Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României – Părintele Calistrat 30.11.2022

„Buna” neînțelegere

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XXXV, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 430-431

„Domnul (…) spune: N-am venit să aduc pace pe pământ. Pentru ce atunci le-a poruncit ucenicilor să spună pace în fiecare casă în care vor intra, pentru ce şi îngerii spuneau la naştere: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, pentru ce toți profeții au binevestit pacea? Pentru că, atunci mai cu seamă este pace, când se taie ce este bolnav, când e îndepărtat ceea ce dă naştere la răzvrătire. Că aşa e cu putință să se unească cerul cu pământul! Şi doctorul tot aşa salvează restul trupului, când taie partea care nu se poate vindeca, iar generalul, când seamănă discordie între conspiratori. Tot aşa şi la Turnul Babel; o bună neînțelegere a pus capăt unei păci rele şi a făcut pace. La fel şi Pavel a împărțit în mai multe tabere pe cei care se uniseră împotriva lui. Iar înțelegerea dintre Ahaav şi Izabela, împotriva lui Nabute, a fost mai cumplită decât orice război. Nu totdeauna înțelegerea este un lucru bun, pentru că şi hoții se înțeleg între ei. Războiul, însă, nu este o urmare a voinței lui Hristos, ci a voinței oamenilor. Hristos voieşte ca toți oamenii să se unească în credință; dar, pentru că se despart unii de alții, ia naştere războiul. Şi totuşi Domnul n-a grăit aşa! Dar ce a spus? N-am venit să aduc pace. Prin aceste cuvinte, Domnul îi mângâie pe ucenicii Săi, spunân­du-le: Să nu socotiți că voi sunteți pricina dezbinării dintre oameni; Eu sunt Cel Ce fac aceasta, pentru că sufletul oamenilor e aşa! (…) Nu vă tulburați, dar, dacă pământul este plin de războaie şi de intrigi. Când va fi dat la o parte ceea ce-i mai rău, atunci cerul se va uni cu ceea ce-i mai bun.”

30 noiembrie – Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-30

Pomenirea Sfântului, slăvitului Apostol ANDREI, cel Întâi chemat Evanghelia de la Ioan (I, 35-51)

n vremea aceea stătea Ioan şi doi dintre ucenicii săi; şi privindu-L pe Iisus, Care trecea, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!“ Şi cei doi ucenici l-au auzit când a spus acestea şi I-au urmat lui Iisus. Iar Iisus, întorcându-Se şi văzându-i că-L urmează, le-a zis: „Ce căutaţi?“ Iar ei I-au zis: „Rabbi – care se tâlcuieşte: Învăţătorule –, unde locuieşti?“ El le-a zis: „Veniţi şi veţi vedea“. Au mers aşadar şi au văzut unde locuieşte; şi au rămas la El în ziua aceea. Şi era ca la ceasul al zecelea. Unul din cei doi care auziseră de la Ioan şi-I urmaseră lui Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru. Acesta l-a găsit întâi pe Simon, fratele său, şi i-a zis: „Noi L-am aflat pe Mesia – ce se tâlcuieşte: Hristos –“; şi l-a adus la Iisus. Iisus, privind la el, i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei numi Chefa“ – ce se tâlcuieşte: Petru. A doua zi a vrut să meargă în Galileea şi l-a găsit pe Filip. Şi i-a zis Iisus: „Urmează-Mi!“ Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru. Filip l-a găsit pe Natanael şi i-a zis: „Noi L-am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în lege şi profeţii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret“. Şi i-a zis Natanael: „Din Nazaret poate fi ceva bun?…“. Filip i-a zis: „Vino şi vezi!“ Iisus l-a văzut pe Natanael venind către Dânsul şi a zis despre el: „Iată într’adevăr israelit întru care nu este vicleşug!“ Natanael I-a zis: „De unde mă cunoşti?“ A răspuns Iisus şi i-a zis: „Mai înainte ca Filip să te fi chemat, te-am văzut când erai sub smochin“. Răspunsu-I-a Natanael: „Rabbi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Regele lui Israel!“ Răspuns-a Iisus şi i-a zis: „Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, de aceea crezi? Mai mari decât acestea vei vedea“. Şi i-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: De acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul Omului!“

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI CINCEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (XII, 48-59)

is-a Domnul: „De la cel căruia i s’a dat mult, mult se va cere; şi de la cel căruia i s’a încredinţat mult, mai mult se va cere. Foc am venit s’arunc pe pământ, şi cât aş vrea să fie-acum aprins! Şi cu botez am a Mă boteza, şi câtă nerăbdare am până ce se va’mplini! Pare-vi-se c’am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare. Că de’acum înainte cinci într’o casă vor fi dezbinaţi: trei contra doi şi doi contra trei. Dezbinaţi vor fi tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale şi nora împotriva soacrei“. Dar şi mulţimilor le spunea: „Când vedeţi un nor ridicându-se dinspre apus, îndată ziceţi că vine ploaie, şi aşa este; iar când vedeţi vântul suflând de la miazăzi, ziceţi că va fi arşiţă, şi aşa este. Făţarnicilor! Faţa pământului şi a cerului ştiţi s’o desluşiţi, dar vremea aceasta, pe ea cum de nu ştiţi s’o desluşiţi? Dar de ce nu judecaţi prin voi înşivă ce este drept? Şi când mergi cu pârâşul tău la judecător, dă-ţi silinţa ca pe drum să te scuturi de el, ca nu cumva să te târască la judecător şi judecătorul să te dea pe mâna temnicerului şi temnicerul să te-arunce’n temniţă. Îţi spun Eu ţie: Nu vei ieşi de-acolo până ce nu vei plăti şi cel din urmă ban“.

Apostolul Zilei: 2022-11-30

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI CINCEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Pomenirea Sfântului, slăvitului Apostol ANDREI, cel Întâi chemat Ap. II Tesaloniceni (II, 1-12)

raților, în privința venirii Domnului nostru Iisus Hristos și a adunării noastre împreună cu El, vă rugăm, să nu vă clintiți degrabă cu mintea, nici să vă spăimântați, nici de vreun duh, nici de vreun cuvânt, nici de vreo scrisoare ca pornită de la noi, cum că ziua Domnului a și sosit. Să nu vă amăgească nimeni, cu niciun chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credință și nu se va da pe față omul nelegiuirii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu sau se cinstește cu închinare, așa încât să se așeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu. Nu vă aduceți aminte că, pe când eram încă la voi, vă spuneam aceste lucruri? Și acum știți ce-l oprește ca să nu se arate decât la vremea lui. Pentru că taina fărădelegii se și lucrează, până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte. Și atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide, cu suflarea gurii Sale, și-l va nimici cu strălucirea venirii Sale. Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, însoțită de tot felul de puteri și de semne și de minuni mincinoase, și de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării, fiindcă ei n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască. Și, de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciunii, ca să fie osândiți toți cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea.

Patimile ocrotite de înălțarea minții și voia proprie luptă împotriva dragostei lui Hristos

Cea mai importantă este smerita cugetare. Toate celelalte datorii călugărești trebuie îndeplinite: metanii, pravilă, biserică etc., dar smerita cugetare apără sufletul de toate primejdiile. Sfânta Carte spune: „Smeritu-m-am și m-am mântuit”. Înălțarea minții risipește toate bunătățile adunate și toate faptele cele bune.

Văzând Dumnezeu rugăciunile lor împletite cu post, Și-a întors iarăși fața Sa spre ei și i-a iertat

Când locuitorii cetății Ninive au ajuns la cele mai mari fărădelegi, Dumnezeu a trimis la ei pe prorocul Iona, să le spună că peste 40 de zile cetatea lor va fi dis­trusă pentru fărădelegile lor.

Egoismul e ca războiul atomic pentru călugăr

Este foarte simplu, cum spun grecii – „Kalo gheros”, adică bătrân bun. Adică trebuie să ai bunătate. Deci noi, ca și călugări, am ieșit din lumea asta ca să avem bunătate, să nu mai fim ca lumea. Egoismul e ca războiul atomic pentru călugăr.

Judecata înțeleptului

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a V-a la Mucenița Iulita, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, pp. 105-106

„Dacă ești chibzuit, nu trebuie să te întristezi din pricina despăr­țirii, ci să mulțumești lui Dumnezeu. (…) Și pentru că nu mulțumim lui Dumnezeu pentru bunătățile ce ni le-a dat, pierdem neapărat pe cei dragi nouă, spre a le simți lipsa. După cum ochii nu pot vedea obiectele când acestea sunt așezate foarte aproape de ei, ci au nevoie de o anumită distanță, tot așa și sufletele cele nemulțumitoare, numai când pierd bunurile simt harul pe care l-au avut. Când se bucurau de cele mai mari daruri, nu știau să dea mulțumire Dătătorului; după ce le-au pierdut, laudă ce-au avut. Nimeni dintre noi, dacă vrea să fie socotit înțelept, să nu uite să mulțumească pentru tot ce i se întâmplă în viață. Dacă am cerceta adânc viața noastră, am vedea că este plină de farmec; dar pentru a-i vedea farmecul, trebuie să acceptăm să ne uităm la cei ce sunt în urma noastră; și astfel, din compararea vieții noastre cu a lor, vom putea să ne dăm seama ce valoare au bunurile pe care le avem. Ești slugă? Este un altul într-o stare mai umilă decât a ta! Mulțu­mește lui Dumnezeu că ești mai sus decât altul, că nu ești osândit să învârți piatra morii, că nu ești bătut. Dar nici unuia ca acesta nu-i lipsesc pricinile de a mulțumi lui Dumnezeu. Nu poartă lanțuri, nu-i sunt picioarele puse în butuci. Cel întem­nițat are îndestulătoare pricină să mulțu­meas­că: trăiește, vede soarele, respiră aerul! Să mulțumească pentru aceasta! Ai fost osândit pe nedrept? Bucură-te, cu nădejdea bună­tă­ților viitoare! Ai fost osândit pe bună-drep­tate? Și acum mulțumeș­te! Ești pedepsit aici pe pământ pentru cele ce-ai făcut, și nu vei mai fi păstrat pentru pedeapsa veșnică, pentru toate păcatele tale! Astfel, cel înțelept poate să înal­țe binefăcătorului Dumnezeu nenumărate mulțumiri în întreaga sa viață și în orice stare s-ar găsi.”

29 noiembrie – Sfântul Mucenic Paramon [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-29

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI CINCEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (XII, 42-48)

is-a Domnul: „Cine este iconomul credincios şi înţelept pe care stăpânul îl va pune peste slugile sale, ca să le dea la vreme măsura lor de grâu? Fericit este servul acela pe care, când vine stăpânul său, îl va găsi făcând aşa. Adevăr vă spun că peste toate avuţiile sale îl va pune. Dar dacă servul acela va zice în inima sa: Stăpânul meu întârzie să vină!, şi va începe să-i bată pe slujitori şi pe slujnice şi să mănânce şi să bea şi să se îmbete, veni-va stăpânul acelui serv în ziua în care el nu gândeşte şi în ceasul în care el nu ştie şi-l va tăia în două, iar partea lui o va pune cu cei necredincioşi. Şi servul acela care a ştiut voia stăpânului şi n’a pregătit nimic, nici n’a făcut după voia lui, mult va fi bătut. Iar cel care n’a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, puţin va fi bătut. De la cel căruia i s’a dat mult, mult se va cere; şi de la cel căruia i s’a încredinţat mult, mai mult se va cere.“

Apostolul Zilei: 2022-11-29

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI CINCEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Tesaloniceni (I, 10-12; II, 1-2)

raților, mărturia noastră către voi a găsit crezare. Pentru aceasta, ne și rugăm pururea pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă facă vrednici de chemarea Sa și să împlinească, cu putere, toată pornirea voastră spre bunătate și orice lucrare a credinței voastre, ca să se preaslăvească în voi numele Domnului nostru Iisus și voi întru el, prin harul Dumnezeului nostru și al Domnului Iisus Hristos. În privința venirii Domnului nostru Iisus Hristos și a adunării noastre împreună cu El, vă rugăm, fraților, să nu vă clintiți degrabă cu mintea, nici să vă spăimântați, nici de vreun duh, nici de vreun cuvânt, nici de vreo scrisoare ca pornită de la noi, cum că ziua Domnului a și sosit.

Deserturi cu pudră de roşcove

Roșcovele sunt menţionate în Biblie, iar pudra de roşcove provine din regiunile mediteraneene, fiind obținută din măcinarea păstăilor de roșcove coapte. Este folosită ca îndulcitor natural, dar și ca înlocuitor pentru cacao. Nu conține grăsimi şi este o sursă mai bună de fibre decât cacaua.

Beneficiile acizilor graşi Omega-3 pentru sănătate

Consumul de alimente bogate în Omega-3 are efecte benefice asupra sănătăţii, prin revigorarea activităţii substanţelor antioxidante (astaxantina), cu proprietăţi antiinflamatoare, asigurând o incidenţă scăzută a bolilor şi o longevitate mai mare, prin revigorarea enzimelor implicate în lupta împotriva radicalilor liberi, a stresului oxidativ, a cancerelor şi prin dezintoxicarea organismului

Omul nu-i zidit de Dumnezeu cu egoism într-însul

Omul nu-i zidit de Dumnezeu cu egoism într-însul. E zidit ca să fie om sfânt, de la început, dar ispititorul caută să bage egoismul. El știe și e convins că omul care are egoism nu poate să capete Împărăția Cerurilor. Dar vezi că oamenii sunt neputincioși…

Singura noastră salvare este să ne întoarcem la simplitate

Dumnezeu a dat mare har dumnezeiesc omului. Libertatea de a alege. Dumnezeu nu-l forțează să se mântuiască, nu i-a luat libertatea. Din această cauză, noi, folosind libertatea de a alege spre patimi, alungăm harul lui Dumnezeu de la noi, asta mai ales prin egoism și mândrie.

Nimic altceva nu împovărează sufletul decât roadele păcatului

Dar ce rost are fraților, vorbind despre pocăința creștinilor, să nu vorbesc despre păcatul care grabnic împresoară, care este greu de purtat. Căci nu este deșert cuvântul apostolului, care strigă limpede că nimic altceva nu împovărează [sufletul] decât roadele păcatului, adică: adulterul, curvia, uciderile, furturile, mărturia mincinoasă, clevetirile, certurile, pizmuirile, mâniile și cele asemenea acestora. Și „cel ce seamănă în trup, din trup va și secera stricăciunea”.

Rugăciunea la Sfântul Ioan Casian

Repere biografice

Sfântul Ioan Casian s‑a născut în provincia romană Scythia Minor, Dobrogea de astăzi, în jurul anului 360 d.Hr. Cele două inscripții descoperite de Vasile Pârvan în anul 1912 care atestă existența hotarelor casienilor i‑au făcut pe cercetători să afirme că sfântul părinte și‑a luat numele de la ținutul său natal. Născut fiind într‑o familie înstărită, acesta a primit o educație aleasă, cunoscând bine operele autorilor greci și latini.

Iisus Hristos, Învăţătorul cel bun

Pasajul evanghelic citit ieri, în cadrul Sfintei Liturghii, în Duminica a 30-a după Rusalii, ne înfăţişează atât atotbunătatea Persoanei lui Hristos, întrucât Iisus Hristos este absolut bun prin Persoana Sa divino-umană, cât şi desăvârşirea învăţăturii Sale, pentru că dacă Învăţătorul este bun, desăvârşită şi bună este şi învăţătura Lui. Dregătorul bogat Îl numeşte pe Iisus „Învăţătorule bun!” (Luca 18, 18), folosind, aşadar, un apelativ nemaiîntâlnit la evrei pentru un rabbi. Chiar în Talmud se spune că „nu există nimic bun, decât Legea/Torah” (cf. pr. prof. Vasile Mihoc, Lumina Evangheliei, Ed. Agnos, Sibiu, 2015). Aşadar, Legea era proslăvită de iudei pentru frumuseţea şi bunătatea ei, şi cu toate acestea, dregătorul bogat din Evanghelia de la Luca 18, 18-27, aflându-se în faţa Dătătorului Legii, Îl numeşte pe Acesta bun. Nu pentru că ar fi fost conştient de adevărata identitate a lui Iisus, deoarece Însuşi Mântuitorul îi întreabă: „Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu” (Luca 18, 19), adică „De ce Mă numeşti bun dacă încă nu ai crezut că sunt Dumnezeu?”, ci pentru faptul că auzise de învăţăturile Sale desăvârşite şi de minunile Sale cu totul ­deosebite, dar şi pentru că avea preocupări sincere legate de viaţa duhovnicească, de moştenirea vieţii veşnice.

Cum scăpăm de griji

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XLVIII, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 790

„Hristos a spus: Căutați Îm­părăția lui Dumnezeu și toate acestea se vor adăuga vouă (Matei 6, 33). Dacă suntem fără de grijă când vedem că alții își neglijează treburile lor și se ocupă de ale noastre, cu mult mai fără de grijă vom fi când Dumnezeu Se îngri­jește de treburile noastre și poartă grijă de ele. Nu te îngriji, dar, de treburile tale, ci lasă-le în grija lui Dumnezeu! Dacă te îngrijești tu de ele, te îngrijești ca om; dar dacă Dumnezeu poartă grijă de ele, poartă grijă de ele ca Dumnezeu. Nu te îngriji de ele, neglijând treburile de mai mare însemnătate, pentru că atunci nici Dumnezeu nu va purta multă grijă de treburile tale. Ca să aibă multă grijă de ele lasă-I-le pe toate în seama Lui! Dacă neglijezi însă pe cele duhovnicești și te îndelet­nicești cu treburile tale, Dumnezeu nu va purta multă grijă de treburile tale. Deci, dacă vrei să-ți meargă bine treburile tale și să scapi de orice grijă, îndelet­ni­cește-te cu cele duhovnicești, disprețuiește pe cele lumești! Făcând așa, vei avea și pământul odată cu cerurile și vei dobândi și bunătățile cele viitoare.”

28 noiembrie – Sfântul Cuvios Mucenic Ștefan cel Nou [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-28

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI CINCEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (XII, 13-15; 22-31)

n vremea aceea, când învăţa Iisus, zisu-I-a cineva din mulţime: „Învăţătorule, spune-i fratelui meu să împartă moştenirea cu mine“. Iar El i-a zis: „Omule, cine M’a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?“ Şi a zis către ei: „Luaţi seama şi păziţi-vă de toată lăcomia, căci viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale“. Şi a zis către ucenicii Săi: „De aceea vă spun: Nu purtaţi grijă pentru viaţa voastră ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca. Viaţa este mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea. Priviţi la corbi, că nici nu seamănă, nici nu seceră; ei n’au cămară, nici hambar, şi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu mult altceva sunteţi voi decât păsările! Şi cine dintre voi, purtându-şi de grijă, poate să-i adauge staturii sale un cot? Deci, dacă nici cel mai mic lucru nu-l puteţi face, de ce duceţi voi grijă de celelalte? Priviţi crinii cum cresc; nu torc, nici nu ţes, dar vă spun Eu vouă că nici Solomon, în toată slava lui, nu s’a îmbrăcat ca unul din ei. Iar dacă iarba, care azi e pe câmp iar mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu aşa o îmbracă, cu cât mai mult pe voi, puţin-credincioşilor? Şi să nu căutaţi voi ce veţi mânca şi ce veţi bea, şi nu fiţi îngrijoraţi, că pe toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de ele; ci căutaţi mai întâi împărăţia Lui, şi toate acestea vi se vor adăuga.“

Apostolul Zilei: 2022-11-28

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI CINCEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Tesaloniceni (I, 1-10)

avel, Silvan și Timotei, Bisericii tesalonicenilor, întru Dumnezeu, Tatăl nostru, și întru Domnul Iisus Hristos: Har vouă și pace, de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Iisus Hristos. Datori suntem, fraților, să mulțumim pentru voi pururea lui Dumnezeu, precum se cuvine, fiindcă mult crește credința voastră și dragostea fiecăruia dintre voi toți prisosește, a unuia față de altul, încât noi înșine ne lăudăm, cu voi, în Bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia și credința voastră, în toate prigonirile voastre și în strâmtorările pe care le suferiți. Ele sunt o dovadă a dreptei judecăți a lui Dumnezeu, ca să vă învredniciți de Împărăția lui Dumnezeu, pentru care și pătimiți, de vreme ce drept este înaintea lui Dumnezeu să răsplătească cu necaz celor ce vă necăjesc pe voi, iar vouă, celor necăjiți, să vă dea odihnă, împreună cu noi, la arătarea Domnului Iisus din cer, cu îngerii puterii Sale, în văpaie de foc, osândind pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu și pe cei ce nu se supun Evangheliei Domnului nostru Iisus. Ei vor lua ca pedeapsă pieirea veșnică de la fața Domnului și de la slava puterii Lui, când va veni să Se preamărească întru sfinții Săi și să fie privit cu uimire de către toți cei ce au crezut, pentru că mărturia noastră către voi a găsit crezare în ziua aceea.

Duminica a XXX-a după Rusalii [Dregătorul bogat – Păzirea poruncilor] – Părintele Calistrat 27.11.2016

Iubirea avuțiilor pământești ne deșartă de cele cerești

În vremea aceea un dregător oarecare s-a apropiat de Iisus şi L-a întrebat, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât Unul Dumnezeu. Ştii poruncile: «Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta». Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinereţile mele. Auzind, Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; apoi vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Şi, văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în Împărăţia lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăţia lui Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: Şi cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinţă la oameni, sunt cu putinţă la Dumnezeu. Luca 18, 18-27 Duminica a 30-a după Rusalii (Dregătorul bogat – păzirea poruncilor)

27 noiembrie – Sfântul Mare Mucenic Iacob Persul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-27

DUMINICA A TREIZECIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (XVIII, 18-27)

n vremea aceea, un dregător oarecare s-a apropiat de Iisus şi L-a întrebat, zicând: „Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?“ Iar Iisus i-a zis: „De ce-Mi spui bun? Nimeni nu este bun, decât numai unul Dumnezeu. Cunoşti poruncile: Să nu te desfrânezi, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta“. Iar el a zis: „Pe toate acestea le-am păzit din tinereţea mea“. Şi auzind Iisus, i-a zis: „Încă una îţi lipseşte: Vinde tot ce ai şi împarte-le săracilor şi vei avea comoară în cer; şi vino, urmează-Mi Mie“. Iar el, auzind acestea, s’a întristat, fiindcă era foarte bogat. Şi văzându-l Iisus că s’a întristat, a zis: „Cei ce au bogăţii, cât de greu vor intra ei în împărăţia lui Dumnezeu! Că mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile acului decât să intre bogatul în împărăţia lui Dumnezeu“. Iar cei ce auzeau au zis: „Şi cine poate să se mântuiască?“ Iar El a zis: „Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu“.

Apostolul Zilei: 2022-11-27

DUMINICA A TREIZECIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Coloseni (III, 12-16)

raților, îmbrăcați-vă, dar, ca aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alții și iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum și Hristos v-a iertat vouă, așa să iertați și voi. Iar peste toate acestea, îmbrăcați-vă întru dragoste, care este legătura desăvârșirii. Și pacea lui Hristos, întru care ați fost chemați ca să fiți un singur trup, să stăpânească în inimile voastre; și fiți mulțumitori. Cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi cu bogăție. Învățați-vă și povățuiți-vă între voi, cu toată înțelepciunea. Cântați în inimile voastre lui Dumnezeu, mulțumindu-I, în psalmi, în laude și în cântări duhovnicești.

„Să nu-i mai vorbeşti niciodată despre post !”

Despre post l-am auzit spunând nişte lucruri care m-au impresionat foarte mult. Într-un cuplu de proaspăt căsătoriţi, soţul ţinea toate posturile cu regularitate, în timp ce soţia nu era obişnuită din familia ei să postească. Nu avea nimic împotriva postului, dar pur şi simplu nu era obişnuită cu el. Când soţul a expus această problemă Părintelui Porfirie, el i-a sfătuit în felul următor:

Frica de Dumnezeu

Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a II-a, Cap. VIII, 39.4.-39.5., 40.1.-40.3., în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, pp. 134-135

„Dacă Domnul a spus că îndepărtarea de rele aduce lipsa de teamă, pe care o lucrează frica de Domnul, atunci teama este bună; iar teama pe care ți-o dă legea nu numai că este dreaptă, dar e și bună, pentru că nimicește răul. Aducând prin frică lipsa de frică, nu aducem, prin o pasiune, lipsa de pasiune, ci sădim în suflet, printr-un mijloc educativ, micșorarea pasiunilor. Când auzim: Cinstește pe Domnul și te vei întări și în afară de El nu te teme de altcineva (Proverbe 7, 2), înțelegem că a cinsti pe Dumnezeu înseamnă a te teme de păcat și a urma poruncile date de Dumnezeu. Frica de Dumnezeu este frică plină de respect. Dar chiar dacă frica ar fi patimă, după cum vor unii, apoi nu orice frică este patimă. Frica de zei este patimă, pentru că este frica de demoni; frica aceasta te scoate din fire prin tulburarea pe care o creează. Frica de Dumnezeul cel nepătimaș este dimpotrivă o frică lipsită de patimă; că nu te temi de Dumnezeu, ci te temi să nu cazi din harul lui Dumnezeu; iar cel care-i cuprins de această teamă se teme să nu cadă în păcate, se teme de păcat; iar cel care se teme de cădere vrea să fie fără stricăciune și fără patimă. Scriptura spune: Înțeleptul care se teme se ferește de rău, iar cel fără de minte, încrezându-se în sine, se amestecă (Proverbe 14, 16); și iarăși spune Scriptura: În frica Domnului nădejde de tărie (Proverbe 14, 28).”

26 noiembrie – Sfântul Cuvios Alipie Stâlpnicul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-26

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (IX, 1-6)

n vremea aceea, chemându-i pe cei doisprezece ucenici ai Săi, Iisus le-a dat putere şi stăpânire peste toţi demonii şi să vindece bolile. Şi i-a trimis să propovăduiască împărăţia lui Dumnezeu şi să-i vindece pe cei bolnavi. Şi le-a zis: „Să nu luaţi nimic la drum: nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani şi nici să aveţi câte două haine. Şi în orice casă veţi intra, acolo să rămâneţi şi de-acolo să nu plecaţi. Cât despre cei ce nu vă vor primi, când ieşiţi din cetatea aceea scuturaţi praful de pe picioarele voastre, spre mărturie împotriva lor“. Iar ei au plecat şi treceau prin sate binevestind şi vindecând pretutindeni.

Apostolul Zilei: 2022-11-26

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Corinteni (V, 1-10)

raților, știm că dacă acest cort, locuința noastră pământească, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână, veșnică, în ceruri. Fiindcă de aceea și suspinăm în acest trup, dorind să ne îmbrăcăm cu locuința noastră cea din cer, dacă totuși vom fi găsiți îmbrăcați, iar nu goi. Că noi, cei ce suntem în cortul acesta, suspinăm îngreuiați, de vreme ce dorim nu să ne scoatem haina noastră, ci să ne îmbrăcăm cu cealaltă deasupra, încât ceea ce este muritor să fie înghițit de viață. Iar Cel ce ne-a făcut spre aceasta este Dumnezeu, Care ne-a dat nouă arvuna Duhului. Îndrăznind, deci, totdeauna și știind că, rămânând în trup, suntem departe de Domnul – căci umblăm prin credință, nu prin vedere – avem încredere și voim mai bine să plecăm din trup și să fim cu Domnul. De aceea ne și străduim ca, fie că rămânem în trup, fie că plecăm din el, să fim bineplăcuți Lui, pentru că noi toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.

Sfânta Ecaterina, înțeleaptă mărturisitoare a lui Hristos

În Sinaxar regăsim multe creștine cu viață sfântă care, cu prețul vieții, L-au mărturisit pe Hristos. Între ele o regăsim și pe Sfânta Ecaterina, pe care o sărbătorim astăzi ca mare muceniță a Bisericii. Ea este un model ideal de urmare a Domnului nostru Iisus Hristos, mai ales prin înțelepciu­nea cu care a apărat creștinismul în fața filosofilor păgâni.

Ferește-te de omul eretic !

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, Omilia XXIII, III, în Părinți și Scriitori Biseri­cești (1994), vol. 23, pp. 296-297

(…) Pavel spune că viața stricată este de vină că nu sunt primite învățăturile cele desăvârșite. De aceea Domnul ne poruncește să nu deschidem ușile unor astfel de oameni, că ajung mai obraznici după ce ne cunosc învățăturile. Pentru cei înțelepți și cu judecată sunt sfinte când le descoperim lor; dar pentru cei fără de minte, atunci sunt de preț, când nu le cunosc. Pentru că oamenii aceștia fără de minte, spune Hristos, nu pot cuprinde cu mintea lor învățăturile Mele, să nu le fie descoperite, ca să le prețuiască și să le respecte tocmai pentru că nu le cunosc. Nici porcul nu știe ce-i mărgăritarul; și pentru că nu știe, nici să nu-l vadă, ca să nu calce în picioare ceea ce nu știe. Niște oameni ca aceștia nici nu au vreun câștig dacă aud învățăturile Mele, ci mai multă pagubă. Cele sfinte sunt batjocorite de ei pentru că nu știu ce sunt; și aceștia, mai cu seamă, se ridică și se înarmează împotriva noastră. Asta vrea să spună Domnul prin cuvintele: Ca nu cumva să le calce în picioare și întorcându-se să vă sfâșie.

25 noiembrie – Sfânta Mare Muceniță Ecaterina [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-25

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (XII, 2-12)

is-a Domnul către ucenicii Săi: „Nimic nu este acoperit care să nu se descopere şi nimic ascuns care să nu fie cunoscut. De aceea, câte aţi spus la întuneric se vor auzi la lumină; şi ceea ce aţi vorbit la ureche, în cămări, se va propovădui de pe acoperişuri. Dar vă spun Eu vouă, prietenii Mei: Să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul şi după aceea nimic mai mult nu pot face. Vă voi arăta însă de cine să vă temeţi: Temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în gheenă; da, v’o spun Eu vouă, de acela să vă temeţi! Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Şi nici una din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu; cât despre voi, şi perii capului vostru, toţi sunt număraţi. Să nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii. Dar vă spun: Pe tot cel ce Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului îl va mărturisi înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Oricine va spune un cuvânt împotriva Fiului Omului, va fi iertat; dar cel ce va blasfemia împotriva Duhului Sfânt, nu va fi iertat. Iar când vă vor duce în sinagogi şi la dregători şi la stăpâniri, nu vă îngrijiţi cum sau ce să răspundeţi sau ce să spuneţi, că Duhul Sfânt, în chiar ceasul acela, vă va învăţa ce trebuie să spuneţi“.

Apostolul Zilei: 2022-11-25

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Tesaloniceni (V, 9-13; 24-28)

raților, Dumnezeu nu ne-a rânduit spre mânie, ci spre dobândirea mântuirii, prin Domnul nostru Iisus Hristos, Care a murit pentru noi, pentru ca noi, fie că veghem, fie că dormim, cu El împreună să viețuim. De aceea, îndemnați-vă și zidiți-vă unul pe altul, așa precum și faceți. Vă mai rugăm, fraților, să cinstiți pe cei ce se ostenesc întru voi, care sunt mai-marii voștri în Domnul și vă povățuiesc; și pentru lucrarea lor, să-i socotiți pe ei vrednici de dragoste prisositoare. Trăiți între voi în bună pace. Credincios este Cel care vă cheamă. El va și îndeplini. Fraților, rugați-vă pentru noi. Îmbrățișați pe toți frații, cu sărutare sfântă. Vă îndemn stăruitor pe voi, întru Domnul, ca să citiți scrisoarea aceasta tuturor sfinților frați. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi! Amin.

A plânge cu cei ce plâng

Părinte, când cineva are o problemă și vine și o spune iarăși și iarăși, chiar atunci când problema lui s-a rezolvat oarecum, ce trebuie să faci?

Postul se ține ascuns

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XX, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 261

„Iar când postiți nu fiți ca fățarnicii triști, că își smolesc fețele lor ca să arate oamenilor că postesc (Matei 6, 16). Bine ar fi ca la auzul acestor cuvinte să suspinăm și să plângem cu amar! Că nu numai că îi imităm pe fățarnici, dar îi și întrecem. Cunosc, cunosc mulți oameni care nu postesc și arată lumii că postesc; își pun mască de postitori deși nu postesc; iar apărarea lor este mai rea chiar decât păcatul, că spun: Fac asta ca să nu smintesc mulți­mea! Ce spui, omule? Dumnezeiască e legea care ți-a poruncit să postești, și tu vorbești de sminteală? Păzind-o, socotești că smin­tești, iar călcând-o, nu smintești? Poate fi, oare, o prostie mai mare decât aceasta? Nu încetezi odată să fii mai rău ca fățarnicii și de două ori fățarnic? Nu te rușinezi de tăria cuvintelor Domnului la gândul cât de mare e păcatul ce-l săvârșești? Domnul nu S-a mărginit să spună numai atât că aceia care arată lumii că postesc sunt niște fățarnici, ci, voind să-i mustre mai mult, le spune că-și smolesc fețele lor, adică și le strică și le pocesc.”

24 noiembrie – Sfântul Sfințit Mucenic Clement, Episcopul Romei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-24

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (XI, 47-54; XII, 1)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor!, că voi clădiţi mormintele profeţilor, dar părinţii voştri i-au ucis. Deci voi sunteţi martori şi încuviinţaţi faptele părinţilor voştri; pentru că ei i-au ucis, iar voi le clădiţi mormintele!… De aceea şi înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: Voi trimite la ei profeţi şi apostoli; şi dintre ei vor ucide şi vor prigoni; ca să se ceară de la neamul acesta sângele tuturor profeţilor care s’a vărsat de la întemeierea lumii, de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, cel ce a pierit între altar şi templu. Adevăr vă spun: Se va cere de la neamul acesta! Vai vouă, învăţătorilor de lege!, că aţi acaparat cheia cunoaşterii; voi înşivă n’aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-aţi împiedicat“. Ieşind El de acolo, cărturarii şi fariseii au început să-L urască cu înverşunare şi să-L facă să vorbească despre mai multe, pândindu-L şi căutând să prindă ceva din gura Lui, ca să-I găsească vină. Între timp, adunându-se mulţime de oameni – atât de mare încât se călcau unii pe alţii – Iisus a început să le vorbească mai întâi ucenicilor Săi: „Feriţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia;“

Apostolul Zilei: 2022-11-24

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Coloseni (IV, 2-9)

raților, stăruiți în rugăciune, priveghind în ea cu mulțumire, rugându-vă totodată și pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă ușa cuvântului, spre a vesti taina lui Hristos, pentru care mă și găsesc în lanțuri, ca să o arăt așa cum se cuvine să grăiesc. Umblați cu înțelepciune față de cei ce sunt din afara (Bisericii), prețuind vremea. Vorba voastră să fie totdeauna plăcută, dreasă cu sare, ca să știți cum trebuie să răspundeți fiecăruia. Toate câte mă privesc pe mine le va face cunoscute Tihic, iubitul frate, credincios slujitor și împreună-rob cu mine în Domnul. L-am trimis pe el la voi tocmai pentru aceasta, ca să știți cum ne aflăm și ca să mângâie inimile voastre, împreună cu Onisim, credinciosul și iubitul frate, care este dintre voi; ei vă vor aduce la cunoștință toate cele de aici.

Iertarea – piatra de temelie pe care se zidește mai târziu dragostea

„Dacă iubiți pe cei ce vă iubesc pe voi, ce răsplată mai aveți, ce răsplată așteptați? Oare nu și păgânii fac așa? Dar Eu vă zic: iubiți pe vrăjmașii voștri.” Aici este examenul iubirii. Cine sunt vrăjmașii noștri? Nu cei care ne sparg apartamentul, nu cei care ne-au furat mașina, nu cei care vin cu săbii asupra țării noastre.

Iubirea cuprinde toate virtuțile

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, Ep. 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 81, pp. 27-29

„Fiindcă nimic nu e atât de mult în chipul dumnezeiesc ca dumnezeiasca iubire, nici atât de tainic și de înalt lucrător spre îndumnezeirea oamenilor. Căci cuprinde în sine toate bunătățile câte le prezintă cuvântul adevărului în chipul virtuții și e despărțită și ruptă de toate câte se cuprind în chipul răutății (al păcatului) ca plinirea legii și a prorocilor (Romani 13, 10). Căci lor le urmează taina iubirii care ne face pe noi, din oameni, dumnezei și-i adună pe cei împărțiți în rațiunea generală a poruncilor și, cuprinzându-i pe toți în chip unitar prin bunăvoire, e puterea din care pornesc toți în purtările lor diferite prin iconomie. Căci ce chip al bunătăților nu are iubirea? Nu dă ea credința ca temelia cea dintâi, care încredin­țează pe cel ce o are despre existența lui Dumnezeu și a celor dumnezeiești și dăruiește mai mult decât ochiul, care privește la cele ce se arată simțurilor, cunoș­tința despre acelea celor ce le contemplă? Nu dă nădejdea, care face să subziste pentru ea binele care subzistă ca existență adevărată și prinde mai mult decât prinde mâna grosimea materiei ce cade sub pipăitul ei? Nu procură ea gustarea celor crezute și nădăjduite, având prin ea însăși cele viitoare ca prezente prin simțire? Nu dă smerenia, cea dintâi temelie a păzirii virtuților, prin care putem să ne cunoaștem pe noi înșine. (…) Nu ne dă ea liniștea, datorită căreia chiar pătimind rămânem neschimbați față de cei ce ne fac rele, nelăsându-ne în dispoziție dușmănoasă? Nu naște ea în noi mila, prin care ne însușim cu voia nenorocirile altora și ea nu ne lasă să uităm pe cel înrudit și de același neam? Nu susține în noi înfrânarea, răbdarea, înde­lun­ga-răbdare, bunătatea, pacea și bucuria, prin care potolim cu ușurință iuțimea și pofta și arderea fierbinte și înfocată a lor? Și, ca să spun simplu și pe scurt, iubirea este sfârșitul tuturor bunătăților (virtuților), ca cea care duce «la» și apropie «de» Dumnezeu, Cel mai înalt vârf al bună­tăților și cauza a tot binele, pe cei ce umblă în ea, ca una ce este ea însăși credincioasă și nu cade și rămâne (I Corinteni 13, 8).”

23 noiembrie – Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-23

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (XI, 42-46)

is-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: „vai vouă, fariseilor!, că daţi zeciuială din izmă şi din untişor şi din toate legumele, dar lăsaţi la o parte dreptatea şi iubirea lui Dumnezeu; pe acestea se cuvenea să le faceţi, fără ca pe acelea să le lăsaţi. Vai vouă, fariseilor!, că iubiţi scaunele cele dintâi în sinagogi şi salutările în pieţe. Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că sunteţi ca mormintele ce nu se văd şi pe care oamenii calcă fără s’o ştie“. Şi răspunzând unul dintre învăţătorii de lege, I-a zis: „Învăţătorule, spunând acestea ne ocărăşti şi pe noi?“ Iar El a zis: „Vai şi vouă, învăţătorilor de lege!, că-i împovăraţi pe oameni cu sarcini anevoie de purtat, dar voi nici cel puţin c’un deget nu le-atingeţi.“

Apostolul Zilei: 2022-11-23

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Coloseni (III, 17-20; IV, 1-2)

raților, orice ați face, cu cuvântul sau cu fapta, toate să le faceți în numele Domnului Iisus și prin El să mulțumiți lui Dumnezeu-Tatăl. Femeilor, supuneți-vă bărbaților voștri, precum se cuvine, în Domnul. Bărbaților, iubiți pe femeile voastre și nu fiți aspri cu ele. Copiilor, ascultați pe părinții voștri întru toate, căci aceasta este bineplăcut Domnului. Stăpânilor, dați slugilor voastre ce este drept și potrivit, știind că și voi aveți Stăpân în ceruri. Stăruiți în rugăciune, priveghind în ea cu mulțumire.

Preparate delicioase şi rapide cu orez negru

Dacă în Antichitate orezul negru era considerat un aliment al nobililor, astăzi el are o arie largă de consum şi este uşor de procurat. Se distinge prin culoarea specifică, aroma asemănătoare cu cea a nucilor, dar şi prin calităţile sale nutriţionale. Este bogat în antioxidanții numiți antocianine, care previn formarea radicalilor liberi ce încetinesc îmbătrânirea și previn bolile, dar şi în vitamine, minerale, proteine. Orezul negru este un antioxidant și un antiinflamator natural, iar consumul său regulat ajută la prevenirea multor afecţiuni cronice, cum ar fi cele de inimă, şi, totodată, la reducerea nivelului de lipide și trigliceride, a colesterolului, contribuie la întărirea sistemului osos și a celui muscular, la energizarea organismului, la îmbunătățirea memoriei și fluidizarea circulației sanguine. În comparație cu orezul alb, cel negru are mai puțini carbohidrați simpli, însă un aport mare de nutrienți. Poate fi introdus în alimen­tația bebelușilor după vârsta de 8 luni.

Recomandări pentru o alimentaţie echilibrată

Alimentele consumate asigură buna funcţionare a întregului organism, dau energia necesară mişcării, combat infecţiile, refac ţesuturile lezate şi încetinesc procesele de îmbătrânire. Pe cât posibil, alimentele trebuie să aibă la bază produse neprelucrate termic şi chimic.

Intrarea Maicii Domnului în Templu, bogăție de simboluri isihaste

Urcând treptele Templului din Ierusalim şi pusă de Sfinţii și Drepții ei Părinţi, Ioachim şi Ana, după făgăduinţa cea sfântă, în grija lui Dumnezeu, Preacurata Fecioară se arată înaintea tuturor ca Eva cea nouă, făgăduinţa de odinioară şi propovăduirea curată a izbăvirii noastre din robia păcatului şi a morţii: „Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul” (Fc. 3, 15).

Lumina din tine

Sfântul Simeon Noul Teolog, Imne, Epistole și Capitole, Ed. Deisis (2001), p. 201

„Privegherea nu este negreșit numai a monahilor, ci și a oamenilor din popor ce se îndeletnicesc cu felurite munci, iar femeile care țes, topitorii și turnătorii de aur priveghează mai mult decât cei mai mulți monahi; de aceea spunem că nici una din toate aceste fapte virtuoase nu e lumină. Nici chiar adunate la un loc toate faptele și virtuțile nu sunt în chip neștirbit Lumina dumnezeiască, căci toate faptele oamenilor sunt departe de ea, iar faptele împlinite de noi față de cei ce viețuiesc în răutate se numesc lumină ca unele care-i călăuzesc pe aceia spre cele bune, și atunci ceea ce în mine e întuneric și mă face orb devine pentru aproapele meu lumină și-i luminează pe cei ce mă văd. Și ca să nu bănuiești că-ți spun paradoxuri, ascultă și-ți voi spune dezlegarea enigmei: postesc poate pentru tine, ca să mă arăt postind (Matei 6, 16), și acest lucru mi se face negreșit pentru ochii mei un ac împlântat ca o bârnă (Matei 7, 3) în mijlocul lor; tu însă te luminezi văzându-mă, dacă nu mă osândești, ci te ocărăști pe tine însuți ca unul stăpânit cu totul de lăcomia pântecului, fiindcă plecând de aici ești călăuzit spre înfrânarea pântecelui și înveți să nesocotești în chip vădit desfătarea. Sau, iarăși: mă îmbrac umil și zdrențăros și, plimbându-mă într-o singură haină, mă gândesc să vânez slavă și laudă de la cei ce mă văd și să mă arăt lor ca un alt nou apostol, și de aceea, acest lucru mi se face pricină de toată vătămarea, de întuneric și pâclă groasă în sufletul meu; însă pe oamenii care mă văd, acest lucru îi luminează și îi învață să disprețuiască găteala, să disprețuiască bogăția și să se țină de o haină umilă și aspră, care e cu adevărat veșmântul apostolilor. Așa și toate celelalte făptuiri ale virtuților sunt făptuiri fără lumină, fapte fără rază, căci atunci când toate faptele virtuoase sunt adunate împreună, precum spuneam mai înainte, și se fac una, ele se aseamănă unui sfeșnic lipsit de lumină.”

22 noiembrie – Sfântul Apostol Arhip, Filimon și soția sa, Apfia [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-22

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (XI, 34-41)

is-a Domnul: „Ochiul tău este luminătorul trupului. Când ochiul tău este curat, şi trupul tău întreg e luminat; dar când ochiul tău este rău, şi trupul tău e întunecat. Aşadar, ia seama ca lumina din tine să nu fie întuneric. Prin urmare, dacă tot trupul tău este luminat, neavând nici o parte întunecată, luminat va fi în întregime, ca atunci când te luminează făclia cu strălucirea ei“. Şi pe când El vorbea, un fariseu L-a rugat să prânzească la el; şi intrând, a şezut la masă. Iar fariseul s’a mirat văzând că El nu S’a spălat înainte de masă. Şi Domnul i-a zis: „Acum, voi, fariseilor, curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de răpire şi de viclenie. Nebunilor! Oare nu cel ce a făcut partea din afară a făcut-o şi pe cea dinlăuntru? Dar daţi-le ca milostenie pe cele dinlăuntrul vostru şi, iată, toate vă sunt curate!…“

Apostolul Zilei: 2022-11-22

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Coloseni (II, 20-23; III, 1-3)

raților, dacă ați murit împreună cu Hristos pentru înțelesurile cele slabe ale lumii, pentru ce atunci, ca și cum ați viețui în lume, răbdați porunci ca acestea: Nu lua, nu gusta, nu te atinge! – toate, lucruri menite să piară prin întrebuințare – potrivit unor rânduieli și învățături omenești? Unele ca acestea au oarecare înfățișare de înțelepciune, în păruta lor cucernicie, în smerenie, și în necruțarea trupului, dar n-au niciun preț și sunt numai pentru sațiul trupului. Așadar, dacă ați înviat împreună cu Hristos, căutați cele de sus, unde Se află Hristos, șezând de-a dreapta lui Dumnezeu; cugetați cele de sus, nu cele de pe pământ; căci voi ați murit și viața voastră este ascunsă cu Hristos, întru Dumnezeu.

Pentru o rânduială vizuală în biserici

Părintele Constantin Galeriu (născut chiar în această zi, de 21 noiembrie), cel pe care îl invocăm adesea ca model de bune practici duhovnicești, recurgea la varii me­tode care mai de care mai inventive, mai necon­venționale pentru a face cateheză între oameni de toate categoriile sociale, generaționale, intelectuale. Dar și pentru a deschide orizontul cultural – prin conexiuni surprinzător de vii – al celor care îi căutau proximitatea harică.

Intrarea în biserică a Maicii Domnului – Părintele Calistrat 21.11.2022

Maica Domnului, Chivotul însufleţit al sfintei slave a lui Hristos

În cântările liturgice, Maica Domnului este adeseori numită „Biserică însufleţită a sfintei slave a lui Hristos Dumnezeul nostru”, „Pâine cuvântătoare şi Cămara Cuvântului lui Dumnezeu” sau „Biserică a înţelepciunii lui Dumnezeu”, fiindcă cea mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, propovăduirea Prorocilor, slava Apostolilor, lauda Mucenicilor şi înnoirea noastră, a tuturor pământenilor, l-a purtat în pântecele său pe Cel necuprins, devenind astfel Biserică mai înaltă decât cerurile. Astăzi, Biserica Ortodoxă prăznuieşte Intrarea în biserică (templu) a Maicii Domnului, o sărbătoare ce ne aminteşte, pe de o parte, de primirea Fecioarei Maria de către arhiereul Zaharia în Templul din Ierusalim şi intrarea ei în Sfânta Sfintelor la vârsta de trei ani, iar pe de altă parte, de pregătirea Fecioarei Maria timp de 12 ani în acest edificiu emblematic al iudeilor (Templul), a cărui recon­strucţie a fost iniţiată în anul 20 î.Hr. de către Irod cel Mare sau Idumeul (37-4 î.Hr.).

„Vino, fiică, spre Cel ce mi te-a dăruit”

Dreptul Ioachim și preaînțeleapta Ana – așa-i numește acatistul pe părinții Fecioarei Maria – alcătuiau ceea ce pe drept s-ar putea considera paradigma definitorie a unei familii creștine avant la lettre, împodobită cu marile virtuți: o viață curată, credință nestrămutată și dragoste de oameni. Aflați la amurgul vieții, aveau un singur mare prilej de întristare: golul din casa lor, și mai ales din suflete, nu fusese umplut și luminat de zâmbetele și glasurile pruncilor. Dar viețuirea curată și credința nestrămutată în mila lui Dumnezeu i-au făcut să nu deznădăjduiască.

Pururea fecioria Maicii Domnului

Sfântul Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a LVI-a, 3-6, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 53, pp. 236-237

„Nu pot spune că n-a fost pe drept învinuit (episcopul Bonosus – n.n.) în legătură cu fiii Mariei și că nu fără pricină a fost supărarea sfin­țiilor voastre, cum că din aceleași pântece de Fecioară din care S-a întrupat Hristos s-ar mai fi născut și alți copii. Căci Domnul Iisus n-ar fi ales să Se nască din Fecioară dacă ar fi judecat-o atât de nestăpânită, încât acel sălaș de naștere trupească a Domnului, acel palat al Împărăției veșnice să-l murdărească primind sămânță omenească. Cine afirmă aceasta nu afirmă altceva decât necredința iudeilor, care spun că Iisus nu S-a putut naște dintr-o fecioară. Iar dacă se răspândește această învățătură de la preoți, că Maria a născut mai mulți copii, se atacă și mai puternic adevărul credinței. Într-adevăr, așa cum este scris, zice Domnul către Mama Sa despre Ioan Evanghelistul: Femeie, iată fiul tău (Ioan 19, 26) și, de asemenea, către Ioan despre Maria: Iată mama ta (Ioan 19, 27). Dar ce vrea să însemne altceva decât că a vorbit și despre nevinovăția mamei Sale, atunci când Domnul, răstignit pe Cruce, ridica păcatul lumii? Sau ce altceva se spune decât ca necre­dința să-și închidă gura și să amu­țească, să nu îndrăznească să aducă Maicii Domnului vreo ocară? Așadar, martor este același judecător fără părtinire, același doveditor al cinstei feciorelnice, că ea a fost logodită numai cu Iosif și că totuși nici cu acesta n-a fost împreună prin dreptul de căsătorie (Matei 1, 18). Căci n-ar fi voit s-o despartă de tovărășia cu Iosif, dacă ar fi urmat să aibă fii cu el. Dar, dacă este puțin acest lucru, evanghelistul adaugă o altă mărturie când zice: Ucenicul a luat-o la sine (Ioan 19, 27). Dar de ce a făcut această despărțire? De ce a luat-o și a despărțit-o de bărbat? Cine citește această Evanghelie de ce se clatină, de ce-și pierde cumpătul ca un împotmolit? Așadar, fiindcă există această mărturie a Fiului despre desăvârșirea Mamei, aceasta este o vrednică moștenire a cinstei întregi a Mariei, acesta este felul oricărei desăvârșiri. Aceasta a zis El și Și-a dat duhul (Ioan 19, 30), închizând toată taina în hotarul adevăratei evlavii.”

21 noiembrie – Intrarea în Biserică a Maicii Domnului [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-21

Intrarea în Biserică a Preasfintei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei şi Pururea Fecioarei MARIA Evanghelia de la Luca (X, 38-42; XI, 27-28)

n vremea aceea, a intrat Iisus într’un sat; iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se chema Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, Îi asculta cuvântul. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: „Doamne, oare nu socoteşti că sora mea m’a lăsat să slujesc singură? Spune-i deci să mă ajute“. Şi răspunzând Domnul, i-a zis: „Marto, Marto, te’ngrijeşti şi pentru multe te sileşti, ci un lucru trebuie; că Maria partea cea bună şi-a ales-o, care nu i se va lua“. Şi a fost că pe când spunea El acestea, o femeie din mulţime, ridicându-şi glasul, I-a zis: „Fericit este pântecele care Te-a purtat şi pieptul la care ai supt!“ Iar El a zis: „Într’adevăr, fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc“.

Apostolul Zilei: 2022-11-21

Intrarea în Biserică a Preasfintei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei şi Pururea Fecioarei MARIA Ap. Evrei (IX, 1-7)

raților, adevărat este că și cel dintâi (Așezământ) avea orânduieli pentru slujba dumnezeiască și un altar pământesc, căci s-a pregătit cortul mărturiei. În el se aflau, mai întâi, sfeșnicul și masa și pâinile punerii înainte; partea aceasta se numește Sfânta. Apoi, după catapeteasma a doua, era cortul numit Sfânta Sfintelor, având altarul tămâierii de aur și chivotul așezământului ferecat peste tot cu aur, în care era năstrapa de aur, care avea mana, era toiagul lui Aaron ce odrăslise și tablele Legii. Deasupra chivotului erau heruvimii slavei, care umbreau altarul împăcării; despre acestea nu putem acum să vorbim cu de-amănuntul. Astfel fiind întocmite aceste încăperi, preoții intrau totdeauna în cortul cel dintâi, săvârșind slujbele dumnezeiești; în cel de-al doilea însă, numai arhiereul, o dată pe an, și nu fără de sânge, pe care îl aducea pentru sine însuși și pentru greșelile poporului.

Maica Domnului, ocrotitoare și mijlocitoare a creștinilor

Pentru lumea ortodoxă, Maica Domnului este pururea rugătoare şi cel mai mare sprijin pentru creştini în necazuri şi nevoi. De aceea, toate sărbătorile de peste an închinate cinstirii Preasfintei Fecioare Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos, Dumnezeu Cuvântul Întrupat, sunt un bun prilej de a o ruga pentru izbăvirea noastră din suferinţele sufleteşti şi trupeşti prin care trecem. Facem acest lucru deoarece ştim că ea este grabnic ascultătoare şi pururea rugătoare pentru noi, cei care-L mărturisim pe Fiul ei, Iisus Hristos, ca Domn şi Dumnezeu.

Duminica a XXVI-a după Rusalii [Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina] – Părintele Calistrat 20.11.2022

Comorile esențiale sunt întru Dumnezeu

Zis-a Domnul pilda aceasta: Unui om bogat i-a rodit din belşug țarina. Și el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele? Și a zis: Aceasta voi face: Voi strica hambarele mele și mai mari le voi zidi și voi strânge acolo toate roadele mele și bunătățile mele; și voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea, veselește-te. Însă Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Și cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Așa se întâmplă cu cel ce-și adună comori pentru sine însuși și nu se îmbogățește în Dumnezeu. Luca 12, 16-21 Duminica a 26-a după Rusalii (Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina)

20 noiembrie – Sfântul Ierarh Proclu, Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-20

DUMINICA A DOUĂZECI ŞI ŞASEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (XII, 16-21)

is-a Domnul această parabolă: „Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n’am unde să-mi adun roadele? Şi a zis: Aceasta voi face: Strica-voi hambarele mele şi mai mari le voi zidi şi-mi voi strânge acolo tot grâul meu şi bunătăţile mele; şi-i voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te!… Dar Dumnezeu i-a zis: Nebunule!, în noaptea aceasta îţi vor cere sufletul. Şi cele ce-ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună sieşi comori, şi nu întru Dumnezeu se îmbogăţeşte“.

Apostolul Zilei: 2022-11-20

DUMINICA A DOUĂZECI ŞI ŞASEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Efeseni (V, 8-19)

raților, altădată erați întuneric, iar acum sunteți lumină întru Domnul; umblați ca fii ai luminii: Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate și adevăr, încercând ce este bineplăcut Domnului. Și nu fiți părtași la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă osândiți-le pe față. Pentru că, cele ce se fac întru ascuns de ei, rușine este a le și grăi. Iar tot ce este pe față se descoperă prin lumină, căci tot ceea ce este descoperit lumină este. Pentru aceea, zice: «Deșteaptă-te cel ce dormi și te scoală din morți și te va lumina Hristos». Deci, luați seama cu grijă, cum umblați, nu ca niște neînțelepți, ci ca cei înțelepți, răscumpărând vremea, că zilele sunt rele. Drept aceea, nu fiți fără de minte, ci înțelegeți care este voia Domnului. Și nu vă îmbătați de vin, în care este pierzare, ci vă umpleți de Duhul. Vorbiți între voi în psalmi și în laude și în cântări duhovnicești, lăudând și cântând Domnului, în inimile voastre.

Îmbogățirea în cele bune

Duminică vom auzi la Sfânta Liturghie lecturându-se Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina (Luca 12, 16-21), cunoscută și ca Pilda bogatului neînțelept sau nebun. Nu este întâmplător că Sfântul Evanghelist Luca amintește de această pildă în mod special, pentru că dintre toți evangheliștii el se arată ca fiind cel mai aplecat spre dimensiunea socială a Evangheliei Domnului Hristos, acordând atenție categoriilor defavorizate sau marginalizate social din vremea Domnului, săraci, bolnavi, vameși, desfrânate etc.

Cum să nu fii singur, chiar dacă ești celibatar

Dacă o persoană nu simte nevoia să se căsătorească, dar nici nu crede că ar face față vieții monahale, e bine să aleagă viața de celibatar?

Paradoxul convieţuirii

Sper să nu uitaţi acest interesant paradox al convieţuirii.

Ce reprezintă familia pentru noi ?

Este o temă care privește România, care privește întreaga lume, familia, și care pune mari probleme la ora actuală în Biserica Ortodoxă, pentru duhovnici în mod special. Tot ce vedem rău este din lipsă de trăire duhovnicească în familie. Noi ne-am obişnuit să condamnăm numai răul, mai precis numai efectul răului, nu şi cauza răului.

Cât har și câtă libertate deține omul

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti, Partea a II-a, A treia convorbire cu părintele Cheremon, Cap. XI, 4-5, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, p. 540

„(…) Acestea două – harul lui Dumnezeu şi libertatea voinței noastre – par potrivnice între ele, dar şi una, şi cealaltă lucrează unite, şi noi înțelegem că şi pe una, şi pe cealaltă din datoria evlaviei trebuie să le socotim deopotrivă. Când Dumnezeu vede că ne îndreptăm spre bine, ne întâmpină, ne conduce şi ne întăreşte: «La vocea glasului tău, îndată ce te va auzi, îți va răspunde» şi: «Cheamă-mă în ziua necazului şi te voi izbăvi şi Mă vei preaslăvi». Şi dimpotrivă, dacă ne vede că ne împotrivim, sau că suntem călduți, aduce în inimile noastre îndemnuri mântuitoare, prin care să reapară şi să se întărească în noi bună­voința.”

19 noiembrie – Sfântul Proroc Avdie [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-19

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (VIII, 16-21)

is-a Domnul: „Nimeni, aprinzând făclia, n’o acoperă cu un vas, nici n’o pune sub pat, ci o aşază în sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina. Că nu este nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut şi nimic tainic care să nu se cunoască şi să nu vină la lumina zilei. Aşadar, luaţi seama cum auziţi: Celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are se va lua şi ceea ce i se pare că are“. Şi au venit la El mama şi fraţii Săi; şi nu puteau să se apropie de El din pricina mulţimii. Şi I s’a dat de veste: „Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi vor să Te vadă“. Iar El, răspunzând, le-a zis: „Mama Mea şi fraţii Mei sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l îndeplinesc“.

Apostolul Zilei: 2022-11-19

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Corinteni (VIII, 1-5)

raților, vă fac cunoscut harul lui Dumnezeu cel dăruit în Bisericile Macedoniei; că, în multa lor încercare prin necaz, prisosul bucuriei lor și sărăcia lor cea adâncă au sporit în bogăția dărniciei lor. Și mărturisesc că de voia lor au dat, după putere și peste putere, cu multă rugăminte cerând har de a lua și ei parte la ajutorarea sfinților. Ei au făcut nu numai după cum au nădăjduit, ci s-au dat pe ei înșiși întâi Domnului și apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu.

Post, rugăciune și duhovnicească pregătire pentru sărbătoarea Naşterii Domnului

Marţi a început Postul Naşterii Domnului, care ţine din data de 15 noiembrie până la 24 decembrie, inclusiv. Este o perioadă duhovnicească de pregătire pentru sărbătoarea Crăciunului. Acest post are o durată de 40 de zile şi aminteşte de postul drepţilor şi  prorocilor din Vechiul Testament, care au vestit venirea în lume a Mântuitorului Iisus Hristos.

De ce îl îngăduie Dumnezeu pe diavol

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, Omilia XXIII, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, p. 283

„Să nu dați niciodată vina pe diavol, ci pe voința noastră trândavă. Când spun lucrul acesta, nu vreau să scutesc de vină pe diavol – Doamne ferește! – că el vine răcnind ca un leu, căutând să răpească și să înghită pe cineva (I Petru 5, 8), ci vreau să vă întăresc, ca nu cumva să ne socotim fără de vină și așa să ne îndreptăm cu ușurință spre păcat și să grăim acele cuvinte deșarte: Pentru ce a lăsat Dumnezeu o ființă atâta de rea, ca să ne pună piedici și să ne doboare? Cuvinte ca acestea sunt semn de cea mai mare înțelepciune. Dimpotrivă, să ne gândim că Dumnezeu l-a lăsat pe diavol tocmai pentru ca noi, cuprinși de frică, în așteptarea atacului dușmanului, să fim mereu cu multă luare aminte și cu mintea trează și pentru ca să ne ușurăm ostenelile pentru virtute cu nădejdea plății viitoare și cu răsplata bunătăților celor veșnice. Pentru ce te minunezi că Dumnezeu l-a lăsat pe diavol purtător de grijă al mântuirii noastre? L-a lăsat tocmai pentru ca să ne trezească din trândăvia noastră, să ne fie temei de cununi. Însuși iadul pentru acesta l-a pregătit, ca frica de pedeapsă și grozăvia chinurilor să ne împingă spre împă­răție. Ai văzut cât de iscusită e iubirea de oameni a Stăpânului? Face și isco­dește totul, nu numai ca să mântuie pe cei creați de El, ci și ca să-i învrednicească de bună­tățile cele nespuse. De asta ne-a dăruit și voință liberă, de asta a sădit în firea și în conștiința noastră cunoștința păcatului și vir­tuții, de asta a îngăduit să existe diavol și ne-a amenințat cu iadul, pentru ca să nu facem cunoș­tință cu iadul și să dobândim Împă­răția. Pentru ce te minunezi că Dumnezeu a izvodit în acest scop toate acestea și altele mii? Pentru noi și mântuirea noastră, Cel Ce este în sânul Tatălui a primit să ia chip de rob, să îndure toate celelalte suferințe trupești, să se nască din femeie, să se nască din Fecioară, să stea nouă luni în pântece, să fie înfășat, să fie socotit Iosif, logodnicul Mariei, tată al Său, să crească trupește puțin câte puțin, să se taie împrejur, să aducă jertfă, să flămânzească, să înseteze, să obosească și în sfârșit să sufere moartea, și nu o moarte oarecare, ci una socotită de ocară, adică moartea pe cruce; și pe toate acestea pentru noi și pentru mântuirea noastră le-a primit Creatorul universului.”

18 noiembrie – Sfântul Mucenic Platon [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-18

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (XI, 23-26)

is-a Domnul: „Cel ce nu este cu Mine e împotriva Mea; şi cel ce nu adună cu Mine, risipeşte. Când duhul necurat iese din om, umblă prin locuri fără de apă căutând odihnă; şi negăsind, zice: Mă voi întoarce în casa mea, din care am ieşit. Şi venind, o află măturată şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el; şi ele intră şi locuiesc acolo; şi starea de pe urmă a omului aceluia se face mai rea decât cea dintâi“.

Apostolul Zilei: 2022-11-18

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Tesaloniceni (II, 14-20)

raților, voi v-ați făcut următori ai Bisericilor lui Dumnezeu, care sunt în Iudeea, întru Hristos Iisus, pentru că ați suferit și voi aceleași, de la cei de un neam cu voi, după cum și ele de la iudei, care și pe Domnul Iisus L-au omorât ca și pe prorocii lor; și pe noi ne-au prigonit și sunt neplăcuți lui Dumnezeu și tuturor oamenilor sunt potrivnici, fiindcă ne opresc să vorbim neamurilor ca să se mântuiască; spre a se împlini pururea măsura păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu. Iar noi, fraților, fiind despărțiți de voi, o bucată de vreme, cu ochii nu cu inima, ne-am sârguit cu atât mai mult, cu mare dor, să vedem fața voastră. Pentru aceea, am voit să venim la voi, îndeosebi eu, Pavel – o dată și încă altă dată – dar ne-a împiedicat satana. Căci care este nădejdea noastră, sau bucuria, sau cununa laudei noastre, dacă nu chiar voi, înaintea Domnului nostru Iisus, întru a Lui venire? Căci voi sunteți slava și bucuria noastră.

Rugăciunea îl face pe om să împlinească lucruri mai presus de fire

Din toate faptele sufletului, cea mai puternică este rugăciunea care-l face pe om să împlinească lucruri mai presus de fire. Acest adevăr nu va fi înțeles de cei ce nu se roagă și mai ales care nu s-au rugat niciodată. Rugăciunea este o lucrare duhovnicească nevăzută. Nu totdeauna se pot explica faptele ce ajung pe tărâm duhovnicesc. În ce chip se întinde lucrarea rugăciunii din lumea pământească până la lumea nevăzută, a duhurilor? Cum poate rugăciunea unuia viu să facă a se naște în alt suflet simțământul dorit? Vedem în toate zilele dovezi despre acest adevăr: te rogi pentru o ființă ce-ți este scumpă, și cererea ta este ascultată, bolnavul se vindecă, primești vești de la cel plecat ș.a.

Suferința noastră este vremelnică, iar folosul veșnic

Precum soldatul de gardă rabdă o noapte întreagă strâmtorarea în gheretă, și nu-și pune în mintea sa suferința, nădăjduind că a doua zi se va duce la cazarmă să se odihnească după cum voiește, așa și tu, rabdă ostenelile și strâmtorările acestei vieți, socotind scurtimea lor, că durează puțină vreme, și curând vei ajunge în Patria ta cerească. Numai aceasta te face să te bucuri, și întipărește-o în mintea ta, ca să o amintești totdeauna, adică, să te gândești la veșnicia vieții viitoare, că nu are sfârșit niciodată; căci de o vei asemăna cu aceasta vremelnică, vei afla, chiar de ai trăi și o mie de ani, că nu este nici un ceas, pe lângă cea veșnică și fără de sfârșit.

Necazurile și nenorocirile pe care le pătimești te povățuiesc spre viața cerească

Domnul a voit să fie atât de necăjită viața noastră, ca să o urâm și să o dorim pe cea fără de suferință și veșnică; că de ar fi fost aceasta fără osteneală și necazuri, atât ne-ar fi tras spre dragostea ei, încât am fi uitat desăvârșit viața cea adevărată pentru care suntem zidiți. Necazurile și nenorocirile pe care le pătimești, te povățuiesc să dorești viața cerească, cu totul veselitoare și nemărginită. Atât te necăjește și te rănește viața aceasta vremelnică, încât îți strigă și zice, să nu o dorești. (…)

Rugăciunea Sfântului Simeon Noul Teolog sau despre smerenie, căință și nădejde

Sfinții Părinți ai Bisericii au așezat în Canonul dinaintea săvârșirii Sfintei Liturghii sau al împărtășirii credincioșilor și slujitorilor douăsprezece rugăciuni care ne îndeamnă, în mod special, la recunoaș­terea stării noastre de îndepărtare de Dumnezeu, prin care mărturisim, în același timp, dorința revenirii la El, dorul nostru de întoarcere în Casa Tatălui.

Cum să ne rugăm

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XIX, IV, în Pă­rinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 250

„Deci, așa vă rugați: Tatăl nostru, Care ești în ceruri (Matei 6, 9). Vezi că îndată a deșteptat luarea aminte a ascultătorilor, amintind, chiar, prin cel dintâi cuvânt al rugăciunii, de toate binefacerile lui Dumnezeu. Cel care numește Tată pe Dumnezeu, prin această singură numire, a mărturisit: iertarea păcatelor, ridicarea pedepsei, dreptatea, sfințenia, răscumpărarea, înfierea, moștenirea, însușirea de frate cu Unul-Născut, dăruirea Duhului. Că nu-i cu putință să nu­mești Tată pe Dumnezeu, dacă n-ai dobândit toate aceste bunătăți. Hristos, deci, deșteaptă luarea aminte a ascultătorilor Lui prin două lucruri: și prin vrednicia Celui pe Care Îl numesc Tată, și prin măreția bunătăților de care se bucură. Când spune: Care ești în ceruri, nu o spune ca să închidă pe Dumnezeu în cer, ci ca să îndepărteze de pământ pe cel ce se roagă și să-l ridice la locurile cele înalte și la lăcașurile cele de sus. Tot prin aceste cuvinte ne mai învață să facem rugăciune de obște pentru toți frații. Că n-a spus: Tatăl meu care ești în ceruri, ci: Tatăl nostru, poruncindu-ne să înălțăm rugăciuni pentru toți oamenii și să nu urmărim niciodată folosul nostru, ci totdeauna folosul aproapelui. Prin asta stârpește dușmă­nia, doboară mândria, alungă invidia, aduce dragostea, mama tuturor bună­tă­ților, izgonește inegalitatea dintre oameni, arată că este de aceeași cinste și împăratul, și săracul, pentru că participăm cu toții, în comun, la cele mai mari și mai necesare bunuri. Ce pagubă avem de pe urma obârșiei noastre de jos, când, de pe urma obârșiei noastre de sus, toți suntem la fel, nimeni nu are ceva mai mult decât altul, nici bogatul mai mult decât săracul, nici stăpânul mai mult decât sluga, nici domnul mai mult decât supusul, nici împăratul mai mult decât ostașul, nici filozoful mai mult decât barbarul, nici înțeleptul mai mult decât prostul? Tuturor ni s-a dăruit aceeași noblețe, învrednicindu-ne pe toți la fel să-I zicem lui Dumnezeu: Tată.”

17 noiembrie – Sfântul Grigorie Taumaturgul, Episcopul Neocezareei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-17

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (XI, 14-23)

n vremea aceea a scos Iisus un demon dintr-un bolnav, şi acela era mut. Şi a fost că atunci când a ieşit demonul, mutul a vorbit şi mulţimile s’au minunat. Iar unii dintre ei au zis: „Cu Beelzebul, căpetenia demonilor, scoate demoni“. Iar alţii, ispitindu-L, Îi cereau semn din cer. Dar El, cunoscând gândurile lor, le-a zis: „Orice împărăţie care se dezbină în sinea ei se pustieşte şi casă peste casă cade. Dacă deci Satana s’a dezbinat în sinea lui, cum îi va mai dăinui împărăţia? Fiindcă voi ziceţi că Eu cu Beelzebul îi scot pe demoni. Iar dacă Eu îi scot pe demoni cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea ei vă vor fi judecători. Dar dacă Eu îi scot pe demoni cu degetul lui Dumnezeu, iată că împărăţia lui Dumnezeu a ajuns la voi! Atunci când un om tare, înarmat fiind, îşi păzeşte curtea, avuţiile lui sunt în pace; iar când unul mai tare decât el vine asupră-i şi-l înfrânge, acela îi ia toate armele în care se încrezuse şi-şi împarte prăzile. Cel ce nu este cu Mine e împotriva Mea; şi cel ce nu adună cu Mine, risipeşte.

Apostolul Zilei: 2022-11-17

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Tesaloniceni (II, 9-14)

raților, vă aduceți aminte de osteneala și de truda noastră; lucrând zi și noapte, ca să nu fim povară niciunuia din voi, așa v-am propovăduit Evanghelia lui Dumnezeu. Voi sunteți martori și Dumnezeu de asemenea, cât de sfânt și cât de drept și fără de prihană ne-am purtat între voi credincioșii; ca un părinte pe copiii săi, precum știți, așa v-am rugat și v-am mângâiat. Și v-am rugat cu stăruință să umblați cum se cuvine înaintea lui Dumnezeu, Celui ce vă cheamă la împărăția și la slava Sa. De aceea și noi mulțumim lui Dumnezeu neîncetat că, luând voi cuvântul ascultării de Dumnezeu de la noi, nu l-ați primit ca pe un cuvânt al oamenilor, ci, așa precum este într-adevăr, ca pe un cuvânt al lui Dumnezeu, care și lucrează întru voi, cei ce credeți. Căci voi, fraților, v-ați făcut următori ai Bisericilor lui Dumnezeu, care sunt în Iudeea, întru Hristos Iisus, pentru că ați suferit și voi aceleași, de la cei de un neam cu voi, după cum și ele de la iudei.

Nejudecarea

Cuvintele și faptele părin­ților deșertului rămân, cel mai adesea, de o stranietate extraordinară. Sunt din altă lume și faptul acesta este evident, cu toate că încercăm să le îmblânzim prin explicații. Există în viețile lor ceva excesiv, dar pentru ei salvator, întrucât este îndreptat către Dumnezeu.

Apostolul Matei a luminat popoarele cu strălucirea Evangheliei

A doua zi din Postul Naşterii Domnului este marcată de cinstirea în Biserica Ortodoxă a Sfântului Apostol şi Evanghelist Matei. Troparul închinat serbării lui ne învaţă cum să-l chemăm în ajutor pentru a mijloci pentru noi pe lângă Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos: „Apostole Sfinte şi Evangheliste Matei, roagă pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre”.

Numele diavolului

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a IX-a, IX-X, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, pp. 172-174

„Se numește Satan pentru că se împotrivește binelui. Acest sens îl are în limba ebraică, după cum cunoaștem din Cărțile Regilor: Și a ridicat Domnul satan (potrivnic) lui Solomon pe Hadad, regele sirienilor (III Regi, 11, 14). Se numește diavol pentru că este în același timp și colaborator al păcatului nostru, și acuzator; se bucură de pierderea noastră, dar și denunță faptele noastre. Firea lui este necorporală, potrivit cuvintelor apostolului: Lupta noastră nu este împotriva sângelui și trupului, ci împotriva (…) duhurilor răutății (Efeseni 6, 12). Dregătoria lui este de conducător, tot potrivit cuvintelor apostolului: Lupta noastră este împotriva începătoriilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestuia (Efeseni 6, 12). Locul în care-și are sediul conducerea lui este văzduhul, după cum spune același apostol: Potrivit stăpânitorului puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării (Efeseni 2, 2). De aceea se numește și conducător al lumii, deoarece conducerea lui se exercită în jurul pământului. Așa spune Domnul: Acum este judecata lumii acesteia; acum conducătorul lumii acesteia se va izgoni afară (Ioan 12, 31); și iarăși: Vine conducătorul lumii acesteia, și în Mine nu va găsi nimic (Ioan 14, 30). Dar pentru că s-a spus despre oastea diavolului că sunt duhuri ale răutății întru cele cerești (Efeseni 6, 12), trebuie să se știe că Scriptura numește de obicei văzduhul cer, ca în următoarele texte: Păsările cerului (Matei 6, 26) și: Se suie până la ceruri (Psalmi 106, 26), adică se suie până în ținuturile cele mai înalte ale văzduhului. Pentru aceea și Domnul a văzut pe Satan ca un fulger căzând din cer (Luca 10, 18), adică a căzut din propria sa conducere și a ajuns jos, ca să fie călcat în picioare de cei care nădăjduiesc în Hristos.”

16 noiembrie – Sfântul Apostol și Evanghelist Matei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-16

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (XI, 9-13)

is-a Domnul către ucenicii Săi: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere, ia; şi cel ce caută, găseşte; şi celui ce bate, i se va deschide. Şi care tată dintre voi, dacă-i va cere fiul său pâine, îi va da piatră? Sau dacă-i va cere peşte, în loc de peşte îi va da şarpe? Sau dacă-i va cere un ou, îi va da scorpie? Deci dacă voi, răi fiind, ştiţi să le daţi fiilor voştri daruri bune, cu cât mai mult Tatăl Cel din ceruri va da Duh Sfânt celor care-L cer de la El!“

Apostolul Zilei: 2022-11-16

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Tesaloniceni (II, 1-8)

raților, voi înșivă știți că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică, ci, după ce am suferit și am fost, precum știți, ocărâți în Filipi, am îndrăznit întru Dumnezeul nostru să grăim în fața voastră, cu multă luptă, Evanghelia lui Dumnezeu. Pentru că îndemnul nostru nu venea din rătăcire, nici din gânduri necurate, nici din înșelăciune, ci, după cum am fost socotiți vrednici de Dumnezeu ca să ni se încredințeze Evanghelia, așa vorbim, nu căutând să plăcem oamenilor, ci lui Dumnezeu care ne încearcă inimile, că niciodată nu ne-am arătat cu cuvinte de lingușire, după cum știți, nici cu ascunse porniri de lăcomie. Dumnezeu îmi este martor. Nici n-am căutat slavă de la oameni, nici de la voi, nici de la alții, deși puteam să fim cu greutate, ca apostoli ai lui Hristos. Noi, însă, am fost blânzi în mijlocul vostru, așa precum o doică îngrijește pe fiii săi; astfel, iubindu-vă, eram bucuroși să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci chiar și sufletele noastre pentru că ne-ați devenit iubiți.

Alcătuire a Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț despre rugăciunea minții

Fiindcă a ajuns la auzul meu, care sunt cel mai de pe urmă, precum că unii din cinul monahal îndrăznesc să hulească dumnezeiasca, pururea pomenita și de Dumnezeu lucrătoarea Rugăciune a lui Iisus, care se săvârșește sfințit cu mintea în inimă, întemeiați fiind pe nisipul părerilor de sine, fară nicio mărturie, într-o asemenea boală de limbă a lor, la care, mă încumet a zice, vrăjmașul îi înarmează, de parcă cu unealta sa – limbile lor – ar putea prihăni această prea neprihănită și dumnezeiască lucrare, și, prin orbirea minții lor, ar putea întuneca acest soare al minții.

Sfântul Paisie, marele stareț al Lavrei Neamțului

În cei mai bine de 200 de ani care s-au scurs de la trecerea în lumina Împărăției cerurilor a Cuviosului Paisie de la Neamț, aproape că nu a fost cercetător, monah sau ierarh legat sufletește de Moldova și de vestita lavră nemțeană care să nu-i dedice măcar câteva pagini cunoscutului îndrumător de obști și trăitor în duhul isihast.

Rugăciunea rostită de Iisus

Sfântul Ciprian, Despre rugăciunea domnească, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 3, p. 465

„Este plăcut și intim pentru Dumnezeu să fie rugat prin cuvintele Fiului Său, să ajungă la urechile Lui rugăciunea alcătuită de Hristos, să recunoască Tatăl cuvintele Fiului Său când noi ne rugăm. Cel ce locuiește în inima noastră să fie și în vocea noastră și, fiindcă-L avem pe El ca mijlocitor către Tatăl pentru păcatele noastre (I Ioan 2, 1), când ne rugăm să ne fie iertate greșelile, să ne exprimăm cu cuvintele mijlocitorului nostru. Căci când va zice: Orice vom cere de la Tatăl în numele Lui ne va da (Ioan 16, 23) cu atât mai ușor dobândim ceea ce cerem în numele lui Hristos, dacă cerem prin rugăciunea formulată de El.”

15 noiembrie – Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-15

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (XI, 1-10)

n vremea aceea a fost că pe când era El rugându-Se într’un loc, după ce a încetat I-a zis unul din ucenicii Săi: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, aşa cum şi Ioan i-a învăţat pe ucenicii lui“. Şi le-a zis: „Când vă rugaţi, ziceţi: Tatăl nostru Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău. Vină împărăţia Ta. Facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă’n fiecare zi. Şi ne iartă nouă păcatele noastre, căci şi noi iertăm oricui ne-o datorează nouă. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de Cel-Rău“. Şi le-a zis: „Cine dintre voi, având un prieten, de se va duce la el în miez de noapte şi-i va zice: Prietene, împrumută-mă cu trei pâini, că mi-a venit un prieten de pe drum şi n’am ce să-i pun dinainte; dar acela, răspunzând dinlăuntru, i-ar zice: Nu-mi da de lucru!, acum uşa e’ncuiată şi copiii mei sunt în aşternut cu mine; nu pot să mă scol să-ţi dau… Vă spun Eu vouă: Chiar dacă nu se va scula şi nu-i va da pentru că-i este prieten, pentru îndrăzneala lui, totuşi, se va scula şi-i va da cât îi trebuie. Şi Eu vă zic: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere, ia; şi cel ce caută, găseşte; şi celui ce bate, i se va deschide.

Apostolul Zilei: 2022-11-15

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Tesaloniceni (I, 6-10)

raților, voi v-ați făcut următori ai noștri și ai Domnului, primind cuvântul cu bucuria Duhului Sfânt, deși ați avut multe necazuri. Așa încât v-ați făcut pildă tuturor celor ce cred din Macedonia și din Ahaia, căci, de la voi, cuvântul Domnului a răsunat nu numai în Macedonia și în Ahaia, ci credința voastră în Dumnezeu s-a răspândit în tot locul, astfel că nu e nevoie să mai spunem noi ceva, de vreme ce ei înșiși istorisesc despre noi cum am fost primiți la voi și cum v-ați întors la Dumnezeu, de la idoli, ca să slujiți Dumnezeului Celui viu și adevărat. Și să așteptați pe Fiul Său din ceruri, pe Care L-a înviat din morți, pe Iisus, Cel ce ne izbăvește de mânia cea viitoare.

Zahăr brun din trestie de zahăr

Zahărul brun este fabricat din trestie de zahăr, o plantă ierboasă ce atinge înălțimi de 2,5-4 metri. Trestia de zahăr își are originile în zonele tropicale sau subtropicale. Zahărul produs din această plantă are un gust de caramel, iar acesta este determinat în mare parte de componenții pe care îi conține trestia de zahăr. Culoarea este asemănătoare chihlimbarului deoarece nu se îndepărtează melasa în procesul de producție, iar ingredientul principal din zahărul din trestie este zaharoza. De multe ori zahărul brun din trestie este confundat cu zahărul brun din sfeclă, dar există o diferență foarte mare, deoarece zahărul brun din sfeclă este rafinat, purificat și sărac în vitamine și minerale, pe când zahărul brun din trestie aparține zaharurilor nerafinate, nepurificate, iar în procesul de producție, melasa și cristalele nu sunt separate, ceea ce îl face bogat în nutrienți. Zahărul brun din trestie conține o serie de minerale, calciu, potasiu, magneziu, fosfor, fier, sodiu, zinc și vitamine din grupul B. Conține doar 11 calorii, ceea ce îl face ideal pentru curele de slăbire.

Propolisul, excelent remediu în bolile digestive

Astăzi încercăm să prezentăm propolisul, un produs de o valoare terapeutică excepţională, apreciat ca unul dintre cele mai eficiente „medicamente” din natură. Propolisul, numit şi „cleiul de albine” sau „penicilina rusească”, este un produs apicol extrem de preţios. Constă dintr-un amestec de substanţe răşinoase, lipicioase, de culoare verde-brună sau cafenie, cu aromă plăcută de răşină şi balsamuri. Este prelucrat de albinele lucrătoare după colectarea unor produse biologice din cel puţin 20 de specii de arbori care produc secreţii răşinoase, şi anume din mugurii unor copaci (plop, mesteacăn, arin, castan, fag, frasin, pin, brad), tulpini şi ramuri tinere, peţiolul frunzelor şi scoarţă (salcie, prun). La această materie răşinoasă, albina adaugă secreţiile glandelor salivare care conţin enzime, ceară şi alţi compuşi biochimici.

Doi pe Cruce

Parcă tot mai des auzim de cazuri de copii care cad pradă unor boli grave, unor maladii care lovesc subit, fără avertisment. Încercări medicale parcă peste puterile celor mici și fragili, celor care nu știu ce este suferința și nici consecințele acestor boli, pe termen lung, în viețile lor. Pe umerii plăpânzi parcă poartă, în acele momente de încercare, întreaga lume a adulților cu păcatele ei, cu atrocitățile ei, cu neputințele ei. Sunt îngeri cu aripi amputate, care ne vorbesc doar cu privirile nedumerite, desprinse brutal de o copilărie fericită, și care acum întrezăresc negurile morții. Este atâta durere nestrigată în acele priviri, atâta mirare, atâta suferință sinceră, dar și atâta demnitate, încât rămânem fără grai. Iar pă­rinții lor – făpturi umane plasate în iadul deznădejdii și durerii fără margini – merită întreaga noastră compasiune.

Cunoașterea lui Dumnezeu înfrânge puterea răului

Sfântul Simeon Noul Teolog, Imne, Epistole și Capitole, Ed. Dei­sis (2001), pp. 199-200

„Lumină este Tatăl, Lumină este Fiul, Lumină este Duhul Sfânt! Vezi ce spui, frate! Vezi să nu greșești călcând pe lângă! Căci Cele Trei sunt o Singură Lumină, nu separată, ci unită fără contopire în Trei Persoane. Fiindcă Dumnezeu e cu totul indivizibil prin fire, iar prin ființă e cu adevărat mai presus de orice ființă; nu e tăiat în putere, în formă, în slavă, în înfățișare, căci Se vede întreg o Lumină simplă. În acestea Una sunt Persoanele, Una Cele Trei Ipostaze, căci Cele Trei sunt în Una și Una sunt Cele Trei, Cele Trei sunt o singură putere, Cele Trei sunt o singură slavă, Cele Trei sunt o singură fire, ființă și Dumnezeire. Ele sunt și Lumina cea Una Care luminează lumea (Ioan 1, 9; 18, 2); nu lumea aceasta văzută – să nu fie! – căci nu L-a cunoscut, nici nu poate să-L cunoască (Ioan 1, 10; I Corinteni 2, 14) lumea văzută, nici prietenii lumii, deoarece cine iubește lumea e vrăjmaș al lui Dumnezeu (Iacov 4, 4) -, ci numim lume (kosmos) omul pe care l-a făcut după chipul Său și asemănarea Lui (Facerea 1, 26), pentru că e împodobit (kosmeitai) cu virtuți, stăpânește peste cele pământești și, așa cum Acela are putere peste toate, tot așa și el împărățește peste patimi, aceasta înseamnă a fi după chip (ul lui Dumnezeu; kat’eikona Theou), supune pe demonii (Luca 10, 17) care meșteșugesc răutatea, calcă în picioare balaurul cel vechi și mare (Psalmi 90, 13; Fapte 12, 9) ca pe o vrabie umilă. Cum? Ascultă, copile! Stăpânitorul acesta, care a căzut pentru că a pierdut lumina, a ajuns în întuneric unde este împreună cu toți care au căzut împreună cu el din cer în întuneric (Luca 10, 18; Isaia 14, 2) și împă­rățește în el, adică în întuneric, peste demonii și peste oamenii ținuți întru el. Orice suflet care nu vede lumina vieții care strălucește zi și noapte e pedepsit, rănit, îmblânzit, dus, legat și străpuns de el în fiecare zi cu săgețile plăcerilor. Chiar dacă i se pare că se împotrivește, chiar dacă i se pare că nu cade, el are pururea război neîmpăcat cu acesta cu sudoare și multă osteneală, chin și durere. Dar orice suflet care vede Lumina dumnezeiască de unde a căzut acela, îl disprețuiește și, luminat de însăși Lumina cea neapropiată, calcă în picioare pe stăpânul întunericului ca pe niște frunze care au căzut la pământ dintr-un pom înalt; căci acesta își are puterea și stăpânirea în întuneric, iar în lumină se face un stârv mort cu totul.”

14 noiembrie – Sfântul Apostol Filip, unul dintre cei 12 Apostoli [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-14

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (X, 22-24)

is-a Domnul către ucenicii Săi: „Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte cine este Fiul decât numai Tatăl, şi cine este Tatăl decât numai Fiul şi cel căruia vrea Fiul să-i descopere“. Şi întorcându-Se către ucenici, le-a zis îndeosebi: „Fericiţi sunt ochii care văd ceea ce vedeţi voi!, că vă spun Eu vouă: Mulţi profeţi şi împăraţi au vrut să vadă ce vedeţi voi şi n’au văzut, şi să audă ce auziţi voi, dar n’au auzit!“

Apostolul Zilei: 2022-11-14

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. I Tesaloniceni (I, 1-5)

raților, Pavel și Silvan și Timotei, Bisericii tesalonicenilor în Dumnezeu-Tatăl și în Domnul Iisus Hristos: Har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Iisus Hristos. Mulțumim lui Dumnezeu totdeauna pentru voi toți și vă pomenim în rugăciunile noastre, aducându-ne aminte neîncetat, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrul credinței voastre și de osteneala iubirii și de stăruința nădejdii voastre în Domnul nostru Iisus Hristos. Fraților de Dumnezeu iubiți, noi știm cum ați fost aleși; că Evanghelia noastră n-a fost la voi numai în cuvânt, ci și întru putere și în Duhul Sfânt și în deplină încredințare, precum bine știți ce fel am fost între voi, pentru voi.

Duminica a XXV-a după Rusalii [Pilda samarineanului milostiv] – Părintele Calistrat 13.11.2022

Omul contra omului, omul pe lângă om și omul pentru om

În vremea aceea a venit la Iisus un învăţător de lege, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Dar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea? Iar el, răspunzând, a zis: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău, ca pe tine însuţi”. Atunci Iisus i-a zis: Drept ai răspuns; fă aceasta şi vei fi viu. Dar el, voind să se îndreptăţească pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu? Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat lăsându-l aproape mort. Din întâmplare, un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc, venind şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin; apoi, punându-l pe asinul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând doi dinari, i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da. Deci, care dintre aceştia trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Iar el a răspuns: Cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea. Luca 10, 25-37 Duminica a 25-a după Rusalii (Pilda samarineanului milostiv) 

13 noiembrie – Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-13

DUMINICA A DOUĂZECI ŞI CINCEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (X, 25-37)

n vremea aceea a venit la Iisus un învăţător de lege, ispitindu-L şi zicând: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?“ Iar El i-a zis: „Ce este scris în lege?, cum citeşti?“ Iar el, răspunzând, a zis: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău; iar pe aproapele tău, ca pe tine însuţi“. Iar El i-a zis: „Drept ai răspuns; fă aceasta şi vei fi viu“. Dar el, voind să se îndreptăţească pe sine, I-a zis lui Iisus: „Şi cine este aproapele meu?“ Iar Iisus, răspunzând, a zis: „Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut între tâlhari care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort. Iar din întâmplare un preot cobora pe calea aceea, şi văzându-l, a trecut pe-alături. Tot aşa şi un levit, ajungând în locul acela şi văzând, a trecut pe-alături. Iar un samarinean care mergea pe cale a venit la el şi, văzându-l, i s’a făcut milă; şi apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin; şi punându-l pe dobitocul său, l-a dus la un han şi i-a purtat de grijă. Şi a doua zi, scoţând doi dinari, i-a dat hangiului şi i-a zis: Ai grijă de el; şi ceea ce vei mai cheltui ţi-i voi da eu când mă voi întoarce. Care din aceştia trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari?“ Iar el a zis: „Cel care şi-a făcut milă cu el“. Iisus i-a zis: „Mergi şi fă şi tu asemenea!“

Apostolul Zilei: 2022-11-13

DUMINICA A DOUĂZECI ŞI CINCEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Filipeni (IV, 1-7)

raților, vă îndemn, eu cel întemnițat pentru Domnul, să umblați cu vrednicie, după chemarea cu care ați fost chemați, cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alții în iubire, silindu-vă să păziți unitatea Duhului, întru legătura păcii. Este un trup și un Duh, precum și chemați ați fost la o singură nădejde a chemării voastre; este un Domn, o credință, un botez, un Dumnezeu și Tatăl tuturor, Care este peste toate și prin toate și întru toate. Iar fiecăruia dintre noi i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos.

„Să ni-L facem milostiv pe Dumnezeul sufletelor şi al trupurilor!”

Pilda samarineanului milostiv (Luca 10, 25-37) care va fi citită duminică ne descoperă două realități esențiale. Hristos Domnul este primul Care Se milosti­vește față de omul căzut în păcate și El a  oferit Bisericii instrumentele ridicării oricărui suferind din boala sufletească și trupească. Sub chipul Samarineanului milostiv Părinții Bisericii L-au văzut pe Mântuitorul Hristos, de aceea această Evanghelie a fost o sursă de inspirație nesecată pentru lucrarea filantropică a Bisericii.

Pe urmele Bunului Samarinean

Samarinenii au fost urmașii evreilor deportați de către asirieni în jurul anului 700 î.Hr. și înlocuiți de colo­niștii aduși din Babilon și Siria. Întorcându-se din exil, purtând cu ei credința părinților, urmașii evreilor care înduraseră exilul s-au confruntat cu interdicția de a mai intra în Templul din Ierusalim, deși aceștia ar fi dorit să ajute la reconstruirea lăcașului de închinare din Orașul Păcii. După refuzul evreilor, samarinenii și-au construit un templu pe Muntele Garizim. Despre acest loc de închinare aflăm din discuția pe care Mântuitorul a avut-o cu femeia samarineancă, atunci când a poposit lângă fântâna Patriarhului Iacob.

„Și pe cei din familie, şi pe cei din mănăstire, Dumnezeu vrea să-i facă sfinţi mari”

Preacuvioase Părinte, în familie, dragostea pe care omul ar trebui să i-o dea întreagă lui Dumnezeu nu este împărţită?

Sunt mai potrivit pentru viața de familie sau pentru călugărie ?

Căsătoria este calea normală a vieţii. De la începuturile lumii a existat o pereche de oameni. Ştim că prima pereche, strămoşii noştri, au fost Adam şi Eva. Ei au avut această poruncă de la Dumnezeu, să crească şi să se înmulţească. Deci familia este în primul rând rânduită la temelia societăţii omeneşti şi este izvorul vieţii. Prin această formulă de viaţă, prin căsătorie, omul devine creator, bărbatul şi femeia înmulţind neamul omenesc. Este o chemare generală a neamului omenesc prin acest mod de viaţă.

Voința omului și puterea Domnului

Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia XXXVII, 10-11, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 248-249

„Întrebare : Deci ce poruncește Scriptura omului ca să facă ?

12 noiembrie – Sfântul Ierarh Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-12

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (VII, 1-10)

n vremea aceea a intrat Iisus în Capernaum. Iar un sutaş avea un serv pe care-l preţuia şi care, bolnav, era pe moarte. Şi auzind despre Iisus, a trimis la El pe nişte bătrâni ai Iudeilor, rugându-L să vină şi să-i vindece servul. Iar ei, venind la Iisus, L-au rugat stăruitor, zicându-I: „Vrednic este să faci asta pentru el; că iubeşte neamul nostru; şi sinagoga, el ne-a zidit-o“. Iar Iisus mergea cu ei. Şi nu era departe de casă, când sutaşul a trimis la El prieteni, zicându-I: „Doamne, nu Te osteni, că nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu. De aceea nici pe mine nu m’am socotit vrednic să vin la Tine; ci spune prin cuvânt, şi servul meu se va tămădui. Că şi eu sunt om pus sub stăpânire şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te! Şi se duce; şi altuia: Vino! Şi vine; şi slugii mele: Fă asta! Şi face“. Iar Iisus, auzind acestea, S’a mirat de el şi, întorcându-Se, a zis către mulţimea care venea după El: „Vă spun Eu vouă că nici în Israel n’am aflat atâta credinţă!“ Şi când cei trimişi s’au întors acasă, l-au găsit pe serv sănătos.

Apostolul Zilei: 2022-11-12

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Corinteni (V, 1-10)

raților, știm că dacă acest cort, locuința noastră pământească, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână, veșnică, în ceruri. Fiindcă de aceea și suspinăm în acest trup, dorind să ne îmbrăcăm cu locuința noastră cea din cer, dacă totuși vom fi găsiți îmbrăcați, iar nu goi. Că noi, cei ce suntem în cortul acesta, suspinăm îngreuiați, de vreme ce dorim nu să ne scoatem haina noastră, ci să ne îmbrăcăm cu cealaltă deasupra, încât ceea ce este muritor să fie înghițit de viață. Iar Cel ce ne-a făcut spre aceasta este Dumnezeu, Care ne-a dat nouă arvuna Duhului. Îndrăznind, deci, totdeauna și știind că, rămânând în trup, suntem departe de Domnul – căci umblăm prin credință, nu prin vedere – avem încredere și voim mai bine să plecăm din trup și să fim cu Domnul. De aceea ne și străduim ca, fie că rămânem în trup, fie că plecăm din el, să fim bineplăcuți Lui, pentru că noi toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.

Război și dominație

În logica omenească a lumii căzute, puterea este sinonimă cu subjugarea și cu dominația asupra celorlalți. Lupta pentru putere este o frământare continuă pentru extinderea influenței și a teritoriului, fie că vorbim despre indivizi sau despre state. Adesea, această luptă presupune folosirea unor mijloace machiavelice – mijloace inteligente, însă bazate pe necinste, înșelătorie și trădare. La nivel statal, scopul luptei pentru putere îl constituie extinderea influenței și construirea imperiului. Istoria este plină de exemple de imperii regionale care se luptă pentru putere, își ating apogeul și decad. După unii analiști, liberalismul și neoliberalismul din acești ani reprezintă, la rândul lor, tot forme imperiale sau hegemonice.

Să nu stăm la umbra nemulțumirii

Pe drumul căutării identității, te lovești de diferite provocări, iar una dintre ele este nemulțumirea constantă în raport cu diverse circumstanțe din viață. Nemulțumirea este picătura amară dintr-o limonadă gustoasă, este sentimentul care nu te lasă să te bucuri deplin de o realizare, fiind cu gândul la următorul obiectiv sau la un eșec din trecut. Nemulțumirea este bucuria zăpezii anulată de frig, este bucuria valurilor mării diminuată de căldură.

Sfântul Mina, mare făcător de minuni

În Biserică sunt diferite categorii de sfinți. Toţi, însă, sunt cinstiţi de către creştinii care le cer ajutorul în tot timpul şi locul, primind de la ei daruri de vindecări, alinare în suferinţă şi ajutor în necazuri. Între cei mai cunoscuți sfinți de către poporul dreptcredincios este Sfântul Mare Mucenic Mina, pe care-l sărbătorim astăzi. El este considerat de evlavia populară mare făcător de minuni și grabnic ajutător mai ales pentru cei păgubiți.

Păstorul duhovnicesc

Sfântul Ioan Casian, Așezămin­tele mănăstirești, Cartea a IV-a, Cap. 9, în Părinți și Scriitori Bise­ri­cești (1990), vol. 57, pp. 145-146 

„(…) Necontenit sunt învățați tinerii (monahi din Egipt și Tebaida – n.n.) să nu ascundă, dintr-o rușine primejdioasă, absolut nici un gând care le frământă inimile, ci de îndată ce s-au ivit să le descopere bătrânului. În judecarea acestora să nu se bizuie niciodată pe propria lor so­co­tință, ei să fie convinși că este bun sau rău tot ceea ce a decis analiza bătrânului după o lungă chibzuință. Așa se face că iscusitul vrăjmaș în nici o privință nu-l poate împresura pe tânăr, ca pe unul fără experiență și neștiutor, și nici să-l prindă cu vreun vicleșug pe cel pe care-l vede sprijinindu-se, nu pe judecata lui, ci pe cea a bătrânului. El nu-l poate convinge să ascundă bătrânului îndemnurile de orice fel pe care i le-a aruncat în inimă ca pe niște săgeți de foc. Diavolul atât de dibaci în nici un alt chip nu l-ar putea înșela și aduce la poticnire pe tânăr decât dacă l-ar momi prin îngâmfare sau pofta de mărire să-și ascundă gândurile. De altfel, bătrânii declară că îndeobș­te semnul știut și vădit al gândurilor diavolești este rușinea de a le mărturisi bătrânului.”

11 noiembrie – Sfântul Cuvios Teodor Studitul [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-11

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (X, 1-15)

n vremea aceea Domnul a ales alţi şaptezeci de ucenici şi i-a trimis doi câte doi înaintea feţei Sale, în fiecare cetate şi loc unde El Însuşi avea să meargă. Şi le spunea: „Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini; aşadar, rugaţi-L pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său. Mergeţi! Iată, Eu vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor. Nu purtaţi pungă, nici traistă, nici încălţăminte; şi nimănui să nu-i daţi bineţe pe cale. Iar în orice casă veţi intra, mai întâi ziceţi: Pace casei acesteia! Şi de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el; iar de nu, ea se va întoarce la voi. Şi în această casă rămâneţi, mâncând şi bând ceea ce vă vor da, căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Nu vă mutaţi din casă’n casă. Şi în oricare cetate veţi intra şi’n care vă vor primi, mâncaţi ceea ce vi se va pune înainte. Şi vindecaţi-i pe bolnavii din ea, şi spuneţi-le: S’a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu! Şi în oricare cetate veţi intra şi’n care nu vă vor primi, ieşiţi în pieţele ei şi ziceţi: Din cetatea voastră, şi praful care s’a lipit de picioarele noastre vi-l scuturăm vouă. Dar pe aceasta s’o ştiţi: că s’a apropiat împărăţia lui Dumnezeu! Vă spun Eu vouă că în ziua aceea mai uşor îi va fi Sodomei decât cetăţii aceleia. Vai ţie, Horazine! Vai ţie, Betsaido! Că dacă în Tir şi în Sidon s’ar fi făcut minunile care s’au făcut la voi, de mult s’ar fi pocăit, stând în sac şi’n cenuşă. Dar Tirului şi Sidonului mai uşor le va fi la judecată decât vouă. Şi tu, Capernaume, nu pân’la cer ai fost înălţat?: Pân’la iad vei fi coborât!

Apostolul Zilei: 2022-11-11

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Coloseni (IV, 10-18)

raților, vă îmbrățișează Aristarh, cel întemnițat împreună cu mine, și Marcu, vărul lui Barnaba – în privința căruia ați primit porunci; de va veni la voi, primiți-l – asemenea și Isus, cel ce se numește Iustus, care sunt din tăierea împrejur; numai aceștia au lucrat împreună cu mine pentru Împărăția lui Dumnezeu. Ei au fost cei ce mi-au adus mângâiere. Vă îmbrățișează Epafras, care este dintre voi, rob al lui Iisus Hristos, pururea luptând pentru voi în rugăciunile sale, ca să stați desăvârșiți și plini de tot ce este după voința lui Dumnezeu. Martor îi sunt că are multă râvnă pentru voi și pentru cei din Laodiceea și din Ierapole. Vă îmbrățișează Luca, doctorul cel iubit, și Dima. Îmbrățișați pe frații din Laodiceea și pe Nimfas și Biserica din casa lui. Și, după ce scrisoarea aceasta se va citi de către voi, faceți să se citească și în Biserica laodiceenilor, iar pe cea din Laodiceea să o citiți și voi. Și spuneți lui Arhip: Vezi de slujba pe care ai primit-o întru Domnul, ca să o îndeplinești. Salutarea cu mâna mea, a lui Pavel. Aduceți-vă aminte de lanțurile mele! Harul fie cu voi. Amin!

Teologia apologetică a martiriului creştin și paradigmele Bisericii primare

Odată cu ieşirea la propovăduire, Sfinţii Apostoli au dat piept cu o lume cosmopolită în toate manifestările ei. Contextul iudaic, în mare pătruns de legalismul vechi-testamentar, se regăsea într-o atare formă compatibil ecoului evanghelic. Această predispoziţie revelaţionară era însă cu totul străină lumii păgâne, încorsetată încă de pluralismul cutumelor politeiste. Valoarea autentică a mesajului creştin se cuprinde în efortul conjugat al lucrării apologetice, mărturisitoare şi martirice în Biserica primară.

Scopul Întrupării Mântuitorului

Barnaba, Epistola, Cap. V, 10- 14, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, pp. 141-142

„Dacă n-ar fi venit în trup, cum ar fi putut oamenii rămâne vii uitându-se la El, odată ce nu pot să se uite cu ochii liberi la razele soarelui, care este lucrul mâinilor Lui și care are să înceteze de a fi? Așadar, Fiul lui Dumnezeu pentru aceasta a venit în trup ca să umple măsura păcatelor celor care au prigonit de moarte pe prorocii Lui. Deci pentru aceasta a suferit. Că zice Dumnezeu că de la ei vine rana trupului Lui: când vor bate pe păstorul lor, atunci vor pieri oile turmei. El Însuși a voit să pătimească așa; că trebuia să pătimească pe lemn. Profetul care a prorocit despre El spune: Izbăvește sufletul meu de sabie; și: Pironitu-mi-au trupul, că adunările celor răi s-au ridicat asupra mea.”

10 noiembrie – Sfântul Mucenic Orest [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-10

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH   Evanghelia de la Luca (IX, 49-56)

n vremea aceea s-a apropiat de Iisus unul dintre ucenicii Săi şi I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe unul scoţând demoni întru numele Tău şi l-am oprit, pentru că el nu merge cu noi“. Iar Iisus i-a zis: „Nu-l opriţi; căci cel ce nu este împotriva voastră este pentru voi“. Şi a fost că atunci când s’au apropiat zilele înălţării Sale, El Şi-a întărit gândul de a merge la Ierusalim. Şi a trimis vestitori înaintea Sa. Şi mergând ei, au intrat într’un sat de Samarineni, ca să-I pregătească totul. Dar ei nu L-au primit, pentru că El Se îndrepta spre Ierusalim. Şi văzând aceasta, ucenicii Iacob şi Ioan I-au zis: „Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer să-i mistuie, cum a făcut şi Ilie?…“. Iar El, întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis: „Nu ştiţi ai Cărui Duh sunteţi? Că Fiul Omului n’a venit să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască“. Şi s’au dus în alt sat.

Apostolul Zilei: 2022-11-10

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Coloseni (IV, 2-9)

raților, stăruiți în rugăciune, priveghind în ea cu mulțumire, rugându-vă totodată și pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă ușa cuvântului, spre a vesti taina lui Hristos, pentru care mă și găsesc în lanțuri, ca să o arăt așa cum se cuvine să grăiesc. Umblați cu înțelepciune față de cei ce sunt din afara (Bisericii), prețuind vremea. Vorba voastră să fie totdeauna plăcută, dreasă cu sare, ca să știți cum trebuie să răspundeți fiecăruia. Toate câte mă privesc pe mine le va face cunoscute Tihic, iubitul frate, credincios slujitor și împreună-rob cu mine în Domnul. L-am trimis pe el la voi tocmai pentru aceasta, ca să știți cum ne aflăm și ca să mângâie inimile voastre, împreună cu Onisim, credinciosul și iubitul frate, care este dintre voi; ei vă vor aduce la cunoștință toate cele de aici.

Predică la Taina Sfântului Maslu – Părintele Calistrat 09.11.2022

Cine ești când nu te vede nimeni

La țară avem o modestă casă de vacanță în care mergeam vara predominat, în copilărie, acolo erau stupi de albine de care tata se ocupa în timpul liber. Eram fascinată de stupină, locul în care sunt amplasați stupii, și de fiecare dată când intram acolo eram pe un teritoriu nou, mă simțeam gata de explorare, deschideam sertarele cu ustensile, le analizam, îmi imaginam la ce se folosesc și alcătuiam povești în capul meu despre acest tărâm fermecat, rupt de oraș.

Cum să dobândim puritatea ?

Sfântul Clement Romanul, Omilie, numită a doua Epistolă către Corinteni, cap. XIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, p. 118

„Să ne pocăim odată, fraților! Să fim cu mintea trează spre bine! Că suntem plini de multă nebunie și răutate. Să ștergem de pe noi păcatele cele de mai înainte și să ne mântuim, pocăindu-ne din suflet.”

9 noiembrie – Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-09

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (IX, 44-50)

is-a Domnul către ucenicii Săi: „Puneţi în urechile voastre cuvintele acestea: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor“. Dar ei nu înţelegeau cuvântul acesta, că era ascuns pentru ei, ca să nu-l priceapă, şi se temeau să-L întrebe despre acest cuvânt. Şi le-a venit un gând: „Cine între ei ar fi mai mare?“ Iar Iisus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copil, l-a pus lângă Sine şi le-a zis: „Tot cel care-l va primi pe pruncul acesta întru numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi tot cel ce Mă va primi pe Mine, primeşte pe Cel ce M’a trimis pe Mine. Căci cel ce este mai mic între voi toţi, acela este mai mare“. Iar Ioan, răspunzând, I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe unul scoţând demoni întru numele Tău şi l-am oprit, pentru că el nu merge cu noi“. Iar Iisus i-a zis: „Nu-l opriţi; căci cel ce nu este împotriva voastră este pentru voi“.

Apostolul Zilei: 2022-11-09

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Coloseni (III, 17-20; IV, 1-2)

raților, orice ați face, cu cuvântul sau cu fapta, toate să le faceți în numele Domnului Iisus și prin El să mulțumiți lui Dumnezeu-Tatăl. Femeilor, supuneți-vă bărbaților voștri, precum se cuvine, în Domnul. Bărbaților, iubiți pe femeile voastre și nu fiți aspri cu ele. Copiilor, ascultați pe părinții voștri întru toate, căci aceasta este bineplăcut Domnului. Stăpânilor, dați slugilor voastre ce este drept și potrivit, știind că și voi aveți Stăpân în ceruri. Stăruiți în rugăciune, priveghind în ea cu mulțumire.

Sărbătoarea Sfinţilor Îngeri

În Biserica Ortodoxă anul bisericesc începe la 1 septembrie, iar în a 8-a zi din a 3-a lună a acestuia sunt serbaţi Sfinţii Îngeri, adică lăudăm și ne bucurăm de „prăznuirea Soborului mai-marilor Arhi­strategi Mihail şi Gavriil şi al tuturor cereştilor fără de trup puteri”, după cum aflăm din introducerea Sinaxarului zilei din Mineiul pe luna noiembrie, care ne spune că acum cinstim şi „adunarea celor nouă cete (îngereşti), Serafimii, Heruvimii, Scaunele, Domniile, Stăpâniile, Începătoriile, Puterile, Arhanghelii şi Îngerii”.

Soborul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil şi al tuturor cereştilor puteri

Biserica Ortodoxă îi cinsteşte astăzi pe Sfinţii Îngeri şi lucrarea acestora în viaţa oamenilor.

Firea îngerilor

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilia la Psalmul XXXII, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (2011), vol. 4, pp. 455-456

„Prin Duhul s-a întărit toată puterea cerească, adică tot ce este viguros, statornic și sigur în sfințenie și în toată virtutea cuvenită puterilor celor sfinte, care își au ajutorul de la Duhul Sfânt. În acest psalm (32) este scris: Duhul gurii Lui, în altă parte este spus: Cuvântul gurii Lui, ca să se înțeleagă că Mântuitorul și Duhul Cel Sfânt al Lui sunt din Tatăl. Așadar, pentru că Mântuitorul este Cuvântul Domnului, iar Duhul Cel Sfânt, Duhul gurii Lui, și pentru că și Unul și Altul au conlucrat la zidirea cerurilor și a puterilor din ele, de aceea s-a spus: Prin Cuvântul Domnului cerurile s-au întărit și prin Duhul gurii Lui toată puterea lor. Căci nimic nu se sfințește decât prin prezența Duhului. Desigur, aducerea îngerilor la existență a făcut-o Cuvântul, Creatorul tuturor, dar sfințenia din ei a adus-o Duhul Cel Sfânt. Căci îngerii n-au fost creați mai întâi prunci și apoi, prin exercițiu, s-au desăvârșit puțin câte puțin și așa au ajuns vrednici de primirea Duhului, ci de la cea dintâi facere a lor și, ca să spunem așa, de la plămădirea ființei lor, au avut așezată în ei sfințenia. De aceea sunt și greu de întors spre răutate: au fost dintru început pătrunși de sfințenie, ca de o vopsea anume, și au avut prin darul Sfântului Duh statornicia în virtute.”

8 noiembrie – Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și al tuturor cereștilor puteri [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-08

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (IX, 23-27)

is-a Domnul către ucenicii Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, în fiecare zi să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie; fiindcă tot cel ce va voi să-şi scape viaţa, O va pierde; iar cel ce-şi va pierde viaţa pentru Mine, acela O va mântui. Că ce-i foloseşte omului dacă va câştiga lumea’ntreagă, dar pe sine se va pierde sau se va păgubi? Că tot cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, de acela şi Fiul Omului Se va ruşina când va veni întru slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. Dar cu adevărat vă spun Eu vouă: Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu!“

Apostolul Zilei: 2022-11-08

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Coloseni (II, 20-23; III, 1-3)

raților, dacă ați murit împreună cu Hristos pentru înțelesurile cele slabe ale lumii, pentru ce atunci, ca și cum ați viețui în lume, răbdați porunci ca acestea: Nu lua, nu gusta, nu te atinge! – toate, lucruri menite să piară prin întrebuințare – potrivit unor rânduieli și învățături omenești? Unele ca acestea au oarecare înfățișare de înțelepciune, în păruta lor cucernicie, în smerenie, și în necruțarea trupului, dar n-au niciun preț și sunt numai pentru sațiul trupului. Așadar, dacă ați înviat împreună cu Hristos, căutați cele de sus, unde Se află Hristos, șezând de-a dreapta lui Dumnezeu; cugetați cele de sus, nu cele de pe pământ; căci voi ați murit și viața voastră este ascunsă cu Hristos, întru Dumnezeu.

Făina de orez în preparate cu aluat

Făina de orez se obține prin măcinarea orezului alb și brun şi este o alternativă excelentă pentru persoanele care trebuie să elimine din dieta lor produsele tradiționale din grâu. În compoziția făinii de orez se găsesc o multitudine de minerale și vitamine cum ar fi vitaminele din complexul B, mangan, cupru, seleniu, niacină, tiamină, fosfor, magneziu, acid pantotenic, cupru, zinc, fier, potasiu, colină, vitamina E. Aceste elemente se găsesc într-o proporție mai mare în făina de orez brun decât în cea de orez alb. Făina de orez este indispensabilă pentru dietă și alimentație sănătoase, fiind benefică pentru normalizarea proceselor metabolice și curățarea organismului de toxine. Este și o opțiune excelentă pentru persoanele care vor să piardă în greutate. Făina de orez poate fi folosită ca agent de îngroșare pentru sosuri sau budinci ori în diverse rețete de preparate cu aluat cum ar fi prăjituri, fursecuri, găluște etc. Făina de orez este foarte des utilizată în combinație cu alte tipuri de făină, se folosește adesea și în alimentația bebelușilor chiar de la începutul diversificării alimentației.

Nucile, fructe energizante, cu rol terapeutic

Miezul de nucă este un aliment foarte concentrat, cu valoare energetică de 650-700 kcal/100 g, mult mai ridicată decât la alte fructe. Bogăţia în vitamine (C, B, E, PP) şi în săruri minerale (potasiu, fosfor, calciu, magneziu, cupru, zinc) constituie o sursă principală de biocompuşi, necesari păstrării echilibrului nutrițional şi nervos, precum şi o bună funcţionare a muşchilor şi oaselor. Pot fi menţionate multiplele proprietăţi terapeutice: nutritive, energizante, tonifiante fizic şi psihic, laxative, vermifuge, emoliente şi calmante. 

Trăim în viețile altora

Da, am ajuns, pe nesimțite, să trăim în viețile altora: vedete de toată mâna, fotomodele, formatori de opinie, sportivi, politicieni, activiști, prieteni virtuali din rețelele de socializare. Cu toții se prezintă pe ei înșiși drept modele. Cu vieți fericite, lipsite de griji, cu succese și realizări minunate. Totul e roz sau, cel puțin, așa lasă impresia. E drept, mai apare câte un scandal de presă, mai apar dezvăluiri șocante, căderi spectaculoase, însă publicul, odată ce s-a „lipit” de o asemenea persoană publică, e dispus să treacă cu vederea inclusiv respectivele abateri morale, de conduită, deontologice: „E și el om, mai greșește”. Sclipiciul, glamour-ul, gloria inițială estompează orice judecată de valoare, orice evaluare axiologică teafără asupra subiectului adorării. Ne facem, cu alte cuvinte, idoli din semeni de-ai noștri.

Să avem mai multă încredere în bunătatea lui Dumnezeu și în bunătatea Maicii Domnului

Să aveți mai multă încredere în Dumnezeu, mai multă încredere în Maica Domnului, mai multă încredere în bunătatea lui Dumnezeu și în bunătatea Maicii Domnului. „Pe Născătoarea de Dumnezeu și Maica Luminii întru cântări cinstind-o să o mărim!” Să o mărim cum a mărit-o Dumnezeu când a ales-o. Să o mărim cum a mărit-o Fiul său când S-a sălășluit în pântecele ei cel pururea fecioresc. Să o mărim cum a mărit-o îngerul binevestitor care i-a zis: „Binecuvântată ești tu între femei!” (Luca 1, 28). Să o mărim cum a mărit-o Elisabeta, plină de Duhul Sfânt, care a zis: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău” (Luca 1, 42). Să o mărim cum a mărit-o femeia care a ridicat glas din popor și a zis către Domnul Hristos: „Fericit este pântecele care Te-a purtat și fericiți sunt sânii pe care i-ai supt” (Luca 11, 27). Să o mărim cum au mărit-o îngerii și toți sfinții, cum a mărit-o Biserica în toată vremea și să nu ne lăsăm încurcați în gândurile și în simțirile noastre de oameni care nu sunt cinstitori ai Maicii Domnului. Să-i lăsăm în pace, să ne rugăm pentru ei, să-i ocolim când ne spun că nu facem bine când o cinstim pe Maica Domnului.

Cine este Fiul Omului ?

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Despre Întruparea Domnului, Cartea a II-a, Cap. VI, 3-6, în Părinți și Scriitori Bise­ricești (1990), vol. 57, pp. 786-787

7 noiembrie – Sfântul Cuvios Lazăr din Muntele Galisiei [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-07

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (IX, 18-22)

n vremea aceea a fost că pe când Iisus Se ruga deoparte, ucenicii erau cu El, iar El i-a întrebat, zicând: „Cine zic mulţimile că sunt Eu?“ Iar ei, răspunzând, au zis: „Ioan Botezătorul; iar alţii Ilie, iar alţii că a înviat un profet din cei vechi“. Şi El le-a zis: „Dar voi, voi cine ziceţi că sunt Eu?“ Iar Petru, răspunzând, a zis: „Hristosul lui Dumnezeu“. Iar El sub mustrare le-a poruncit ca pe aceasta să n’o spună nimănui, zicând: „Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de către bătrâni şi de către arhierei şi de către cărturari şi să fie omorât, iar a treia zi să învie“.

Apostolul Zilei: 2022-11-07

LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA DOUĂZECI ŞI DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Coloseni (II, 13-20)

raților, pe voi, care erați morți, în fărădelegile și în netăierea împrejur a trupului vostru, v-a făcut vii, împreună cu Sine, iertându-vă toate greșelile; ștergând zapisul ce era asupra noastră, care ne era potrivnic cu rânduielile lui, și l-a luat din mijloc, pironindu-l pe cruce, dezbrăcând (de putere) începătoriile și stăpâniile, le-a dat de ocară în văzul tuturor, biruind asupra lor prin cruce. Nimeni, deci, să nu vă judece pentru mâncare sau băutură, sau cu privire la vreo sărbătoare, sau lună nouă, sau la sâmbete, care sunt umbră celor viitoare, iar trupul (este) al lui Hristos. Nimeni să nu vă smulgă biruința printr-o prefăcută smerenie și printr-o fățarnică închinare la îngeri, încercând să pătrundă în cele ce n-a văzut și îngâmfându-se zadarnic cu închipuirea lui trupească, în loc să se țină strâns de capul de la care trupul tot – prin încheieturi și legături, îndestulându-se și întocmindu-se – sporește în creșterea lui Dumnezeu. Dacă, deci, ați murit, împreună cu Hristos, față de înțelesurile cele slabe ale lumii, pentru ce atunci, ca și cum ați viețui în lume, răbdați porunci ca acestea?

Duminica a XXIV-a după Rusalii [Învierea fiicei lui Iair] – Părintele Calistrat 06.11.2022

Credința: îndrăzneală și curaj

În vremea aceea a venit la Iisus un om al cărui nume era Iair și care era mai-marele sinagogii. Și, căzând la picioarele lui Iisus, Îl ruga să intre în casa lui, că numai o fiică avea, ca de doisprezece ani, şi ea era pe moarte. Iar, pe când se ducea Iisus şi mulţimile Îl împresurau, o femeie, care de doisprezece ani avea curgere de sânge şi cheltuise cu doctorii toată averea ei şi de nici unul n-a putut să fie vindecată, apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui şi îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. Și a zis Iisus: Cine s-a atins de Mine? Dar toţi tăgăduind, Petru şi ceilalţi care erau cu El au zis: Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează, şi Tu întrebi: Cine s-a atins de Mine? Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva, căci am simţit o putere care a ieşit din Mine. Atunci femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând şi, căzând înaintea Lui, a spus de faţă cu tot poporul din ce pricină s-a atins de El şi cum s-a tămăduit îndată. Iar El i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace! Pe când încă vorbea El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra pe Învăţătorul. Dar Iisus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi. Şi, venind în casă, n-a lăsat pe nimeni să intre cu El decât numai pe Petru, pe Ioan şi pe Iacob, pe tatăl copilei şi pe mamă. Și toți plângeau şi se tânguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme. Și râdeau de El, ştiind că a murit. Iar El, scoţând pe toţi afară şi apucând-o de mână, a strigat, zicând: Copilă, scoală-te! Şi duhul ei s-a întors şi a înviat îndată; şi a poruncit El să i se dea copilei să mănânce. Şi au rămas uimiţi părinţii ei. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat. Luca 8, 41-56 Duminica a 24-a după Rusalii (Învierea fiicei lui Iair)

6 noiembrie – Sfântul Ierarh Pavel Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-06

DUMINICA A DOUĂZECI ŞI PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (VIII, 41-56)

n vremea aceea a venit la Iisus un bărbat, al cărui nume era Iair; şi acesta era mai-marele sinagogii. Şi căzând la picioarele lui Iisus, Îl ruga să vină în casa lui. Că numai o fiică avea, ca de doisprezece ani, şi aceea era pe moarte. Şi pe când Se ducea El, mulţimile Îl îmbulzeau. Şi o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sânge şi-şi cheltuise toată averea cu doctorii şi de nici unul nu putuse să fie vindecată, s’a apropiat de El prin spate, s’a atins de poala hainei Lui şi îndată i s’a oprit scurgerea sângelui. Şi a zis Iisus: „Cine este cel ce s’a atins de Mine?“ Dar cum toţi tăgăduiau, Petru şi ceilalţi care erau cu El au zis: „Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează şi Tu zici: Cine s’a atins de Mine?…“. Iar Iisus a zis: „S’a atins de Mine cineva. Căci Eu am simţit puterea care a ieşit din Mine“. Atunci femeia, văzând că n’a rămas tăinuită, a venit tremurând şi, căzând înaintea Lui, a spus în faţa întregului popor din ce pricină s’a atins de El şi cum de’ndată s’a tămăduit. Iar El i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace!“ Şi pe când El încă vorbea, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: „Fiica ta a murit; nu-L mai supăra pe Învăţător“. Iar Iisus, auzind, i-a răspuns: „Nu te teme; tu crede numai, şi ea se va mântui“. Şi venind în casă, n’a lăsat pe nimeni să intre cu El, decât numai pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacob şi pe tatăl copilei şi pe mamă. Şi toţi plângeau şi se tânguiau din pricina ei. Iar El a zis: „Nu plângeţi; n’a murit, ci doarme“. Şi ei Îl luau în râs, ştiind că ea a murit. Iar El, apucând-o de mână, a strigat, zicând: „Copilă, scoală-te!“ Şi s’a întors duhul ei, şi ea în chiar clipa aceea a înviat; şi El a poruncit să i se dea să mănânce. Şi părinţii ei au rămas încremeniţi. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ceea ce s’a petrecut.

Apostolul Zilei: 2022-11-06

DUMINICA A DOUĂZECI ŞI PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Efeseni (II, 14-22)

raților, Hristos este pacea noastră, El care a făcut din cele două – una, surpând peretele din mijloc al despărțiturii, desființând vrăjmășia în trupul Său, legea poruncilor și învățăturile ei, ca, întru Sine, pe cei doi să-i zidească într-un singur om nou și să întemeieze pacea, și să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniți într-un trup, prin cruce, omorând prin ea vrăjmășia. Și, venind, a binevestit pace, vouă celor de departe, și pace celor de aproape; că prin El avem și unii și alții apropierea către Tatăl, într-un Duh. Deci, dar, nu mai sunteți străini și locuitori vremelnici, ci sunteți împreună-cetățeni cu sfinții și casnici ai lui Dumnezeu, zidiți fiind pe temelia apostolilor și a prorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuși Iisus Hristos. Întru El orice zidire bine alcătuită crește ca să ajungă un locaș sfânt în Domnul, în Care voi împreună sunteți zidiți, spre a fi locaș al lui Dumnezeu în Duh.

Dragostea și smerenia lui Iair sau despre atitudini neașteptate

Textul evanghelic care ne vorbește despre Învierea fiicei lui Iair ne propune o temă dincolo de ce observăm sau putem înțelege la prima lecturare.

Am soț și copii, dar tânjesc după viața de mănăstire. Ce să fac?

Dacă apare dorul nebun de Dumnezeu atunci când eşti legat prin Taina Cununiei şi ai copii, ce este bine să faci, cum poţi să-ţi astâmperi dorul nebun şi să-ţi faci totuşi da­toria de mamă şi de soţie?

Se poate trăi duhovniceşte și în familie

Vin la mine mulţi şi doresc să înveţe lucrarea rugăciunii minţii. Atunci eu îi întreb: „Te-ai mărturisit vreodată? Te împărtăşeşti regulat? Vieţuieşti creştineşte?”. Dacă răspunde „Da”, atunci înaintăm. Dacă zice „Nu”, nu pierd timpul în zadar cu el. Aşadar, fiule, mai întâi începem cu pocăinţa şi mărturisirea. Apoi urmăm sfaturile unui povățuitor iscusit în lucrarea rugăciunii minţii.

Ce părere aveți despre contracepție ?

Maică, ce părere aveți despre contracepție?

Moşii de toamnă, zi de rugăciune pentru cei adormiţi în Domnul

Biserica Ortodoxă acordă o atenţie specială pomenirii celor adormiţi în Domnul. Toate sâmbetele sunt dedicate pomenirii celor trecuți la Domnul. Între acestea avem trei sâmbete în care se face pomenirea generală a celor dragi plecați în lumea cerească: Moşii de iarnă – sâmbăta ce pecede Duminica Înfricoșătoarei Judecăţi, Moşii de vară – sâmbăta ce precede Dumi­nica Rusaliilor şi Moşii de toamnă, care anul acesta este sâmbătă, 5 noiembrie. Aceste sâmbete numite ale Moşilor sunt dedicate comemorării „tuturor părinţilor şi fraţilor creştini ortodocşi adormiţi de la începutul veacurilor”.

Sfaturi pentru buna viețuire a femeii

Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a IV-a, Cap. XIX-XX, 123.2-128.1, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, pp. 289-291

„Femeia înțeleaptă va căuta, mai întâi, să convingă pe bărbatul ei să fie alături de ea în treburile care duc la fericirea căsniciei; iar dacă asta nu e cu putință, atunci ea singură să se străduiască să fie virtuoasă, să se supună în toate bărbatului ei, să nu facă nimic fără voia lui, în afară de acelea care privesc virtutea și mântuirea. Dar dacă un bărbat împiedică pe soția sa sau pe slujnica sa, care împlinesc fără fățărie aceste stări sufletești, un bărbat ca acela nu pare să facă altceva decât că preferă să alunge din casa sa dreptatea și castitatea și vrea să aducă în locul lor nedreptatea și desfrâul. Este cu neputință ca un bărbat sau o femeie să se distingă în ceva dacă nu s-a folosit de învățătură, de studiu sau de exercițiu; afirmăm însă că vir­tutea nu stă în altele, ci înainte de toate în puterea noastră. Pe celelalte le poate cineva împiedica să ni le însușim dacă dă luptă împotriva noastră, dar pe cele care stau în puterea noastră, nicidecum, chiar dacă cineva s-ar strădui s-o facă. Că cele ce stau în puterea noastră sunt dar dat de Dumnezeu și nu cad sub puterea altuia. De aceea, desfrânarea nu poate fi socotită un rău pentru altcineva decât pentru cel desfrânat, iar castitatea este un bine pentru cel ce poate fi cast. (…) E lămurit, socot, că soția trebuie să caute să-și potolească cu convingere și cu judecată orice necaz, care i-ar veni în căsnicie din partea soțului ei. Dacă soțul ei nu înțelege, atunci să caute, atât cât îi este cu putință firii omenești, să ducă o viață fără de păcat, să fie credincioasă Cuvântului, fie de trebuie să moară, fie de trăiește; să-i fie în minte gândul că ajutător și prieten într-o faptă ca aceasta îi este Dumnezeu, Cel Ce este într-adevăr paznic și mântuitor, atât în viața de aici, cât și în cea viitoare; să și-L facă pe Dumnezeu general și conducător, socotind ca sarcină a ei cumințenia și dreptatea și făcându-și scop al vieții sale dragostea de Dumnezeu. Apostolul spune în chip înțelept în Epistola către Tit (2, 3-5): Bătrânele trebuie să fie la înfățișare de o sfântă cuviință, să nu fie clevetitoare, să nu fie robite de mult vin, ca să înțelepțească pe cele tinere să-și iubească bărbații, să-și iubească copiii, să fie cuminți, curate, gospodine, bune, supuse bărbaților lor, ca să nu fie defăimat cuvântul lui Dumnezeu.”

Fiul Omului – Domn al sâmbetei

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XL, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 483

„Uită-mi-te însă cât de felurite şi de potrivite dovezi aduce Domnul pentru desființarea sâmbetei. Când a făcut tină şi a vindecat pe orbul din naştere într-o sâmbătă nici nu-Şi îndreptățeşte fapta Sa (Ioan 9, 1-41), deşi L-au învinuit fariseii şi atunci; era însă de ajuns chipul în care a creat ochii orbului, ca să arate că El este Stăpânul legii. Când a vindecat pe slăbănogul de la Vitezda, când slăbănogul şi-a luat patul (Ioan 5, 1-18) şi când fariseii L-au învinuit, Domnul Îşi justifică fapta şi ca om, şi ca Dumnezeu; ca om, când spune: Dacă omul primeşte tăiere împrejur sâmbăta, ca să nu se strice legea – şi n-a spus ca să se folosească omul -, pe Mine vă mâniați că am făcut sâmbăta pe un om întreg şi sănătos (Ioan 7, 23); ca Dumnezeu, când spune: Tatăl Meu până acum lucrează şi Eu lucrez (Ioan 5, 17). Când fariseii i-au învinuit pe ucenici că nu păzesc sâmbăta, le-a spus: N-ați citit ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei dimpreună cu el? Cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile punerii înainte? (Matei 12, 3-4), şi le-a adus ca martori şi pe preoți (Matei 12, 4). Şi acum iarăşi îi întreabă: Este îngăduit sâmbăta a face bine sau a face rău? (Marcu 3, 4); (…) Domnul cunoştea dragostea lor de bani; ştia că sunt mai mult iubitori de bani decât iubitori de oameni.”

5 noiembrie – Sfinții Mucenici Galaction și Epistimia [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-05

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (VI, 1-10)

n vremea aceea, într’o sâmbătă – a doua după Paşti – Iisus trecea prin holde, iar ucenicii Lui smulgeau spice şi le mâncau frecându-le’n palme. Dar unii dintre farisei au zis: „De ce faceţi ce nu se cuvine a face sâmbăta?“ Şi Iisus, răspunzând, le-a zis: „Oare nici pe asta n’aţi citit-o, ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau cu el: cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a luat pâinile punerii-înainte şi a mâncat şi a dat şi însoţitorilor săi din ele, pe care nu se cuvine să le mănânce decât numai preoţii“. Şi le spunea: „Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei!“ Şi a fost că în altă sâmbătă a intrat în sinagogă şi învăţa. Şi se afla acolo un om a cărui mână dreaptă era uscată. Iar cărturarii şi fariseii Îl pândeau să vadă dacă-l va vindeca sâmbăta, ca să-I găsească vină. El însă le ştia gândurile şi i-a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică-te şi stai în mijloc!“ El s’a ridicat şi a stat. Iar Iisus le-a zis: „Vă întreb Eu pe voi: În zi de sâmbătă, se cuvine să faci bine, sau să faci rău?; să mântuieşti un suflet, sau să-l pierzi?“ Şi privindu-i pe toţi de jur-împrejur, i-a zis: „Întinde-ţi mâna!“ Iar el a făcut aşa, şi mâna i s’a făcut sănătoasă.

Apostolul Zilei: 2022-11-05

SÂMBĂTĂ ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. II Corinteni (III, 12-18)

raților, având, deci, o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală, și nu ca Moise, care își punea un văl pe fața sa, ca fiii lui Israel să nu privească sfârșitul a ceea ce era trecător. Dar mințile lor s-au învârtoșat, căci, până în ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, rămâne același văl, neridicându-se, de vreme ce el se desființează prin Hristos; deci, până astăzi, când se citește Moise, stă un văl pe inima lor; iar când se vor întoarce către Domnul, vălul se va ridica. Domnul este Duh și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. Iar noi toți, privind ca în oglindă, cu fața descoperită, slava Domnului, ne preschimbăm în același chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului.

Ispitirile au un rol extrem de pozitiv

Omului nu-i este dată „cunoștința binelui și răului” în sens absolut. I se spune însă ce are de făcut în calitate de creatură: să-L lase pe Dumnezeu să fie Dumnezeu, recunoscându-L drept Creator și Domn prin ținerea poruncilor Lui. Această ascultare e însă perma­nent contestată. Ea trebuie și poate fi înfăptuită liber, în măsura în care omul se decide în permanență din nou pentru Creatorul său și împotriva sugestiilor ispititoare ale vrăjmașului. Această decizie pentru sau împotriva Cuvântului lui Dumnezeu are loc în adâncurile aproape insondabile pentru noi ale inimii noastre. Ispitirile nu fac altceva decât să scoată la lumină această stare inte­rioară:

Fericit este cel care va răbda până la sfârșit

Sfântul Ioan Botezătorul este cel despre care Hristos Însuși a spus că era „Făclia care arde și luminează” (loan 5, 35) și care avea să zacă în temniță pentru adevăr. Credinciosul, neprihănitul mărturisitor al lui Dumnezeu, l-a mâniat prin sinceritatea sa și prin modul curajos în care osândea păcatul, pe regele depravat, care l-a lipsit de libertate, aruncându-l în temniță, după ce mai înainte îl ascultase cu înțelegere. Dar, atât timp cât Ioan nu se atinsese de persoana sa, Irod fusese în stare să-l și laude; îndată ce cuvântul adevărului dumnezeiesc, cuvânt de foc și de dreaptă osândă, s-a ațintit asupra vieții sale desfrânate, Irod a devenit vrăjmașul trimisului lui Dumnezeu.

În ce duh mă aflu ?

În măsura în care un om are responsabilități mai mari în omenire, i se va cere mai mult și în fața Judecății. Este considerabilă răspunderea conducătorului ce orientează un popor, îi face o anumită educație, îi proclamă o anumită învățătură, îl angajează în anumite bătălii, îi dă anumite legi și orânduiri, îi dă o justiție dreaptă ori nedreaptă, îi păzește sănătatea trupească și sufletească, creează o societate dreaptă ori abuzivă, respectă libertatea și demnitatea oamenilor ori îi tiranizează, încurajează valorile morale ori recurge la ce e negativ în lume și, în cele din urmă, conduce lumea spre mântuire ori spre neant.

Visul care mă ține în viață

Trece prin sită timpul mort al vieților celor duși de pe lumea aceasta. Se găsesc peste tot grămăjoare de astfel de timp. La marginea drumurilor, în inima crângurilor, chiar și în inima unora dintre oamenii vii, în pragul caselor, pe câmpuri, pe maluri de ape și în aer.

„Să ai în dreapta frica de Dumnezeu și în stânga frica morții”

În viața duhovnicească sunt mai multe instrumente prin care omul poate pătrunde în lumea dialogului cu Dumnezeu. Se vorbește despre post, metanii, rugăciune, citirea cărților sfinte etc. Dintre toate, un instrument care se pare că în epoca noastră nu își mai găsește utilitatea este pomenirea morții. Foarte prețuită de Părinții nevoitori, pomenirea morții este trecută cu vederea de omul modern tocmai pentru că el trăiește cu ideea inoculată că viața aceasta este în sine singura valoare la care se poate raporta. Într-adevăr, viața pământească este esențială pentru noi. Modul în care o trăim sau, mai bine zis, o valorificăm, influențează deznodământul nostru veșnic. Dar, a valo­rifica viața în spiritualitatea creștină nu înseamnă a scoate maximum de eficiență din ea, de a trăi tot ceea ce ne oferă, ci de a găsi încă din timpul ei relația pierdută cu Ziditorul nostru. În acest sens, pomenirea morții nu este doar simpla amintire a informației că odată vom muri, ci trăirea într-o manieră intensă a scopului vieții care este comuniunea cu Dumnezeu. Mântuitorul a punctat importanța dedicării inimii noastre către Dumnezeu și plasarea pe locul doi a grijilor vieții acesteia: „De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea?” (Matei 6, 25).

Căutați mai întâi Împărăția cerurilor și toate se vor adăuga

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXIX, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 797-798

„Cine pune, oare, într-o tabără de luptă temelii? Cine zidește, oare, casa pe care are s-o părăsească puțin mai târziu? Nimeni! Dimpotrivă, dacă ar încerca cineva să facă așa ceva, ar fi ucis ca trădător. Cine cumpără într-o tabără de luptă hectare de pământ? Cine încheie afaceri? Nimeni! Și pe bună dreptate. Ai venit ca să lupți, ți se poate spune, nu să faci negoț! Pentru ce te ostenești într-un loc pe care-l vei părăsi peste câtăva vreme? Fă aceasta când ne vom întoarce în țară! Aceste cuvinte ți le spun și eu acum: Fă aceasta când ne vom duce în cetatea cea de sus. Dar, mai bine spus, acolo nu trebuie să te ostenești; Împăratul cel ceresc va face totul pentru tine. (…) Așa ar trebui să trăiască creștinii. Să trăiască întocmai ca niște călători pe pământ, războindu-se cu diavolul, dezlegând pe cei ținuți robi de el; să se scape de toate grijile lumești.”

4 noiembrie – Sfântul Cuvios Ioanichie cel Mare [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-04

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (IX, 12-18)

n vremea aceea cei doisprezece ucenici au venit la Iisus şi I-au spus: „Dă drumul mulţimii să se ducă prin satele şi gospodăriile dimprejur, ca să poposească şi să-şi găsească de mâncare, că aici suntem în loc pustiu“. Iar El le-a zis: „Daţi-le voi să mănânce“. Şi ei au zis: „Nu avem mai mult decât cinci pâini şi doi peşti, afară numai dacă ne vom duce noi şi vom cumpăra hrană pentru poporul acesta“. Că erau ca la cinci mii de bărbaţi. Iar El le-a zis ucenicilor Săi: „Aşezaţi-i jos, în cete de câte cincizeci“. Şi au făcut aşa şi i-au aşezat pe toţi. Iar Iisus, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, le-a binecuvântat, a frânt şi le-a dat ucenicilor ca să le pună înaintea mulţimii. Şi au mâncat şi s’au săturat toţi; şi au luat ceea ce le-a rămas, douăsprezece coşuri pline de fărâmituri. Şi a fost că pe când El Se ruga deoparte, ucenicii erau cu El, iar El i-a întrebat, zicând: „Cine zic mulţimile că sunt Eu?“

Apostolul Zilei: 2022-11-04

VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Coloseni (II, 1-7)

raților, vreau să știți cât de mare luptă am pentru voi și pentru cei din Laodiceea și pentru toți câți n-au văzut fața mea în trup, ca să se mângâie inimile lor, și ca ei, strâns uniți în iubire, să aibă belșugul deplinei înțelegeri pentru cunoașterea tainei lui Dumnezeu-Tatăl și a lui Hristos, întru Care sunt ascunse toate vistieriile înțelepciunii și ale cunoștinței. Vă spun aceasta, ca nimeni să nu vă înșele prin cuvinte amăgitoare. Fiindcă deși cu trupul sunt departe, cu duhul însă sunt împreună cu voi, bucurându-mă și văzând buna voastră rânduială și tăria credinței voastre în Hristos. Deci, precum ați primit pe Hristos Iisus, Domnul, așa să umblați întru El, înrădăcinați și zidiți fiind într-Însul, întăriți în credință, după cum ați fost învățați, și prisosind în ea cu mulțumire.

Cunoașterea lui Dumnezeu și cunoașterea firii create la Sfântul Grigorie Palama

Primele pagini ale Sfintei Scripturi ne descoperă un fapt cutremurător, anume că istoria omenirii s-a schimbat radical în punctul în care Adam a gustat din rodul „lemnului cu­noștinței binelui și răului” (cf. Facerea 3, 6-7), indiferent cum înțe­legem sau interpretăm acest rod (ale cărui semnificații le vom analiza negreșit cu o altă ocazie). Remarcăm, încă din acest moment de răscruce, faptul că Dumnezeu Se revelează protopărinților nu ca un cenzor, ci ca un călăuzitor al dorinței de cunoaștere, pe care tot El, în calitate de Ziditor, a sădit-o în om. Iar istoria lumii confirmă din plin această calitate înnăscută a omului de a căuta, de a cunoaște lumea din jurul său, care și astăzi este la mare preț. Cu toate acestea, potrivit Revelației, cunoașterea lipsită de ascultarea față de Dumnezeu sfârșește absolut tragic în lipsă de sens și chiar în manifestări deviante, întrucât cunoașterea nu-și mai respectă propria rațiune de a fi, care este mântuirea omului în veșnicie. De aceea, în cotidianul nostru, fie că este vorba despre elevata cunoaștere filosofică sau științifică, fie despre acumularea de informații sau de știrile urmărite obsesiv, întâlnim peste tot aceeași neputință de a surprinde Adevărul. Iar aceasta se vede în faptul că atât filosofia, cât și epistemologia științifică nu pot depăși cadrul strâmt al întrebării: „Ce este adevărul?”, specific omenirii de dinainte de Hristos. Și, ca oricare alt lucru rupt de relația firească cu Dumnezeu, la fel și cunoașterea luată în sine a devenit o reală ispită, de ten­tațiile căreia puțini pot afirma că au scăpat, pentru că formele sub care se manifestă sunt felurite și, adesea, insesizabile.

Biserica și statul

Sfântul Vasile cel Mare, Epistole, Epistola 94 (Către Ilie, guvernatorul provinciei Capadocia), în Părinți și Scriitori Bisericești (2010), vol. 3, pp. 177-178

„Ultima dată când Te-am întâlnit, Preaminunatule, primul meu gând a fost să stau de vorbă cu Luminăția Ta despre toate afacerile curente, iar la urmă să discutăm și despre situația Bisericilor, pentru a nu da prilej la acuze nedrepte. Dar am renunțat atunci, crezând că aș fi părut indiscret dacă am arătat un zel atât de exagerat și oarecum egoist, provocând griji inutile unui om care și așa e peste măsură de copleșit cu o mulțime de treburi.

3 noiembrie – Sfinții Mucenici Achepsima, Iosif și Aitala [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-03

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (IX, 7-11)

n vremea aceea, când de toate cele petrecute despre Iisus a auzit Irod tetrarhul, era în nedumerire; că se spunea de către unii că Ioan a înviat din morţi; iar de către alţii, că Ilie s’a arătat; şi iarăşi de către alţii, că un profet din cei vechi a înviat. Iar Irod a zis: „Lui Ioan, eu i-am tăiat capul. Cine este dar acesta despre care aud astfel de lucruri?“ Şi căuta să-L vadă. Şi întorcându-se apostolii, I-au spus toate câte au făcut. Şi luându-i doar pe ei-înde-ei, S’a dus într’un loc pustiu, spre cetatea numită Betsaida. Dar când au aflat mulţimile, s’au dus după El; şi El, primindu-le cu bunăvoinţă, le vorbea despre împărăţia lui Dumnezeu; iar pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare, îi vindeca.

Apostolul Zilei: 2022-11-03

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Coloseni (I, 24-29; II, 1)

raților, acum mă bucur de suferințele mele pentru voi și împlinesc, în trupul meu, lipsurile necazurilor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica, al cărei slujitor m-am făcut, potrivit iconomiei lui Dumnezeu, ce mi-a fost dată mie pentru voi, ca să aduc la îndeplinire cuvântul lui Dumnezeu, taina cea din veci ascunsă neamurilor, iar acum descoperită sfinților Săi, cărora a voit Dumnezeu să le arate care este bogăția slavei acestei taine între neamuri, adică Hristos cel dintru voi, nădejdea slavei. Pe El noi Îl vestim, sfătuind pe orice om și învățând pe orice om, întru toată înțelepciunea, ca să înfățișăm pe tot omul, desăvârșit în Hristos Iisus. Spre aceasta mă și ostenesc și mă lupt, potrivit lucrării Lui, care se săvârșește în mine cu putere, fiindcă vreau ca voi să știți cât de mare luptă am pentru voi.

Liturghia ca rugăciune a rugăciunilor

Cea mai importantă slujbă a Bisericii Ortodoxe este Sfânta Liturghie. Ea este o încununare a tuturor rugăciunilor pe care le facem noi creștinii ortodocși. De aceea, o putem numi rugăciunea rugăciunilor, adică cea mai importantă rugăciune din Biserică, în care trăim plenar Jertfa mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos.

Un tablou al smereniei

De la avva Pistos nu ne-au rămas în Pateric cuvinte originale, dar, până la urmă, originalitatea are alt sens la părinții ascetici. Originalitatea înseamnă fidelitate și autenticitate. Avva Pistos poves­tește întâlnirea cu avva Sisoe, care în clipa în care este rugat să spună un cuvânt, alege ca, în loc să vorbească de la sine, să povestească o întâmplare: „Am mers la avva Or și la avva Athre. Avva Or era bolnav de optsprezece ani. M-am închinat înaintea lor și i-am rugat să îmi spună un cuvânt. Avva Or mi-a zis: «Ce să îți spun eu ție? Du-te și fă ce vezi.

Marea vieții

„În vremea aceea a intrat Iisus în corabie cu ucenicii Săi și a zis către ei: Să trecem de cealaltă parte a lacului. Și au plecat. Dar, pe când ei vâsleau, El a adormit. Atunci s-a lăsat pe lac o furtună de vânt și corabia se umplea de apă și erau în primejdie. Deci, apropiindu-se, L-au deșteptat, zicând: Învățătorule, Învățătorule, pierim! Iar El, sculându-Se, a certat vântul și valul apei și ele au încetat și s-a făcut liniște. Și le-a zis: Unde este credința voastră? Iar ei, temându-se, s-au mirat, zicând unii către alții: Oare cine este Acesta, că poruncește și vânturilor și apei, și ascultă de El?” Luca 8, 22-25

2 noiembrie – Sfinții Mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor și Anempodist [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-02

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Evanghelia de la Luca (VIII, 22-25)

n vremea aceea a intrat Iisus în corabie cu ucenicii Săi şi le-a zis: „Să trecem de cealaltă parte a lacului“. Şi au plecat. Dar în timp ce navigau, El a adormit. Şi s’a lăsat pe lac o furtună de vânt şi se umpleau de apă şi erau în primejdie. Şi, apropiindu-se, L-au deşteptat, zicând: „Învăţătorule, Învăţătorule, pierim!…“. Iar El, sculându-Se, a certat vântul şi valul apei; şi ele au încetat şi s’a făcut linişte. Şi le-a zis: „Unde vă este credinţa?“ Iar ei, cuprinşi de teamă, se mirau, zicând unii către alţii: „Cine este Acesta, că şi vânturilor şi apei le porunceşte, şi ele Îl ascultă?“

Apostolul Zilei: 2022-11-02

MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Coloseni (I, 18-23)

raților, Hristos este capul trupului, adică al Bisericii; El este începutul, Întâiul-Născut din morți, ca să fie El Cel dintâi întru toate, că în El a binevoit (Dumnezeu) să sălășluiască toată plinătatea și printr-Însul toate cu Sine să le împace, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin El, prin sângele crucii Sale. Și pe voi, care oarecând erați înstrăinați și vrăjmași, având mintea voastră la fapte rele, de acum v-a împăcat, prin moartea (Fiului Său), în trupul cărnii Lui, ca să vă pună înaintea Sa sfinți, fără de prihană și nevinovați, dacă, într-adevăr, rămâneți întemeiați în credință, întăriți și neclintiți de la nădejdea Evangheliei pe care ați auzit-o, care a fost propovăduită la toată făptura de sub cer și al cărei slujitor, eu, Pavel, m-am făcut.

Omul lui Dumnezeu pe toate le preface în rugăciune

Toate problemele noastre, cele materiale, cele trupeşti, toate să le încredinţăm lui Dumnezeu. Precum spune în Dumnezeiasca Liturghie „şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”. Toată viaţa noastră o lăsăm în seama Ta, Doamne. Ce voieşti Tu, Facă-se voia Ta, precum în Cer aşa şi pe pământ.

Vrei să fii și tu un „om al lui Hristos” ?

Nicăieri ca în Răsăritul creștin nu se simte și nu se trăiește mai intens și mai adevărat frățietatea, conștiința că toți sunt fiii Aceluiași Tată, că împart aceeași moștenire și împărtășesc aceeași soartă, având a urma același drum, spre aceeași țintă. De aceea, nimeni nu va fi lăsat în urmă. Slăbiciunea fratelui va fi slăbiciunea mea și tăria mea va fi tăria lui. Un cuvânt al lui Dostoievski exprimă cât se poate de puternic ideea acestei responsabilități universale a oamenilor: „fiecare este vinovat față de toți, pentru toți și pentru tot”.

Marea vieții

Sfântul Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic sau despre învăță­mântul religios, cap. 35, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, p. 334

„Întocmai ca și cei ce s-au rătăcit prin întortocherile unui labirint și care nu mai știu ieși din numeroasele cotituri ale edificiului dacă nu se țin cu mâinile de spatele unuia care cunoaște locurile și dacă nu pășesc pe urmele aceluia până se văd afară, altfel dacă nu-l urmează, nu vor putea nicicum ieși, tot așa să ne închipuim și viața aceasta un labirint, prin care omul nu se poate descurca și din care nu putem ieși decât dacă urmăm de aproape drumul pe care a ieșit Cel ce ne-a scăpat din această închisoare.”

1 noiembrie – Sfinții Doctori fără de arginți, Cosma și Damian, cei din Asia [ TRINITAS TV ]

EVANGHELIA ZILEI: 2022-11-01

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH   Evanghelia de la Luca (VIII, 1-3)

n vremea aceea a început Iisus a umbla prin cetăţi şi prin sate, propovăduind şi binevestind împărăţia lui Dumnezeu; şi erau cu El cei doisprezece şi unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli: Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni, şi Ioana, femeia lui Huza – un dregător al lui Irod –, şi Suzana şi multe altele care le slujeau din avutul lor.

Apostolul Zilei: 2022-11-01

MARŢI ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH Ap. Coloseni (I, 1-11)

avel, apostol al lui Hristos Iisus prin voința lui Dumnezeu, și Timotei, fratele nostru, sfinților și credincioșilor frați întru Hristos, care sunt în Colose: Har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Iisus Hristos! Mulțumim lui Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, rugându-ne totdeauna pentru voi, căci am auzit despre credința voastră în Hristos Iisus și despre dragostea ce aveți către toți sfinții, pentru nădejdea cea pregătită vouă în ceruri, de care ați auzit mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei, care, ajungând la voi, precum și în toată lumea, aduce roadă și sporește întocmai ca la voi, din ziua în care ați auzit și ați cunoscut întru adevăr harul lui Dumnezeu, precum ați primit învățătură de la Epafras, iubitul, împreună-slujitor cu noi, care este pentru voi credincios slujitor al lui Hristos, și care ne-a arătat iubirea voastră cea întru Duhul. De aceea și noi, din ziua în care am auzit aceasta, nu încetăm să ne rugăm pentru voi și să cerem să vă umpleți de cunoașterea voii Lui, întru toată înțelepciunea și priceperea duhovnicească, ca voi să umblați cu vrednicie întru Domnul, plăcuți Lui întru toate, aducând roadă în orice lucru bun și sporind în cunoașterea lui Dumnezeu, întăriți fiind cu toată puterea, după tăria slavei Lui, spre toată stăruința și îndelunga-răbdare, cu bucurie.

Noiembrie 2022