremea aceea, venind Iisus în templu, în timp ce învăţa s’au apropiat de El arhiereii şi bătrânii poporului şi I-au zis: „cu ce putere faci tu acestea? Şi cine ţi-a dat această putere?“ Răspunzând, Iisus le-a zis: „Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt; de-Mi veţi răspunde la el, vă voi spune şi Eu cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan, de unde a fost?: din cer, sau de la oameni?“ Iar ei cugetau în sinea lor, zicând: „De vom zice: Din cer!, ne va spune: Atunci, de ce nu i-aţi dat crezare?; iar de vom zice: De la oameni!, ne temem de popor, fiindcă toţi îl au pe Ioan ca profet“. Şi ei, răspunzându-I lui Iisus, au zis: „Nu ştim“. El le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea…

Apostolul Zilei: 2019-08-20

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. I Corinteni

(XV, 29-38)

raţilor, ce vor face cei care se botează pentru morţi? Dacă morţii nu înviază nicidecum, pentru ce se mai botează pentru ei? De ce mai suntem şi noi în primejdie în tot ceasul? Mor în fiecare zi! V-o spun, fraţilor, pe lauda pe care o am pentru voi, în Hristos Iisus, Domnul nostru. Dacă m-am luptat, ca om, cu fiarele în Efes, care îmi este folosul? Dacă morţii nu înviază, să bem şi să mâncăm, căci mâine vom muri! Nu vă lăsaţi înşelaţi. Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune. Treziţi-vă cum se cuvine şi nu păcătuiţi. Căci unii nu au cunoştinţă de Dumnezeu; o spun spre ruşinea voastră. Dar va zice cineva: Cum înviază morţii? Şi cu ce trup au să vină? Nebun ce eşti! Tu, ce semeni nu dă viaţă, dacă nu va fi murit. Şi ceea ce semeni nu este trupul ce va să fie, ci grăunte gol, poate de grâu, sau de altceva din celelalte, iar Dumnezeu îi dă un trup, precum a voit, şi fiecărei seminţe un trup al său.