Postul, timp al bucuriei duhovniceşti

Perioada Postului Mare este un timp al bucuriilor duhovniceşti şi al speran­ţei aduse lumii de Domnul nostru Iisus Hristos, şi anume mântuirea, la care putem ajunge prin postire împletită cu pocăinţa şi rugăciunea.

Postul a fost rânduit de Dumnezeu pentru om încă din Rai. Mai exact, atunci când i s-a cerut omului să nu mănânce din pomul cunoş­tinţei binelui şi a răului. Sfântul Vasile cel Mare, vorbind despre această poruncă a lui Dumnezeu dată omului, spune: „Postul este atât de vechi, încât a început odată cu facerea omului. (…) Sintagma nu mâncaţi este o lege a postului şi a înfrânării. Dacă Eva ar fi postit, n-am mai fi avut trebuinţă de postul de acum, că n-au trebuinţă de doctori cei sănătoşi, ci cei bolnavi (Matei 9, 12). Ne-am îmbolnăvit prin păcat, să ne vindecăm prin pocăinţă! Iar pocăinţa fără post este neputincioasă”.

Pentru a ne vindeca de păcat trebuie să postim pentru a nu ajunge în situaţia protopărinţilor Adam şi Eva, care nepostind au pierdut Raiul. Timpul Postului Mare, care va începe luni, ne pregăteşte pentru Învierea Domnului, ziua în care prin Hristos omul a redobândit Raiul.

După Mărturisirea Ortodoxă a Sfântului Mitropolit Petru Movilă al Kievului, „Postul este înfrânarea de toate mâncărurile (nu numai de dulce, de la care suntem opriţi în perioada postului) sau, la caz de boală, numai de unele, de asemenea şi de băuturi şi de toate cele lumeşti şi de toate poftele cele rele, pentru ca să poată creştinul să îşi facă rugăciunea lui mai cu înlesnire şi să-i fie milostiv Dumnezeu. Încă şi pentru a ucide poftele trupului şi pentru a primi harul lui Dumnezeu”.

Iar Sfântul Simeon al Tesalonicului spune: „Postul este lucrarea lui Dumnezeu, căci Lui nu-I trebuie hrană. Este viaţă şi petrecere îngerească, pentru că îngerii sunt fără hrană. Este omorârea trupului, că acesta, hrănindu-se, ne-a făcut morţi; şi izgonirea patimilor este postul, căci lăcomia întărâtă pati­mile trupului”.

Ziarul Lumina