Soluţii la criza singurătăţii

Desmond Tutu scria „existăm pentru că aparținem”, făcând referire, aşadar, la sentimentul de apartenență. Esențial este faptul că suntem ființe sociale şi nici un gadget nu poate schimba aceasta. Nici o convorbire virtuală nu poate înlocui atingerea și îmbră­țișarea umană.

Mărturisirea întru rugăciune

De neuitat sunt unele momente ale vieții; se păstrează mereu în aceeași aură a emoției dintâi. Întâlnirea cu rugăciunea și învățarea ei constituie un astfel de moment care, în ceea ce mă privește, a venit de la sine, într-un mod aproape imperceptibil; ca și când m-aș fi născut odată cu rugăciunea, în care m-am îmbăiat la botez. Apoi, momentele copilăriei, cu rugăciunile ei: „Înger îngerașul meu”, „Doamne, Doamne, Ceresc Tată”, „Împărate Ceresc” – la care s-a adăugat rugăciunea „Tatăl nostru”. Mai târziu, pentru bucuria de a rosti în Biserică, am învățat „Crezul” – dintr-o carte veche, îngălbenită și tocită, a bunicii. Reperele bunei rânduieli erau esențiale în familie, prin bunici și părinți. Am învățat și de la alții – și am înțeles, în timp, citind vieților sfinților, că rugăciunea ține de fiecare în parte, este felul fiecăruia de a-și exprima legătura cu Dumnezeu.

Patimile provoacă atât moartea trupului, cât și a sufletului

După cum știm, înaintea căderii omului, sufletul său era deschis în fața lui Dumnezeu, hrănindu-se din harul Lui. În timp ce, în prezent, omul trebuie să se nevoiască pentru a dobândi însoțirea cu Dumnezeu, comuniunea cu El, pe atunci el gusta pe deplin din harul dumnezeiesc. Sufletul său era hrănit de harul cel necreat, iar trupul, de sufletul plin de har. Omul se hrănea din darurile lui Dumnezeu.

Cum distingem minunile de întâmplările simple ?

Se știe, desigur, că minunile sunt semne sau arătări dumnezeiești, mai presus de mintea noastră omenească. Îmi aduc aminte de un părinte care povestea cu mult interes celor care-l ascultau cu gura căscată a mirare și mare minune, că în timpul războiului și-a pierdut actele de identitate. S-a speriat și a spus Maicii Domnului, că dacă ajungea acasă necontrolat și fără pedeapsă, se face călugăr, așa cum a promis și Luther când se dezlănțuiau stihiile naturii. S-a ținut de cuvânt și bine a făcut. L-am cunoscut și auzit când povestea cele de mai sus. El credea în ce spunea și pentru el era o minune, iar pentru noi o mare bucurie și semn al purtării de grijă a lui Dumnezeu.

Amintiri tulburătoare despre cetăți neprimitoare

Ținutul Decapolei, situat nu prea departe de lacul Ghenizaret, Marea Galileei ori a Tiberiadei, cum se mai numea, avea în componență cel puțin zece cetăți, cu o populație vorbitoare de limba greacă, care păstrau legături comerciale cu lumea cea mare. Era un teritoriu încărcat de spiritualitate, căci pe aici trecuse Mântuitorul Hristos, Care a înveșnicit sufletele celor care L-au întâlnit.

Calea mântuirii

„În vremea aceea, vorbind Iisus mulțimilor, iată Mama și frații Lui stăteau afară, căutând să-I vorbească. Cineva I-a zis: Iată, Mama Ta și frații Tăi stau afară, căutând să-Ți vorbească. Iar El i-a zis: Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei? Și întinzând mâna către ucenicii Săi, a zis: Iată mama Mea și frații Mei. Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela Îmi este frate și soră și mamă. În aceeași zi, ieșind Iisus din casă, ședea lângă mare. Și s-au adunat la El mulțimi multe, încât intrând în corabie ședea în ea și toată mulțimea stătea pe țărm. Și le-a grăit lor multe, în pilde.” Matei 12, 46-50; 13, 1-3 (Mama și frații Domnului)

14 iulie – Sfantul Apostol Achila [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-07-14

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Matei (XII, 46-50; XIII, 1-3)

n vremea aceea, În timp ce Iisus le vorbea mulţimilor, iată că mama şi fraţii Lui stăteau afară, căutând să vorbească cu El. Cineva I-a zis: „Iată, mama şi fraţii Tăi stau afară, căutând să-#i vorbească“. Iar El i-a răspuns celui ce-I vorbea: „Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei?“ Şi întinzându-Şi mâna către ucenicii Săi, a zis: Iată-i pe mama Mea şi pe fraţii Mei! Că tot cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela Îmi este frate şi soră şi mamă“. În ziua aceea a ieşit Iisus din casă şi S?a aşezat pe ţărmul mării. Şi s?au adunat la El mulţimi numeroase, aşa încât El a intrat în luntre şi stătea în ea şi toată mulţimea şedea pe ţărm Şi multe lucruri le-a grăit El în parabole, zicând: „Iată, ieşit-a semănătorul să semene.

Apostolul Zilei: 2022-07-14

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Romani (XV, 17-29)

raţilor, în Hristos Iisus am laudă, în cele către Dumnezeu, căci nu voi cuteza să spun ceva din cele ce n-a săvârşit Hristos prin mine, spre ascultarea neamurilor, prin cuvânt şi prin faptă, prin puterea semnelor şi a minunilor, prin puterea Duhului Sfânt, aşa încât de la Ierusalim şi din ţinuturile de primprejur până în Iliria, am împlinit propovăduirea Evangheliei lui Hristos, râvnind astfel să binevestesc acolo unde Hristos nu fusese numit, ca să nu zidesc pe temelie străină, ci, precum este scris: «Cărora nu li s-a vestit despre El, aceia Îl vor vedea; şi cei ce n-au auzit Îl vor înţelege». De aceea am şi fost împiedicat, de multe ori, ca să vin la voi. Dar acum, nemaiavând loc în aceste ţinuturi şi având dorinţa de mulţi ani să vin la voi, când mă voi duce în Spania voi veni la voi. Căci nădăjduiesc să vă văd în trecere şi de către voi să fiu însoţit până acolo, după ce mă voi bucura întâi, în parte, de voi. Acum, însă, mă duc la Ierusalim, ca să slujesc sfinţilor. Căci Macedonia şi Ahaia au binevoit să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţii de la Ierusalim. Căci ei au binevoit şi sunt datori faţă de ei. Căci dacă neamurile s-au împărtăşit de cele duhovniceşti ale lor, datori sunt şi ei să le slujească în cele trupeşti. Săvârşind deci aceasta şi încredinţându-le roada aceasta, voi trece pe la voi, în Spania. Şi ştiu că, venind la voi, cu deplinătatea binecuvântării lui Hristos voi veni.