Modestia nu este slăbiciune, ci putere și curaj

În lumea aceasta, mulți sunt cei care nu cu­nosc legile duhovnicești – însă aceste legi exis­tă și dovedesc netemeinicia necredinței în lumea duhovnicească. Omul care, mândrindu-se, se la­udă, produce o impresie penibilă, respingătoare, asupra tuturor, chiar și asupra oamenilor lipsiți de religiozitate – și, cu cât mai mult se laudă și se îngâmfă, cu atât le pare mai penibil celor din jur. Aceasta e acțiunea legii duhovnicești. Și cu cât este mai modest omul, cu atât le este mai plăcut tuturor. Cei modești sunt iubiți de toți, cei mândri le sunt respingători tuturor. Vedem limpede că până și în oamenii necredincioși acționează o lege nestrămutată – și, dacă cei necredincioși nu prețuiesc modestia în ei înșiși, o prețuiesc întot­deauna în ceilalți oameni.

Ieși în față sau rămâi în umbră ?

Odată, într-o casă unde fusese poftit, Hristos a văzut cum cei chemați alegeau locurile de frunte. Băgând de seamă acest detaliu de viață, Domnul, pentru Care nimic nu era de mică însemnătate în lumea morală, a rostit cuvinte care au rămas să răsune asupra lumii: Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te așeza în locul cel dintâi, ca nu cum­va să fie chemat de el altul mai de cinste decât tine, și venind cel care v-a chemat pe tine și pe el, îți va zice: „Dă acestuia locul” – și atunci, cu rușine, te vei du­ce să te așezi pe locul cel mai de pe urmă. Ci tu, când vei fi chemat, mergând așază-te în cel din urmă loc, ca atunci când va veni cel ce te-a chemat, el să-ți zică: „Prietene, mută-te mai sus”. Atunci vei avea cinstea în fața tuturor celor care vor ședea împreună cu tine, căci oricine se înalță pe sine va fi smerit, iar cel ce se smerește pe sine va fi înălțat (Luca 14, 8-11).

Cu cât cineva urcă mai sus pe scara pocăinței, în aceeași măsură urcă pe treptele sfințeniei

Neexperiența lucrării practice în viața duhovnicească naște la omul contemporan multe semne de întrebare, pe care le auzim continuu în întâlnirile și discuțiile noastre zilnice. Sfințenia, adică desăvârșirea după Dumnezeu în înțelesul ei esențial, aproape întotdeauna se explică greșit de către cei care se află departe de adevărata experiență…

Omul în faţa necesităţii de a se autodetermina în relaţia cu Dumnezeu

Orice lucrare duhovnicească pe care omul o înfăptuiește trebuie să atingă și nivelul său sufletesc, interior, adică să fie o angajare personală care schimbă întreaga ființă. De multe ori, săvârșim anumite lucruri numai la nivel superficial și exterior și avem o atitudine moralistă față de propriile fapte sau ale celorlalți. Această atitudine moralistă este adesea exprimată prin cuvintele: „este bine să faci asta, așa trebuie, așa este cerut”. Nu neg că și din această atitudine se pot desprinde câteodată lucruri bune, dar noi avem conștiința că putem să ne ridicăm peste formalism și etichetă. Mântuitorul Iisus Hristos Însuși condamnă formalismul contemporanilor Săi și, prin faptul că ne învață să facem faptele evlaviei (rugăciune, post, milostenie) în ascuns, și nu în văzul lumii, punctează tocmai importanța omului interior. În inimă, omul se încearcă pe sine și acolo gustă întreaga lume și de aceea Mântuitorul insistă că aceasta trebuie primenită, curățită și pusă în ordine.

Sfânta Mironosiţă Maria Magdalena, credincioșie în vremuri grele

Biserica Ortodoxă o sărbătoreşte astăzi pe Sfânta Maria Magdalena, pe care imnografia o numeşte: „ucenică adevărată” a lui Hristos şi „purtătoare de mir prealuminată”. Cinstirea ei este rezumată de troparul serbării, unde aflăm ­importanţa prăznuirii: „Lui Hristos, Cel Ce pentru noi S-a născut din Fecioară, cinstită Maria Magdalena, I-ai urmat şi ai păzit ­îndreptările şi legile Lui. Pentru aceasta, astăzi, preasfinţită pomenirea ta prăznuind, te lăudăm cu credinţă şi te cinstim cu dragoste”.

Existența judecății viitoare

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Asemenea este Împărăția cerurilor cu o comoară ascunsă în țarină pe care, găsind-o un om, a ascuns-o și, de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are și cumpără țarina aceea. Iarăși este asemenea Împărăția cerurilor cu un neguțător care caută mărgăritare bune; și, aflând un mărgăritar de mult preț, s-a dus, a vândut toate câte avea și l-a cumpărat. Asemenea este iarăși Împărăția cerurilor cu un năvod aruncat în mare și care adună tot felul de pești. Iar când s-a umplut, l-au tras pescarii la mal și, șezând, au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat afară. Așa va fi la sfârșitul veacului: Vor ieși îngerii și vor despărți pe cei răi din mijlocul celor drepți. Și îi vor arunca în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Apoi, Iisus i-a întrebat: Ați înțeles toate acestea? Iar ei I-au răspuns: Da, Doamne. Iar El le-a zis: De aceea, orice cărturar cu învățătură despre Împărăția cerurilor este asemenea unui om gospodar care scoate din vistieria sa lucruri noi și lucruri vechi. Iar după ce Iisus a sfârșit aceste pilde, a plecat de acolo. Și, venind în patria Sa, îi învăța pe ei în sinagoga lor.” Matei 13, 44-54 (Împărăția cerurilor în pilde)

22 iulie – Sfânta Mironosiță și întocmai cu Apostolii Maria Magdalena [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-07-22

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XIII, 44-54)

is-a Domnul parabola aceasta: asemănatu-s’a împărăţia cerurilor cu o comoară ascunsă în ţarină, pe care a găsit-o un om şi a tăinuit-o; şi de bucuria ei se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea. Se mai aseamănă împărăţia cerurilor cu un neguţător care caută mărgăritare bune; şi aflând un mărgăritar de mare preţ, s’a dus, a vândut toate câte avea şi l-a cumpărat. Se mai aseamănă împărăţia cerurilor cu un năvod aruncat în mare şi care adună tot felul de peşti; iar când s’a umplut, l-au tras pescarii la mal şi au şezut şi au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat afară. Aşa va fi la sfârşitul veacului: vor ieşi îngerii şi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţI şi-i vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Înţeles-aţi toate acestea?“ Zis-au Lui: „Da, Doamne!“ Iar El le-a zis: „De aceea, orice cărturar cu învăţătură despre împărăţia cerurilor este asemenea unui om gospodar care scoate din vistieria sa noi şi vechi“. Şi după ce Iisus a sfârşit aceste parabole, a plecat de acolo. Şi venind în patria Sa, îi învăţa în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: „De unde are el înţelepciunea aceasta şi puterile?

Apostolul Zilei: 2022-07-22

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Corinteni (IV, 5-8)

raţilor, nu judecaţi ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale întunericului şi va vădi sfaturile inimilor. Şi atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda. Şi acestea, fraţilor, le-am zis ca despre mine şi despre Apolo, dar ele sunt pentru voi, ca să învăţaţi din pilda noastră, să nu treceţi peste ce e scris, ca să nu vă făliţi unul cu altul împotriva celuilalt. Căci cine te deosebeşte pe tine? Şi ce ai pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te făleşti, ca şi cum nu l-ai fi primit? Iată, sunteţi sătui; iată, v-aţi îmbogăţit; fără de noi aţi domnit şi măcar de aţi domni, ca şi noi să domnim împreună cu voi.