Untul de cacao este un tip de grăsime vegetală obținută din boabele arborelui de cacao. Mai este cunoscut și sub numele de ulei de theobroma, recunoscut pentru numeroasele sale beneficii atât ca ingredient în bucătărie, cât și ca produs cosmetic. Untul de cacao se obţine prin curățarea boabelor de cacao și lăsarea acestora la fermentat în frunze de bananier, apoi se coc, se îndepărtează coaja, se presează și se macină fin, de unde rezultă un lichid asemănător cu lichiorul de cacao. Acesta se lasă la răcit și se solidifică, căpătând aspectul ciocolatei negre. Această masă solidă este presată, pentru a se separa untul de cacao de pudra de cacao.
Zi: 11 iulie 2022
Apa potabilă, sursa zilnică de sănătate
Apa este factorul esenţial în energizarea şi vitalizarea organismului şi contribuie la asigurarea unui flux sanguin optim. Printre efectele sale terapeutice majore se numără asigurarea mediului optim de digestie, reducerea hiperacidităţii gastrice, protejarea ficatului şi rinichilor, evitarea constipaţiei, a inflamării stomacului şi a colonului, a ulceraţiilor şi chiar a cancerelor la nivelul tractului gastrointestinal. În întregul organism, apa reduce aciditatea tuturor ţesuturilor, prevenind invazia virusurilor şi bacteriilor.
Citește în continuare „Apa potabilă, sursa zilnică de sănătate”
Din multă răutate, nu mai putem presupune bunătatea !
E adevărat că în Pateric se spune, de pildă, că un părinte „din multa bunătate nu mai știa ce e răutatea”. Era așa de statornicit în bine încât nu mai putea presupune răutatea. Gândiți-vă ce deosebire mare e între părintele acela și noi. Noi ce facem? Din multă răutate, nu mai putem presupune bunătatea!
Citește în continuare „Din multă răutate, nu mai putem presupune bunătatea !”
Haideți să ne privim în ochi !
Nervozitatea secularistă marchează, frecvent, pusee de orbire… De curând, un site a încercat să prezinte publicului niște „dezvăluiri” importante legate de fostul complex „Lebăda” din Pantelimon, aflat acum în administrarea Bisericii Ortodoxe. Bașca faptul că această ctitorie a voievodului Grigore al II-lea Ghica a avut o destinație precisă – mânăstire și spital –, nu mai punem la socoteală nici faptul că statul comunist a luat cu japca tot ce a putut de la Biserică (adică de la gura credincioșilor români), nemaispunând că această reparație din anul 2000 a fost tardivă și parțială – așadar, neținând seama de aceste aspecte esențiale în înțelegerea corectă a situației, respectiva „documentare” era șubredă din perspectiva demonstrării lipsei bunei credințe, a deturnării obiectivului inițial, a actelor puse acolo ca probă de greutate a investigației jurnalistice. Deci, pentru mine subiectul este ca și abandonat.
Curajul de a spune nu
Există multe feluri de curaj. Primul la care ne gândim este cel care implică riscuri fizice: poți să fii rănit sau chiar să mori. Într-un război (militarii, dar și civilii), într-un incendiu (pompierii, dar și oamenii săritori), într-o acțiune contra infractorilor (forțele de ordine) – nu puține sunt situațiile tipice, repetate, din păcate, mult prea des, în care diferite categorii de oameni îşi probează curajul. Și lor li se adaugă nenumărate episoade punctuale, cum ar fi un seamăn care se îneacă și altul care-i sare în ajutor.
Icoana în Biserica Ortodoxă și sensul ei sacru
Este un obiect material, tangibil, ce ni se adresează. Icoana este apropiată nouă, oamenilor, și poartă cu ea complementar o pondere spirituală deosebită. Ea este o fereastră ce dă într-o altă lume, în lumea dulcelui Acasă. În cadrul Bisericii Ortodoxe ocupă un loc central, fiind obiectul de cult fără de care nu poate avea loc actul liturgic. Ea poartă imagistic mesajul evanghelic, îmbogățind vizual atât trăitorul prezent în mijlocul Bisericii, cât și Biserica însăși. Astfel, viața creștină capătă sens, întregindu-se în ansamblul ei. Biserica are rolul de a practica, fixa și transmite mai departe credincioșilor expresivitatea și spiritualitatea icoanei, dar și minunile ei, ca un prețios dar lăsat de Dumnezeu pe pământ, pentru a împlini lucrarea Sa, de mântuire a omului.
Citește în continuare „Icoana în Biserica Ortodoxă și sensul ei sacru”
Adevăratul sabat
„În vremea aceea a venit Iisus în sinagoga iudeilor. Și iată era acolo un om având mâna uscată. Și L-au întrebat, zicând: Se cuvine, oare, a vindeca în zi de sâmbătă? Ca să-L învinuiască. Iar El le-a zis: Cine va fi între voi omul care va avea o oaie și, de va cădea ea sâmbăta în groapă, nu o va apuca și o va scoate? Dar cu cât se deosebește omul de oaie! De aceea se cade a face bine sâmbăta. Atunci i-a zis omului: Întinde mâna ta. El a întins-o și s-a făcut sănătoasă ca și cealaltă.” Matei 12, 9-13 (Iisus vindecă în zi de sâmbătă)