Ceea ce vom semăna în această viață, aceea vom secera în cea viitoare

rasaritÎn veacul de acum faptele noastre sunt semănare, iar în cel viitor secerare a celor semănate de noi.

Citește în continuare „Ceea ce vom semăna în această viață, aceea vom secera în cea viitoare”

Rugăciunea smerită, mijlocul cel dintâi prin care putem ajuta

111222366_2923540767755958_3626011567099125993_nMă rog lui Dumnezeu să vă dea cuget adevărat ca toate întâlnirile să le îndreptați spre folos și să nu vă mâhniți pentru nimic și să nu vă împuținați cu duhul, pentru că nu este de mirare dacă cineva este nemulțumit de una, altul – de alta, căci noi toți avem necazuri.

Citește în continuare „Rugăciunea smerită, mijlocul cel dintâi prin care putem ajuta”

Formalism și robotizare

Rotițele unui angrenaj care se mișcă în mod calm sau sacadat, dar păstrându-și o cadență proprie. O imagine a efi­cienței mecanizate, o ramă tehnologizată a omului contemporan. În anii ’90, sub atracția apocaliptică a filmelor din saga Terminator, trăiam probabil cu impresia că roboții vor ajun­ge într-o zi să înlocuiască oame­nii. Acum, trăim cu certitudinea că omul în sine va deveni robot – și încă unul de bună ca­litate. Pierderea emoțiilor, refula­rea sentimentelor, de­dicarea întregii vieți unei munci – oricare! – deve­nită idol, ritmul aproape suprafiresc al înghițirii informa­țiilor, digitalizarea vieții interioare… Toate acestea subsumate unui singur țel: crearea supraomului robotizat.

Citește în continuare „Formalism și robotizare”

Consecințele celor care cad în erezie

untit„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, și pe fiică de mama sa, și pe noră de soacra sa; iar dușmanii omului vor fi casnicii lui. Sfârșind Iisus de dat aceste învățături celor doisprezece ucenici ai Săi, a trecut de acolo ca să învețe și să propovăduiască mai departe, prin cetățile lor.” Matei 10, 32-36; 11, 1 (Mărturisirea lui Hristos)

Citește în continuare „Consecințele celor care cad în erezie”

EVANGHELIA ZILEI: 2022-07-01

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Evanghelia de la Matei
(X, 32-36; XI, 1)

is-a Domnul ucenicilor Săi: pe cel ce Mă va mărturisi pe Mine în faţa oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu în faţa Tatălui Meu Care este în ceruri; dar de cel ce se va lepăda de Mine în faţa oamenilor, de acela Mă voi lepăda şi Eu în faţa Tatălui Meu Care este în ceruri. Să nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n’am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să-l despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra ei. Şi duşmanii omului sunt casnicii lui. După ce a isprăvit Iisus de dat aceste porunci celor doisprezece ucenici ai Săi, a plecat de acolo pentru ca să înveţe şi să propovăduiască prin cetăţile lor.

Apostolul Zilei: 2022-07-01

VINERI
ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Ap. Romani
(IX, 6-19)

raţilor, nu se poate să cadă cuvântul lui Dumnezeu, căci nu toţi cei din Israel sunt şi israeliţi; nici pentru că sunt urmaşii lui Avraam, sunt toţi fii, ci întru Isaac, a zis, se vor chema ţie urmaşi, adică: Nu copiii trupului sunt copii ai lui Dumnezeu, ci fiii făgăduinţei se socotesc urmaşi. Căci al făgăduinţei este cuvântul acesta: «(La anul) pe vremea aceasta voi veni şi Sara va avea un fiu». Dar nu numai ea, ci şi Rebeca, având copii gemeni dintr-unul, Isaac, părintele nostru; şi nefiind ei încă născuţi şi nefăcând ei ceva bun sau rău, ca să rămână voia lui Dumnezeu cea după alegere, nu din fapte, ci de la Cel care cheamă, i s-a zis ei că «cel mai mare va sluji celui mai mic», precum este scris: «Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât». Ce vom zice dar? Nu cumva la Dumnezeu este nedreptate? Nicidecum! Căci grăieşte către Moise: «Voi milui pe cine vreau să-l miluiesc şi Mă voi îndura de cine vreau să Mă îndur». Așadar, nu este nici de la cel care voieşte, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu care miluieşte. Căci Scriptura zice lui Faraon: «Pentru aceasta chiar te-am ridicat, ca să arăt în tine puterea Mea şi ca numele Meu să se vestească în tot pământul». Deci, Dumnezeu pe cine voieşte îl miluieşte, iar pe cine voieşte îl împietreşte. Îmi vei zice, dar: De ce mai dojeneşte? Căci voinţei Lui cine i-a stat împotrivă?