Se stă de vorbă numai cu Dumnezeu, dacă vrei să-l gonești pe satana

Părinte, dacă prin suferință ajungem la o adevărată smerenie, trebuie cumva să ne aruncăm singuri în ispită?

Discernământul este sarea virtuților

Gheronda, Sfântul Isaac Sirul scrie: „Dumnezeu ia în considerare virtutea după discernământul cu care este săvârșită”.

Nimeni nu știe care va fi sfârșitul vieții lui

Nimeni nu știe care va fi sfârșitul vieții lui. Oare va mai avea sufletul conștiință de sine în clipa morții, sau o va pierde toată? Fiecare știe din experiență, că atunci când se îmbolnăvește trupul sau sufletul, judecata îl părăsește mai mult sau mai puțin pe bolnav. Când omul este stăpânit de o patimă, precum mânia, curvia, el păcătuiește împotriva firii, împotriva Legii lui Dumnezeu și a celei pămân­tești, în timpul bolii trupului, sufletul, suferind împreună cu el, uită de datoriile sale.

Zi de pecetluire a dragostei pline de recunoștință arătată Maicii Domnului

Ne apropiem de ziua (9 iulie) proslăvirii Icoanei Maicii Domnului Îndrumătoarea de la Mănăstirea Neamț, prilej de bucurie duhovnicească, dar și de înnoite nădejdi în iubirea și ocrotirea Născătoarei de Dumnezeu. De aproape șase secole, Moldova are o temerară mijlocitoare în icoana Maicii Domnului, numită „Îndrumătoarea”, primită ca dar în 1429, de către evlaviosul domnitor Alexandru cel Bun, de la împăratul Ioan al VIII-lea Paleologul. Unele consemnări străvechi adeveresc că odorul nepre­țuit al Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț este o reproducere a icoanei pictate în mod miraculos pe un stâlp al bisericii din Lida (oraș din Țara Sfântă, de unde se trăgea și Sfântul Mucenic Gheorghe), reprezentând chipul Născătoarei de Dumnezeu. Construirea sfântului lăcaș s-a făcut încă din primii ani de existență ai Bisericii creștine, pe vremea în care Sfinții Apostoli Petru și Ioan propovăduiau cu mult zel misionar Evanghelia lui Hristos. Cei doi discipoli ai Mântuitorului au rugat-o pe cea care I-a dăruit trup omenesc Mântuitorului lumii să binecuvânteze, prin prezența sa, biserica nou temeluită. Ascultându-le cererea, Fecioara Maria i-a încredințat că le-o va împlini, dar nu le-a spus și cum. Mergând ei înainte, cu gândul că Maica îi va ajunge din urmă, au găsit în noul sfânt lăcaș chipul cel preafrumos al Preacuratei Maria, apărut în chip minunat pe un stâlp al bisericii. La scurt timp, a venit acolo și Împărăteasa cea mai aleasă decât cerurile; văzându-și chipul și pe poporul uimit de minunea săvârșită, a binecuvântat zidirea închinată Fiului ei, dar și acea icoană nefăcută de mână omenească, dându-i putere și tărie să facă minuni. Istoria nu consemnează în ce împrejurări sfântul odor din Lida a ajuns la Ierusalim; pe la mijlocul secolului al VII-lea, Gherman, cel care avea să devină Patriarh al Constantinopolului, trecând prin orașul sfânt, a văzut icoana nefăcută de mână omenească a Născătoarei de Dumnezeu din Lida și i s-a închinat. Impresionat de chipul preafrumos al Maicii Domnului, Sfântul Gherman, pomenit în calendarul ortodox pe 12 mai, a căutat iscusiți iconari și le-a cerut să îi picteze o icoană cât mai fidelă celei pe care o văzuse. După ce i s-a împlinit dorința, Sfântul Gherman a luat icoana la Constantinopol, simțind-o pe Maica Domnului mereu aproape, mai cu seamă în perioada grea ce avea să urmeze, când în Imperiul Bizantin s-a declanșat o aprigă luptă împotriva sfintelor icoane. Secole întregi, această icoană a vegheat strălucita capitală a Imperiului Bizantin, iar din prima jumătate a veacului al XV-lea, iată, prin voia Domnului, și-a găsit sălășluire în străvechea lavră a Neamțului, a cărei istorie, după unii cercetători, este mai veche decât însăși existența Moldovei ca stat independent.

Dumnezeu așteaptă întoarcerea păcătoșilor

„Zis-a Domnul: Cu cine voi asemăna neamul acesta? Este asemenea copiilor care șed în piețe și strigă unii către alții, zicând: V-am cântat din fluier și n-ați jucat; v-am cântat de jale și nu v-ați tânguit. Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, și spun: Are demon. A venit Fiul Omului, mâncând și bând, și spun: Iată om mâncăcios și băutor de vin, prieten al vameșilor și al păcătoșilor. Dar înțelepciunea s-a dovedit dreaptă din faptele ei. Atunci a început Iisus să mustre cetățile în care se făcuseră cele mai multe minuni ale Sale, pentru că nu s-au pocăit.” Matei 11, 16–20 (Mustrarea lui Iisus)

5 iunie – Sfântul Sfințit Mucenic Dorotei, Episcopul Tirului [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-07-05

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XI, 16-20)

is-a Domnul: cu cine voi asemăna neamul acesta? Este asemenea copiilor care şed în pieţe şi strigă unii către alţii, zicând: Din fluier v’am cântat şi n’aţi jucat; de jale v’am cântat şi nu v’aţi jelit. Că a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi spun: are demon… A venit Fiul Omului, mâncând şi bând, şi spun: Iată om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!… Dar înţelepciunea s’a dovedit dreaptă din faptele ei“. Atunci a început Iisus să mustre oraşele în care se făcuseră cele mai multe din minunile Sale, că nu s’au pocăit:

Apostolul Zilei: 2022-07-05

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani (X, 11-21; XI, 1-2)

raților, zice Scriptura: «Tot cel ce crede în El nu se va rușina». Căci nu este deosebire între iudeu și elin, pentru că Același este Domnul tuturor, Care îmbogățește pe toți cei ce-L cheamă pe El, căci: «Oricine va chema numele Domnului se va mântui». Dar cum vor chema numele Aceluia în Care încă n-au crezut? Și cum vor crede în Acela de Care n-au auzit? Și cum vor auzi fără propovăduitor? Și cum vor propovădui, de nu vor fi trimiși? Precum este scris: «Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc cele bune!». Dar nu toți s-au supus Evangheliei, căci Isaia zice: «Doamne, cine a crezut celor auzite de la noi?». Prin urmare, credința este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos. Dar întreb: Oare n-au auzit? Dimpotrivă: «În tot pământul a ieșit vestirea lor și la marginile lumii cuvintele lor». Dar zic: Nu cumva Israel n-a înțeles? Moise spune cel dintâi: «Voi întărâta râvna voastră prin cel ce nu este poporul (Meu) și voi ațâța mânia voastră cu un popor nepriceput». Isaia îndrăznește și zice: «Am fost aflat de cei ce nu Mă căutau și M-am făcut arătat celor ce nu întrebau de Mine». Dar către Israel zice: «Toată ziua întins-am mâinile Mele către un popor neascultător și împotrivă grăitor». Întreb deci: Oare lepădat-a Dumnezeu pe poporul Său? Nicidecum! Căci și eu sunt israelit, din urmașii lui Avraam, din seminția lui Veniamin. Nu a lepădat Dumnezeu pe poporul Său, pe care mai înainte l-a cunoscut.