Cucamelonul sau castravetele mexican aparține familiei Curcubitacee şi este fructul-legumă care combină beneficiile castravetelui cu cele ale unei citrice. Arată ca un minipepene roșu, motiv pentru care, în România, i se spune castrapepene. Cu gust ușor citric, este o combinație subtilă de castravete și limetă. Se cultivă în general în Mexic și în America Centrală, însă este plantat și în România, de către agricultori privaţi.
Citește în continuare „Castravetele mexican, şi în bucătăria românească”
Adevărate „depozite” de vitamine, murele și zmeura sunt frecvent recomandate în tratamentele naturiste, acționând blând și eficient. Acționează în bolile digestive, dar și în afecțiunile aparatului respirator. 
Filosoful francez politico-religios, diplomatul şi scriitorul francez Joseph de Maistre (1754-1821), un aprig apărător al infailibilităţii papale, afirma în secolul al 19-lea că Bisericile Ortodoxe sunt „cadavre îngheţate, ale căror forme le-a păstrat frigul. Acest frig este ignoranţa” în care se găseşte Orientul creştin1. El considera că se va alege praful din Bisericile Ortodoxe „fotiene”, mai ales atunci când vântul cald al ştiinţei va sufla peste ele, dizolvând astfel formele vechi ale acestora. Aprecierile pătimaşe ale lui de Maistre, privitoare la viitorul Bisericilor Ortodoxe, s-au dovedit în timp a fi nu doar maliţioase, ci şi lipsite de sens. Este suficient doar să aruncăm o privire retrospectivă asupra cursului vieţii Bisericilor Răsăritene, care au avut capacitatea, prin puterea Sfântului Duh, să depăşească vremurile tulburi şi chiar să renască, păstrându-şi totodată specificul. Caracteristica esenţială a Bisericilor Răsăritene este păstrarea şi propovăduirea credinţei membrilor ei „în modul cel mai fidel cu Revelaţia dumnezeiască, în continuitate directă şi neîntreruptă cu Tradiţia Apostolică, prin intermediul ethosului teologiei patristice şi neopatristice”2.
Fiind întrebat recent de către un tânăr masterand de la Facultatea de Teologie Ortodoxă despre acele cuvinte/ expresii ale slujbelor bisericești care îmi provoacă cea mai intensă emoție, am rămas puțin descumpănit… Nu m-am gândit niciodată la un inventar, nici la o taxonomie a cuvintelor „tari”, puternice, pline de sensuri din cadrul tipicului bisericesc. Căci fiecare cuvânt liturgic are rostul lui în curgerea rugătoare, dar mai ales are puterea lui specifică, rezonanța lui aparte în sufletul omului, în funcție de starea de spirit a momentului, de trăirea personală, dar și de gradul de înduhovnicire a respectivului creștin. Așadar, greu de stabilit paliere de „forță”, grade de impact, putere de lovire… Și totuși, gândindu-mă mai bine la propriile trăiri, sesizez atât diferențe notabile, cât și replicări condiționate ale emoțiilor sufletești.
Ca Dumnezeu adevărat și Om adevărat, „născut, iar nu făcut”, Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Întrupat, Logosul sau Cuvântul lui Dumnezeu, este Cununa Creației, pentru că „toate prin El s-au făcut; și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut” (Ioan 1, 3). În El sunt adunate din veci rațiunile divine ale tuturor lucrurilor Creației, fiind răsfirate, semănate și sădite în timp, în făpturile sau lucrurile însuflețite și neînsuflețite ale Creației.
„În vremea aceea, auzind Ioan în închisoare despre faptele lui Hristos, a trimis pe doi dintre ucenicii săi ca să-L întrebe: Tu ești Cel ce vine sau să așteptăm pe altul? Și Iisus, răspunzând, le-a zis: Mergeți și spuneți lui Ioan cele ce auziți și vedeți: Orbii își capătă vederea și șchiopii umblă, leproșii se curăță și surzii aud, morții înviază și săracilor li se binevestește. Și fericit este acela care nu se va sminti în privința Mea. După plecarea acestora, Iisus a început să vorbească mulțimilor despre Ioan: Ce ați ieșit să vedeți în pustie? Oare trestie clătinată de vânt? Dar de ce ați ieșit? Să vedeți un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine moi sunt în casele regilor. Atunci, de ce ați ieșit? Să vedeți un proroc? Da, zic vouă, și mai mult decât un proroc. El este acela despre care s-a scris: «Iată, Eu trimit înaintea feței Tale pe îngerul Meu, care va pregăti calea Ta, înaintea Ta». Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuți din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuși, cel mai mic în Împărăția cerurilor este mai mare decât el. Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum Împărăția cerurilor se ia prin străduință și cei ce se silesc pun mâna pe ea. Toți prorocii și Legea au prorocit până la Ioan. Și, dacă voiți să înțelegeți, el este Ilie, cel ce va să vină. Cine are urechi de auzit să audă.” Matei 11, 2–15 (Întrebarea Botezătorului)
♱ Oastea Creștin-Ortodoxă 